bortă

În Republica Moldova această patologie a fost menţionată în lucrările de specialitate în
cadrul studiului megacoledocului secundar şi al pancreatitei cronice calculoase [59,60,61,65].
1.2 Embriogeneza duodenului
Duodenul se dezvoltă din tubul intestinal anterior, iar după unele date şi din cel mediu,
având origine endodermală comună (epiteliu şi glande) cu stomacul, ficatul, căile biliare şi
pancreasul (Henning S.J., 1987). Ţesutul conjunctiv, vasele, tunica musculară au provenienţă
mezenchimală, iar mezoteliul tunicii seroase – origine mezodermală. Această diferenţiere este
constatată deja la a 16-a zi de existenţă a embrionului, când până la formarea tubului intestinal
propriu mai există încă două straturi – entoderma şi mezoderma. Tubul intestinal se formează în
următoarele două săptămâni fiind divizat în porţiunea anterioră, medie şi posterioară. Paralel se
dezvoltă arterele şi venele tractului digestiv. La a 4-a săptămână încep a se forma organele
tractului digestiv – din porţiunea anterioară se dezvoltă laringele, esofagul, stomacul şi porţiunea
proximală a duodenului cu germenii pancreasului şi ficatului (citat după Кнорре А.Г., 1971;
Токин Б.П., 1970), dar există şi unele opinii, potrivit cărora duodenul, ficatul şi pancreasul sunt
derivate ale tubului intestinal mediu (citat după Тонков В.Н., 1957). Deşi alţi autori
demonstrează că germenii acestor organe apar deja la embrionul de 4 săptămâni până la
închiderea porţiunii medii a tubului intestinal şi mai proximal de acesta (citat după Кулика В.П.,
1977).
În primele etape creşterea intestinului este mai rapidă decât cea a embrionului, fapt ce
conduce la apariţia unei anse intestinale şi penetrarea ei în canalul ombilical. Când intestinul
atinge lungimea de 8 – 16mm (a 4-a săptămână), începe o creştere rapidă a acestuia în lungime
cu efectuarea unei anterotaţii în jurul axei formată de artera mezenterică superioară cu plasarea
ulterioară în spaţiul retroperitoneal. Din cauza dezvoltării rapide a epiteliului, în timpul
săptămânii a 5-a şi a 6-a, lumenul duodenal temporar dispare ca mai apoi să se recanalizeze
[117,125]. Aceasta este o atrezie fiziologică caracteristică anume duodenului şi poate cauza
atrezii sau stenoze duodenale congenitale.
La a 6-a săptămână de dezvoltare intrauterină peretele duodenului, pe tot traiectul, este
format din trei straturi de celule: endodermale, mezenchimale şi mezoteliale. Ca urmare a
proliferării active a celulelor mezenchimale apare o reliefare a plastului epitelial intraluminal şi
se dezvoltă pliurile duodenale longitudinale. La a 10-a săptămână duodenul şi jejunul deja ocupă
locul său topografic în cavitatea abdominală.
În timpul celei de a 8-a săptămână de dezvoltare are loc proliferarea intensă a
endodermului ce umple duodenul. Datorită mecanismului de vacuolizare are loc formarea
lumenului ( momentul de recanalizare) şi duodenul deja devine un organ cavitar. În cazul în care
19