bortă

cronice); miopatie sau neuropatie viscerală de etiologie infecţioasă; diverse medicamente;
radioterapia [67, 68, 69].
Semiologia stazei duodenale, instalată de tulburările fiziopatologice, se manifestă prin:
accentuarea peristaltismului - fară sau cu întâzierea tranzitului duodenal (normal
durează câteva secunde).
- apariţia de miscări antiperistaltice urmate de reflux duodeno-gastric (în cazul
unei duodenostaze decompensate, cantitatea refulată in stomac poate produce
dilataţie gastrică).
atonie duodenală completă, cu stază prelungita si dilataţie duodenală de
dimensiuni considerabile ce poate dura ore sau chiar zile şi care se asociază cu
fenomene de infecţie şi intoxicaţie.
retenţia de secreţii bilio-pancreatice, iar presiunea intraduodenală crescuta poate
depăşi tonusul sfincterului oddian şi produce reflux duodeno-biliar şi pancreatic
cu apariţia de colangite, hepatite sau pancreatite acute. În astfel de situaţii, staza
duodenala activeaza bacteriile proteolitice care dau naştere la produşi toxici,
instalând tulburări electrolitice, asemanatoare ocluziei.
Sindromul de stază duodenală are o simptomatologie polimorfă, în funcţie de cauza
determinantă şi de gradul modificărilor morfologice ale peretelui duodenal:
- dureri postprandiale localizate în epigastru sau hipocondrul drept, de intensitate variabilă
(de la jenă până la colici) ce se calmează, uneori, în decubit dorsal;
- vome mai mult sau mai puţin abundente, în funcţie de gradul compensatoriu al
duodenului, care apar postprandial, cu alimente nedigerate ce conduc la calmarea durerii;
- balonări, greţuri, anorexie, astenie şi scădere ponderală;
- tulburări de tranzit, manifestate prin constipaţie, rebelă la laxative, ca urmare a diminuării
conţinutului alimentar ce ajunge în jejuno-ileon şi colon;
- tulburări neurologice sub formă de cefalee şi migrene, însoţite de ameţeli, tendinţă spre
sincopă şi chiar crize convulsive;
- la acestea se mai adaugă şi simptomatologia, în caz dacă sunt prezente patologii
concomitente ce ţin de zona hepatobiliopancreatică.
Examenul obiectiv constată o distensie în regiunea supramezocolică, sensibilitate la
palpare şi clapotaj sau prezenţa icterului (în cazul unei duodenostaze decompensate complicate
cu instalarea refluxului duodeno-coledocian)[13, 37, 40, 57].
În urma examenului morfopatologic, megaduodenul apare cu dilatări segmentare sau
totale, peretele fiind îngroşat sau subţiat, cu o peristaltică diminuată sau atonă. Cercetările
microscopice evidenţiază o afectare musculară (prezenţa sau absenţa unei miopatii viscerale
35