bortă

3. Dereglări metabolice: acidoza, diabetul zaharat, feocromacitoma etc.
4. Patologia sistemului muscular: diferite forme de miodistrofii sistemice.
5. Patologii neurologice: boala Parkinson, Hirshprung, scleroza diseminată,
traumatismul măduvei spinării, ganglioneuromatoza intestinală.
6. Bolile ţesutului conjunctiv: sclerodermia, dermatomiozita, lupusul eritematos
sistemic, artrita reumatoidă etc.
7. Cauze reflector-secundare: parezele postoperatorii, colica biliară şi renală,
apoplexia ovariană, infarctul miocardic.
8. Alte cauze: ascaridioza, enteropatia alergică.
Anomaliile dodîndite ale duodenului ca regulă se devizează în:
• anomalii de dezvoltare, intervenite în urma modificărilor ce au loc pe parcursul
evoluţiei propriu zise a anselor intestinale;
• anomalii de formă şi de poziţie, urmare a dereglărilor în procesul de torsiune al ansei
intestinale şi a fenomenului de alipire a mezoduodenului;
Anomalii de dezvoltare
• Atrezia duodenală se consideră excepţională şi este incompatibilă cu viaţa: stenoze şi
atrezii incomplete (localizate). După naştere aceste anomalii provoacă semne de ocluzie şi de
subocluzie, fiind şi ele incompatibile cu viaţa.
• Megaduodenul şi megabulbul congenital reprezintă exagerări ale formei si ale
capacităţii duodenului, dublând sau triplând dimensiunile normale ale cadrului duodenal [19, 21,
27, 29, 53, 83]. Cele două forme ale anomaliilor de dezvoltare pot exista împreună, când întreg
cadrul duodenal apare dilatat, sau separat, realizând forme variate, în diverse segmente.
Explicaţia acestei anomalii de dezvoltare ar putea fi plauzibilă prin scăderea rezistenţei pereţilor
duodenali, din cauza existenţii malformaţiilor ţesuturilor duodenale musculare. Investigaţia de
radiodiagnostic specific este ilustrativă pentru cazurile de majorare în volum a duodenului —
megaduoden sau megabulb. Dificultatea examenului de radiodiagnostic survine în momentul
stabilirii adevăratei cauze a sporirii în volum a bulbului sau a cadrului duodenal în totalitate.
Diagnosticul diferenţial nu este permanent uşor fiindcă:
• Megaduodenul congenital prezintă, în general, o evoluţie lungă, relativ precoce,
fiind asociată cu alte malformaţii congenitale la diferite niveluri ale tubului
digestive.
• Megaduodenul dobândit (de origine mecanică) poate fi realizat de anumite
obstacole de provenienţă extrinsecă: tumori retroperitoneale, adenopatii etc.,
incluse în capitolul modificărilor duodenale de origină extrinsecă.
29