bortă

± 4,1%) cazuri am determinat plasarea flexurii la nivelul L1 pe imaginea coloanei vertebrale, iar
în 28 (25,5 ± 4,1%) de cazuri s-a constatat deplasarea acesteia pe dreapta coloanei vertebrale.
Sinteza semnelor radio-imagistice de dereglare funcţională şi de modificare a poziţiei
topografice a duodenului, a permis efectuarea stadializării radiologice în conformitate cu etapa
evolutivă a malrotaţiei duodenale asociate cu duodenostază ( tabelul 3.4).
Tabelul 3.4 Clasificare radiologică a duodenului malrotat
Stadii MRD Modificări funcţionale Modificări topografice
Stadiu compensat Tranzit duodenal lent de la
40 sec. la 60 sec. Mişcări
“pendulare”
Stadiu subcompensat Tranzit duodenal de la 1
min. la 3 min. Mişcări
“pendulare”. Reflux
duodenogastral.
Stadiu decomensat Tranzit duodenal > 3 min.
Mişcări “pendulare”. Reflux
duodenogastral
Duoden cu diametrul de
3,5cm
Unghiul duodeno-jejunal
proiectat pe fundalul
imaginii coloanei vertebrale
Duoden cu d=4-5cm
Nivel orizontal în D3
Unghiul duodeno-jejunal pe
fundalul imaginii coloanei
vertebrale
Duoden cu d>5cm
Nivel orizontal în D3
Unghiul duodeno-jejunal
situat în dreapta imaginii
coloanei vertebrale
În baza acestor criterii constatate, în perioada preoperatorie, a fost posibilă stabilirea
următorului tablou radio-imagistic:
Stadiu compensat – 8 ( 7,3 ± 2,5%) cazuri;
Stadiu subcompensat – 63 ( 57,3 ± 4,7% ) cazuri;
Stadiu decompensat – 39 ( 35,4 ± 4,6% ) cazuri.
3.2.2 Duodenografia cu masă baritată prin metoda hipotoniei duodenale.
Utilizarea metodei de hipotonie artificială a duodenului a avut ca scop excluderea cauzelor
extra- şi intrinseci, care ar putea favoriza apariţia duodenostazei. Din cei 110 pacienţi ai lotului
de studiu, 40 (36,4 ± 4,6%) au fost supuşi duodenografiei prin hipotonie artificială. Pentru 5 (4,5
62