bortă

• Megaduodenul funcţional se constată la pacienţii cu epilepsii, intoxicaţii cu
morfină şi cu alcool, anorexii mentale etc. [16, 23], fiind citate ca posibile stări de
megaduoden în boala ulceroasă, în cancerul gastric, în colecistita şi apendicita
cronică etc.
Anomalii de torsiune.
Printre variantele anomaliilor de torsiune menţionăm următoarele:
• lipsa de torsiune.
• stoparea torsiunii între 00 şi 900 , reprezintă cea mai frecventă dintre anomaliile
de torsiune.
• torsiunea incompletă sau oprirea torsiunii între 900 şi 2700, considerată rară [7].
• torsiunea în sens invers.
Anomalii de fixare.
Se realizează prin absenţa fixării totale sau parţiale a duodenului de peretele posterior al
abdomenului (defect de alipire). Bîrzu I. (1958) a demonstrat, că se pot deosebi două categorii
de mobilitate duodenală: mobilitate fiziologică (mai accentuată la nivelul lui D1) şi mobilitate
patologică. Mobilitatea patologică poate fi consecinţa următoarelor stări:
• Defect de fixare al mezoduodenului (congenitală), malformaţie cunoscută sub
denumirea de „duoden mobil";
• Unele cauze de origine extrinsecă care pot realiza cele mai bizare modificări de
poziţie ale duodenului.
Duodenul mobil total presupune mobilitatea întregului cadru duodenal: investigaţia de
radiodiagnostic demonstrează că, începând de la pilor, duodenul se continuă în jos cu jejunul fără
limite precise - se depistează rar.
Etiopatogenetic, malrotaţia duodenală poate fi instalată şi pe fondal genetic. Multiple
cercetări în acest domeniu prezintă existenţa unei gene (la moment nedeterminată) transmise
autosomal, care este responsabilă de procesul de rotaţie intestinală. Un exemplu clasic, care ar
pleda în favoarea acestui fapt, este asocierea malrotaţiei intestinale cu multiple vicii congenitale
la un şir de maladii genetic determinate (sindromul Down, Kartagener etc.) [16, 23].
1.6 Modificările morfofuncţionale în malrotaţia duodenală asociată cu duodenostază
În perioada embriogenezei rotaţia intestinului poate fi normală sau patologică. Rotaţia
normală are loc în jurul arterei mezenterice superioare care serveşte ca o axă. Este efectuată de
două anse ale canalului alimentar: duodeno-jejunală – proximal şi cecocolică – distal. Rotaţia
ambelor axe este de 270°, încep în plan vertical paralel cu artera mezenterică superioară şi
finisează în plan orizontal. În mod normal distingem trei etape [58, 66, 86]:
30