bortă

Contracţia fibrelor musculare longitudinale contribuie la deplasarea conţinutului duodenal
din centru spre periferie (peretele duodenului), asigurând amestecul bolului alimentar cu sucurile
digestive şi contactul acestuia cu mucoasa duodenală. Mişcările peristaltice şi de propulsie sunt
asigurate de stratul muscular circular.
La baza activităţii motorii a celulelor musculare duodenale stau procesele ciclice de
contractare şi excitare, generate de mecanisme electrochimice de depolarizare membranară ce
conduc ulterior la apariţia contracţiei. Membranele celulelor musculare sunt depolarizate prin
canalele de Ca²+ care conduc la apariţia contracţiei mecanice. Joncţiunile intercelulare ale
muşchilor longitudinali facilitează transmiterea impulsurilor electrice. Activitatea mioelectrică a
duodenului are la bază doi factori: intrinsec şi extrinsec. Drept factor extrinsec serveşte nervul
vag şi factorii hormonali.
Activitatea electrică intrinsecă este reprezentată de aşa numitul „pacemaker” sau „ritmul
electric bazic” în regiunea bulbului duodenal. Potenţialul membranar de repaos al celulelor
musculare este de 40 – 50mV (cu o variaţie în fazele ciclice de 5 – 15mV). Pacemaker-ul
duodenal produce aşa numitele „unde lente”, dar care nu produc contracţii. Frecvenţa undelor
joase în duoden ajung până la 11- 12 cicluri pe minut. Contracţiile duodenale sunt produse de
aşa numitele „spike – potenţiale” care reprezintă un schimb rapid al potenţialului membranar.
Suprapunerea acestor două forme de activitate electrică intrinsecă conduc la prezenţa unui
peristaltism intestinal reglat. Prezenţa, practic permanentă, a undelor lente reglează iniţierea,
migrarea şi frecvenţa contracţiilor, iar potenţialele electrice sunt responsabile de producerea
contracţiilor musculare.
În reglarea motilităţii duodenale intrinseci se implică şi o serie de unităţi mecanosenzitive,
unele din ele reglând contracţiile, iar celelalte conducând la relaxarea duodenului.
Neuromeditatorul neuronilor excitatori (plexul nervos mienteric) este considerat acetilcolina, iar
neuromeditatorii neuronilor inhibitori, nefiind nici adrenergici, nici colinergici, sunt
adenozintrifosfatul, somatostatina şi neurochinina A.
Ca urmare putem afirma, că activitatea mioelectrică a duodenului reprezintă o intercalare
strânsă a factorilor intrinseci, extrinseci, nervoşi, hormonali şi intraluminali.
Funcţia motorie a duodenului, la fel ca şi activitatea întregului tract digestiv, este divizată
în două etape: activitatea motorie în perioada interprandială, adică ritmul bazal şi activitatea
motorie în perioada prandială, adică activitatea stimulată [5, 83].
Activitatea motorie interprandială (ritmul bazal) se repetă stereotipic, poartă un caracter
fazic şi ciclic, reprezentând continuarea ritmului gastric bazal. Ritmul bazal se transmite distal şi
este denumit complex migrator motoric (CMM), fiind descris, pentru prima dată, la câini de către
Szurszewskii J.H. (1969). Acest tip de activitate motorie a duodenului (CMM) asigură eliberarea
25