bortă

107].
Inervaţia duodenului derivă în simpatică şi parasimpatică. Cea simpatică vine din plexurile
splanhnic, mezenteric superior şi hepatic, împreună cu vasele se îndreaptă spre duoden, iar în
regiunea bulbului deviază spre duoden şi pilor.
Inervaţia parasimpatică aparţine ramurilor separate de la trunchiurile vagilor anterior şi
posterior, anastomozând cu ramurile respective ale ficatului, colecistului, pancreasului. Spre
duoden se îndreaptă şi ramuri mici ce se desprind de la nervii ce asigură inervarea coledocului şi
a pancreasului.
Intramural, duodenul prezintă trei plexuri: subseros, intermuscular (Auerbachii sau plexul
mezenteric) şi submucos (Meissneri), care anastomozează strâns între ele. Plexurile
intermuscular şi submucos asigură mai mult funcţia motorie şi de secreţie a duodenului [5, 7, 14,
52].
Peretele duodenal este format din patru straturi: mucos, submucos, muscular şi seros.
Caracteristicele histologice ale duodenului constau în complexa organizare a mucoasei sale,
responsabilă de intensele procese secretorii şi absorbtive care au loc la acest nivel şi o netă
stratificare a musculaturii, care asigură omogenizarea şi propagarea bolului alimentar.
Mucoasa duodenală prezintă unele particularităţi structurale: pliurile sunt mari (fapt ce
conduce la mărirea suprafeţei de absorbţie), au neregularităţi mici (vilozităţi intestinale) ce
măresc de câteva ori suprafaţa mucoasei, sunt prezente glandele intestinale cu importante funcţii
secretorii. În partea orizontal-superioară a duodenului pliurile sunt longitudinale, iar în celelalte
circulare. Pe peretele medial al ansei descendente se atestă un pliu longitudinal care se termină
cu o proeminenţă – papila duodenală mare, unde se deschide coledocul şi ductul pancreatic
principal. Prin papila duodenală mică, situată mai proximal se deschide ductul accesoriu
pancreatic. Musculatura mucoasei este constituită din două planuri de fibre musculare netede,
dispuse într-un strat intern circular şi unul extern longitudinal.
Tunica submucoasă a duodenului este relativ groasă, constituită din ţesut conjunctiv lax cu
numeroase vase sanguine şi limfatice de calibru mare, precum şi plexuri nervoase asemănătoare
cu cele întâlnite la nivelul stomacului. La nivelul submucoasei sunt întâlnite glandele duodenale
denumite şi glandele lui Brunner, care, stimulate de glucagon şi secretină, asigură protecţia
duodenului, secretând mucus vâscos transparent şi bicarbonaţi, fiind eliminaţi în lumen prin
ductuli scurţi care se deschid în criptele Lieberkuhn.
Tunica musculară este uniform dezvoltată, cuprinzând două planuri de fibre musculare
netede, unul intern mai gros, cu fibrele orientate circular faţă de lumen şi altul extern mai subţire,
cu fibrele orientate longitudinal. Între fibrele musculare din fiecare plan şi, în special, între cele
două planuri există numeroase septuri conjunctive bogate în fibre elastice. Aceste septuri conţin
23