bortă

pe durata acestui proces survin unele modificări, ca rezultat pot apărea diferite malformaţii
(atrezii, stenoze, membrane, duplicate).
La a 9 – 10-a săptămână epiteliul pluristratificat al duodenului dispare, iar aceste celule
epiteliale se diferenţiază spre enterocite, formând microvilozităţile primare. În stroma
microvilozităţilor începe dezvoltarea sistemului vascular [147]. Paralel din rămăşiţele de celule
epiteliale, în spaţiul intervilozitar, se atestă formarea criptelor.
Paralel cu geneza epiteliului se dezvoltă şi structurile mezenchimale, se finalizează
formarea plexului nervos intermuscular Auerbah, dar dezvoltarea plexului subseros Meissner se
încheie la a 13–16-a săptămână şi corespunde cu primele mişcări peristaltice ale intestinului
[115,138]. La cea de-a 17-a săptămână apare activitatea endocrină a duodenului, se formează
celulele Panet, iar epiteliul nediferenţiat capătă caracteristici de epiteliu cilindric cu proprietate
de absorbţie.
Aparatul limfatic duodenal se dezvoltă între săpămânile 17 şi 24 de sarcină, când apar
primii foliculi limfatici şi se finalizează la vârsta de 10 ani. Concomitent cu aparatul limfatic,
din epiteliul criptelor se dezvoltă şi glandele duodenale Brunner .
Procesele de proliferare şi diferenţiere a organelor zonei duodeno-bilio-pancreatică în
perioada embrionară au loc cu participarea genelor Cdx1 – Cdx4 [28,97,140], iar în dezvoltarea
duodenului participă şi gena PDX1 [57,69].
La momentul naşterii fătului epiteliul duodenal este deja funcţional activ, dar în mucoasa
duodenală lipsesc aglomeraţiile limfoplazmocitare şi macrofagii. Modificările ulterioare ale
structurii duodenului depind de caracterul alimentării nou-născutului, şi se încheie între
săptămânile 6 şi 12.
1.3 Aspecte de anatomie şi fiziologie a duodenului
Anatomic, duodenul este privit ca segmentul proximal al intestinului subţire. Lungimea
acestuia, la adulţi, atinge 30 cm (12 diametre de deget). Începe de la pilor şi se sfârşeşte cu
flexura duodeno – jejunală unde trece în jejun. Înconjurând cefalul pancreasului formează o ansă
de forma potcoavei. Pe traseul duodenului putem distinge 4 părţi, 2 unghiuri: superior şi inferior,
4 pereţi: anterior, posterior, lateral, medial [7, 109, 110].
D1 - partea superioară orizontală (bulbul duodenal), se extinde pe aproximativ 5 cm spre
dreapta, superior şi posterior de pilor, la nivelul vertebrei L1, mai rar Th12.
Partea superioară a D1 superior vine în contact cu suprafaţa inferioară a ficatului în
regiunea lobus quadratus unde formează impresio duodenalis. Anterior - cu colonul transvers.
Inferior D1 aderă la cefalul pancreasului traversează artera Hepatică comună, coledocul, vena
Portae situate dorsal în fisura dintre D2 şi cefalul pancreasului şi situându-se dorsal şi spre
20