5. Prin umor i ironie sentimentala ca atitu-

5. Prin umor i ironie sentimentala ca atitudine
si intrebuintare fericita a neologismului d.
Perpessicius purcede din linia laterala a lui A.
Mirea : ii lipseste vituozitatea sau cautarea ei, ii
lipSeste, deci, i tirada cu efecte multicolore decuvinte
sau de jocuri de cuvinte, ii lipseste chiar
1) Volume : Sonete, Minerva, Buc., 191 0; 0 townnä,
Belle edition, Paris, 1912 ; Sufletul greklinii, ed. Casa
Scoalelor, Buc 1920; Poezit, ed. Casa Scoalelor, 1927.
A publicat la Flacäru, Sbureitorul, Luceaftirul, etc.
Referinte: Vieuta noun, XVI, 1920-21.

263
spiritul. Lirismul lui A. Mirea constitue numai o
usoara infiltratie intr'o cronica rimata pe baze
de verva i actualitate, si din aceasta formula
a teen. in linie directa o bogata literatura, pe
care, cu toata virtuozitatea ei formala, raportandu-ne
la sensul substantial al poeziei, am aratat
ca o regretam mai malt ca disociativa deck o
pretuim pentru calitatea ei de ingeniozitate. La
d. Perpessicius proportiiie sunt rasturnate : pe un
fond Eric, umorul, mai mult de atitudine cleat
de cuvinte, se prezinta ca o infiltratie : iata ce-1
diferentiaza de literatura lui A. Mirea si de linia
directa a mostenirii lui, reprezentata, autentic desi
nu intregime, de d. G. Toparceanu ; iata ce-1
fixeaza in sanul poeziei moderniste, cu nuante
ce-i constitue o individualitate. Nici neologisme ca :
La fel de calm Danabiul
Ca portal contrasteath,
Electrical piano
Mai waizertraurmizeazn
(Dum Mica)
fi nici chiar umorul si expresii ca :
Ca acid( dusi in cer,
Fixtun apartanientul
Pe care Ominipotentul
L'ocupa in eter.
(Popas la Muratan)
sau fiind vorba de mersul unui vapor:
Deasupra astei drame
0 llama comma motored dour ribneaza.
(Pe Syx)
?

264
nu claseaza pe d. Perpessicius in mostenirea
directa a lui A. Mirea : ele nu sunt nici dese si
nici nu constitue un element esential al lirismului
sail: neologismul chiar cand e violent nu e intrebuintat
prin calitatea lui de granada exploziva
in mijlocul unei pasnice vecinatati, ca la autorii
de cronici rimate, ci se topeste in ansambu lard
sa explodeze.
Dupa d. Camil Petrescu, d. Perpessicius e al
doilea poet ce ne-a adus in Scut si targd un
asped` al rasboiului fard obisnuita lui latura
eroica ; ,,razboiur d-Iui Perpessicius e carnetul
de drum al unui poet sentimental, nepasator si
umorist, ce-si impleteste experientele sale amoroase
cu tragediile momentului i ii immoaie
suferintile i indignarea intr'un surds de ironie
mai necrutatoare cu sine decal cu altii. Primejdia
unei astfel de poezii e, negresit, discursivitatea
pe care o i gasim, de pilda, in lungile poeme, in
Gravura de pe calendar sau in Mater dolorosa.
In afara de atitudine i peste atitudine, meritul
sta in noutatea notatiei, din care dam un singur
exemplu, in cateva strafe din : Pe Calfa-dere,
toamna, ce ar trebui citata in intregime :
Pe vale, prinde seara din ascuizei,i se"( rasa,
Mimic precaida fricoasä de lumina,
Ce-i pare, cá mai arde in camera vecinn..
Si bruise pe thin :wade rut treang i apoi o plasä.
Se aude o armonie zvacnind de sub verdeaiä:
Stint thidece cle greeri, ce au in ele pared'

265
Ceva din sfdraiful de fus, pe care o Pared,
Nervos, 11 rasuceste caire-un stand de viafa,
Si'n limp ce valea toatd pulseaza. de vibrare,
Se'nal(ó i balonul captiv al lanei pline,
Si-asterne 'n fungal veiei, cu razele-i blajine,
Ca patrafir de cur, de Wine si uitare...
Si pentru aceiasi noutate s'ar mai putea cita
in intregime Gelid uza, Flora stelelor polare si
fragmente din alte cateva. Contributia cea mai
personala si mai matura a poetului nu se gaseste,
totusi, in aceste poezii de razboiu, ci in poeziile
de dragoste risipite in reviste si care urrneaza
sa constitue un Itinerar sentimental: amestec
original de sentimentalism naiv, de livresc,
de umor, de eruditie1).
1) Perpessicius, Scut si tare', ed. Casa Scoalelor, 1926,
A publicat in Cronicu, Cagetal roindnesc, Flaceira,
Sburdtorul, Universal literar, etc.
Referinte : N. Davidescu, Aspecte si directil lit. v. II,
ed. Cultura nationald, p. 159 ; Cans] Petrescu despre
Scut si fargei in Cetatea lit, I, No. 9-10 din lune 1926 ;
Pompilin Constantinescu, in Viata lit. I, No. 14 ; Vladimir
Streinu, idem, in Sburatorul, IV, 1926, p. 54.