bortă

1. PROBLEME ACTUALE PRIVIND IMPORTANŢA CLINICO - PRACTICĂ ÎN
DIAGNOSTICUL MALROTAŢIEI DUODENALE ASOCIATĂ CU DUODENOSTAZĂ
1.1 Generalităţi
(REVIUL LITERATURII)
Tendinţa contemporană în chirurgia gastroenterologică poate fi semnalată astăzi ca o
sesizare profundă a tuturor datelor clinice acumulate anterior şi folosirea atât a rezultatelor
fiziologiei moderne, cât şi a metodelor de investigare adecvate şi precise. Scopul principal al
acestei activităţi enorme este îmbunătăţirea rezultatelor tratamentului unui şir de patologii ale
tractului digestiv.
Malrotaţia duodenală asociată cu duodenostază reprezintă o temă actuală, fiind
determinată de o morbiditate în creştere, preponderent în rândul persoanelor tinere, plasate activ
în câmpul muncii. Această patologie atrage un interes interdisciplinar, care implică
gastroenterologi, radiologi, chirurgi, anestezişti şi anatomopatologi.
Datele istorice care fac obiectul acestei probleme pot fi găsite în lucrările lui F.Boernerus
din 1752 care prezintă unele date şi particularităţi anatomice ale duodenului din lucrările lui
Celsus şi Silvester (adică surse din secolul I e.n.). Problemele fundamentale în domeniul
diagnosticului şi tratamentului duodenostazei au început să fie activ discutate la sfârşitul
secolului XIX, când erau deja cunoscute principiile fundamentale ale anatomiei şi fiziologiei
corpului uman, fapt ce a generat un progres vădit în chirurgia tractului digestiv.
Studiile fiziologilor contemporani au demonstrat că duodenul este un element
incontestabil din sistemul coordonator al zonei hepato-bilio-pancreatice. În acelaşi timp s-a
stabilit că în stratul muscular al peretelui duodenal este situat pacemake-rul motilităţii tractului
digestiv [55, 76, 88, 92]. În literatura de specialitate duodenostaza e descrisă ca o ocluzie
duodenală cronică, megaduodenum, ocluzie duodenală idiopatică, reprezentând încetinirea
funcţiei de evacuare a duodenului şi până în prezent prezintă o temă de discuţii pentru
gastroenterologi [19, 32, 41, 96].
MRD asociată cu duodenostază reprezintă o formă a ocluziilor intestinale cronice,
manifestată prin dereglări evacuomotorii duodenale cu impact sever asupra patologiei
chirurgicale a tuturor organelor tractului digestiv.
Reieşind din datele literaturii putem defini malrotaţia duodenală şi duodenostaza ca un
viciu congenital rezultat din dereglarea procesului de rotaţie şi fixare a duodenului, produs în
momentul II de rotaţie a intestinului primitiv, manifestat prin formă şi poziţie anormală a
acestuia. Evoluţia cronică a formelor non-obstructive conduce la instalarea dereglărilor
16