teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice - Biblioteca ...

FLORIN R. PRICOP
TEORIA GENICĂ A SEXUALITĂŢII
ŞI APLICAŢIILE EI PRACTICE

Tehnoredactare computerizată, ilustraţii şi copertă: Anca Ivan
Referenţi ştiinţifici: Prof.univ.dr. OCTAVIAN POPESCU
Prof.univ.dr. IOAN VACARU-OPRIŞ
Copyright © Editura Biblioteca Bucureştilor şi autorul, 2011.
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii şi
autorului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
PRICOP, FLORIN R.
Teoria genetică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice /
Florin R. Pricop. - Bucureşti : Biblioteca Bucureştilor, 2011
ISBN 978-606-8337-13-5
636.082:636.584

FLORIN R. PRICOP
TEORIA GENICĂ A SEXUALITĂŢII
ŞI APLICAŢIILE EI PRACTICE
EDITURA BIBLIOTECA BUCUREŞTILOR
BUCUREŞTI – 2011

Memoriei părinţilor mei,
Radu şi Gherghina,
pentru perpetuarea unei tradiţii
de muncă, perseverenţă şi cinste.
Soţiei mele,
Magdalena,
dragoste şi recunoştinţă.
Fiicei mele,
Lavinia,
ereditate şi spiritualitate.

In memoriam
ELENA CERNEI,
personalitate simbol
a
interdisciplinarității
artei şi științei

CUPRINS
Prefaţă 11
Mulţumiri 15
Introducere 17
Capitolul 1
EREDITATEA CULORII PENAJULUI ŞI A SEXULUI LA PĂSĂRI 21
1.1. Determinismul genetic al culorii penajului şi al sexului la păsări 21
1.1.1. Cercetări referitoare la perechea de caractere barat-nebarat 22
1.1.2. Cercetări referitoare la perechea de caractere silver-gold 23
1.1.3. Neconcordanţe în transmiterea culorii penajului de la
genitorul mascul la recombinanţii genetici de sex femel
Roso SL-2000 şi Robar SL-2001 26
1.2. Noutăţi referitoare la studiile genomice, ereditatea culorii
penajului şi a sexului la păsări 27
A. În literatura de specialitate din România 27
B. În literatura de specialitate pe plan mondial 37
1.2.2. Noutăți referitoare la studiile genomice, ereditatea culorii
penajului şi a sexului, publicate în literatura de specialitate
pe plan mondial 37
1.2.2.1 Studiile genomice la păsări (Gallus gallus) 37
1.2.2.2 Determinismul genetic al culorii penajului 39
1.2.2.3 Determinismul genetic al sexului 43
Capitolul 2
CERCETĂRI RECENTE ASUPRA TRANSMITERII CULORII
PENAJULUI ŞI A SEXULUI LA PĂSĂRI 56
2.1. Consideraţii generale 56
2.2. Rezultate obţinute în urma încrucişării masculilor Rhode‑Island
alb cu femele Rhode‑Island roşu (Experimentul 1) 58
2.3. Rezultate obţinute în urma încrucişării masculilor Rhode‑Island
roşu cu femele Rhode‑Island alb (Experimentul 2) 63

8 Florin R. Pricop
2.4. Rezultate obţinute în urma încrucişării masculilor Marans barat
cu femele Rhode‑Island roşu (Experimentul 3) 69
2.5. Rezultate obţinute în urma încrucişării masculilor Rhode‑Island
roşu cu femele Marans barat (Experimentul 4) 73
2.6. Rezultate obţinute în urma încrucişării masculilor Rhode‑Island
roşu cu femele Plymouth Rock barat (Experimentul 5) 78
2.7. Aprecieri comparative asupra recombinanţilor genetici obţinuţi
în generaţiile F1 şi F2 în experimentele efectuate 82
2.7.1. Rezultate obţinute în generaţia F1 în urma încrucişării
unui mascul homozigot dominant cu o femelă homozigot
recesivă 82
2.7.2. Rezultate obţinute în generaţia F1 în urma încrucişării
unui mascul homozigot recesiv cu o femelă homozigot
dominantă 84
2.7.3. Rezultate obţinute în generaţia F2 în urma încrucişării
unui mascul homozigot dominant cu o femelă homozigot
recesivă 85
2.7.4. Rezultate obţinute în generaţia F2 în urma încrucişării
unui mascul homozigot recesiv cu o femelă homozigot
dominantă 86
Capitolul 3
OBŢINEREA HIBRIZILOR DE OUĂ, SEXABILI DUPĂ
CULOAREA PUFULUI LA VÂRSTA DE O ZI 88
3.1. Hibrizi obţinuţi prin încrucişarea unui mascul homozigot
recesiv cu o femelă homozigot dominantă 89
3.1.1. Obţinerea hibridului Roso SL-2000 (Experimentul 6) 89
3.1.2. Obţinerea hibridului Robar SL-2001 (Experimentul 7) 91
3.2. Hibrizi obţinuţi prin încrucişarea unui mascul homozigot
recesiv cu o femelă heterozigotă 94
3.2.1. Obţinerea hibridului Roso SL-93 (Experimentul 8) 94
3.2.2. Obţinerea hibridului Robar SL-2002 (Experimentul 9) 97
3.3. Rezultate obţinute în urma încrucişării unui mascul homozigot
recesiv cu femele hibride 100
3.3.1. Rezultate obţinute în urma încrucişării unui mascul
Rhode‑Island roşu, cu o femelă hibridă Roso SL-2000
(experimentul 10) 100

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 9
3.3.2. Rezultate obţinute în urma încrucişării unui mascul
Rhode‑Island roşu cu o femelă Robar SL-2001
(experimentul 11) 101
Capitolul 4
CONSIDERAŢII ASUPRA TEORIEI CROMOZOMALE A
DETERMINĂRII SEXELOR 104
Capitolul 5
TEORIA GENICĂ A SEXUALITĂŢII – O REVOLUŢIE ÎN
GENETICA AVIARĂ 107
Capitolul 6
AMENDAREA HĂRŢII HETEROSOMILOR 114
Capitolul 7
APLICAŢII PRACTICE ALE TEORIEI GENICE A SEXUALITĂŢII 117
Anexa documentară selectivă 119
Atestarea Naţională (22 documente oficiale ) 119
Atestarea Internaţională (21 documente oficiale) 187
Bibliografie selectivă 261

PREFAȚĂ
Apariţia acestei cărţi într-o editură de prestigiu internaţional se
constituie într-un eveniment deosebit, aşteptat cu mult interes de numeroşi
specialişti, care şi-au dedicat viaţa domeniului ameliorării genetice a
populaţiilor avicole.
Scopul pentru care autorul a scris prezenta lucrare a fost acela de a pune
la dispoziţia cititorului avizat o descoperire fundamentală, care priveşte
transmiterea culorii penajului şi a sexului la păsări. În mod concret, ne este
înfăţişat un nou mecanism genetic de separare pe sexe a puilor hibrizi de
o zi, diferit de mecanismul hemizigotic, cunoscut şi acceptat în prezent.
Acest nou mecanism va atrage după sine modificări şi completări esenţiale
paradigmei eredităţii sexului.
Cartea este structurată în şapte capitole, al căror conţinut este de mare
valoare ştiinţifică şi practică.
În capitolul 1 sunt prezentate atât rezultatele cercetărilor publicate
în literatura de specialitate, referitoare la determinismul genetic al culorii
penajului şi al sexului la păsări, cât şi unele aspecte din domeniul geneticii
moleculare, cu referire directă la tema abordată.
Capitolul 2 cuprinde cercetările proprii, structurate în cinci experimente,
ce vizează studierea determinismului genetic al culorii penajului şi al
sexului la păsări.
În capitolul 3 sunt descrişi principalii hibrizi de găină, producători de
ouă pentru consum, sexabili la vârsta de o zi după culoarea pufului şi care
au fost obţinuţi după scheme de hibridare originale.
În capitolul 4 sunt analizate, comparativ, cercetările efectuate de către
Morgan (1919) şi Pricop (2003‑2011), cu privire la transmiterea culorii
penajului şi a sexului la păsări. Ele au în vedere rezultatele obţinute de
autor în generaţiile F1 şi F2, în urma încrucişării unui mascul homozigot
dominant cu o femelă homozigot recesivă, precum şi cele determinate de
încrucişarea reciprocă.
În capitolul 5 este redată teoria genică a sexualităţii elaborată
de autor, care tratează la nivel genic determinismul sexului şi scoate în
evidenţă universalitatea homozigoţiei şi a heterozigoţiei, în detrimentul

12 Florin R. Pricop
mecanismului hemizigotic. În context, autorul a identificat genele care
transmit culoarea penajului în cromozomul W, înlănţuite cu gena dominantă
a sexului (SDW), iar în cromozomul Z, cu alela recesivă a sexului (sdw).
În esenţă, teoria genică a sexualităţii explică raportul egal între
sexe apărut prin împerecherea a doi parteneri, din care masculul este
homozigot recesiv (sdwsdw), iar femela este heterozigotă (sdwSDW). În
descendenţă, rezultă 50% masculi homozigot recesivi (sdwsdw) şi 50%
femele heterozigote (sdwSDW); astfel, se explică din punct de vedere
genic, raportul egal între sexe (sex ratio 1:1).
În capitolul 6, autorul propune ca pe baza studiului efectuat, să se
facă amendarea hărţii heterosomilor şi sugerează simplificarea acesteia,
prin reducerea de la doi loci, la un singur locus polialelic al genelor care
transmit culoarea penajului.
Totodată, se sugerează introducerea în harta heterosomilor a locusului
în care sunt prezente gena dominantă a sexului şi alela sa recesivă, cu rol în
determinismul genic al sexului şi în menţinerea unui raport egal între sexe.
În ultimul capitol (cap. 7) sunt redate câteva aplicaţii practice ale
teoriei genice a sexualităţii, ca de exemplu: producerea de pui hibrizi,
sexabili la vârsta de o zi, după culoarea pufului (gold-barred şi gold-silver);
soluţionarea litigiilor dintre fermieri şi furnizorii de hibrizi, atunci când
formula genetică pe baza căreia s-au obţinut hibrizii nu a fost respectată;
explicarea intersexului la gallinaceae; teze şi antiteze în crearea de noi
populaţii de păsări; posibilităţi de stopare a fenomenului de decolorare a
penajului la hibrizii ouători de găină etc.
Personal, consider că lucrarea impresionează prin conţinut, sobrietate
şi un stil de redactare ştiinţific.
Prin cercetările efectuate şi rezultatele obţinute este cert că ne
aflăm în faţa unei descoperiri de mare valoare ştiinţifică, susţinută cu
argumente solide, ce pune în evidenţă un nou mecanism genetic pentru a
explica sexogeneza la păsări, diferit de mecanismul hemizigotic. Pentru
această descoperire, domnul dr.ing. Florin Pricop a primit un brevet
de invenţie naţional şi are toate şansele ca invenţia sa să fie brevetată pe
plan internaţional, atât în S.U.A., cât şi în Europa. Să mai amintim că la
Salonul Mondial de Inventică de la Bruxelles din 15-22.XI.2005, autorul a
prezentat un poster, reprezentând sintetic noua sa teorie, pentru care a primit
Medalia de Aur şi Diploma Salonului Mondial de Inventică, iar la Salonul
Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi de la Geneva, din
5-9.IV.2006 a obţinut Medalia de Aur şi Diploma Salonului Internaţional
al Invenţiilor. De asemenea, este necesar să subliniem că, recent, pe data
de 26 Mai 2011, la Cuxhuven, în Germania a avut loc o întâlnire dedicată

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 13
cunoaşterii aplicaţiilor practice ale teoriei genice a sexualităţii, elaborată de
către autorul acestei lucrări, care s-a bucurat de mult succes.
Labor omnia vincit improbus!
Prof.univ.dr. Ioan Vacaru‑Opriş
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe
Ionescu-Şişeşti” din România, Expert al Camerei Europene de Experţi

MULŢUMIRI
Este o bucurie şi o cinste pentru mine numărul mare al personalităţilor
care mi-au fost alături; doresc să le mulţumesc, numindu-i în ordinea
cronologică a implicării lor în viaţa cercetărilor mele finalizate prin
descoperirile publicate în această carte afirmată la a doua ediţie:
Prof.univ.dr. Gheorghe Zarnea
Membru al Academiei Române
Prof.univ.dr. Valeriu D. Cotea
Membru al Academiei Române
Prof.univ.dr. Octavian Popescu
Membru al Academiei Române
Prof.univ.dr. Ion Dinu
Membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Prof.univ.dr. Ioan Vacaru‑Opriş
Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice
Prof.univ.dr. Gheorghe Sandu
Dr.ing. Ursula L. Bologa
Prof.univ.dr. Benone Păsărin
Dr.biol. Mioara Damian
Dr.biol.Ioan Valentin Petrescu –Mag
Dr. Stephan Poen
Prof.univ.dr. Alexandru T. Balaban
Membru al Academiei Române
Prof.univ.dr. Rudolf Preisinger

16 Florin R. Pricop
Dr. Wim A. Van Haeringen
Dr.ing. Dan Eftenie
Prof.dr. Nicolas Sorin Andronesco
Dr.ing. Ion Sterpu
Dr. Steffen Weigend
Le sunt recunoscător doamnei Dorina Andrei şi domnului Mihai
Roman pentru realizarea grafică a figurilor şi a planşelor şi le mulţumesc
pentru atenţia şi măiestria cu care le-au executat.
Le adresez mulţumiri tuturor celorlalţi care au crezut în munca mea şi
m-au încurajat de-a lungul timpului.
Autorul

INTRODUCERE
Societatea postindustrială a integrat fără precedent ştiinţa în sfera
producţiei. În prezent se observă că în orice domeniu de activitate, ştiinţa,
ca principal promotor al inovaţiilor şi al noilor tehnologii, participă direct
la rezolvarea fenomenelor şi a problematicilor cu care suntem confruntaţi.
Într-o altă ordine de idei, secolul al XX-lea recent încheiat s-a caracterizat
prin numeroase descoperiri. Merită selectiv amintite, descoperirile din
domeniul ciberneticii, care au condus la informatizarea societăţii şi cele din
domeniul zborurilor cosmice, care au coincis cu ieşirea omului în spaţiul
extraterestru, din dorinţa de a-şi căuta originea; apoi sunt importante
descoperirile privind alte civilizaţii decât cea pe care ne-am creat-o, ca şi
cele care se referă la alte forme de viaţă.
Dacă ne gândim la numeroasele descoperiri ale secolului trecut,
în domeniul ştiinţelor biologice, genetica a reprezentat un domeniu de
referinţă.
Anticipând descoperirile din prima jumătate a secolului al XXI-lea,
futurologii au prognozat că cele mai importante dintre acestea vor fi făcute
în domeniul geneticii şi vor fi determinante pentru existenţa şi viitorul
omenirii.
Activitatea desfăşurată în domeniul geneticii aviare ne-a permis să
semnalăm câteva neconcordanţe în transmiterea culorii penajului. Din
acest motiv au fost reluate experimentele efectuate în primele decenii ale
secolului al XX-lea, experimente în care s-a urmărit determinismul genetic
al culorii penajului şi al sexului.
Pornind de la neconcordanţele apărute în transmiterea culorii penajului
de la masculul-părinte la femelele din generaţia F1, s-au reluat experimental
cercetările referitoare la perechile de caractere silver-gold şi barat-gold.
Rezultatele obţinute au oferit unele noutăţi care privesc ereditatea culorii
penajului şi a sexului la păsări.
În urma încrucişării unui mascul homozigot dominant cu o femelă
homozigot recesivă s-a observat modul de transmitere a culorii penajului
şi s-a constatat la un număr mic de femele din generaţia F1 că gena
gold este prezentă în cromozomul W. Efectuând încrucişarea reciprocă
(mascul homozigot recesiv x femelă homozigot dominantă) s-a observat la
femelele hibride Roso SL-2000, prezenţa penelor de culoare albă în penajul

18 Florin R. Pricop
preponderent roşu, iar la femelele hibride Robar SL-2001 s-a observat că
penajul este negru pe corp şi negru-roşiatic pe gât şi cap.
Spre deosebire de culoarea penajului femelelor hibride Roso SL-2000
şi Robar SL-2001, genitorul mascul aparţine rasei Rhode‑Island roşu şi
este homozigot pentru gena gold.
O a două neconcordanţă s-a observat în urma încrucişării între ei, a
masculilor şi femelelor din generaţia F1. Astfel, în generaţia F2 s-au obţinut
trei categorii de genotipuri în care ambele sexe sunt egal reprezentate pentru
fiecare categorie genotipică, cu rol în transmiterea culorii penajului.
Comparativ cu încrucişarea directă în care s-au obţinut trei categorii
de fenotipuri şi trei categorii de genotipuri, la încrucişarea reciprocă s-au
obţinut patru categorii de fenotipuri şi trei categorii de genotipuri. În acest
caz, genotipul heterozigot se realizează tot cu o frecvenţă de 50%, dar
aceasta se obţine prin însumarea a două categorii de fenotipuri care au
culori diferite, sunt heterozigote şi se obţin în proporţii egale.
Din punct de vedere ştiinţific, rezultatele cercetărilor scot în evidenţă
trei descoperiri şi anume:
– identificarea în cromozomul W a genelor care determină culoarea
penajului şi modul particular de acţiune al acestora;
– determinismul genic al sexului care se bazează pe identificarea
genei dominante a sexului (SDW) în cromozomul W şi a alelei sale recesive
(sdw) în cromozomul Z;
– existenţa unui alt mecanism genetic care explică separarea pe sexe
a puilor hibrizi de o zi, diferit de mecanismul hemizigotic.
Genele identificate sunt elemente constitutive ale Teoriei genice a
sexualităţii. Noua teorie se caracterizează prin aceea că, pentru prima dată,
explică din punct de vedere genic determinismul sexului şi obţinerea unui
raport egal între masculi şi femele în descendenţă.
De asemenea, cercetările efectuate au şi o importanţă practică
concretizată prin obţinerea noilor hibrizi româneşti pentru ouă Roso
SL-2000, Robar SL-2001 şi Robar SL-2002. Aceşti hibrizi sunt separaţi
pe sexe la vârsta de o zi după culoarea pufului şi realizează producţii medii
de peste 320 ouă/gaină, într-un ciclu de producţie până la vârsta de 77
săptămâni.
Atât rezultatele obţinute în generaţia F2 cât şi diferenţele de culoare a
pufului existente între femelele hibride Robar SL-2001 şi Robar SL-2002
au scos în evidenţă universalitatea homozigoţiei şi a heterozigoţiei în
detrimentul mecanismului hemizigotic descris de către T.H. Morgan (1919)
în lucrarea sa The physical Basis of Heredity.
Pe baza descoperirilor făcute se propune amendarea hărţii heterosomilor
prin simplificarea acesteia de la doi loci la un singur locus polialelic în

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 19
care sunt situate genele silver, barat şi gold, cu rol în determinismul culorii
penajului.
Totodată, se propune introducerea în harta heterosomilor a locusului
pentru gena dominantă a sexului (SDW), identificată în cromozomul W şi
a alelei sale recesive (sdw), în cromozomul Z.
Noua teorie este susținută în prezent de cinci aplicații practice.
Dintre acestea, respectiv producerea puilor hibrizi de o zi, sexabili după
culoarea pufului şi metoda propusă pentru stoparea decolorării penajului
şi îmbunătăţirea acestui caracter la hibrizii comerciali de ouă, vor prezenta
interes pentru companiile producătoare de material biologic.
Aplicaţia practică, referitoare la soluţionarea situaţiilor litigioase care
pot apărea atunci când un furnizor de material biologic nu respectă formula
genetică de obţinere a hibridului comercial, reprezintă un instrument
folositor clienţilor pentru expertiză. Explicarea apariţiei intersexului la
galinaceae, respectiv teza şi antiteza creării raselor noi de păsări reprezintă
două aplicaţii de interes pentru cercetarea ştiinţifică.
Rezultatele obţinute şi prezentate în acest studiu atestă modificări şi
completări esenţiale care privesc determinismul genic al culorii penajului
şi al sexului la păsări, vizualizate într-o manieră sistematizată în planşele
III-XXXIV.

CAPITOLUL 1
EREDITATEA CULORII PENAJULUI ŞI
A SEXULUI LA PĂSĂRI
1.1. DETERMINISMUL GENETIC AL CULORII
PENAJULUI ŞI AL SEXULUI LA PĂSĂRI
Încă din prima parte a secolului al XX-lea s-a ajuns la concluzia că puii
de o zi obţinuţi din anumite încrucişări efectuate între rasele de păsări, pot
fi separaţi pe sexe după culoarea pufului. Astfel, Spillman (1908), pe baza
influenţei factorilor înlănţuiţi cu sexul, a reuşit să dea o explicaţie logică
transmiterii caracterului barat. Punnett (1919) a fost primul care a atras
atenţia asupra importanţei sexării puilor de o zi proveniţi din rase de găini,
care posedă gene înlănţuite cu sexul şi transmit culoarea pufului.
Experimentele care s-au efectuat ulterior, au scos în evidenţă importanţa
practică a utilizării genelor responsabile pentru caracterele barat, negru,
argintiu şi auriu.
Ulterior, rasele de găini au fost structurate în linii pure care au participat
la împerecheri potrivite, din care au rezultat pui hibrizi de o zi sexabili după
culoarea pufului.
Liniile pure care sunt folosite în schemele de hibridare experimentale,
sau pentru obţinerea hibrizilor comerciali, sunt testate pentru a fi homozigote
pentru genele heterosomale respective. Testul homozigoţiei pentru genele
heterosomale barat, black, silver şi gold se face cu scopul creşterii preciziei
sexării puilor după culoarea pufului, şi a reducerii erorilor de sexare sub 1%.
Avantajele sexării puilor de o zi prin procedee genetice au căpătat o
importanţă deosebită pentru avicultura modernă.
În acest capitol vor fi prezentate atât rezultatele cercetărilor efectuate
în prima parte a secolului al XX-lea, referitoare la perechile de caractere
barat-nebarat şi silver-gold, cât şi neconcordanţele care apar în transmiterea
culorii penajului, de la genitorul mascul la femelele hibride în generaţia F1.

22 Florin R. Pricop
Într-un subcapitol separat se vor prezenta o serie de noutăţi referitoare
la studiile genomice, ereditatea culorii penajului şi a sexului la păsări,
reflectate în literatura de specialitate din România şi în cea existentă pe
plan mondial.
1.1.1. CERCETĂRI REFERITOARE LA PERECHEA DE
CARACTERE BARAT-NEBARAT
Culorile penajului determinate de către genele heterosomale barat (B)
şi negru (b) sunt caracteristice pentru anumite rase. Astfel culoarea barat a
penajului este caracteristică raselor Plymouth Rock barat, Scots Grey, Marans,
North Holland Blues etc, iar culoarea neagră a penajului este caracteristică
unor rase cum sunt: Langshan, Orpington negru, Wyandotte negru şi altele.
În lucrarea The Physical Basis of Heredity, Morgan (1919), în
capitolul XIV a prezentat cromozomii sexului şi transmiterea sex-linkată
a caracterelor.
Morgan (1919) a arătat că, în genetica păsărilor, există câteva cazuri
de transmitere sex-linkată care urmează tipul de ereditate Abraxas.
Unul din cele mai elocvente cazuri este cel în care s-au încrucişat rasele
Plymouth Rock barat şi Langshan (planşa I. a). „Când un mascul barat este
încrucişat cu o femelă neagră, fiii şi fiicele au penajul de culoare barat.
Gena barat este dominantă faţă de cea care determină culoarea neagră.
Doi astfel de indivizi din generaţia F1 dacă sunt încrucişaţi, dau numai
masculi baraţi; jumătate dintre fiice sunt barate, iar cealaltă jumătate sunt
negre“ (Morgan, 1919). Se observă că bunica din rasa Langshan negru (b-)
transmite culoarea neagră doar la jumătate din nepoatele sale. În planşa I. b
se prezintă schema de transmitere a genelor pentru caracterele sex-linkate
barat (B) şi negru (b) ca urmare a încrucişării unui mascul Plymouth Rock
barat cu o femelă Langshan.
În planşa II.a se prezintă încrucişarea unui mascul negru cu o femelă
barat. În acest caz fiii sunt baraţi şi au culoarea mamei, iar fiicele sunt
negre şi au culoarea tatălui. „Când un mascul barat din generaţia F1 şi o
găină neagră din aceeaşi generaţie sunt împerecheaţi între ei, se obţin în
generaţia F2 atât masculi şi femele barat, cât şi masculi şi femele negre
în proporţii egale“ (Morgan, 1919). Acest mod de transmitere a culorii
penajului a fost denumit criss‑cross şi se referă la faptul că femela barat
transmite caracterele sale legate de sex la nepoţii săi, numai prin fiii săi.
În planşa II. b se prezintă schema de transmitere a genelor pentru
caracterele sex-linkate barat (B) şi negru (b), ca urmare a încrucişării unui
mascul Langshan negru, cu o femelă Plymouth Rock barat.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 23
Aşa cum se observă din planşele I. b şi II. b, genele barat (B) şi black
(b) sunt prezente în cromozomul Z.
La sexul femel (ZW) genotipul culorii penajului este alcătuit dintr-o
singură genă, prezentă doar în cromozomul Z. În cromozomul W, întâlnit
numai la femele, nu au fost localizate gene. În această situaţie genele
existente în cromozomul Z, indiferent dacă sunt dominante sau recesive,
îşi exprimă fenotipic efectul.
Pentru explicarea acestui fenomen s-a introdus termenul de hemizigoţie,
caracterizat prin existenţa unei singure gene şi a unui genotip hemizigot, cu
rol în transmiterea culorii penajului la sexul heterogametic, reprezentat la
păsări de femele (ZW).
1.1.2. CERCETĂRI REFERITOARE LA PERECHEA DE
CARACTERE SILVER-GOLD
Culorile penajului determinate de genele heterosomale silver şi gold
sunt caracteristice pentru anumite rase. Astfel, la rasele Dark Dorking,
Duckwing Game, Light Dorking, Light Sussex, Salmon Faverolle, Silver
Campine, Silver Laced Wyandotte şi Silver Spangled, Hamburgh, culoarea
albă a penajului este determinată genetic de acţiunea genei silver, iar la
rasele Brown Sussex, Buff Orpington, Buff Rock, Gold Laced Wyandotte,
Gold Spangled, Hamburgh, Indiane Game, Red Sussex, Rhode‑Island red,
Speckled Sussex şi Welsummer, culoarea roşie a penajului este determinată
genetic de acţiunea genei gold. Dintre acestea, femelele din rasele Light
Sussex şi în prezent Rhode‑Island alb, sunt ideale pentru a se încrucişa cu
masculi Rhode‑Island roşu, cu scopul de a se obţine pui hibrizi de o zi,
sexabili după culoarea pufului.
Aşa cum rezultă din figura 1, prin încrucişarea unui mascul alb (SS)
cu o femelă roşie (s-), în generaţia F1 se obţin atât fii (Ss), cât şi fiice (S-),
care au penajul de culoare albă. Doi astfel de indivizi dacă se împerechează
între ei (figura 1), în generaţia F2 rezultă numai masculi de culoare albă;
jumătate din femele vor fi de culoare albă, iar cealaltă jumătate vor
prezenta culoarea roşie. Din această descriere se observă că bunica gold
(s-) transmite culoarea roşie, doar, la jumătate din nepoatele sale.

24 Florin R. Pricop
Figura 1. Schema de transmitere la descendenţi, a genelor pentru caracterele sex-linkate
silver şi gold, obţinuţi în generaţiile F1 şi F2, în urma încrucişării unui mascul
silver cu o femelă gold (Bulletin No. 38, Sex linkage in poultry breeding,
published by Her Majesty’s Stationery Oftice, printed in England, 1966),
P = generaţia parentală S = gena silver
G = gameţi s = gena gold
F1 = generaţia filială 1
F2 = generaţia filială 2
- = lipsa genelor din cromozomul W
Când un mascul gold (ss) se încrucişează cu o femelă silver (S-), aşa
cum rezultă din figura 2, în generaţia F1 penajul fiilor (Ss) este de culoare
albă, în timp ce la fiice (s-) penajul este de culoare roşie.
La vârsta de o zi, fiii prezintă puful de culoare albă, iar fiicele au puful
de culoare roşie, fapt care scoate în evidenţă o încrucişare potrivită, care
permite separarea puilor de o zi pe sexe, după culoarea pufului.
Când un mascul alb (Ss) din generaţia F1 este împerecheat cu o femelă
roşie (s-) din aceeaşi generaţie, aşa cum rezultă din figura 2, se obţin în

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 25
generaţia F2 masculi şi femele de culoare albă, respectiv masculi şi femele
de culoare roşie, în proporţii egale.
Rezultatele cercetărilor referitoare la perechea de caractere silver-gold,
prezentate în literatura de specialitate, sunt similare cu cele obţinute la
perechea de caractere barat-nebarat, şi au fost preluate din lucrarea Sex
linkage in poultry breeding publicată de Ministerul Agriculturii din Marea
Britanie, în buletinul nr. 38/1966.
Figura 2. Schema de transmitere la descendenți a genelor pentru caracterele sex-linkate
silver şi gold, obţinuţi în generațiile F1 şi F2, în urma încrucişării unui mascul
gold cu o femelă silver (Bulletin No. 38, Sex linkage în poultry breeding,
published by Her Majesty’s Stationery Office, printed in Eng!aud, 1966).
P = generaţia parentală S = gena silver
G = gameţi s = gena gold
F1 = generaţia filială 1
F2 = generaţia filiala 2
- = lipsa genelor din cromozomul W

26 Florin R. Pricop
1.1.3. NECONCORDANŢE ÎN TRANSMITEREA
CULORII PENAJULUI DE LA GENITORUL MASCUL LA
RECOMBINANŢII GENETICI DE SEX FEMEL
ROSO SL-2000 ŞI ROBAR SL-2001
Paralel cu obţinerea hibrizilor comerciali specializaţi în producţia de
ouă de consum, timp de mai mulţi ani, s-a urmărit şi modul de transmitere
a culorii penajului, care este determinat genetic de acţiunea genelor
heterosomale silver (S), barat (B) şi gold (s/b).
Hibridul Roso SL-2000 a provenit din încrucişarea masculului părinte
din rasa Rhode‑Island roşu, homozigot pentru gena gold cu femela părinte
din rasa Rhode‑Island alb, hemizigotă pentru gena silver, iar hibridul
Robar SL-2001 s-a obţinut prin încrucişarea masculului părinte din rasa
Rhode‑Island roşu cu femela părinte din rasa Marans barat. Cei doi hibrizi
au fost obţinuţi în cadrul S.C. „Avicola Bucureşti“ S.A. şi livraţi fermelor
producătoare de ouă pentru consum.
Formele parentale care au participat în schemele de hibridare şi
fenotipurile de culoare obţinute la hibrizii Roso SL-2000 şi Robar SL-2001,
sunt prezentate în continuare din punct de vedere fenotipic şi genetic.
Genitorul mascul folosit în schemele de hibridare aparţine rasei
Rhode‑Island roșu, fenotipic are penajul de culoare roşie, iar genotipic
este homozigot recesiv (ss/bb) pentru gena gold (s/b). În planşele III şi
IV sunt prezentate schemele de obţinere a hibrizilor Roso SL-2000 şi
Robar SL-2001. În ambele planşe se observă că genitorul mascul – cocoşul
Rhode‑Island roşu – ocupă poziţia de tată al celor doi hibrizi, iar genitorul
femel ocupă poziţia de mamă a hibridului şi aparţine, după caz, raselor
Rhode‑Island alb sau Marans barat.
Astfel, mama hibridului Roso SL-2000 aparţine rasei Rhode‑Island
alb (planşa III), fenotipic penajul este de culoare albă, iar genotipic este
hemizigotă (S-) pentru gena silver (S).
În cazul hibridului Robar SL-2001 mama acestuia aparţine rasei
Marans (planşa IV), fenotipic penajul este de culoare barat, iar din punct
de vedere genotipic este hemizigotă (B-) pentru gena barat (B).
La masculii heterozigoţi (Ss/Bb), obţinuţi în generaţia F1 se regăsesc
culorile genitorilor, aşa cum se observă în planşele III şi IV. Aceştia au
primit un cromozom Z de la masculul părinte, iar celălalt cromozom Z,
de la femela părinte. În cei doi cromozomi Z sunt prezente genele care
determină culoarea penajului.
Femelele hemizigote Roso SL-2000 şi Robar SL-2001, obţinute în

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 27
generaţia F1, au primit de la masculul părinte câte un cromozom Z şi odată
cu acesta gena gold, iar de la femela părinte cromozomul W.
Teoria cromozomală a determinării sexelor şi mecanismul hemizigotic
care stă la baza acesteia, se bazează pe faptul că în cromozomul W nu sunt
gene care să aibă corespondenţă cu cele situate în cromozomul Z.
În ambele cazuri prezentate, culoarea penajului recombinanţilor
genetici de sex femel obţinuţi în generaţia F1 diferă de culoarea penajului
masculului părinte, după cum se observă la examenul macroscopic.
Astfel, la femela hibridă Roso SL-2000 din punct de vedere fenotipic
penajul este de culoare roşie, dar sunt prezente şi pene de culoare albă în
penajul preponderent roşu, iar genotipic este hemizigotă (s-) pentru gena
gold (s), aşa cum se observă în planşa III.
În al doilea caz, femela Robar SL-2001, din punct de vedere fenotipic
prezintă penajul negru pe corp şi negru-roşiatic pe gât şi cap, iar genotipic
este hemizigotă (b-) pentru gena gold (b), aşa cum se observă în planşa IV.
Diferenţele de culoare existente între masculul din rasa Rhode‑Island
roşu homozigot recesiv (ss/bb), şi femelele hemizigote Roso SL-2000 (s-)
şi Robar SL-2001 (b-) scot în evidenţă faptul că mecanismul hemizigotic
nu este funcţional.
Neconcordanţele apărute în transmiterea culorii penajului de la
masculul părinte la fiicele sale în generaţia F1, au avut un rol determinant
în reluarea cercetărilor referitoare la perechile de caractere silver‑gold şi
barat‑gold, iar rezultatele obţinute sunt diferite de cele prezentate până
acum în literatura de specialitate. Aceste rezultate, prezentate în capitolele
2 şi 3 au permis pentru prima dată, să se abordeze din punct de vedere
genic, determinismul sexului la păsări.
1.2. NOUTĂŢI REFERITOARE LA STUDIILE
GENOMICE, EREDITATEA CULORII PENAJULUI ŞI A
SEXULUI LA PĂSĂRI
A. ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE DIN ROMÂNIA
Primele noutăţi de genetică calitativă aviară apărute în România au fost
prezentate în disertaţia intitulată Identificarea, organizarea şi valorificarea
fondului genetic avicol naţional, ca sursă a unor linii genitoare de hibrizi

28 Florin R. Pricop
comerciali la specia Gallus domesticus, elaborată de către dr.ing. Stan
Târlea, în anul 1976.
În această lucrare este prezentată concepţia privind păstrarea
patrimoniului genetic naţional avicol, organizarea spaţiului necesar
înfiinţării fondului de gene, aclimatizarea păsărilor şi analiza structurii
genetice a populaţiilor formate. Târlea (1976) a acordat o atenţie deosebită
lucrărilor de genetică calitativă, iar o parte dintre acestea se referă la
studiul diferenţierilor date de culoarea penajului. Au fost prezentate mai
întâi culorile solide din care fac parte: negru, alb dominant (I), albinism,
argintiu şi auriu; apoi au fost prezentate culorile diluate generate de
distribuţia uniformă a pigmentului în tot penajul, care este redus cantitativ,
iar culoarea este mai deschisă. De asemenea, au fost descrise mai multe
mutaţii ale culorilor diluate, după cum urmează:
– albastru – B1, culoare caracteristică pentru rasa Albastră Andaluză,
Orpington etc;
– „ochi roz“, culoare determinată de o genă recesivă autosomală care
diluează pigmentul din penaj şi din ochi;
– crem, culoare determinată de o genă care diluează culoarea aurie
până la crem; Totodată, a fost prezentat modelul columbian sau herminat de
extindere a culorii negre şi modelele de distribuţie a culorii penelor.
Târlea (1976) a creat cadrul organizatoric al activităţii de selecţie a
galinaceelor, a coordonat această activitate pe care a amplasat-o în patru
centre naţionale de selecţie (Mihăileşti, Arad, Codlea şi Tărtăşesti) şi în
Genoteca naţională care a fost constituită la Mamaia Sat şi ulterior, la
Moşneni, ambele în cadrul Întreprinderii Avicole de Stat Constanţa, unitate
condusă cu autoritate şi competenţă profesională de către dr.ing. Mihai
Mihailov. În aceste centre de selecţie s-au format şi au lucrat mai multe
generaţii de specialişti care, prin munca lor, concretizată prin hibrizii
obţinuţi, şi-au adus contribuţia la formarea şcolii româneşti de genetică
şi ameliorare aviară. În perioada 1970-1990, activitatea centrelor de
selecţie a galinaceelor s-a aflat sub coordonarea directă a biroului de
selecţie al Centralei pentru Producţia Avicolă, care a fost condus cu mult
profesionalism de către ing. Viorica Dinu (1970-1986) şi dr. Theodor Ursu
(1987-1990). Începând cu toamna anului 1978, autorul acestei cărți şi-a
început activitatea în calitate de inginer stagiar la Ferma nr. 9 Selecţie a
Întreprinderii Avicole de Stat Mihăileşti, iar în prezent îşi continuă activitatea
la Societatea Comercială „Avicola“ Bucureşti, astăzi singura companie
din România care deţine material genetic de galinaceae şi produce hibrizi
specializaţi în producţia de ouă consum.
Fără acest cadru organizatoric în care s-au desfăşurat Programele

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 29
naţionale de selecţie, din care au rezultat hibrizii comerciali Albo şi Roso,
şi fără liniile pure de galinaceae existente în România, nu ar fi fost posibilă
apariţia acestei cărţi.
Hibridul Roso SL-85 a fost primul hibrid biliniar românesc, sexabil
după culoarea pufului, specializat în producţia de ouă. Schema de obţinere
a acestui hibrid s-a bazat pe o linie pură din rasa Rhode‑Island roşu,
homozigotă pentru gena gold, care a reprezentat tatăl hibridului şi o linie
pură din rasă Rhode‑Island alb, homozigotă pentru gena silver, care a
reprezentat mama hibridului.
În anul 1993 s-a obţinut primul hibrid triliniar românesc pentru ouă,
sexabil după culoarea pufului. La formarea acestui hibrid, care a fost
denumit Roso SL-93, au participat două linii pure din rasa Rhode‑Island
roşu, homozigote pentru gena gold şi o linie pură din rasa Rhode‑Island
alb, homozigotă pentru gena silver, aceasta din urmă ocupând în schema de
hibridare poziţia de tată a mamei hibridului (Pricop şi colab. 1996; Pricop şi
colab., 1998). Comparând fenotipul culorii penajului întâlnit la masculul din
rasa Rhode‑Island roşu şi fenotipul culorii penajului femelelor hibride Roso
SL-85 şi Roso SL-93, s-a semnalat la acestea, existenţa unor neconcordanţe
în transmiterea caracterului urmărit, caracterizate prin prezenţa unor pene
albe în penajul preponderent roşu.
Mama hibridului Roso SL-85 s-a obţinut prin încrucişarea masculilor
din rasa Rhode‑Island alb cu femele din aceeaşi rasă, iar mama hibridului
Roso SL-93 s-a obţinut prin încrucişarea masculilor din rasa Rhode‑Island
alb cu femele din rasa Rhode‑Island roşu. La vârsta de o zi mamele celor doi
hibrizi au avut puful de culoarea albă. La formarea loturilor adulte, femelele
din loturile de părinţi Roso SL-85 au avut în totalitate penajul de culoare
albă, în timp ce la femelele din loturile de părinţi Roso SL-93 s-a observat
că majoritatea acestora au avut penajul de culoare albă, dar au existat şi
exemplare care au avut pene de culoare roşie în penajul preponderent alb.
În cele ce urmează sunt prezentate comparativ frecvenţele cu care s-au
realizat categoriile fenotipice de culoare a pufului la femelele hibride Roso
SL-85 şi Roso SL-93 (Pricop şi colab., 1998), respectiv:
– culoarea pufului albă-roşiatică cu jar roşu pe cap şi două dungi roşii
pe spate are o frecvenţă de 83,9% la hibridul Roso SL-85 şi de 45,3% la
hibridul Roso SL-93;
– culoarea pufului albă-rosiatică cu jar roşu pe cap are o frecvenţă de
1,2% la hibridul Roso SL-85 şi de 1,1% la hibridul Roso SL-93;
– culoarea pufului roşie cu o pată maron închis pe cap şi trei dungi
maron închis pe spate are o frecvenţă de 6,8% la hibridul Roso SL-85 şi de
18,3% la hibridul Roso SL-93;

30 Florin R. Pricop
– culoarea roşie a pufului are o frecvenţă de 8,1% la hibridul Roso
SL-85 şi de 35,3% la hibridul Roso SL-93.
Atât prezenţa penelor roşii în penajul preponderent alb, semnalată la
mama hibridului Roso SL-93, cât şi diferenţele de frecvenţă existente între
fenotipurile de culoare observate la femelele hibride de o zi Roso SL-85
şi Roso SL-93, nu au putut fi explicate din punct de vedere genetic la data
semnalării diferenţierilor existente între fenotipurile respective.
După elaborarea Teoriei genice a sexualităţii, în scopul explicării
diferențelor de frecvență observate la cei doi hibrizi, s-au reluat
experimentele prin care s-a obținut mama hibridului Roso SL-93. În
urma obținerii hibridului cu acelaşi nume, s-a constatat că toate puicuțele
hibride au prezentat culoarea roşie a penajului. Prezența celor patru
categorii fenotipice de culoare întâlnite inițial la hibridul Roso SL-93 s-a
explicat, ulterior apariției noii teorii, prin faptul că mamele acestui hibrid
au fost reprezentate de un amestec de femele silver homozigote (SS) şi
silver heterozigote (Ss). Femelele silver homozigote au fost obținute prin
împerecherea masculilor din rasa Rhode‑Island alb cu femele din aceeaşi
rasă, iar femelele silver heterozigote, prin încrucișarea masculilor din rasa
Rhode‑Island alb cu femele din rasa Rhode‑Island roșu.
Această „greșeală” semnalată în schema de hibridare la obținerea
femelei părinte, a avut ca suport științific mecanismul hemizigotic. În anul
1993, se considera că în cromozomul W nu sunt prezente gene cu rol în
determinismul culorii penajului.
Primele ipoteze referitoare la determinismul genetic al culorii penajului
la hibridul Roso SL s-au bazat pe existența mecanismului hemizigotic
(Morgan, 1919). Conform acestui mecanism la femele nu sunt gene în
cromozomul W, iar culoarea penajului este determinata genetic numai de
gena gold, situată în cromozomul Z. Cele patru categorii de fenotipuri ale
culorii pufului observate la puicuţele hibride de o zi, se datorează unei serii
polialelice a genei gold (s 1 , s 2 , s 3 , s 4 ), aflată hipostatic în relaţie cu un locus
epistatic autosomal simbolizat cu P/p (Pricop şi colab., 1998).
Cercetările referitoare la determinismul genetic al culorii pufului
au continuat şi ulterior, s-a apreciat că în cazul celor patru categorii de
fenotipuri observate la femelele hibride Roso SL, pe lângă seria polialelică
a genei gold şi locusul epistatic autosomal (Pricop şi colab., 1998), ar exista
un al doilea locus epistatic autosomal, simbolizat cu M/m (Sandu şi colab.,
1999).
Cercetările referitoare la determinismul genetic al culorii penajului
la hibridul Roso SL au continuat şi după anul 1999, deoarece rezultatele
obţinute (Pricop şi colab., 1998; Sandu şi colab., 1999) s-au bazat pe

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 31
ipoteza conform căreia gena gold (s) ar prezenta o serie polialelică, dar
ulterior aceste rezultate au fost infirmate în urma examenului macroscopic
prin care s-a urmărit culoarea pufului puilor obţinuţi la ecloziunile liniilor
pure 3B şi 3E, homozigote pentru gena gold. În urma incubării ouălor la
cele două linii s-a constatat că la vârsta de o zi, indiferent de sex, s-a obţinut
o singură categorie fenotipică a culorii pufului, care este complet roşie.
Într-o nouă serie de cercetări s-a semnalat, pentru prima dată, prezenţa
genei silver în cromozomul Y, fapt care explică prezenţa penelor albe în
penajul preponderent roşu al femelelor hibride Roso SL-2000 (Pricop şi
colab., 2001).
În anul 2001 s-a obţinut hibridul Robar SL-2001, urmărindu-se la
acesta modul de transmitere a culorii penajului. S-a apreciat că penajul
negru-roşiatic este rezultatul acţiunii genei barat, situată în cromozomul Y,
la femelele hibride Robar SL-2001 (Pricop şi colab., 2002). Se observă că
prezenţa genei gold într-un genotip hemizigot nu mai poate explica apariţia
penelor de culoare albă în penajul preponderent roşu al femelelor hibride
Roso SL-2000 (genotip s-) şi nici culoarea neagră-roşiatică a femelelor
hibride Robar SL-2001 (genotip b-). Semnalându-se prezenţa penelor de
culoare albă în penajul preponderent roşu la femelele hibride Roso SL-2000,
pentru prima dată, s-a apreciat că acest fapt s-ar datora acţiunii epistatice a
genei dominante a sexului notată cu simbolul y+, prezentă în cromozomul Y.
Gena y + în relaţie cu alela sa recesivă x, situată în cromozomul X, determină
sexul femel, genotip xy+. Alela recesivă a sexului (x) este prezentă în cei
doi cromozomi X şi determină sexul mascul, genotip xx (Pricop, 2001).
Totodată s-a semnalat pentru prima dată existenţa înlănţuirii între gena
dominantă a sexului (y+) şi gena silver (S), în cromozomul Y la femele.
Pricop şi colab. (2002), în calitate de inventatori, au depus cinci cereri
de brevet de invenţie la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci a României
(OSIM), iar în anul 2003 au fost eliberate şi publicate cinci brevete de
invenţie după cum urmează:
– brevet de invenţie nr. 117750: Linia de găini (Gallus domesticus),
rase mixte, Rhode‑Island roşu 5A;
– brevet de invenţie nr. 117751: Linia de găini (Gallus domesticus),
rase mixte, Rhode‑Island roşu 3B;
– brevet de invenţie nr. 117752: Linia de găini (Gallus domesticus),
rase mixte, Rhode‑Island alb 5C;
– brevet de invenţie nr. 117753: Linia de găini (Gallus domesticus),
rase mixte, Rhode‑Island alb 5D;
– brevet de invenţie nr, 117754: Linia de găini (Gallus domesticus),
rase mixte, Marans barat 54B.

32 Florin R. Pricop
Invenţia cuprinsă în brevetele 117750 şi 117751 se referă la două linii
pure din rasa Rhode‑Island roşu, homozigote pentru gena gold, destinate
producerii masculului hibrid simplu (5A x 3B), care este tatăl hibridului
Roso SL-2000.
Invenţia cuprinsă în brevetele 117752 şi 117753 se referă la două linii
pure din rasa Rhode‑Island alb, homozigote pentru gena silver, destinate
producerii femelei hibrid simplu (5C x 5D), care este mama hibridului
Roso SL-2000.
Invenţia cuprinsă în brevetul 117754 se referă la o linie pură din rasa
Marans barat 54B, homozigotă pentru gena barat, destinată producerii
femelei părinte, necesară realizării prin încrucişarea acesteia cu masculul
din linia de găini rase mixte Rhode‑Island roşu 3B, a găinilor hibride Robar
SL-2001, care produc ouă cu coaja pigmentată, destinate consumului
populaţiei.
Genele heterosomale barat şi gold au rol în transmiterea culorii negre
a pufului la puii hibrizi de o zi Robar SL-2001. Puicuţele hibride prezintă
pe cap puful de culoare neagră şi se separă uşor de cocoşeii hibrizi, care
prezintă pe cap o pată de culoare albă.
Din momentul în care s-au elaborat textele celor cinci brevete de
invenţie, în toate lucrările ştiinţifice pe care le-a elaborat, autorul acestui
studiu a înlocuit în limbajul de specialitate termenul de „hemizigot“ cu
„homozigot“ sau „heterozigot“, după caz, şi termenul de „nebarat“ cu
„negru-roşiatic“, care reprezintă culoarea penajului observată prin examen
macroscopic.
Pricop (2003) a depus în calitate de solicitant, titular şi inventator la
OSIM, cererea de brevet de invenţie Procedeu de recombinare genetică
pentru ameliorarea hibrizilor de galinaceae, cu nr. A00678/08.08.2003 şi
la Geneva, unde a fost înregistrată cu nr. PCT/RO 2003/000013. Această
cerere de brevet a fost publicată de către Tratatul de Cooperare al Patentului
(PCT) şi are număr de publicare internaţională WO 2005/013681 A1.
În luna septembrie 2004, brevetul 117754 a fost selecţionat de către
Ministerul Educaţiei şi Cercetării în vederea participării la Salonul Mondial
de Inventică, desfăşurat la Bruxelles în perioada 15-21 noiembrie 2004.
Posterul prezentat s-a intitulat Determinismul genetic al culorii penajului
la hibridul Robar SL. În urma deliberării juriului, acest poster a obţinut
medalia de bronz şi diploma Salonului Mondial de Inventică.
Rezultatele prezentate la Bruxelles au fost susținute de testele ADN
efectuate atât la formele parentale, cât şi la hibridul comercial denumit
ulterior Robar SL-2001. Testele au fost efectuate în anul 2004 la firma
„VHL, Dr. Van Haeringen laboratorium bv“, Olanda.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 33
În luna iunie 2005, aşa cum rezultă din anexa documentară selectivă, s-a
înregistrat cererea de brevet de invenţie PCT/RO 2003/000013 la Oficiul
de Patente şi Mărci al Statelor Unite ale Americii (USPTO) cu nr. P 02228,
iar în data de 23 martie 2006, a fost publicată cu număr de publicare US
2006/0064771A1. Atât Tratatul de Cooperare al Patentului de la Geneva,
cât şi Oficiul de Patente şi Mărci al Statelor Unite ale Americii recunosc
data de depozit a Oficiului de Stat pentru Invenții şi Mărci al României – 8
august 2003 – ca dată de prioritate.
Cererea de brevet de Invenţie A 00678 /2003 a fost selecţionată de către
Autoritatea Naţională de Cercetare Ştiinţifică (ANCS) pentru a participa la
Salonul Naţional de Inventică INVENTIKA 2005. Cu acest prilej, a fost
prezentat posterul Teoria genică a sexualităţii, care în urma deliberării
juriului a obţinut Medalia de Argint. Ulterior acestui eveniment, s-a primit
hotărârea OSIM prin care se acordă brevetul de invenţie cu titlul Procedeu
de recombinare genetică pentru ameliorarea hibrizilor de galinaceae, cu
nr. 120269, titularului Pricop Florin.
Acest brevet a fost selecţionat de către ANCS pentru a participa la al
54-lea Salon Mondial de Inventică, desfăşurat la Bruxelles în perioada
15-22.11.2005. În posterul expus la Bruxelles, cu titlul I. Procedeu de
recombinare genetică pentru ameliorarea hibrizilor de galinaceae, au fost
prezentate rezultatele obţinute în generaţiile F1 şi F2, în urma încrucişării
masculilor Rhode‑Island roşu cu femele Marans barat. Rezultatele
cercetărilor efectuate au fost prezentate în premieră la EUREKA! 2005.
Au fost identificate genele barat (B) şi dominanta sexului (SDW) în
cromozomul W şi alela recesivă a sexului (sdw) în cromozomul Z. Din punct
de vedere ştiinţific, s-a demonstrat şi s-a probat prin examen macroscopic,
atât universalitatea homozigoţiei şi a heterozigoţiei culorii penajului
în detrimentul mecanismului hemizigotic, cât şi originea autosomală a
heterozomilor. În urma deliberării juriului, posterul prezentat la Bruxelles
a obţinut Medalia de Aur şi Diploma Salonului Mondial de Inventică cu
Menţiune (Planșa XXI.b).
În luna martie 2006, brevetul de invenţie nr. 120269 a fost selecţionat
de către ANCS pentru a participa la cel de-al 34-lea Salon Internaţional al
Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi, desfăşurat la Geneva – Elveţia, în
perioada 5-9. IV. 2006. În posterul expus la Geneva, intitulat II. Procedeu
de recombinare genetică pentru ameliorarea hibrizilor de galinaceae au
fost expuse rezultatele obţinute în generaţiile F1 şi F2, în urma încrucişării
masculilor Rhode‑Island roşu cu femele Rhode‑Island alb. A fost identificată
în premieră gena silver în cromozomul W, înlănţuită cu gena dominantă a
sexului. În urma deliberării juriului, posterul prezentat la Geneva a obţinut

34 Florin R. Pricop
Medalia de Aur şi Diploma Salonului Internaţional, cu felicitările juriului
(Planșa XXIII. b).
Cu ocazia Salonului Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor
Noi de la Geneva, Uniunea Inventatorilor şi Federaţia Naţională pentru
Cultură Tehnică din Croaţia au decernat un Premiu Special domnului
Pricop R. Florin, pentru descoperirea făcută (Planşa XXII. b),
Editura Academiei Române a publicat în anul 2006 Teoria genică
a sexualităţii, lucrare care prezintă în premieră determinismul genic al
sexului la galinaceae, ca urmare a identificării genei dominante a sexului
în cromozomul W şi a alelei recesive a sexului în cromozomul Z. Totodată,
în această lucrare a fost prezentată în premieră identificarea genelor
hetersomale silver, barat şi gold, la un locus polialelic în cromozomul W,
contrar mecanismului hemizigotic descris de Morgan în anul 1919.
În luna septembrie 2006, brevetul de invenție 120269/2005 a fost
selecționat de ANCS în vederea participării la Salonul International de
Invenții Genius, de la Budapesta. Posterul prezentat la acest Salon intitulat
II. Procedeu de recombinare genetică pentru ameliorarea hibrizilor de
galinaceae a primit Diploma şi prestigioasa Medalie GENIUS (Planșa
XXIV.b), într-o competiție în care au fost expuse 300 de brevete din 20 de
țări.
În cursul anului 2006 lucrarea Procedure of genetic recombination for
galinaceae hydrids breeding a fost selecționată de către Comitetul Ştiințific
al celei de-a XII-a Conferințe Europene de Avicultură, Verona – Italia
2006. Lucrarea a fost prezentată sub formă de poster (Planșa XXV), iar
rezumatul acesteia a fost publicat atât în CD-ul Conferinței cât şi în Cartea
de rezumate a Conferinţei, care a fost editată de World Poultry Science
Journal, volumul 62, supliment (Planșa XXVI).
În data de 02.09.2008, cu ocazia simpozionului Dezvoltarea şi
conservarea biodiversităţii zootehnice prin biotehnologii de reproducţie
organizat de Academia Română – Centrul de Studii şi Cercetări pentru
Biodiversitate Agrosilvica „Acad. David Davidescu“ a fost prezentată
lucrarea Contribuţii originale la fundamentarea ştiinţifică a teoriei genice
a sexualităţii.
Cu acest prilej a fost expus posterul intitulat Determinismul genic al
culorii penajului şi al sexului la hibrizii de galinaceae Robar SL‑2001 şi
Robar SL‑2002, şi a fost prezentată în premieră identificarea genei gold
în cromozomul W, la galinaceae (Planșa XXVII). În lucrarea susținută
cu prilejul acestui simpozion au fost prezentate rezultatele cercetărilor
referitoare la perechea de caractere barat-gold în generațiile F1 şi F2, atât
pentru încrucişarea directă, cât şi pentru cea reciprocă.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 35
Lucrarea Original contribution to the scientific substantiation of the
gene theory of sexuality a fost publicată în data de 27.03.2009 pe pagina de
web a FAO: lucrări integrale la adresa http://dad.fao.org/cgi-bin/getblob.
cgi?sid=-1.634
În anul 2009 a fost publicată în revista „Abah Bioflux“, lucrarea
Findings of Morgan in chicken: are they real? care descrie rezultatele
cercetărilor referitoare la încrucișarea masculilor din rasa Marans barat cu
femele din rasa Rhode‑Island roșu, şi a masculilor din rasa Rhode‑Island
roșu cu femele din rasa Marans barat. Pe baza rezultatelor obținute atât
în generația F1, cât şi în generația F2, s-au identificat gena dominantă a
sexului în cromozomul W şi alela recesivă a sexului în cromozomul Z.
De asemenea, au fost identificate genele barat şi gold în cromozomul W,
contrar mecanismului hemizigotic (Morgan, 1919).
În cursul anului 2010, lucrarea Recent contributions to the scientific
substantiation of the gene theory of sexuality a fost selecționată de
Comitetul Științific al celei de-a XIII-a Conferințe Europene de Avicultură,
Tours, Franța, unde a fost prezentată sub formă de poster (Planșa XXVIII).
Cu acest prilej, pe lângă cele patru grupe de experimente care au permis
fundamentarea teoriei genice a sexualității, au fost prezentate şi cele cinci
aplicații practice care susțin noua teorie, după cum urmează: teza şi antiteza
creării raselor noi de păsări; explicația intersexului la galinaceae; soluționarea
litigiilor dintre furnizorii şi clienții de puicuțe hibride atunci când nu se
respectă formula genetică de obținere a hibridului comercial obținut prin
încrucișarea masculilor Rhode‑Island roșu cu femele Rhode‑Island alb;
metoda de stopare a decolorării penajului şi îmbunătățirea acestui caracter
la hibrizii comerciali obținuți din încrucișarea masculilor Rhode‑Island
roșu cu femele Rhode‑Island alb; utilizarea femelelor silver heterozigote
şi barat heterozigote în schemele de obținere a hibrizilor comerciali de ouă
sexabili la vârsta de o zi după culoarea pufului.
Între anii 2004 şi 2010, rezultatele cercetărilor referitoare la ereditatea
culorii penajului şi a sexului la galinaceae au fost prezentate şi cu prilejul
simpozioanelor științifice organizate de către facultățile de zootehnie din
cadrul centrelor universitare Iaşi, București, Timișoara, Cluj, Chişinău şi
de către Facultatea de Medicină Veterinară din București. Totodată, aceste
rezultate au fost prezentate cu ocazia lucrărilor desfășurate sub egida
„Entente Européenne“ care s-au desfășurat în primăvara anului 2010 la
Toledo, Spania.
În luna ianuarie a anului 2011, a fost publicată în revista „Abah
Bioflux“ lucrarea Recent contributions to the scientific substantiation
of the gene theory of sexuality in Galinaceae. În această lucrare au fost

36 Florin R. Pricop
prezentate rezultatele cercetărilor referitoare la încrucișarea masculilor din
rasa Rhode‑Island alb cu femele din rasa Rhode‑Island roșu şi a masculilor
din rasa Rhode‑Island roșu cu femele din rasa Rhode‑Island alb. Pe baza
rezultatelor obținute atât în generația F1, cât şi în generația F2, s-au
identificat gena dominantă a sexului în cromozomul W şi alela recesivă
a sexului în cromozomul Z. De asemenea, s-au identificat genele silver şi
gold în cromozomul W, contrar mecanismului hemizigotic (Morgan, 1919).
În acest articol a fost semnalat în premieră faptul că cele patru categorii
fenotipice de culoare observate la puicuțele hibride de o zi (Planșa XIV),
reprezintă patru nivele diferite de acoperire epistatică a genei silver (S) de
către gena dominantă a sexului (SDW).
Din punctul de vedere al autorului cărții, acest articol a închis un
ciclu de lucrări în domeniul geneticii calitative, iar viitoare studii la nivel
molecular sunt necesare în scopul explicării apariției subiecților neașteptați
în generația F2, atât în încrucișarea directă, cât şi în cea reciprocă (Planșele
VI, VIII, X şi XII).
Rezultatele cercetărilor efectuate impun revizuirea şi corectarea
concluziilor la care a ajuns școala morganistă (Morgan, 1919).
În anul 2009, cu ocazia Simpozionului jubiliar organizat de către firma
„Lohmann Tierzucht“ (LTZ) la Wurzburg, am avut onoarea să-l întâlnesc pe
distinsul profesor universitar Rudolf Preisinger, Director general LTZ. Încă
din anul 2008, i-am trimis domniei sale la Cuxhaven cartea şi albumul cu
primele trei aplicații practice, ambele intitulate Teoria genică a sexualităţii.
Într-una din discuțiile purtate la Wurburg, profesorul universitar Rudolf
Preisinger a afirmat: teoria genică a sexualității pe care ați elaborat‑o este
corect fundamentată. Atunci i-am propus domniei sale testarea individuală
a mamei, mamei hibridului Lohmann Brown‑Classic cu cocoşi Rhode‑Island
roșu, cu scopul de a stopa decolorarea penajului şi de a îmbunătăţii acest
caracter la hibridul comercial. Ulterior acestor discuții am fost invitat, în
perioada 25-27 mai 2011, de către firma „Lohmann Tierzucht“ (LTZ) –
furnizor de părinți Lohmann Brown‑Classic pentru Societatea Comercială
Avicola București, cu scopul de a prezenta rezultatele cercetărilor care au
condus la elaborarea Teoriei genice a sexualităţii, cu focalizare pe aplicațiile
ei practice. La această prezentare au participat dr. Mathias Schmutz, – LTZ,
dr. Steffen Weigend şi Annet Weigend de la Institutul Friederich Loeffler,
Neustadt Mariensee; dipl.-ing. Marek Malkowski, – LTZ şi dr. Ion Sterpu –
„ABC Agrofood Business Consulting SRL“ (Planșa XXXIV).
În urma discuțiilor purtate s-a concluzionat faptul că lucrările de
genetică calitativă trebuie continuate cu lucrări de genetică moleculară în

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 37
scopul secvențierii genelor identificate şi explicării apariției subiecților
neașteptați în generația F2 atât în încrucișarea directă, cât şi în cea reciprocă.
Pe fondul neconcordanţelor semnalate şi a rezultatelor cercetărilor
efectuate, pentru prima dată în literatura de specialitate, este contrazis
mecanismul hemizigotic descris de către Morgan în anul 1919 şi este
explicat determinismul genic al sexului, ca rezultat al împerecherii dintre
un organism homozigot recesiv (cocoşul) şi un organism heterozigot
(găina). Aceste rezultate încadrează caracterul sex în teoria cromozomală
a eredităţii, la tipul de împerechere dintre un organism homozigot şi unul
heterozigot şi scoate în evidenţă caracterul universal al acesteia.
B. ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE PE PLAN
MONDIAL
1.2.2. Noutăți referitoare la studiile genomice, ereditatea culorii
penajului şi a sexului, publicate în literatura de specialitate pe
plan mondial
1.2.2.1 Studiile genomice la păsări (Gallus gallus)
Prima hartă genetică la găină, bineînţeles una clasică, a fost întocmită
de către Hutt (1936), şi în cadrul ei figurau doar câţiva loci. În ultimii ani
cunoştinţele despre genomul găinii s-au îmbogăţit considerabil şi până nu
demult au existat trei hărţi genetice elaborate pe baza datelor de genotipare
având diferite referinţe: East Lansing, Compton şi Wageningen (Bumstead
şi Palyga 1992; Crittenden et al., 1993; Groenen et al., 1998; Kerje,
2003). Cercetătorii pe acest domeniu din întrega lume au încercat printr-o
colaborare să întocmească o hartă genetică de consens, prezentată în fig.3
(Groenen et al., 2000).
Harta de înlănţuire (linkage map) care conţine 1889 loci, se întinde pe
o „distanţă” de 3800 cM, şi aceste date anulează anterioarele estimări ale
lungimii genomului la pasăre.
Genomul găinii este relativ mic, iar dintre genoamele animalelor
domestice este unul dintre cele mai mici. Acesta are cam aceeaşi lungime
(3800cM, Groenen et al., 2000) precum genomul uman, de aproximativ
4000 cM, dar comparativ cu acesta, prezintă doar o treime din lungimea
fizică, 1,2 x 10 9 perechi de baze (Olofson şi Bernardi, 1983). Numărul de

38 Florin R. Pricop
gene a întregului genom este estimat la aproximativ 35.000 şi acesta are
doar puţine secvenţe repetitive, cam 15%, în comparaţie cu aproximativ
50% întâlnite la om. Cariotipul găinii cuprinde 39 perechi de cromozomi,
împărţite în: 8 perechi de cromozomi mari din punct de vedere citogenetic,
o pereche de cromozomi ai sexului (notaţi cu Z şi W) şi 30 perechi de
microcromozomi dificil de distins. Femela este heterogametică (ZW), iar
masculul homogametic (ZZ) purtând doi cromozomi ai sexului identici.
Microcromozomii sunt estimaţi ca fiind 30% din întregul genom. Ei au
un conţinut ridicat în nucleotide C (citozină) şi G (guanină), ceea ce denotă
o densitate mai mare a genelor aici decât în cadrul macrocromozomilor
(Smith et al., 2000). Cartarea fizică prin hibridare in situ (FISH, fluorescent
in situ hibridization) arată că aproximativ 25-40% din genele întregului
genom sunt localizate aici (Smith şi Burt, 1998; Brown et al., 2003) şi
au o frecvenţă mai mare de recombinare decât cromozomii mai mari
(macrocromozomii) (Rodionov et al., 1992a,b; Schmidt et al., 2000).
Genomul la pasăre este primul genom aviar secvenţiat (2004), centrul
acestui amplu proiect de cercetare fiind Washington University. O hartă
fizică bazată pe punerea cap la cap a clonelor BAC a fost deja asamblată
(Kerje, 2003). Genomul aviar are aproximativ un miliard de perechi de
baze, estimânduse ca având cam 20.000-23.000 gene (International Chicken
Genome Sequencing Consortium, 2004).
În ultimul timp, rezultate extraordinare au fost obţinute odată cu utilizarea
tehnicilor moleculare EST (expressed sequence tags). Actualmente, există
stocate în bazele de date mai mult de 1.000.000 secvenţe EST (Burt şi
Porquie, 2003; NCBI). Tot în studiile de expresie genică se folosesc tehnicile
cDNA microarrays (microcipuri ADN), iar pentru cartarea genetică o
deosebită importanţă o are utilizarea microsateliţilor şi a markerilor SNPs
(single nucleotide polimorphisms).
La scurt timp după întocmirea hărţii genetice de consens (Groenen et
al., 2000) a fost publicată în revista Nature, de către colectivul Wong et
al. (2004), o hartă de variaţie genetică a genomului la pasăre conţinând
aproximativ 2,8 milioane SNPs. Harta a fost întocmită pe baza comparării
secvenţelor de la trei rase domesticite şi foarte diferite fenotipic cu
ancestorul lor sălbatic, de junglă. Experimentele ce au urmat au arătat că
90% dintre secvenţele studiate sunt SNPs adevărate şi că aproximativ 70%
din ele sunt SNPs care segregă frecvent la rasele domestice, autorii citaţi
mai sus concluzionând astfel că cele mai multe SNPs existau deja formate
înaintea domesticirii găinii şi că această variaţie nucleotidică pregnantă nu
se datorează domesticirii şi consangvinizarii ulterioare.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 39
1.2.2.2 Determinismul genetic al culorii penajului
Culoarea corpului la diferite specii de animale domestice are importante
implicaţii în latura economică şi comercială a creşterii animalelor de
fermă. Spre exemplu, la peştii ornamentali guppy (Poecilia reticulata),
dimorfismul sexual este foarte pronunţat, masculii prezentând un colorit
mult mai intens decât al femelelor, ceea ce face ca producţia stocurilor
monosex sau preponderent mascule să fie de un real interes economic şi
comercial (Mag-Mureşan et al., 2004b,c,d; Mag-Mureşan, 2004). Tot
caracterele de culoare (markeri fenotipici) au o deosebită importanţă în
identificarea genotipului indivizilor (XX, XY, YY) în tehnicile de inversiune
sexuală folosite la această specie (Mag-Mureşan, 2004c).
Pe lângă peşti, există multe specii de amfibieni, reptile şi păsări
ornamentale, iar cunoaşterea felului în care se moştenesc caracterele de
culoare la aceste specii sunt lucruri pe cât de frumoase, pe atât de utile şi de
avantajoase economic.
Variaţia culorii corpului a fost îndelung studiată la multe specii de
vertebrate şi în special la şoarece (Mus musculus) unde s-au identificat
şi descris aproximativ 150 loci pentru culoarea corpului încă din secolul
trecut (Jackson, 1994).
La mamifere şi găină (Gallus gallus), pigmentul din ochi, piele şi
producţiile acesteia (păr sau pene) sunt produse de celule speciale, numite
melanocite, localizate în piele, păr şi foliculii piloşi sau ai penelor. De-a
lungul dezvoltării embrionare, melanocitele migrează din creasta neurală
în piele unde vor produce pigmenţi melanici de două tipuri. Unul dintre
acestea este eumelanina, care conferă o pigmentaţie neagră sau brună, iar
al doilea phaeomelanina ce conferă ţesutului un colorit roşu sau galben,
precum şi diferite nuanţe intermediare între acestea. Melanina este produsă
şi stocată în melanosomi localizaţi în interiorul melanocitelor. Procesul de
melanogeneză presupune o succesiune de etape, aici fiind implicaţi mai
mulţi loci de culoare.
Datorită similitudinii secvenţelor ADN şi originii comune a acestor
gene de culoare la majoritatea vertebratelor, această problemă va fi tratată
cu referiri la organismul model cel mai bine studiat din acest punct de
vedere şi care este şoarecele. La acesta există trei loci implicaţi în structura
melanocitului şi melanosomului, denumiti: diluted = diluat (d), pink‑eye =
ochi roz (p), şi silver = argintiu (s).
Indivizii care sunt homozigoţi pentru alela mutantă de la locusul
diluted capătă o culoare deschisă a învelişului corpului. Pigmentul produs
de melanocitele mutante este normal, dar se presupune că celulele sunt

40 Florin R. Pricop
lipsite de dendrite astfel încât pigmentul nu este efectiv transportat spre
piele (Jenkins et al., 1981). Fenotipul diluted este prezent şi la găină.
Locusul Dilution pare a fi un factor de restricţie al eumelaninei dar efectul
pare să depindă de fondul genetic al altor loci de culoare. Păsările cu un
fond genetic de tip sălbatic par să fie mai şterse la culoare decât păsările cu
colorit de tip sălbatic obişnuite (Brumbaugh şi Hollander, 1966; Carefoot,
1985). Nu se ştie precis dacă locusul pentru această genă este acelaşi la
pasăre şi şoarece (Kerje, 2003).
Alelele de la locusul pink‑eye provoacă reducerea pigmentaţiei atât
a blănii şi părului, cât şi a ochiului, datorită morfologiei melanosomului.
Fenotipul pink‑eye a fost relatat şi descris la găină având acelaşi efect de
diluţie a eumelaninei (Warren, 1940). Mutaţia silver afectează structura
melanosomului, iar acest fenotip este cauzat de pierderea capătului
carboxi-terminal al proteinei sintetizate de gena PMEL17; aceasta cauzează
grizonarea prematură a părului (Kwon et al., 1994).
Există şi mutaţii ce afectează cantitatea de pigment produsă de
melanocite, iar acestea apar la locii albino (c), brown (b) şi slaty (slt).
Indivizii homozigoţi pentru mutaţia albino sunt lipsiţi de orice fel de
pigmentaţie cu toate că au melanocite, datorită incapacităţii acestora de a
produce pigmenţi. Gena pentru tirozinază, enzima cheie a melanogenezei
(Yokoyama et al., 1990), este mutantă la indivizii albinotici. Mutaţia de
tip clasic pentru albinism este datorată înlocuirii unui singur aminoacid
din structura proteinei, dar există diferite forme de gene mutante în cadrul
albinismului (Kerje, 2003). La găină (Gallus gallus), există mai multe alele
la acest locus dând naştere diferitelor fenotipuri, de la clasicul imaculat
la pigmentaţii şterse atât ale ochilor cât şi ale penelor (Brumbaugh et al.,
1983; Smyth et al., 1986).
La locusul brown şi la locusul slaty sunt codificate proteine înrudite
tirozinazei (TRP1 şi TRP2). Aceste proteine sunt implicate în etapele
ulterioare ale melanogenezei. De aceea, pierderea funcţiei datorită mutaţiei
apărute la gena TRP1 conduce la brunificarea regiunilor care ar fi trebuit
să fie negre, iar mutaţiile genei TRP2 atrag după sine fenotipul brun
cenuşiu în loc de negru (Jackson, 1988; Jackson et al., 1992). Mutaţiile
corespunzătoare la găină nu se cunosc (Kerje, 2003). Oricum, presupusa
localizare a genei TRP1 în cromozomul Z la găină sugerează că, gena ar
putea fi implicată în exprimarea fenotipurilor sex-linkate Silver (argintiu)
sau Barred (barat) (Kerje, 2003).
Diferitele cantităţi de pigmenţi negri/bruni şi galben/roşu produse sunt
controlate de către ligandul de legare a MC1R (melanocortin receptor 1)
codificat de gena Extension. Aceste cantităţi diferite de pigment produs

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 41
depind de tipul de legătură a ligandului şi de alela codificatoare a MC1R
(Robbins et al., 1993). Mutaţiile dominante ale MC1R dau semnale
constante şi deci, pigmentaţie intensă neagră. Când hormonul stimulator al
alpha-melanocitului se leagă la MC1R, este produsă eumelanina neagră, iar
când se leagă hormonul antagonist produs de alela agouti, se sintetizează
phaeomelanina. Astfel, mutaţiile ce duc la pierderea funcţiei la locusul
agouti cauzează coloritul recesiv negru.
La găină, Extended black (negru extins) este locusul analog al locusului
Extension de la şoarece. Locusul Extended black este considerat ca fiind
implicat în pigmentaţia penajului şi se presupunea că ar codifica gena
pentru MC1R (Takeuchi et al., 1996). Kerje (2003), a demonstrat că, gena
ce codifică MCR1 corespunde genei şi locusului clasic Extended black (E)
şi că afectează culoarea penajului la găină.
Alela dominanta E de la locusul Extension al rasei Leghorn are o
mutaţie indiferentă ce corespunde mutaţiei sombre de la şoarece, ce produce
receptorul constitutiv activ şi cauzează producerea melaninei negre (Kerje,
2003).
Mutaţiile ce afectează migrarea melanocitelor şi proliferarea lor poate
cauza un fenotip alb. În acest caz, melanocitul nu ajunge niciodată în piele
sau nu este capabil de a produce pigment. La şoarece, locii Dominant white
spotting (pătarea albă de tip dominant) (W) şi Steel (oţel) (Sl), afectează
dezvoltarea melanocitelor. Câteva alele ale acestor loci sunt letale în stare
homozigotă şi alteori subletale, cauzând anemie severă sau sterilitate.
Se presupune că locii W şi Sl codifică proteina receptor KIT şi ligandul
său. Gena KIT are o deosebită importanţă în supravieţuirea şi migrarea
melanocitelor (Kerje, 2003). Fenotipul Dominant white la porc (Sus scrofa
ferus) este rezultatul a două mutaţii. Una se referă la o duplicaţie genică
la nivelul genei KIT urmată de un splicing, exonul 17 nemaiputând fi
transcris (Johansson et al., 1992; Johanson, Moller, et al., 1996; Marklund
et al., 1996; Pielberg et al., 2002; Giuffra et al., 2002). Această mutaţie este
frecvent întâlnită şi de obicei nu este letală (Kerje, 2003).
Locusul Dominant white este unul din cei mai importanţi loci care
afectează culoarea penajului la pasăre. Caracterul Dominant white a fost
unul dintre primele caractere de culoare investigate după modelele clasice
mendeliene (Bateson, 1902), iar mutaţia a fost notată cu I (inhibiting) datorită
efectului inhibitor asupra pigmentaţiei (Hurst, 1905). Gena I manifestă o
dominanţă incompletă asupra tipului sălbatic determinat de gena i. Acest
caracter, Dominant white este un caracter de bază al subpopulatiei albe
a rasei Leghorn şi conferă păsării un penaj alb pur, fără nici un colorit şi
fără vreo impuritate în penaj. Alelele Dominant white, Dun şi Smoky sunt

42 Florin R. Pricop
alele ale aceluiaşi locus, iar primele două inhibă exprimarea culorii negre
datorate eumelaninei negre. Smoky apare la homozigoţii pentru locusul
Dominant white din rasa Leghorn şi restabileşte parţial pigmentaţia. Smoky
este recesivă faţă de gena Dominant white şi semidominantă faţă de alela de
tip sălbatic. Alela Dun a fost identificată ca o mutaţie spontană la pasărea
Pit-gamecock (Ziehl şi Hollander, 1987). Datele de segregare arată că gena
Dun este alelica caracterului Dominant white. Heterozigoţii pentru Dun
manifestă caracterul Dun, pe când homozigoţii sunt albicioşi. Analiza de
înlănţuire (linkage analyse) a PMEL 17 şi Dominant white, realizată prin
hibridarea găinii roşii sălbatice (de pădure, de junglă) cu Leghorn-ul de
culoare albă, nu arată nici un fel de recombinare între aceşti loci (Kerje,
2004). Analiza secvenţelor evidenţiază că, alela Dominant white este
asociată cu inserţia a 9 perechi de baze în exonul 10, ce conduce la inserţia
a trei aminoacizi în regiunea transmembranară a proteinei PMEL17. În mod
similar, o deleţie a cinci aminoacizi din regiunea transmembranară apare în
proteina codificată de Dun. Alela Smoky are o inserţie de 9 nucleotide faţă
de Dominant white, dar, de asemenea prezintă o deleţie de 12 nucleotide
în exonul 6, ce elimină 4 aminoacizi din proteina matură. Aceste mutaţii,
împreună cu mutaţia recesivă silver de la şoarece, sunt singurele mutaţii
descrise până acum ale PMEL17 ce afectează organismul din punct de
vedere fenotipic în vreo specie (Kerje, 2004).
Caracterul sex-linkat Barred (barat) la găină se caracterizează prin
alternanţa unor benzi pigmentate, negre, cu regiuni nepigmentate albe, în
aceeaşi pană. Acesta este determinat de o genă situată în cromozomul Z, şi
are importanţă în sexarea puilor la vârsta de o zi.
Caracterul barat a fost studiat la porumbei de către Campo (1991), în
vederea utilizării lui în sexarea puilor după culoare. Acesta a presupus că
gena melanotică Ml ar putea fi una modificatoare în producerea coloraţiei
gri sau dungarea neagră la puii de porumbel cu genotipurile: e Wh /e Wh , Co/
Co, Ml/Ml. Gena restrictoare a pigmentatiei melanice Co, s-a demonstrat
a fi asociată cu dungarea închisă a penelor (Smyth, 1976), dar Moore şi
Smyth (1971), au demonstrat că gena Ml are şi ea un efect redus asupra
coloritului puilor dungaţi din stocurile lipsite de gena Co.
Una dintre metodele de sexare se bazează pe o încrucişare ce implică
gena sex-linkată Barred (B) combinată cu alela Extended black (E),
obţinându-se două categorii de fenotipuri: masculi negri cu o pată albă pe
cap şi femele negre fără pată pe cap. Altă încrucişare folosită pentru scopul
mai sus amintit este folosirea indivizilor ce prezintă mutaţia sex-linkată
silver (S) pe un fond genetic ce prezintă e Wh /e Wh , Co/Co. Progenitura astfel
obţinută este compusă din masculi albi-argintii şi femele galbene (gold).

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 43
Campo (1991), presupune alelele barat (B) şi nebarat (nonbarred – b + )
pe care le-a identificat la fenotipul puternic eumelanotic. Sexarea după
culoare a fost posibilă datorită asocierii sexului mascul a caracterului
barat şi petei albe de pe cap (B/b + ). Media acurateţei sexării a fost de 97%.
Sexarea nu a fost posibilă în prezenţa heterozigoţilor Ml/ml + .
1.2.2.3 Determinismul genetic al sexului
Vertebratele prezintă o extraordinară variaţie în ceea ce priveşte
determinismul sexelor. Problema sexualităţii la peşti a fost îndelung
dezbătută încă de la începutul secolului trecut, când nu se ştiau prea multe
despre baza ei genetică. Spre exemplu, Motaş (1930), scria că „… animalele
se pot împărţi în două categorii: hermafrodite sau monoice, şi gonochorice
(cu sexe separate) sau dioice. La fiinţele din primul grup, un singur individ
produce simultan sau succesiv atât gameţii femeli cât şi pe cei masculi.
Din contră, la fiinţele din al doilea grup, elementele genitale se produc în
indivizi deosebiţi”.
În lumea peştilor există toată gama de tipuri de sexualitate, de la
hermafroditism sincron, protandru sau protogin, până la gonochorie
(Mag-Mureşan, 2004a ; Mag-Mureşan şi Bud, 2004).
La peştii osoşi (teleosteeni) determinismul sexelor este extrem de
variat, existând determinism sexual dependent de factorii de mediu.
Determinismul este poligenic şi cromozomal. Acesta din urmă este de
două tipuri, ambele apărând la peşti. Există trei specii de peşti model, care
ilustrează etapele de bază în evoluţia cromosomilor sexuali (Danio rerio,
Xiphophorus maculatus şi Poecilia reticulata).
Danio rerio („the zebrafish”) are un determinism sexual dependent de
factorii de mediu, sau poligenic (Traut şi Winking, 2001, citat de Mag,
2005) şi nu are cromozomi sexuali. Xiphophorus maculatus („the platyfish”,
sau platy) are cromozomi sexuali definiţi genetic, dar, diferenţierea
cromozomilor sexuali nu a putut fi detectată nici în bivalenţii complexului
synaptonemal (SC) prin microscopie electronică, nici prin hibridare
genomică comparativă (CGH) în cromozomii meiotici şi mitotici. Totuşi,
Nanda şi colab., 2000 (citat de Mag, 2005) prin hibridare in situ au detectat
o diferenţă între aceştia. Dar, la Poecilia reticulata (guppy), cromozomul
acrocentric Y a putut fi identificat citogenetic. Hibridarea genomică
comparativă, relevă un mare segment distal specific masculului, care ar
trebui să conţină regiunea răspunzătoare de diferenţierea sexului mascul şi
câteva gene Y-linkate de culoare. Jumătatea proximală a cromozomului Y
este omoloagă celei din cromozomul X, şi este legată de el în pachytenul

44 Florin R. Pricop
incipient, fiind considerată pseudoautosomală. Deci, diferenţierea este
restrânsă la jumătatea distală a cromozomului, în timp ce jumătatea
proximală se recombină cu regiunea omoloagă de pe X prin crossing-over.
Aceste modele susțin originea autosomală a heterosomilor (Mag, 2005).
În 2008, Petrescu-Mag şi Bourne au pus în evidenţă un crossing-over între
cromosomii Y în cazul unor indivizi excepţionali YY.
Labilitatea sexelor întâlnită la peşti apare şi la unii amfibieni şi reptile,
dar urcând pe scara filogenetică, păsările şi mamiferele au un determinism
al sexelor ce depinde în mare măsură de cromosomii sexului, iar aceştia
prezintă o homologie a secvenţei ADN cu atât mai redusă cu cât grupul
de animale este situat pe o treaptă filogenetică mai înaltă. Cu alte cuvinte
diferenţele dintre heterosomi sunt cu atât mai mari cu cât grupul este mai
evoluat. În cadrul vertebratelor, heterogameţia masculă (♀ XX, ♂ XY)
apare la mamifere, pe când heterogameţia femelă (♀ ZW, ♂ ZZ) la păsări şi
şerpi. Există însă şi un variat determinism al sexelor dependent de condiţiile
de mediu, cum este cazul influenţei temperaturii asupra raportului dintre
sexe la aligatori (Marshall Graves et al., 2001).
Studiile legate de problema determinismului sexului la pasari au
început cu mult timp în urmă, de mai bine de un secol, cercetările fiind
iniţiate de către pionierii „şcolii morganiste”. Astăzi se cunosc mai multe
date despre determinismul şi diferenţierea sexelor la păsări şi mai cu seamă
în cazul speciilor de interes economic şi comercial.
În lumea animală, în marea majoritate a cazurilor, sexul individului
este determinat genetic de către gene situate pe unul din cei doi cromozomi
ai sexului. La mamifere, spre exemplu, prezenţa cromozomului specific
sexului mascul (Y) conferă masculinitatea, pe când la Drosophila
melanogaster şi Coenorhabditis elegans numărul de cromozomi X este cel
ce hotărăşte sexul individului.
Spre deosebire de mamifere, la păsări, se consideră că funcţionează
un determinism al sexelor de tip abraxas, cu masculul homogametic (ZZ)
şi femela heterogametică (ZW). La majoritatea păsărilor cromozomul Z
este mai mare şi conţine ADN codant, pe când cromozomul W este mic
şi heterocromatinizat, excepţie făcând ratitele (struţii), care fiind un grup
primitiv de păsări, au cromozomi ai sexului homomorfici (Shetty et al.,
2002). De asemenea, se ştie că la păsări nu a putut fi identificată gena
SRY ce conferă masculinitatea la mamifere (Giffiths, 1991). Există o mică
regiune pseudoautosomală pe cromozomii Z şi W, astfel încât aici, între
cei doi cromozomi, apar fenomene de recombinare prin crossing‑over în
meioză. Cea mai mare parte din cromozomul W nu se recombină şi situaţia
este asemănătoare cu cea dintre cromozomii X şi Y de la mamifere. Nu

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 45
este foarte clar dacă la păsări cromozomul W este cel care atrage după
sine dezvoltarea sexului femel, sau doza redusă de cromozomi Z este
responsabilă de aceasta.
Primele studii efectuate la mamifere cu scopul înţelegerii principiilor
legate de factorii determinanţi ai sexului s-au bazat pe studiul aneuploizilor
spontani sau induşi artificial (Vogel şi Motulsky, 1998, citat de Ellegren,
2001). Spre exemplu, sexul fenotipic al indivizilor XXY, sau XO, ne-ar
putea da informaţii despre care din cele două variante de factori implicaţi în
determinismul sexelor funcţionează la specia respectivă. La om, indivizii
genotipic XO sunt fenotipic femele şi prezintă sindromul Turner, iar
indivizii genotipic XXY sunt fenotipic masculi suferinzi de sindromul
Klinefelter ceea ce denotă că factorul decisiv al sexului este cromosomul Y.
Aneuploizii cărora le este afectat numărul de cromozomi ai sexului
la păsări sunt foarte rari şi greu de identificat (Clinton, 1998) deoarece în
cazul păsărilor, ei sunt letali (Ellegren, 2001). Avem o singură relatare, cea
a lui Crew, ce datează din 1933, despre un aneuploid ZZW şi care nu este
concludent, iar subiectul în cauză nu a putut fi studiat cu ajutorul tehnicilor
moderne moleculare de astăzi.
Se pare că genele şi mecanismele implicate în determinismul sexelor
sunt slab conservate între diferitele încrengături de animale şi că genele
determinante ale sexului evoluează rapid chiar şi între specii înrudite
(Whitfield et al.,1993, citat de Ellegren, 2001). Spre exemplu la unii peşti
(familia Poeciliidae), în cazul unor specii înrudite, sau chiar în interiorul
aceleiaşi specii, funcţionează diferite mecanisme de determinism sexual,
de la determinism poligenic până la determinism cromozomal, fie de tipul
XX/XY, fie de tipul WZ/ZZ (Mag, 2005). În multe populaţii de platy
(Xiphophorus maculatus) coexistă trei cromozomi sexuali, notaţi: X, Y şi
W (Nanda et al, 1999, citat de Mag, 2005). Oricum, există şi doua excepţii:
mab‑3 (male abnormal), prezentate de Shan şi Hodgkin (1988), citat de
Ellegren (2001) de la Caenorhabditis elegans şi respectiv dsx‑doublesex
(Burtis şi Barker, 1989) ; aceste gene reglatoare ale sexului sunt foarte
puternic conservate în ceea ce priveşte motivul de legare a ADN-ului (DNA
binding motif). Ambele gene codifică proteine ce controlează diferenţierea
neuroblastelor specifice fiecărui sex şi proteine esenţiale în procesul de
transcripţie genică, iar transferul artificial al dsx de la D. melanogaster la
nematode mutante pentru mab‑3, determină dezvoltarea de masculi, ceea ce
indică o origine comună a factorilor determinanţi ai sexului la nevertebrate
(Raymond et al., 1998).
Date recente arată că, proteinele cu domenii DM (dsx şi mab‑3)
sunt implicate în diferenţierea sexuală şi la vertebrate, inclusiv la păsări

46 Florin R. Pricop
(Raymond et al., 1999; Raymond et al., 2000; Smith et al., 1999; Kettlewell
et al., 2000; Marchand et al., 2000, citat de Ellegren, 2001). La găină (Gallus
gallus) gena DMRT1 (dsx and mab‑3‑related transcription factor 1) care
a fost cartată pe cromosomul Z (Nanda et al., 1999) conţine un domeniu
DM foarte conservat. Proteina codificată de această genă este exprimată
specific în gonadă în perioada dezvoltării urogenitale, iar expresia ei este
mult crescută la mascul comparativ cu cea din gonada femelă (Raymond
et al., 1999; Smith et al., 1999; Shan et al., 2000, citat de Ellegren, 2001).
Raymond et al. (1999) a constatat că DMRT1 se exprimă în ductul genital
al lui Wolf la embrionul de găină înainte de diferenţierea sexuală, sugerând
că DMRT1 acţionează în amonte de cascada de proteine implicate în
diferenţierea masculului, ca apoi, pe la finele acestui complicat proces să
devină specifică testiculului şi la vârsta adultă să fie exprimată exclusiv în
ţesutul testicular (Shan et al., 2000).
Probabil că păsările nu au un mecanism de reglare (prin compensare
de dozaj) al expresiei genelor localizate în cromozomul Z, aşa cum este
cazul genelor localizate în cromozomii X suplimentari de la femele la
mamifere. De aceea, în absenţa oricărui alt mecanism reglator, masculii
ar trebui să exprime o doză dublă de gene Z-linkate (Baverstock et al.,
1982). Acest lucru conferă cartării DMRT1 pe cromozomul Z un caracter
bizar. Oricum, datorită acestei localizări, DMRT1 este o genă candidată
ca factor determinant al diferenţierii sexului la pasăre, probabil singura.
Atunci, prezenţa a două copii DMRT1 la păsările ZZ ar trebui să fie factorul
care atrage după sine masculinitatea, în timp ce prezenţa unei singure copii
este insuficientă pentru dezvoltarea fenotipului mascul (Ellegren, 2001).
Dar, se poate ca şi W să poarte gene necesare fertilităţii femele, iar
necesitatea lor să se facă simţită doar după determinarea completă a sexului.
Două astfel de gene candidate au fost identificate: CHD1W (Ellegren, 1996)
şi ATP5A1W (Fridolfsson et al., 1998), însă cea mai mare parte a cercetătorilor
consideră că acestea nu ar fi implicate în diferenţierea sexelor. Identificarea
recentă a unei forme modificate a genei inhibitorului proteinkinazei C
(PKCIW) (O’Neil et al., 2000, citat de Ellegren, 2001) larg conservată şi
localizată pe cromozomul W la păsări, pare să fie mult mai interesantă din
acest punct de vedere. Această genă mai apare în literatura de specialitate sub
prescurtarea Wpkci (Hori et al., 2000), sau ASW (ASW = Avian Sex‑specific
W‑linked) (O’Neill et al., 2000, citat de Ellegren, 2001). Este posibil ca
rezultatele cercetărilor efectuate de Pricop (2003-2011), referitoare la
determinismul genic al sexului, să contribuie la descifrarea modului de
transmitere al acestui caracter la păsări şi nu numai (Păsărin 2010).

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 47
Cromozomul 1
Figura 3. Harta genetică de consens (A Consensus Linkage Map of the Chicken Genome –
Groenen et al. 2000).

48 Florin R. Pricop
Cromozomul 2
Figura 3. Continuare.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 49
Cromozomul 3
Cromozomul 6
Figura 3. Continuare.

50 Florin R. Pricop
Cromozomul 4
Cromozomul 5
Figura 3. Continuare.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 51
Cromozomul 7
Cromozomul 8
Figura 3. Continuare.

52 Florin R. Pricop
Figura 3. Continuare.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 53
Cromozomul Z
Figura 3. Continuare.

54 Florin R. Pricop
Cromozomul W
Cromozomul 16
Figura 3. Continuare.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 55
Figura 3. Continuare.

CAPITOLUL 2
CERCETĂRI RECENTE ASUPRA
TRANSMITERII CULORII PENAJULUI
ŞI A SEXULUI LA PĂSĂRI
2.1. CONSIDERAŢII GENERALE
La păsări, sexarea recombinanţilor genetici de o zi după culoarea pufului
depinde de genele care transmit acest caracter, localizate în cromozomul
Z şi transmise la descendenţi odată cu acesta. Astfel, fiii primesc un
cromozom Z de la tată şi unul de la mamă, iar fiicele primesc cromozomul
Z de la tată şi cromozomul W de la mamă. Până acum în cromozomul W
nu a fost semnalată prezenţa unor gene corespondente cu cele situate în
cromozomul Z.
Când masculul părinte prezintă fenotipul recesiv al culorii penajului,
iar femela părinte fenotipul dominant, se realizează o împerechere potrivită,
care permite separarea pe sexe, după culoarea pufului, a recombinanţilor
genetici la vârsta de o zi.
Culoarea pufului puilor de o zi este un caracter calitativ, determinat
genetic de acţiunea genelor heterosomale silver (S), gold (s), barat (B) şi
black (b).
În literatura de specialitate, determinismul genetic al sexului şi raportul
egal între sexe la păsări (sex ratio 1:1) s-a explicat prin existenţa unui sex
homogametic (sexul mascul – ZZ) şi a unui sex heterogametic (sexul
femel – ZW).
Pentru explicarea determinismului culorii penajului s-a folosit
nivelul genic de organizare al materialului genetic, iar pentru explicarea
determinismului sexului, nivelul cromozomal.
La recombinanţii genetici de o zi, sexabili după culoarea pufului,
obţinuţi din masculi gold şi femele silver, masculii au puful de culoare albă,
în timp ce femelele prezintă la vârsta de o zi mai multe categorii fenotipice
de culoare. Nu este, însă, cunoscut modul în care genotipul hemizigot (s-)

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 57
le determină, dar se cunoaşte că pata de culoare albă observată la puii de o
zi care provin din rase cu penaj barat, este determinată genetic de gena barat.
La recombinanţii genetici de o zi, sexabili după culoarea pufului,
obţinuţi din masculi gold şi femele barat, se observă că toţi cocoşeii au puful
de culoare neagră şi prezintă pe cap o pată de culoare albă de dimensiuni
variabile, fapt care se explică prin prezenţa genei barat în cromozomul Z, şi
prin existenţa unui genotip heterozigot (Bb).
Spre deosebire de cocoşei, puicuţele au puful de culoare neagră pe
corp şi cap, iar acest fenotip nu mai poate fi explicat, doar, prin prezenţa
genei gold într-un genotip care se rezumă la o singură genă (b-), denumit
„hemizigot“.
În literatura de specialitate, nu se găsesc explicaţii referitoare la
determinismul genetic al culorii penajului femelelor hibride Roso SL-2000,
care prezintă şi pene de culoare albă în penajul preponderent roşu (planşa
III) şi al femelelor hibride Robar SL-2001, care au penajul negru pe corp şi
negru-roşiatic pe gât şi cap (planşa IV).
În cele două cazuri prezentate în planşele III şi IV se observă la femelele
heterozigote că există o culoare diferită a penajului acestora comparativ cu
cea întâlnită atât la părinţi, cât şi la masculii heterozigoţi din generaţia F1.
Faţă de cele prezentate, Pricop (2003) a reluat cercetările referitoare la
perechile de caractere silver-gold şi barat-gold, în scopul elucidării modului
de transmitere al culorii penajului şi a sexului de la formele parentale, la
descendenţii obţinuţi în generaţiile F1 şi F2. Reluarea acestor cercetări s-a
realizat pe materialul genetic existent la Societatea Comercială Avicola
Bucureşti S.A.
În experimentele efectuate au fost folosiţi masculi şi femele care aparţin
liniilor 5A şi 3B din rasa Rhode‑Island roşu, 5C şi 5D din cadrul rasei
Rhode‑Island alb şi 54B din rasa Marans barat, descrise în brevetele de
invenţie 117750, 117751, 117752, 117753 şi 117754, eliberate şi publicate
în anul 2003 de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci al României.
Aceste brevete de invenţie sunt prezentate în anexa documentară selectivă.

58 Florin R. Pricop
2.2. REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA
ÎNCRUCIŞĂRII MASCULILOR RHODE‑ISLAND
ALB CU FEMELE RHODE‑ISLAND ROŞU
(EXPERIMENTUL 1)
Formele parentale au provenit din linii pure homozigote din punct de
vedere genetic pentru genele heterosomale silver (S) şi gold (s).
Cele două gene transmit culoarea penajului şi au un rol important în
determinismul genetic al acestui caracter calitativ.
Astfel:
– genitorul mascul, fenotipic are penajul de culoare albă, iar genotipul
este homozigot dominant (SS) pentru gena silver (S);
– genitorul femel, fenotipic are penajul de culoare roşie, iar genotipul
este homozigot recesiv (ss) pentru gena gold (s).
În figura 4 se prezintă genotipurile formelor parentale şi modul de
transmitere al heterosomilor şi al genelor cu rol în determinismul genetic al
culorii penajului şi al sexului la recombinanţii genetici obţinuţi în generaţia F1.
Prin încrucişarea masculilor Rhode‑Island alb, cu femele Rhode‑Island
roşu (Figura 4), în urma incubării ouălor rezultate, s-au obţinut două
ecloziuni din care au rezultat în total 1780 capete recombinanți genetici de
o zi în generaţia F1, care au fost separaţi pe sexe prin metoda cloacală. În
urma separării recombinanţilor genetici (puilor) de o zi pe sexe, în generaţia
F1 s-au obţinut masculi silver heterozigoţi şi femele silver heterozigote.
Masculii silver heterozigoţi primesc odată cu cromozomul Z, de la tată
şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena silver (S), şi odată cu
cromozomul Z, de la mamă, şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită
cu gena gold (s). Genotipul homozigot recesiv sdwsdw determină sexul
mascul, iar genotipul heterozigot Ss, culoarea penajului.
Femelele silver heterozigote primesc odată cu cromozomul Z, de la
tată şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena silver şi odată cu
cromozomul W, de la mamă, gena dominantă a sexului (SDW) înlănţuită cu
gena gold (s). Genotipul heterozigot sdwSDW determină sexul femel, iar
genotipul heterozigot Ss, culoarea penajului.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 59
Figura 4. Încrucişare între masculi Rhode‑Island alb şi femele Rhode‑Island roşu (Pricop
F., 2003).
SDW = gena dominantă a sexului
sdw = alela recesivă a sexului
S = gena silver
s = gena gold
E = epistazie
Rezultatele obţinute pe serii de ecloziune sunt prezentate în tabelul 1.

60 Florin R. Pricop
Tabelul 1
Repartiţia culorii pufului pe sexe la recombinanţii genetici de o zi obţinuţi
în generaţia F1 (♂Rhode‑Island alb × ♀Rhode‑Island roşu) *
Sexul Culoarea pufului
Ecloziunea 1 Ecloziunea 2
Cap. % Cap. %
Total
Cap. %
-Albă
- Albă cu o pată maron
377 84,7 383 88,4 760 86,6
Mascul
închis pe cap şi trei dungi
maron închis pe spate
16 3,6 15 3,5 31 3,5
- Albă cu o pată maron
pe spate
52 11,7 35 8,1 87 9,9
Total masculi X 445 100 433 100 878 100
Femel -Albă 458 100 444 100 902 100
Total femele X 458 100 444 100 902 100
Total masculi + femele
* După Pricop F.‚ 2003.
903 X 877 X 1780 X
La vârsta de o zi a fost examinat din punct de vedere macroscopic un
număr de 878 capete masculi silver heterozigoţi (Ss).
Categoriile de fenotipuri observate la masculi, stabilite în funcţie de
culoarea pufului, se prezintă astfel:
– masculi de culoare albă – 86,6%;
– masculi de culoare albă cu o pată maron închis pe cap şi trei dungi
maron închis pe spate – 3,5%;
– masculi cu o pată maron pe spate – 9,9 %.
La cele 902 capete femele silver heterozigote (Ss), la vârsta de o zi,
s-a pus în evidenţă o singură categorie fenotipică, cu puful de culoare albă.
La vârsta de 18 săptămâni au fost examinate macroscopic, după
culoarea penajului, 1460 capete tineret. Categoriile de fenotipuri obţinute
şi frecvenţa acestora sunt prezentate în planşa V.
Dintr-un număr total de 720 capete de masculi examinaţi s-a observat
că 624 dintre aceştia (86,7%) au avut penajul de culoare albă, iar 96 capete
(13,3%) au prezentat pene roşii în penajul preponderent alb.
În schimb, din totalul de 740 capete de femele examinate, un număr
de 735 capete (99,3%) au avut penajul de culoare albă, iar la un număr
de 5 femele (0,7%) s-au observat pene de culoare roşie în penajul
preponderent alb.
Ajunşi la maturitatea sexuală, recombinanţii genetici din generaţia F1
au fost încrucişaţi între ei şi s-a obţinut generaţia F2.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 61
Încrucişarea masculilor silver heterozigoţi (Ss) cu femele silver
heterozigote (Ss) urmată de introducerea ouălor rezultate la incubat, a
permis obţinerea a două serii de ecloziune care au însumat 1670 capete
recombinanţi genetici de o zi în generaţia F2.
Dintre aceştia, 1251 capete (74,9%) masculi şi femele au avut puful de
culoare albă, iar 419 capete (25,1%) masculi şi femele au prezentat puful
de culoare roşie.
În cele două categorii de fenotipuri obţinute, masculii şi femelele au
fost întâlniţi în proporţii egale.
La vârsta de 18 săptămâni, a fost examinat după culoarea penajului un
număr de 1352 capete tineret care mai întâi au fost separate pe sexe.
În urma examenului macroscopic s-a observat că, în generaţia F2 există
o mai mare variabilitate a transmiterii culorii penajului.
S-au obţinut trei categorii de fenotipuri, respectiv trei categorii de
genotipuri, aşa cum rezultă din planşa VI, în care ambele sexe au fost egal
reprezentate, după cum urmează:
– 24,8% femele şi masculi silver homozigoţi, cu penajul de culoare
albă, genotip SS;
– 50% femele şi masculi silver heterozigoţi, cu penajul de culoare
albă, fiind prezente şi pene de culoare roşie în penajul preponderent alb,
genotip Ss;
– 25,2% femele şi masculi gold homozigoţi, cu penajul de culoare
roşie, genotip ss.
În urma segregării cromozomilor sexului, la recombinanţii din
generaţia F1, era de aşteptat ca în generaţia F2 să se obţină patru categorii
de genotipuri, care să se diferenţieze între ele în funcţie de sex şi culoarea
penajului, după cum urmează:
– masculi silver homozigoţi (sdwsdw SS);
– masculi silver heterozigoţi (sdwsdw Ss);
– femele silver heterozigote (sdwSDW Ss);
– femele gold homozigote ( sdwSDW ss).
Comparativ cu rezultatele obţinute în generaţia F2 şi prezentate în
planşa VI, pe lângă cele patru categorii de genotipuri aşteptate au mai
apărut, încă, două categorii de genotipuri:
– femele silver homozigote (sdwSDW SS);
– masculi gold homozigoţi (sdwsdw ss).
Femelele silver homozigote ar fi trebuit să primească gena silver de la
femelele silver heterozigote din generaţia F1, însă acestea nu au prezentat
gena silver în cromozomul W, ci gena gold, înlănţuită cu gena dominantă
a sexului (SDW).

62 Florin R. Pricop
Masculii gold homozigoţi ar fi trebuit să primească câte o genă gold
odată cu cromozomul Z primit de la părinţi, însă în planşa VI se observă că
femelele din generaţia F1 nu au prezentat gena gold în cromozomul Z, ci
gena silver, înlănţuită cu alela recesivă a sexului (sdw).
Neconcordanţele semnalate în transmiterea culorii penajului, evidenţiază
faptul că ultimele două categorii de genotipuri observate nu ar fi trebuit
să apară, deoarece modul de segregare al heterosomilor recombinanţilor
din generaţia F1 şi de recombinare al acestora în generaţia F2 nu este
conform teoriei cromozomale a determinării sexelor. Totodată, se constată
la categoriile de genotipuri observate, că frecvenţa acestora este similară cu
frecvenţa întâlnită în generaţia F2 la categoriile de genotipuri rezultate în
urma încrucişării a doi parteneri heterozigoţi la un singur locus autosomal.
Din acest considerent, în planşa VI se observă, în generaţia F2,
doar genotipurile care explică culoarea penajului şi sexul categoriilor de
genotipuri întâlnite, fără prezentarea cromozomilor sexului.
Obţinerea în generaţia F2 a celor trei categorii de genotipuri cu
frecvenţele respective cât şi prezenţa în proporţii egale a femelelor şi
masculilor în fiecare categorie genotipică scoate în evidenţă următoarele:
– atunci când se împerechează femele şi masculi heterozigoţi din
generaţia F1, proveniţi din încrucişarea unui mascul homozigot dominant
cu o femelă homozigot recesivă, modul de transmitere al culorii penajului
în generaţia F2 de către genele heterosomale este similar cu cel întâlnit la
caractere determinate de gene situate la un singur locus autosomal;
– prin obţinerea în generaţia F2 a 1/4 femele şi masculi homozigot
dominanţi, 1/2 femele şi masculi heterozigoţi, respectiv 1/4 femele şi
masculi homozigot recesivi, se demonstrează cu certitudine că femelele
din generaţia F1 sunt heterozigote şi nu hemizigote, anterior efectuării
cercetărilor de genetică moleculară;
– în generaţia F1, gena gold, situată în cromozomul W la femelele silver
heterozigote (Ss), determină din punct de vedere genetic penele de culoare
roşie din penajul preponderent alb la 0,7% din acestea; se evidenţiază un mod
particular de acţiune al genei gold în cromozomul W la păsări;
– la femelele silver heterozigote (Ss) gena silver este situată în
cromozomul Z, fiind prezentă la toţi subiecţii din generaţia F1 şi se transmite
în descendenţă la fel ca orice genă dominantă situată la un locus autosomal.
Rezultatele obţinute în acest experiment, pentru femelele silver heterozigote
din generaţia F1, scot în evidenţă existenţa înlănţuirii între alela recesivă
a sexului (sdw) şi gena silver (S) prezente în cromozomul Z şi între gena
dominantă a sexului (SDW) şi gena gold (s), identificate în cromozomul W.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 63
2.3. REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA
ÎNCRUCIŞĂRII MASCULILOR RHODE‑ISLAND ROŞU
CU FEMELE RHODE‑ISLAND ALB
(EXPERIMENTUL 2)
Formele parentale au provenit din linii pure homozigote din punct de
vedere genetic pentru genele heterosomale silver (S) şi gold (s).
Cele două gene transmit culoarea penajului şi au un rol important în
determinismul genetic al acestui caracter calitativ.
Astfel:
– genitorul mascul, fenotipic are penajul de culoare roşie, iar genotipul
este homozigot recesiv (ss) pentru gena gold (s);
– genitorul femel, fenotipic are penajul de culoare albă, iar genotipul
este homozigot dominant (SS) pentru gena silver (S).
În figura 5 se prezintă genotipurile formelor parentale şi modul de
transmitere al heterosomilor şi al genelor cu rol în determinismul genetic
al culorii penajului şi al sexului la recombinanţii genetici obţinuţi în
generaţia F1.
Prin încrucişarea masculilor Rhode‑Island roşu, cu femele Rhode‑Island
alb (figura 5), în urma incubării ouălor rezultate, s-au obţinut două ecloziuni
din care au rezultat în total 1980 capete recombinanţi genetici de o zi în
generaţia F1, care au fost separaţi pe sexe după culoarea pufului.
În urma separării recombinanţilor genetici de o zi pe sexe, în generaţia
F1 s-au obţinut masculi silver heterozigoţi şi femele gold heterozigote.
Autentificarea preciziei cu care s-au separat recombinanţii genetici pe
sexe, după culoarea pufului, s-a făcut prin sexarea cloacală a acestora.
Masculii silver heterozigoţi primesc odată cu cromozomul Z, de la
tată şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena gold (s), şi odată
cu cromozomul Z, de la mamă, alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită
cu gena silver (S). Genotipul homozigot recesiv sdwsdw determină sexul
mascul, iar genotipul heterozigot Ss, culoarea penajului.
Femelele gold heterozigote primesc odată cu cromozomul Z, de la tată
şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena gold (s), şi odată cu
cromozomul W, de la mamă, gena dominantă a sexului (SDW) înlănţuită
cu gena silver (S). Genotipul heterozigot sdwSDW determină sexul femel,
iar genotipul heterozigot sS, culoarea penajului.
Rezultatele obţinute pe serii de ecloziune sunt prezentate în tabelul 2.

64 Florin R. Pricop
Figura 5. Încrucişare între masculi Rhode‑Island roșu şi femele Rhode‑Island alb (Pricop
F., 2003).
SDW = gena dominantă a sexului
sdw = alela recesivă a sexului
S = gena silver
s = gena gold
E = epistazie

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 65
Tabelul 2
Repartiţia culorii pufului pe sexe la recombinanţii genetici de o zi
obţinuţi în generaţia F1 (♂Rhode‑Island roşu × ♀Rhode‑Island alb) *
Sexul Culoarea pufului
Ecloziunea 1 Ecloziunea 2
Cap. % Cap. %
Total
Cap. %
-Albă
- Albă cu o pată maron închis
422 85,6 439 87,4 861 86,6
Mascul
pe cap şi trei dungi maron
închis pe spate
18 3,7 16 3,2 34 3,4
- Albă cu o pată maron pe
spate
53 10,7 47 9,4 100 10,0
Total masculi
- Albă – roşiatică cu jar roşu
493 100 502 100 995 100
pe cap şi două dungi roşii pe
spate
468 90,5 422 90,1 890 90,4
Femel
- Albă – roşiatică cu
jar roşu pe cap
- Roşie cu o pată maron închis
12 2,3 12 2,6 24 2,4
pe cap şi trei dungi maron
închis pe spate
7 1,4 7 1,5 14 1,4
- Roşie 30 5,8 27 5,8 57 5,8
Total femele 517 100 468 100 985 100
Total masculi + femele
* După Pricop F.‚ 2003.
1010 X 970 X 1980 x
La vârsta de o zi (Planşa XIV) a fost examinat din punct de vedere
macroscopic un număr de 995 capete masculi silver heterozigoţi (Ss).
Categoriile de fenotipuri observate la masculi, stabilite în funcţie de
culoarea pufului, se prezintă astfel:
– masculi de culoare albă – 86,6%;
– masculi de culoare albă cu o pată maron închis pe cap şi trei dungi
maron închis pe spate – 3,4%;
– masculi cu o pată maron pe spate – 10,0 %.
La cele 985 capete de femele gold heterozigote (sS), la vârsta de o zi
(Planşa XIV), s-au pus în evidenţă patru categorii de fenotipuri ale culorii
pufului, după cum urmează:
– femele de culoare albă-roşiatică cu jar roşu pe cap şi două dungi roşii
pe spate – 90,4%;
– femele de culoare albă-roşiatică cu jar roşu pe cap – 2,4%;

66 Florin R. Pricop
– femele de culoare roşie cu o pată maron închis pe cap şi trei dungi
maron închis pe spate – 1,4%;
– femele de culoare roşie – 5,8%.
La vârsta de 18 săptămâni au fost examinate macroscopic, după
culoarea penajului, 1 640 capete tineret. Categoriile de fenotipuri observate
şi frecvenţa acestora sunt prezentate în planşa VII.
Dintr-un număr total de 822 capete de masculi examinaţi s-a observat
că 713 dintre aceştia (86,7%) au avut penajul de culoare albă, iar 109 capete
(13,3%) au prezentat pene de culoare roşie în penajul preponderent alb.
În schimb, cele 818 capete femele examinate au avut penajul de culoare
roşie, însă au fost prezente şi pene de culoare albă în penajul preponderent
roşu. Fenotipul femelelor gold heterozigote s-a realizat cu o frecvenţă de
100%.
Ajunşi la maturitatea sexuală, recombinanţii genetici din generaţia F1
au fost încrucişaţi între ei şi s-a obţinut generaţia F2.
Încrucişarea masculilor silver heterozigoţi (Ss) cu femele gold
heterozigote (sS), urmată de introducerea ouălor rezultate la incubat, a
permis obţinerea a două serii de ecloziune care au însumat 1804 capete
recombinanţi genetici de o zi în generaţia F2.
Dintre aceştia, 906 capete (50,2%) masculi şi femele au avut puful de
culoare albă, iar 898 capete (49,8%) masculi şi femele au prezentat puful
de culoare roşie.
În cele două categorii de fenotipuri obţinute, masculii şi femelele au
fost prezenţi în proporţii egale.
La vârsta de 18 săptămâni, a fost examinat după culoarea penajului un
număr de 1504 capete tineret, care mai întâi au fost separate pe sexe.
În urma examenului macroscopic s-a observat că, în generaţia F2 există
o mai mare variabilitate a transmiterii culorii penajului.
S-au obţinut patru categorii de fenotipuri, respectiv trei categorii de
genotipuri, aşa cum reiese din planşa VIII, în care ambele sexe au fost egal
reprezentate, după cum urmează:
– 25,0% femele şi masculi silver homozigoţi, cu penajul de culoare
albă, genotip SS;
– 25,0% femele şi masculi silver heterozigoţi, cu penajul de culoare
albă, fiind prezente şi pene de culoare roşie în penajul preponderent alb,
genotip Ss;
– 24,9% femele şi masculi gold heterozigoţi, cu penajul de culoare
roşie, fiind prezente şi pene de culoare albă în penajul preponderent roşu,
genotip sS;

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 67
– 25,1% femele şi masculi gold homozigoţi, cu penajul de culoare
roşie, genotip ss.
În urma segregării cromozomilor sexului la recombinanţii din generaţia
F1, era de aşteptat să se obţină patru categorii de genotipuri în generaţia F2,
care să se diferenţieze între ele în funcţie de sex şi culoarea penajului, după
cum urmează:
– femele silver homozigote (sdwSDW SS);
– masculi silver heterozigoţi (sdwsdw Ss);
– femele gold heterozigote (sdwSDW sS);
– masculi gold homozigoţi (sdwsdw ss).
Comparativ cu rezultatele observate în generaţia F2 şi prezentate în
planşa VIII, pe lângă cele patru categorii de genotipuri aşteptate au mai
apărut încă patru categorii de genotipuri:
– masculi silver homozigoţi (sdwsdw SS);
– femele silver heterozigote (sdwSDW Ss);
– masculi gold heterozigoţi (sdwsdw sS);
– femele gold homozigote (sdwSDW ss).
Masculii silver homozigoţi ar fi trebuit să primească gena silver de la
femelele gold heterozigote din generaţia F1, însă acestea nu au prezentat
gena silver în cromozomul Z, ci gena gold, înlănţuită cu alela recesivă a
sexului (sdw).
Femelele silver heterozigote ar fi trebuit să primească gena gold odată
cu cromozomul W, de la femelele gold heterozigote din generaţia F1, însă
în planşa VIII se observă că acestea nu prezintă în cromozomul W gena
gold, ci gena silver, înlănţuită cu gena dominantă a sexului (SDW).
Masculii gold heterozigoţi ar fi trebuit să primească gena silver odată
cu cromozomul Z de la femelele gold heterozigote din generaţia F1, însă
în planşa VIII se obsevă că acestea nu au prezentat în cromozomul Z, gena
silver, ci gena gold, înlănţuită cu alela recesivă a sexului (sdw).
Femelele gold homozigote ar fi trebuit să primească gena gold odată cu
cromozomul W de la femelele gold heterozigote din generaţia F1, însă în
planşa VIII se observă că acestea nu au prezentat în cromozomul W, gena
gold, ci gena silver, înlănţuită cu gena dominantă a sexului (SDW).
Neconcordanţele observate în transmiterea culorii penajului,
evidenţiază faptul că ultimele patru categorii de genotipuri observate
nu ar fi trebuit să apară, deoarece modul de segregare al heterosomilor
recombinanţilor din generaţia F1 şi de recombinare al acestora în generaţia
F2, nu este conform teoriei cromozomale a determinării sexelor, aşa cum
rezultă şi din experimentul 1.

68 Florin R. Pricop
Din acest considerent în planşa VIII se observă, în generaţia F2,
doar genotipurile care explică culoarea penajului şi sexul categoriilor de
genotipuri întâlnite, fără prezentarea cromozomilor sexului.
Obţinerea în generaţia F2 a celor trei categorii de genotipuri cu
frecvenţele respective, cât şi prezenţa în proporţii egale a femelelor şi
masculilor în fiecare categorie genotipică scoate în evidenţă următoarele;
– atunci când se împerechează femele şi masculi heterozigoţi din
generaţia F1 proveniţi din încrucişarea unui mascul homozigot recesiv cu
o femelă homozigot dominantă, modul de transmitere al culorii penajului
în generaţia F2 de genele heterosomale este asemănător cu cel întâlnit la
caractere determinate de gene situate la un singur locus autosomal, cu
excepţia faptului că heterozigoţii sunt reprezentaţi prin două categorii de
fenotipuri;
– în experimentul 2, au rezultat două categorii de fenotipuri ale
culorii penajului care însumate au reprezentat 49,9% femele şi masculi
heterozigoţi, astfel:
– 25,0% femele şi masculi silver heterozigoţi;
– 24,9% femele şi masculi gold heterozigoţi;
– prin obţinerea în generaţia F2 a 1/4 femele şi masculi homozigot
dominanţi, 1/2 femele şi masculi heterozigoţi, respectiv 1/4 femele şi
masculi homozigot recesivi, se demonstrează cu certitudine că femelele
din generaţia F1 sunt heterozigote şi nu hemizigote, anterior efectuării
cercetărilor de genetică moleculară;
– în generaţia F1, gena silver, prezentă în cromozomul W la femelele
gold heterozigote (sS), determină din punct de vedere genetic penele de
culoare albă din penajul preponderent roşu al femelelor gold heterozigote
şi reprezintă un mod particular de acţiune al acesteia în cromozomul W la
păsări;
– gena gold este situată în cromozomul Z la toţi subiecţii din generaţia
F1 şi se transmite în descendenţă la fel ca orice genă recesivă autosomală,
iar exprimarea fenotipică a acesteia la femelele gold heterozigote
(sS) se datorează interacţiunii alelice modificate dintre genele gold şi
silver-hipostatică, ultima fiind situată în cromozomul W.
Rezultatele obţinute în acest experiment, pentru femelele gold
heterozigote din generaţia F1 scot în evidenţă existenţa înlănţuirii între
alela recesivă a sexului (sdw), şi gena gold (s) situate în cromozomul Z
şi între gena dominantă a sexului (SDW), şi gena silver (S) identificate în
cromozomul W.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 69
2.4. REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA
ÎNCRUCIŞĂRII MASCULILOR MARANS BARAT CU
FEMELE RHODE‑ISLAND ROŞU
(EXPERIMENTUL 3)
Formele parentale au provenit din linii pure homozigote din punct de
vedere genetic pentru genele heterosomale barat (B) şi gold (b).
Cele două gene transmit culoarea penajului şi au un rol important în
determinismul genetic al acestui caracter calitativ.
Astfel:
– genitorul mascul, fenotipic are penajul de culoare barat, iar genotipul
este homozigot dominant (BB) pentru gena barat (B);
– genitorul femel, fenotipic are penajul de culoare roşie, iar genotipul
este homozigot recesiv (bb) pentru gena gold (b).
În figura 6 se prezintă genotipurile formelor parentale şi modul de
transmitere al heterosomilor şi al genelor cu rol în determinismul genetic al
culorii penajului şi al sexului la recombinanţii genetici obţinuţi în generaţia F1.
Prin încrucişarea masculilor Marans barat, cu femele Rhode‑Island
roşu (figura 6), în urma incubării ouălor rezultate, s-au obţinut două
ecloziuni din care au rezultat în total 3 218 capete recombinanţi genetici de
o zi în generaţia F1, care au fost separaţi pe sexe prin metoda cloacală. În
urma separării recombinanţilor genetici de o zi pe sexe, în generaţia F1 s-au
obţinut masculi barat heterozigoţi şi femele barat heterozigote.
Masculii barat heterozigoţi primesc odată cu cromozomul Z, de la
tată şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena barat (B), şi odată
cu cromozomul Z, de la mamă, alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită
cu gena gold (b). Genotipul homozigot recesiv sdwsdw determină sexul
mascul, iar genotipul heterozigot Bb, culoarea penajului.
Femelele barat heterozigote primesc odată cu cromozomul Z, de la tată
şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena barat (B), şi odată cu
cromozomul W, de la mamă, gena dominantă a sexului (SDW) înlănţuită
cu gena gold (b). Genotipul heterozigot sdwSDW determină sexul femel,
iar genotipul heterozigot Bb, culoarea penajului.
Rezultatele obţinute pe serii de ecloziune sunt prezentate în tabelul 3.

70 Florin R. Pricop
Figura 6. Încrucişare între masculi Marans barat şi femele Rhode‑Island roşu (Pricop
F.,2003).
SDW = gena dominantă a sexului
sdw = alela recesivă a sexului
B = gena barat
b = gena gold
E = epistazie
Tabelul 3
Repartiţia culorii pufului pe sexe la recombinanţii genetici de o zi obţinuţi în
generaţia F1 (♂Marans barat × ♀Rhode‑Island roşu) *
Sexul Culoarea pufului
Ecloziunea 1 Ecloziunea 2
Cap. % Cap, %
Total
Cap. %
Mascul Negru cu o pată albă pe cap 786 49,2 815 50,3 1601 49,8
Femel Negru cu o pată albă pe cap 811 50,8 806 49,7 1617 50,2
Total masculi + femele 1597 100 1621 100 3218 X
* După Pricop F.,2003.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 71
La vârsta de o zi a fost examinat din punct de vedere macroscopic un
număr de 1601 capete masculi heterozigoţi (Bb), care au avut puful de
culoare neagră şi au prezentat pe cap o pată de culoare albă de dimensiuni
variabile.
La cele 1617 capete femele barat heterozigote (Bb), la vârsta de o
zi, s-a pus în evidenţă puful de culoare neagră cu o pată albă pe cap, de
dimensiuni variabile.
La vârsta de 18 săptămâni au fost examinate macroscopic, după
culoarea penajului, 2840 capete tineret. Categoriile de fenotipuri obţinute
şi frecvenţa acestora sunt observate în planşa IX.
Dintr-un număr total de 1378 capete masculi examinaţi s-a observat că
992 dintre aceştia (72%) au avut penajul de culoare barat, iar 386 capete
(28%) au prezentat penajul de culoare barat pe corp şi roşu pe gât şi cap.
În schimb, din totalul de 1462 capete femele examinate, un număr de
1460 capete (99,9%) au avut penajul de culoare barat, iar la un număr de
două femele (0,1%) s-a observat penajul de culoare barat pe corp şi o tentă
de culoare roşie pe gât şi cap.
Ajunşi la maturitatea sexuală, recombinanţii genetici din generaţia F1
au fost încrucişaţi între ei şi s-a obţinut generaţia F2.
Încrucişarea masculilor barat heterozigoţi (Bb) cu femele barat
heterozigote (Bb) urmată de introducerea ouălor rezultate la incubat, a
permis obţinerea a două serii de ecloziune care au însumat 1544 capete
recombinanţi genetici de o zi în generaţia F2.
Dintre aceştia, 1158 capete (75%) femele şi masculi au avut puful
de culoare neagră cu o pată albă pe cap, de dimensiuni variabile, iar 386
capete (25%) femele şi masculi au prezentat puful de culoare roşie. În cele
două categorii de fenotipuri obţinute, femelele şi masculii au fost întâlniţi
în proporţii egale.
La vârsta de 18 săptămâni, a fost examinat după culoarea penajului un
număr de 1.227 capete tineret, care mai întâi au fost separate pe sexe.
În urma examenului macroscopic s-a observat că, în generaţia F2 există
o mai mare variabilitate a transmiterii culorii penajului.
S-au obţinut trei categorii de fenotipuri, respectiv trei categorii de
genotipuri, aşa cum rezultă din planşa X, în care ambele sexe au fost egal
reprezentate, după cum urmează:
– 25% femele şi masculi barat homozigoţi, cu penajul de culoare barat,
genotip BB;
– 50,1% femele şi masculi barat heterozigoţi, cu penajul de culoare
barat, fiind prezente, la o parte din subiecţi şi pene de culoare roşie pe gât
şi cap în penajul preponderent barat, genotip Bb;

72 Florin R. Pricop
– 24,9% femele şi masculi gold homozigoţi, cu penajul de culoare
roşie, genotip bb,
În urma segregării cromozomilor sexului la recombinanţii din
generaţia F1, era de aşteptat ca în generaţia F2 să se obţină patru categorii
de genotipuri, care să se diferenţieze între ele în funcţie de sex şi culoarea
penajului, după cum urmează;
– masculi barat homozigoţi (sdwsdw BB);
– masculi barat heterozigoţi (sdwsdw Bb);
– femele barat heterozigote (sdwSDW Bb);
– femele gold homozigote (sdwSDW bb).
Comparativ cu rezultatele observate în generaţia F2 şi prezentate în
planşa X, pe lângă cele patru categorii de genotipuri aşteptate mai apar încă
două categorii de genotipuri:
– femele barat homozigote (sdwSDW BB);
– masculi gold homozigoţi (sdwsdw bb).
Femelele barat homozigote ar fi trebuit să primească gena barat de la
femelele barat heterozigote din generaţia F1, însă acestea nu au prezentat
gena barat în cromozomul W, ci gena gold, înlănţuită cu gena dominantă a
sexului (SDW).
Masculii gold homozigoţi ar fi trebuit să primească câte o genă gold
odată cu cromozomul Z primit de la părinţi, însă în planşa X se observă că
femelele din generaţia F1 nu au prezentat gena gold în cromozomul Z, ci
gena barat, înlănţuită cu alela recesivă a sexului (sdw).
Neconcordanţele observate în transmiterea culorii penajului,
evidenţiază faptul că ultimele două categorii de genotipuri observate
nu ar fi trebuit să apară, deoarece modul de segregare al heterosomilor
recombinanţilor din generaţia F1 şi de recombinare al acestora în generaţia
F2 nu este conform teoriei cromozomale a determinării sexelor, aşa cum
rezultă şi din experimentele 1 şi 2.
Din acest considerent, în planşa X se observă, în generaţia F2, doar
genotipurile care explică culoarea penajului şi sexul categoriilor de
genotipuri întâlnite, fără prezentarea cromozomilor sexului.
Obţinerea în generaţia F2 a celor trei categorii de genotipuri cu
frecvenţele respective, cât şi prezenţa în proporţii egale a femelelor şi
masculilor în fiecare categorie genotipică, scoate în evidenţă următoarele:
– atunci când se împerechează femele şi masculi heterozigoţi din
generaţia F1, proveniţi din încrucişarea unui mascul homozigot dominant
cu o femelă homozigot recesivă, modul de transmitere al culorii penajului
în generaţia F2 de către genele heterosomale este similar cu cel întâlnit la
gene situate la un singur locus autosomal;

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 73
– prin obţinerea în generaţia F2 a 1/4 femele şi masculi homozigot
dominanţi, 1/2 femele şi masculi heterozigoţi, respectiv 1/4 femele şi
masculi homozigot recesivi, se demonstrează cu certitudine că femelele
din generaţia F1 sunt heterozigote şi nu hemizigote, anterior efectuării
cercetărilor de genetică moleculară;
– în generaţia F1, gena gold este situată în cromozomul W la femelele
heterozigote (Bb). Aceasta determină din punct de vedere genetic penele
de culoare roşie pe gât şi cap la 0,1% din femelele barat heterozigote şi
reprezintă un mod particular de acţiune al acestei gene, în cromozomul W
la păsări;
– gena barat este situată în cromozomul Z la toţi subiecţii din generaţia
F1 şi se transmite în descendenţă la fel ca orice genă dominantă autosomală –
având acelaşi mod de transmitere ca şi în cazul genei heterosomale silver
din experimentul 1, situată de asemenea în cromozomul Z.
Rezultatele obţinute în acest experiment, pentru femelele barat
heterozigote din generaţia F1, scot în evidenţă existenţa înlănţuirii între
alela recesivă a sexului (sdw), şi gena barat (B) situate în cromozomul Z
şi între gena dominantă a sexului (SDW), şi gena gold (s) identificate în
cromozomul W.
2.5. REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA
ÎNCRUCIŞĂRII MASCULILOR RHODE‑ISLAND ROŞU
CU FEMELE MARANS BARAT
(EXPERIMENTUL 4)
Formele parentale au provenit din linii pure homozigote din punct de
vedere genetic pentru genele heterosomale barat (B) şi gold (s).
Cele două gene transmit culoarea penajului şi au un rol important în
determinismul genetic al acestui caracter calitativ.
Astfel:
– genitorul mascul, fenotipic are penajul de culoare roşie, iar genotipul
este homozigot recesiv (bb) pentru gena gold (b);
– genitorul femel, fenotipic are penajul de culoare barat, iar genotipul
este homozigot dominant (BB) pentru gena gold (B).
În figura 7 se prezintă genotipurile formelor parentale şi modul de
transmitere al heterosomilor şi al genelor cu rol în determinismul genetic al
culorii penajului şi al sexului la recombinanţii genetici obţinuţi în generaţia F1.

74 Florin R. Pricop
Prin încrucişarea masculilor Rhode‑Island roşu, cu femele Marans
barat (figura 7), în urma incubării ouălor rezultate s-au obţinut două
ecloziuni din care au rezultat în total 3275 capete recombinanţi genetici
de o zi în generaţia F1, care au fost separaţi pe sexe după culoarea pufului.
Autentificarea preciziei cu care s-au separat recombinanţii genetici pe sexe,
după culoarea pufului, s-a făcut prin sexarea cloacală a acestora. În urma
separării recombinanţilor genetici de o zi pe sexe, în generaţia F1 s-au
obţinut masculi barat heterozigoţi şi femele negru-roşiatic heterozigote.
Masculii barat heterozigoţi primesc odată cu cromozomul Z, de la
tată şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena gold (b), şi odată
cu cromozomul Z, de la mamă, alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită
cu gena barat (B). Genotipul homozigot recesiv sdwsdw determină sexul
mascul, iar genotipul heterozigot Bb, culoarea penajului.
Figura 7. Încrucişare între masculi Rhode‑Island roşu şi femele Marans barat (Pricop F.,
2003).
SDW = gena dominantă a sexului
sdw = alela recesivă a sexului
B = gena barat
b = gena gold
E = epistazie

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 75
Rezultatele obţinute în generaţia F1, pe serii de ecloziune sunt
prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4
Repartiţia culorii pufului pe sexe la recombinanţii genetici de o zi
obţinuţi în generaţia F1 (♂Rhode‑Island roşu × ♀Marans barat) *
Sexul Culoarea pufului
Ecloziunea 1 Ecloziunea 2
Cap. % Cap. %
Total
Cap. %
Mascul Negru cu o pată albă pe cap 807 49,6 829 50,3 1636 50
Femel Negru 821 50,4 818 49,7 1639 50
Total masculi + femele
* După Pricop F. 2003.
1628 100 1647 100 3275 X
Femelele negru-roşiatic heterozigote primesc odată cu cromozomul Z,
de la tată şi alela recesivă a sexului (sdw), înlănţuită cu gena gold (b), şi
odată cu cromozomul W, de la mamă, gena dominantă a sexului (SDW)
înlănţuită cu gena barat (B). Genotipul heterozigot sdwSDW determină
sexul femel, iar genotipul heterozigot bB, culoarea penajului. La vârsta de
o zi a fost examinat din punct de vedere macroscopic un număr de 1636
capete masculi heterozigoţi (Bb), care au avut puful de culoare neagră şi au
prezentat pe cap o pată de culoare albă, de dimensiuni variabile.
La cele 1639 capete femele negru-roşiatic heterozigote (bB) la vârsta
de o zi, s-a pus în evidenţă puful de culoare neagră pe cap şi pe corp (Planşa
XV).
La vârsta de 18 săptămâni au fost examinate macroscopic, după
culoarea penajului, 2633 capete tineret. Categoriile de fenotipuri obţinute
şi frecvenţa acestora sunt prezentate în planşa XI.
Dintr-un număr total de 1342 capete masculi examinaţi s-a observat că
964 dintre aceştia (71,8%) au avut penajul de culoare barat, iar 378 capete
(28,2%) au prezentat penajul de culoare barat pe corp şi roşie pe gât şi cap.
În schimb, cele 1291 capete femele negru-roşiatic heterozigote (bB)
examinate au avut penajul negru pe corp şi negru-roşiatic pe gât şi cap.
Fenotipul femelelor negru-roşiatic heterozigote s-a realizat cu o frecvenţă
de 100%.
Ajunşi la maturitatea sexuală, recombinanţii genetici din generaţia F1
au fost încrucişaţi între ei şi s-a obţinut generaţia F2.
Încrucişarea masculilor barat heterozigoţi (Bb) cu femele negru-roşiatic

76 Florin R. Pricop
heterozigote (bB), urmată de introducerea ouălor rezultate la incubat a
permis obţinerea a două serii de ecloziune, care au însumat 1728 capete
recombinanţi genetici de o zi în generaţia F2.
Dintre aceştia 857 capete (49,6%) masculi şi femele au avut puful de
culoare neagră cu o pată albă pe cap, de dimensiuni variabile, 435 capete
(25,2%) au avut puful de culoare neagră pe corp şi cap, iar 436 capete
(25,2%) femele şi masculi au prezentat puful de culoare roşie.
În cele trei categorii de fenotipuri obţinute, femelele şi masculii au fost
prezenţi în proporţii egale.
La vârsta de 18 săptămâni a fost examinat, după culoarea penajului, un
număr de 1398 capete tineret, care mai întâi au fost separate pe sexe.
În urma examenului macroscopic s-a observat că, în generaţia F2 există
o mai mare variabilitate a transmiterii culorii penajului.
S-au obţinut patru categorii de fenotipuri, respectiv trei categorii de
genotipuri, aşa cum rezultă din planşa XII, în care ambele sexe au fost egal
reprezentate, după cum urmează:
– 24,7% femele şi masculi barat homozigoţi, cu penajul de culoare
barat, genotip BB;
– 24,7% femele şi masculi barat heterozigoţi, cu penajul de culoare
barat, fiind prezente, la unii subiecţi, şi pene de culoare roşie pe gât şi cap
în penajul preponderent barat, genotip Bb;
– 25,1% femele şi masculi negru-roşiatic heterozigoţi, cu penajul
negru pe corp şi negru-roşiatic pe gât şi cap, genotip bB;
– 25,5% femele şi masculi gold homozigoţi, cu penajul de culoare
roşie, genotip ss.
În urma segregării cromozomilor la recombinanţii din generaţia F1 era
de aşteptat să se obţină patru categorii de genotipuri în generaţia F2, care
să se diferenţieze între ele în funcţie de sex şi culoarea penajului, după cum
urmează:
– femele barat homozigote (sdwSDW BB);
– masculi barat heterozigoţi (sdwsdw Bb);
– femele negru-roşiatic heterozigote (sdwSDW bB);
– masculi gold homozigoţi (sdwsdw bb),
Comparativ cu rezultatele observate în generaţia F2 şi prezentate în
planşa XII, pe lângă cele patru categorii de genotipuri aşteptate, mai apar
încă patru categorii de genotipuri;
– masculi barat homozigoţi (sdwsdw BB);
– femele barat heterozigote (sdwSDW Bb);
– masculi negru-roşiatic heterozigoţi (sdwsdw bB);
– femele gold homozigote (sdwSDW bb).

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 77
Masculii barat homozigoţi ar fi trebuit să primească gena barat de la
femelele negru-roşiatic heterozigote din generaţia F1, însă acestea nu au
prezentat gena barat în cromozomul Z, ci gena gold, înlănţuită cu alela
recesivă a sexului (sdw).
Femelele barat heterozigote ar fi trebuit să primească gena gold odată
cu cromozomul W transmis de femelele negru-roşiatic heterozigote din
generaţia F1, însă în planşa XII se observă că acestea nu au prezentat în
cromozomul W gena gold, ci gena barat, înlănţuită cu gena dominantă a
sexului (SDW).
Masculii negru-roşiatic heterozigoţi ar fi trebuit să primească gena
barat de la femelele negru-roşiatic heterozigote însă acestea nu au prezentat
în cromozomul Z gena barat, ci gena gold, înlănţuită cu alela recesivă a
sexului (sdw).
Femelele gold homozigote ar fi trebuit să primească gena gold de la
femelele negru-roşiatic heterozigote, însă acestea nu au prezentat gena gold
în cromozomul W, ci gena barat, înlănţuită cu gena dominantă a sexului
(SDW).
Neconcordanţele observate în transmiterea culorii penajului, evidenţiază
faptul că ultimele patru categorii de genotipuri observate nu ar fi trebuit să
apară deoarece modul de segregare al heterosomilor recombinanţilor din
generaţia F1 şi de recombinare al acestora în generaţia F2, nu este conform
teoriei cromozomale a determinării sexelor, aşa cum rezultă şi din primele
trei experimente efectuate.
Din acest considerent, în planşa XII, se observă în generaţia F2,
doar genotipurile care explică culoarea penajului şi sexul categoriilor de
genotipuri întâlnite, fără prezentarea cromozomilor sexului.
Obţinerea în generaţia F2 a celor trei categorii de genotipuri cu
frecvenţele respective cât şi prezenţa în proporţii egale a femelelor şi
masculilor în fiecare categorie genotipică scoate în evidenţă următoarele:
– atunci când se împerechează femele şi masculi heterozigoţi din
generaţia F1, proveniţi din încrucişarea unui mascul homozigot recesiv cu
o femelă homozigot dominantă, modul de transmitere al culorii penajului
în generaţia F2 de către genele heterosomale este asemănător cu cel întâlnit
la caractere determinate de gene situate la un singur locus autosomal, cu
excepţia faptului că heterozigoţii sunt reprezentaţi de două categorii de
fenotipuri;
– în experimentul 4 au rezultat două categorii de fenotipuri ale
culorii penajului care însumate au reprezentat 49,8% femele şi masculi
heterozigoţi, după cum urmează:
– 24,7% femele şi masculi barat heterozigoţi;

78 Florin R. Pricop
– 25,1% femele şi masculi negru-roşiatic heterozigoţi;
– prin obţinerea în generaţia F2 a 1/4 femele şi masculi homozigot
dominanţi, 1/2 femele şi masculi heterozigoţi, respectiv 1/4 femele şi
masculi homozigot recesivi, se demonstrează cu certitudine că femelele
din generaţia F1 sunt heterozigote şi nu hemizigote, anterior efectuării
cercetărilor de genetică moleculară;
– în generaţia F1, gena barat este situată în cromozomul W la femelele
heterozigote (bB), determină din punct de vedere genetic penajul negru
al femelelor negru-roşiatic heterozigote şi reprezintă un mod particular de
acţiune al acestei gene, în cromozomul W la păsări;
– gena gold este situată în cromozomul Z la toţi subiecţii din generaţia
F1 şi se transmite în descendenţă la fel ca orice genă recesivă autosomală,
însă, în plan fenotipic, culoarea roşie se exprimă doar în zona gâtului şi
a capului datorită interacţiunii alelice modificate dintre aceasta şi gena
barat-hipostatică, situată în cromozomul W.
Rezultatele obţinute în acest experiment, pentru femelele negru‑roşiatic
heterozigote din generaţia F1, scot în evidenţă existenţa înlănţuirii între
alela recesivă a sexului (sdw), şi gena gold (s) situate în cromozomul Z
şi între gena dominantă a sexului (SDW), şi gena barat (B) identificate în
cromozomul W.
2.6. REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA
ÎNCRUCIŞĂRII MASCULILOR RHODE‑ISLAND
ROŞU CU FEMELE PLYMOUTH ROCK BARAT
(EXPERIMENTUL 5)
Experimentul 5 a fost gândit şi realizat cu scopul de a se observa modul
de transmitere al culorii penajului la femelele heterozigote (genotip bB)
obţinute în generaţia F1.
În acest experiment ca şi în experimentul 4 s-a folosit la încrucişare
acelaşi genitor mascul – cocoşul din rasa Rhode‑hland roşu – care, din
punct de vedere fenotipic, are penajul de culoare roşie, iar genotipul este
homozigot recesiv (bb) pentru gena gold (b).

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 79
Genitorul femel – găina din rasa Plymouth Rock barat (origine Avicola
Tărtăşeşti) – fenotipic are penajul de culoare barat, iar genotipul este
homozigot dominant (BB) pentru gena barat (B).
În figura 8 se prezintă genotipurile formelor parentale şi modul de
transmitere al heterosomilor şi al genelor cu rol în determinismul genetic al
culorii penajului şi al sexului, la recombinanţii genetici obţinuţi în generaţia
F1.
În experimentul 5 se observă că genitorul femel a fost reprezentat de
găini din rasa Plymouth Rock barat, în timp ce în experimentul 4 acesta a
fost reprezentat de găini din rasa Marans barat.
Scopul acestui experiment a fost acela de a verifica comparativ, modul
de acţiune al genei barat folosind la încrucişare masculul Rhode‑hland
roşu cu o femelă din rasa Plymouth Rock barat, şi de a constata dacă sunt
diferenţe în modul de transmitere al culorii penajului la recombinanţii
genetici obţinuţi în generaţia F1, în experimentele 4 şi 5.
Prin încrucişarea masculilor Rhode‑lsland roşu cu femele Plymouth
Rock barat (figura 8), în urma incubării ouălor rezultate s-au obţinut două
ecloziuni, din care au rezultat 487 recombinanţi genetici de o zi în generaţia
F1, care au fost separaţi pe sexe după culoarea pufului.
Masculii barat heterozigoţi primesc odată cu cromozomul Z, de la tată
şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena gold (b), şi odată cu
cromozomul Z, de la mamă, alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena
barat (B). Genotipul homozigot recesiv sdwsdw determină sexul mascul,
iar genotipul heterozigot Bb, culoarea penajului. Femelele negru-roşiatic
heterozigote primesc odată cu cromozomul Z, de la tată, alela recesivă a
sexului (sdw), înlănţuită cu gena gold (b), şi odată cu cromozomul W, de
la mamă, gena dominantă a sexului (SDW) înlănţuită cu gena barat (B).
Genotipul heterozigot sdwSDW determină sexul femel, iar genotipul
heterozigot bB, culoarea penajului.
Rezultatele obţinute pe serii de ecloziune sunt prezentate în tabelul 5.

80 Florin R. Pricop
Figura 8. Încrucişare între masculi Rhode‑Island roşu şi femele Plymouth Rock barat
(Pricop F., 2003).
Tabelul 5
SDW = gena dominantă a sexului
sdw = alela recesivă a sexului
B = gena barat
b = gena gold
E = epistazie
Repartiţia culorii pufului pe sexe la recombinanţii genetici de o zi obţinuţi în
generaţia F1 (♂Rhode‑Island roşu × ♀Plymouth Rock barat) *
Sexul Culoarea pufului
Ecloziunea 1 Ecloziunea 2 Total
Cap, % Cap, % Cap. %
Mascul Negru cu o pată albă pe cap 125 49,4 118 50,4 241 49,5
Femel Negru 128 50,6 116 49,6 246 50,5
Total masculi + femele
* După Pricop F., 2003.
253 100 234 100 487 X

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 81
La vârsta de o zi s-au obţinut 241 capete masculi heterozigoţi (Bb) care
au avut puful de culoare neagră pe corp şi o pata albă pe cap, de dimensiuni
variabile şi 246 capete femele heterozigote (bB).
Pata de culoare albă pe cap, observată la toţi masculii, a permis
separarea acestora de femele, care prezintă puful de culoare neagră pe corp
şi cap.
Autentificarea preciziei cu care s-au separat recombinanţii la vârsta
de o zi pe sexe, după culoarea pufului, s-a făcut prin metoda cloacală. La
vârsta de 18 săptămâni au fost examinate, din punct de vedere macroscopic,
după culoarea penajului, 390 capete tineret (Planşa XIII). Din cei 182 de
masculi observaţi, un număr de 129 capete (70,9%) au prezentat penajul
complet barat, iar un număr de 53 de capete (29,1%), de culoare barat pe
corp şi roşie pe gât şi cap. La unii subiecţi, culoarea roşie a penajului era
extinsă şi pe corp, fiind suprapusă peste culoarea barat.
Fenotipul întâlnit la cele 208 femele heterozigote (bB) a fost negru pe
corp şi negru roşiatic pe gât şi cap şi s-a realizat cu o frecvenţă de 100%.
Rezultatele obţinute în urma efectuării acestui experiment sunt
similare cu cele obţinute în experimentul 4, şi scot în evidenţă faptul că
genitorul mascul din generaţia parentală – cocoşul din rasa Rhode‑Island
roşu – transmite culoarea roşie a penajului doar pe cap şi pe gât, la fiicele
sale din generaţia F1. Femelele heterozigote (bB) au penajul de culoare
neagră-roşiatică în ambele experimente (4 şi 5), iar rezultatele obţinute
demonstrează faptul că mecanismul hemizigotic nu este funcţional în cazul
transmiterii culorii penajului.
Acest experiment a fost realizat în orașul Breaza cu sprijinul profesorului
Costică Niţă, Preşedintele „Federației Asociaţiilor Crescătorilor de păsări
de rasă din România“. Este singurul experiment realizat în afara Societăţii
Comerciale „Avicola“ Bucureşti.
Culoarea negru‑roşiatică a penajului femelelor heterozigote (bB)
obţinute în generaţia F1, în experimentele 4 şi 5, ne arată că modul de
acţiune al genei barat este acelaşi, iar acest caracter se transmite cu
aceeaşi fidelitate, indiferent daca folosim la încrucişarea cu masculul
Rhode‑Island roşu, femele Marans barat sau Plymouth Rock barat.

82 Florin R. Pricop
2.7. APRECIERI COMPARATIVE
ASUPRA RECOMBINANŢILOR GENETICI
OBŢINUŢI ÎN GENERAŢIILE F1 ŞI F2,
ÎN EXPERIMENTELE EFECTUATE
Rezultatele obţinute au fost determinate de tipul de împerechere
practicat. Atunci când s-a încrucişat un mascul homozigot dominant (SS/
BB) cu o femelă homozigot recesivă (ss/bb) s-au obţinut o anumită culoare
şi frecvenţă a categoriilor de fenotipuri realizate, atât în generaţia F1, cât şi
în generaţia F2. În cazul încrucişării dintre un mascul homozigot recesiv (ss/
bb) cu o femelă homozigot dominantă (SS/BB) rezultatele au diferit de cele
obţinute în încrucişarea precedentă în ceea ce priveşte culoarea şi frecvenţa
categoriilor de fenotipuri de sex femel care s-au realizat în generaţia
F1. Totodată, în generaţia F2 s-au obţinut patru categorii de fenotipuri,
comparativ cu trei categorii de fenotipuri rezultate din încrucişarea directă.
În funcţie de tipul de împerechere practicat (mascul homozigot
dominant x femelă homozigot recesivă/mascul homozigot recesiv x
femelă homozigot dominantă) rezultatele obţinute în generaţiile F1 şi F2
la perechea de caractere silver-gold au fost aceleaşi cu cele obţinute la
perechea de caractere barat-gold.
2.7.1. REZULTATE OBŢINUTE ÎN GENERAŢIA F1,
ÎN URMA ÎNCRUCIŞĂRII UNUI MASCUL HOMOZIGOT
DOMINANT CU O FEMELĂ HOMOZIGOT RECESIVĂ
Aşa cum rezultă din planşa V, prin încrucişarea unui mascul silver
homozigot cu o femelă gold homozigotă în generaţia F1 s-au obţinut câte
două categorii de fenotipuri pentru fiecare sex, după cum urmează:
– masculi silver heterozigoţi cu penajul de culoare albă – 86,7%;
– masculi silver heterozigoţi cu pene de culoare roşie în penajul
preponderent alb – 13,3%;
– femele silver heteterozigote cu penajul alb – 99,3%;
– femele silver heterozigote cu pene de culoare roşie în penajul
preponderent alb – 0,7%.
În planşa IX este prezentată încrucişarea dintre un mascul barat
homozigot cu o femelă gold homozigotă. În generaţia F1 au rezultat, de
asemenea, câte două categorii de fenotipuri pentru fiecare sex, astfel:

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 83
– masculi barat heterozigoţi cu penajul de culoare barat – 72%;
– masculi barat heterozigoţi cu penajul de culoare barat pe corp şi
roşie pe gât şi cap – 28%;
– femele barat heterozigote cu penajul de culoare barat – 99,9%;
– femele barat heterozigote cu penajul de culoare barat pe corp şi roşie
pe gât şi cap – 0,1%,
La masculii silver heterozigoţi (Ss) şi barat heterozigoţi (Bb) prezentaţi
în planşele V şi IX, s-a observat că atât între genele silver şi gold cât şi
între genele barat şi gold, există o interacţiune alelică incompletă. Existenţa
dominanţei incomplete explică prezenţa penelor de culoare roşie în penajul
preponderent alb, respectiv barat al masculilor heterozigoţi.
În ceea ce priveşte transmiterea culorii penajului la femele silver
heterozigote, respectiv barat heterozigote, s-a remarcat că acestea au
aceeaşi culoare cu a masculului părinte; totuşi, la 0,7% din femelele silver
heterozigote şi 0,1% din femelele barat heterozigote, s-au observat şi pene
de culoare roşie în penajul preponderent alb, respectiv barat. Apariţia
acestor ultime două categorii fenotipice, cu frecvenţe foarte mici (sub
1%) se explică prin prezenţa genei gold în cromozomul W la femelele
heterozigote şi se datorează acțiunii epistatice a genei dominante a sexului
(SDW) asupra genei gold, care modifică interacţiunea alelică existentă
între genele care alcătuiesc cele două genotipuri heterozigote (Ss şi Bb).
Masculii silver heterozigoţi au avut în penajul preponderent alb, pene
de culoare roşie şi o frecvenţă a acestui fenotip de 13,3%, comparativ cu
0,7%, frecvenţa întâlnită la femelele silver heterozigote. În cazul perechii
de caractere barat-gold, dominanţa incompletă existentă între genele barat
şi gold, a determinat la masculii barat heterozigoţi, cu pene roşii pe gât şi
cap o frecvenţă de 28%. La femelele barat heterozigote această frecvenţă
s-a redus la 0,1% ca urmare a acţiunii epistatice a genei dominante a sexului
asupra genei gold.
Gena dominantă a sexului modifică prin efectul său epistatic asupra
genei gold, atât interacţiunea alelică dintre genele silver şi gold la femelele
silver heterozigote, cât şi interacţiunea alelică dintre genele barat şi gold
la femelele barat heterozigote.

84 Florin R. Pricop
2.7.2. REZULTATE OBŢINUTE ÎN GENERAŢIA F1,
ÎN URMA ÎNCRUCIŞĂRII UNUI MASCUL HOMOZIGOT
RECESIV CU O FEMELĂ HOMOZIGOT DOMINANTĂ
În planşa VII este prezentată încrucişarea dintre un mascul gold
homozigot (ss) cu o femelă silver homozigotă (SS).
În generaţia F1 s-au obţinut două categorii de fenotipuri la masculi şi o
singură categorie fenotipică la femele, după cum urmează:
– masculi silver heterozigoţi cu penajul de culoare albă – 86,7%;
– masculi silver heterozigoţi cu penajul de culoare preponderent albă,
în care sunt prezente şi pene de culoare roşie – 13,3%;
– femele gold heterozigote cu penajul de culoare preponderent roşie,
în care sunt prezente şi pene de culoare albă – 100%.
Prin încrucişarea unui mascul gold homozigot (bb) cu o femelă barat
homozigotă (BB) în generaţia F1 au rezultat două categorii de fenotipuri la
masculi şi o singură categorie fenotipică la femele (planşa XI), astfel:
– masculi barat heterozigoţi cu penajul de culoare barat – 71,8%;
– masculi barat heterozigoţi cu penajul de culoare barat pe corp şi de
culoare roşie pe gât şi cap – 28,2%;
– femele negru-roşiatic heterozigote cu penajul de culoare neagră pe
corp şi negru-roşiatic pe gât şi cap – 100%.
La masculii silver heterozigoţi (planşa VII) şi barat heterozigoţi (planşa
XI), s-a constatat că interacţiunea alelică a genelor silver (S), respectiv
barat (B) este incompletă în relaţia cu gena gold (s/b).
În ceea ce priveşte transmiterea culorii penajului la femelele gold
heterozigote, respectiv negru-roşiatic heterozigote, acest caracter este
diferit de cel întâlnit la masculul părinte.
Prezenţa penelor de culoare albă, în diferite regiuni corporale, la femela
gold heterozigotă şi culoarea preponderent neagră a femelei negru-roşiatic
heterozigote, scoate în evidenţă existenţa unei singure categorii fenotipice,
care apare cu o frecvenţă de 100%, atât la femela Roso SL-2000, cât şi la
femela Robar SL-2001. Neconcordanţa existentă între culoarea penajului
cocoşului Rhode‑Island roşu, homozigot recesiv (bb) şi culoarea penajului
femelelor gold heterozigote, respectiv negru-roşiatic heterozigote, se
explică prin prezenţa genei dominante a culorii penajului în cromozomul
W, la femelele heterozigote Roso SL-2000 (genotip sS) şi Robar SL-2001
(genotip bB). Diferenţa de culoare dintre femelele şi masculii heterozigoţi
rezultaţi în generaţia F1 se datorează acţiunii epistatice a genei dominante a
sexului (SDW) asupra genei silver (S) la hibridul Roso SL-2000, respectiv
barat (B) la hibridul Robar SL-2001.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 85
În această grupă de experimente s‑a obţinut o singură categorie
fenotipică de culoare la femelele heterozigote spre deosebire de încrucişarea
unui mascul homozigot dominant cu o femelă homozigot recesivă, unde
s‑au obţinut doua categorii fenotipice la femelele heterozigote. Obţinerea
unei singure categorii fenotipice la femelele heterozigote, se explică prin
acţiunea epistatică a genei dominante a sexului asupra genelor silver,
respectiv barat, care devin hipostatice şi prin existenţa unei interacţiuni
alelice modificate între genele care alcătuiesc cele două genotipuri
heterozigote (sS şi bB).
2.7.3. REZULTATE OBŢINUTE ÎN GENERAŢIA F2,
ÎN URMA ÎNCRUCIŞĂRII UNUI MASCUL HOMOZIGOT
DOMINANT CU O FEMELĂ HOMOZIGOT RECESIVĂ
Aşa cum rezultă din planşa VI, prin încrucişarea masculilor silver
heterozigoţi (Ss) obţinuţi în generaţia F1, cu femele silver heterozigote (Ss)
din aceeaşi generaţie, în generaţia F2 au rezultat trei categorii de genotipuri
în care ambele sexe sunt prezente în proporţii egale, după cum urmează:
– femele şi masculi silver homozigoţi cu penajul de culoare albă,
genotip SS – 24,8%;
– femele şi masculi silver heterozigoţi cu penajul de culoare
preponderent albă în care sunt prezente şi pene de culoare roşie, genotip
Ss – 50%;
– femele şi masculi gold homozigoţi cu penajul de culoare roşie,
genotip ss – 25,2%;
Aşa cum rezultă din planşa X, în urma încrucişării masculilor barat
heterozigoţi (Bb) obţinuţi în generaţia F1 cu femele barat heterozigote (Bb)
din aceeaşi generaţie, în generaţia F2 au rezultat trei categorii de fenotipuri,
respectiv trei categorii de genotipuri, în care ambele sexe sunt în proporţii
egale, astfel:
– femele şi masculi barat homozigoţi cu penajul de culoare barat,
genotip BB – 25%;
– femele şi masculi barat heterozigoţi cu penajul de culoare barat care
prezintă pene de culoare roşie pe gât şi cap, genotip Bb – 50,1%;
– femele şi masculi gold homozigoţi cu penajul de culoare roşie,
genotip bb – 24,9%.
Aceste rezultate sunt similare cu cele obţinute la perechea de caractere
silver-gold, prezentate anterior.

86 Florin R. Pricop
Transmiterea culorii penajului la femelele şi masculii obţinuţi în
generaţia F2, pentru perechile de caractere silver‑gold şi barat‑gold,
respectă modul de transmitere a caracterelor calitative determinate de
gene situate la un singur locus autosomal.
2.7.4. REZULTATE OBŢINUTE ÎN GENERAŢIA F2,
ÎN URMA ÎNCRUCIŞĂRII UNUI MASCUL HOMOZIGOT
RECESIV CU O FEMELĂ HOMOZIGOT DOMINANTĂ
Din analiza planşei VIII, în care se prezintă încrucişarea masculilor
silver heterozigoţi (Ss) obţinuţi în generaţia F1, cu femele gold heterozigote
(sS) din aceeaşi generaţie, rezultă că, în generaţia F2 s-au obţinut patru
categorii de fenotipuri în care ambele sexe sunt egal reprezentate, după
cum urmează:
– femele şi masculi silver homozigoţi cu penajul de culoare albă,
genotip SS – 25%;
– femele şi masculi silver heterozigoţi cu penajul de culoare
preponderent albă în care sunt prezente şi pene de culoare roşie, genotip
Ss – 25%;
– femele şi masculi gold heterozigoţi cu penajul de culoare preponderent
roşie în care sunt prezente şi pene de culoare albă, genotip sS – 24,9%;
– femele şi masculi gold homozigoţi cu penajul de culoare roşie,
genotip ss – 25,1%.
Datele prezentate de noi diferă de cele menţionate în paragraful 2.7.3
prin aceea că s-au obţinut două grupe de heterozigoţi, femele şi masculi
silver, respectiv gold, care însumate reprezintă 49,9%.
Prin încrucişarea masculilor barat heterozigoţi (Bb) obţinuţi în generaţia
F1 cu femele negru-roşiatic heterozigote (bB) din aceeaşi generaţie, în
generaţia F2 au rezultat patru categorii de fenotipuri, respectiv trei categorii
de genotipuri (planşa XII), în care ambele sexe sunt egal reprezentate, după
cum urmează:
– femele şi masculi barat homozigoţi cu penajul de culoare barat,
genotip BB – 24,7%;
– femele şi masculi barat heterozigoţi cu penajul de culoare barat care
prezintă pene de culoare roşie pe gât şi cap, genotip Bb – 24,7%;
– femele şi masculi negru-roşiatic heterozigoţi cu penajul negru pe
corp şi negru-roşiatic pe gât şi cap, genotip bB – 25,1%;
– femele şi masculi gold homozigoţi, cu penajul de culoare roşie,
genotip bb – 25,5%.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 87
Şi aceste rezultate diferă de cele prezentate în paragraful 2.7.3., prin
aceea că s-au obţinut două grupe de heterozigoţi, diferenţiate fenotipic,
femele şi masculi barat şi negru-roşiatic, care însumate reprezintă 49,8%.
Obținerea unui amestec de femele şi masculi silver homozigoți şi silver
heterozigoți pe de o parte (Planșa VIII) şi a unui amestec de femele şi masculi
barat homozigoți şi barat heterozigoți, pe de altă parte (Planșa X), explică
frecvențele identice pentru fiecare din cele două categorii fenotipice (silver
şi barat) de homozigoți şi heterozigoți prezentare în planșele VIII şi X.
Apariția în generaţia F2 a femelelor şi masculilor gold heterozigoţi
(planşa VIII), respectiv a femelelor şi masculilor negru-roşiatic heterozigoţi
(planşa XII), constituie singura deosebire faţă de rezultatele obţinute din
încrucişarea mascul homozigot dominant x femelă homozigot recesivă,
Datele prezentate pentru generaţia F2, în aceste două scheme de
încrucişare analizate, diferă de cele obţinute în urma încrucişării unui
mascul homozigot dominant cu o femelă homozigot recesivă, prin aceea
că au rezultat două grupe de heterozigoţi, în proporţii egale, diferenţiate
fenotipic după culoarea penajului. Prin însumarea frecvenţelor celor două
grupe s‑au obţinut 1/2 femele şi masculi heterozigoţi.
Transmiterea culorii penajului la femelele şi masculii obţinuţi în
generaţia F2, pentru perechile de caractere silver‑gold şi barat‑gold,
respectă cu o singură excepţie (cele două grupe fenotipice de heterozigoţi),
modul de transmitere al caracterelor calitative, determinate de gene situate
la un singur locus autosomal.
În urma efectuării experimentelor 1‑5, rezultatele au scos în evidenţă
atât prezenţa genelor care determină sexul şi culoarea penajului în
cromozomii Z şi W, cât şi transmiterea înlănţuită a acestora.

CAPITOLUL 3
OBŢINEREA HIBRIZILOR DE OUĂ,
SEXABILI DUPĂ CULOAREA PUFULUI
LA VÂRSTA DE O ZI
Folosirea genelor heterosomale cu rol în determinismul genetic al
culorii penajului, în scopul producerii puilor hibrizi, sexabili după acest
caracter, are efecte pozitive în activitatea de creştere a tineretului.
În primul rând, se elimină stresul generat de sexarea cloacală a puilor
la vârsta de o zi, care este generator de traumatisme şi de pierderi prin
mortalitate în prima săptămână de viaţă.
În al doilea rând, erorile de sexare care rezultă în urma sexării puilor
hibrizi după culoarea pufului sunt sub 1%, comparativ cu erorile rezultate
în urma sexării cloacale a puilor la vârsta de o zi, care sunt cel puţin
duble. Erorile înregistrate la personalul specializat în sexarea puilor de o
zi, prin metoda cloacală, variază între 2-4% şi produc pierderi economice
crescătorilor care în momentul transferului, datorită acestor greşeli de
sexare (cocoşei hibrizi în loc de puicuţe), realizează un cost mai mare
pentru fiecare puicuţă transferată în hala de adulte.
În cele ce urmează sunt prezentate patru scheme de hibridare şi tot
atâţia hibrizi comerciali specializaţi în producţia de ouă pentru consum.
Schemele de hibridare practicate se bazează pe două principii de
realizare a împerecherilor potrivite din care rezultă hibrizii comerciali de o
zi, sexabili după culoarea pufului;
– genitorul mascul să fie homozigot recesiv pentru gena care transmite
culoarea penajului;
– genitorul femel să fie homozigot dominant pentru gena care transmite
culoarea penajului sau heterozigot, dar, numai cu condiţia ca gena dominantă
care transmite culoarea penajului să fie situată în cromozomul Z, iar alela
sa recesivă să fie prezentă la un locus corespondent în cromozomul W.
Precizia metodei de sexare a puilor hibrizi după culoarea pufului la
vârsta de o zi este foarte mare (erori de sexare < 1%), însă este condiţionată
de respectarea formulei genetice de producere a fiecărui hibrid. Astfel,
în halele de părinţi adulţi, este obligatoriu ca la formarea loturilor să se

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 89
respecte schema de obţinere a hibridului comercial, prin prezenţa numai a
formelor parentale, recomandate de către producătorul de material biologic.
3.1. HIBRIZI OBŢINUŢI PRIN ÎNCRUCIŞAREA UNUI
MASCUL HOMOZIGOT RECESIV CU O FEMELĂ
HOMOZIGOT DOMINANTĂ
3.1.1. OBŢINEREA HIBRIDULUI ROSO SL-2000
(EXPERIMENTUL 6)
Formele parentale ale hibridului Roso SL-2000 provin din linii
pure homozigote pentru genele heterosomale silver (S) şi gold (s), care
transmit culoarea penajului. Tatăl hibridului Roso SL-2000 este din rasa
Rhode‑Island, fenotipic are penajul de culoare roşie, iar genotipul este
homozigot recesiv (ss) pentru gena gold (s).
Mama hibridului Roso SL-2000 este din rasa Rhode‑Island, fenotipic
are penajul de culoare albă, iar genotipul este homozigot dominant (SS)
pentru gena silver (S).
În figura 9 se prezintă schema de transmitere a heterosomilor şi a genelor
cu rol în determinismul genetic al culorii penajului şi a sexului de la formele
parentale la puii heterozigoţi Roso SL-2000 obţinuţi în generaţia F1.
Masculii silver heterozigoţi primesc odată cu cromozomul Z de la
tată, alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena gold (s), şi odată
cu cromozomul Z de la mamă, alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită
cu gena silver (S). Genotipul homozigot recesiv sdwsdw determină sexul
mascul, iar genotipul heterozigot Ss, culoarea penajului.
Femelele gold heterozigote primesc odată cu cromozomul Z de la
tată alela recesivă a sexului (sdw), înlănţuită cu gena gold (s), şi odată cu
cromozomul W de la mamă gena dominantă a sexului (SDW) înlănţuită cu
gena silver (S). Genotipul heterozigot sdwSDW determină sexul femel, iar
genotipul heterozigot sS, culoarea penajului.
Aşa cum rezultă din figura 9, în urma separării puilor de o zi pe
sexe, după culoarea pufului, în generaţia F1 s-au obţinut masculi silver
heterozigoţi şi femele gold heterozigote.
În planşa XIV sunt prezentate formele parentale şi recombinanţii
genetici la vârsta de o zi obţinuţi în generaţia F1, grupaţi în trei categorii de

90 Florin R. Pricop
fenotipuri care reprezintă masculii silver heterozigoţi (Ss) şi patru categorii
de fenotipuri care reprezintă femelele gold heterozigote (sS). Observând
fenotipurile puilor hibrizi de o zi rezultaţi, este evidentă posibilitatea
separării masculilor de femele după culoarea pufului.
Figura 9. Schema de obtinere a hibridului Roso SL-2000 (Pricop, F., 2003)
SDW = gena dominantă a sexului
sdw = alela recesivă a sexului
S = gena silver
s = gena gold
E = epistazie
La masculii silver heterozigoţi (Ss) de o zi, cele trei categorii de
fenotipuri se prezintă astfel:
– masculi de culoare albă – 86,6%;
– masculi de culoare albă cu o pată maron închis pe cap şi trei dungi
maron închis pe spate – 3,4%;
– masculi cu o pată maron închis pe spate – 10,0%.
Femelele gold heterozigote (sS) de o zi prezintă cele patru categorii de
fenotipuri ale culorii pufului cu frecvenţele respective, după cum urmează:

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 91
– femele de culoare albă-roşiatică cu jar roşu pe cap şi două dungi roşii
pe spate – 90,4%;
– femele de culoare albă-roşiatică cu jar roşu pe cap – 2,4%;
– femele de culoare roşie cu o pată maron închis pe cap şi trei dungi
maron închis pe spate – 1,4%;
– femele de culoare roşie – 5,8%.
Rezultatele obţinute sunt aceleaşi cu cele prezentate în tabelul 2, de la
capitolul 2.3.
Transmiterea culorii pufului la puii hibrizi Roso SL-2000 se explică
prin prezenţa genelor heterosomale silver (S) şi gold (s), într‑un genotip
heterozigot, atât la masculi (Ss), cât şi la femele (sS),
Separarea puilor hibrizi de o zi Roso SL-2000 pe sexe este determinată
de interacţiunea alelică modificată, la sexul femel, de către acţiunea
epistatică a genei dominante a sexului (SDW) asupra genei silver (S), care
devine hipostatică,
Interacţiunea dintre genele gold şi silver – hipostatică determină la
femelele Roso SL-2000 culoarea roşie a pufului. Femelele se separă uşor
de masculi, deoarece aceştia au puful de culoare albă, determinată genetic
de interacţiunea alelică a genelor silver şi gold, pe fondul inexistenţei
acţiunii epistatice asupra genei silver la sexul mascul.
3.1.2. OBŢINEREA HIBRIDULUI ROBAR SL-2001
(EXPERIMENTUL 7)
Formele parentale ale hibridului Robar SL-2001, provin din linii pure
homozigote pentru genele heterosomale barat (B) şi gold (b), care transmit
culoarea penajului.
Tatăl hibridului Robar SL-2001 este din rasa Rhode‑Island; fenotipic
are penajul de culoare roşie, iar genotipul este homozigot recesiv (bb)
pentru gena gold (b).
Mama hibridului Robar SL-2001 este din rasa Marans; aceasta are
penajul de culoare barat, iar genotipul este homozigot dominant (BB)
pentru gena barat (B).
Genele barat şi gold transmit culoarea penajului la puii hibrizi în vârstă
de o zi şi fac posibilă separarea pe sexe a masculilor hibrizi de femelele
hibride, după acest caracter.
În figura 10 se prezintă schema de transmitere a heterosomilor şi a
genelor cu rol în determinismul genetic al culorii penajului şi a sexului

92 Florin R. Pricop
de la formele parentale la puii heterozigoţi Robar SL-2001, obţinuţi în
generaţia F1.
În planşa XV sunt prezentate formele parentale şi recombinanţii
genetici obţinuţi în generaţia F1, care pot fi separaţi pe sexe în funcţie de
culoarea pufului.
Aşa cum rezultă din figura 10, în urma separării puilor de o zi pe
sexe, după culoarea pufului, în generaţia F1 s-au obţinut masculi barat
heterozigoţi şi femele negru-roşiatic heterozigote.
La vârsta de o zi, masculii barat heterozigoţi, fenotipic au puful de
culoare neagră şi prezintă pe cap o pată de culoare albă de dimensiuni
variabile, iar genotipul este heterozigot (Bb). La aceeaşi vârstă, femelele
heterozigote au puful de culoare neagră pe corp şi cap, iar genotipul este
heterozigot (bB).
Masculii barat heterozigoţi primesc odată cu cromozomul Z, de la
tată şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena gold (b), şi odată
cu cromozomul Z, de la mamă, alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită
cu gena barat (B). Genotipul homozigot recesiv sdwsdw determină sexul
mascul, iar genotipul heterozigot Bb, culoarea penajului.
Femelele negru-roşiatic heterozigote primesc odată cu cromozomul Z
de la tată alela recesivă a sexului (sdw), înlănţuită cu gena gold (b), şi odată
cu cromozomul W de la mamă gena dominantă a sexului (SDW), înlănţuită
cu gena barat (B). Genotipul heterozigot sdwSDW determină sexul femel,
iar genotipul heterozigot bB, culoarea penajului.
La vârsta de 18 săptămâni masculii barat heterozigoţi au penajul de
culoare barat, iar 28,2% dintre aceştia au pe gât şi cap şi pene de culoare
roşie.
Femelele heterozigote prezintă la aceeaşi vârstă penajul negru pe corp
şi negru-roşiatic pe gât şi cap, cu o frecvenţă de 100% în ceea ce priveşte
acest caracter.
Rezultatele obţinute sunt aceleaşi cu cele prezentate în tabelul 4 de la
capitolul 2.5.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 93
Figura 10. Schema de obţinere a hibridului Robar SL-2001 (Pricop F., 2003).
SDW = gena dominantă a sexului
sdw = alela recesivă a sexului
B = gena barat
b = gena gold
E = epistazie
Transmiterea culorii pufului la puii hibrizi Robar SL-2001 se explică
prin prezenţa genelor heterosomale barat (B) şi gold (s), într‑un genotip
heterozigot, atât la masculi (Bb), cât şi la femele (bB).
Separarea puilor hibrizi de o zi Robar SL-2001 pe sexe este determinată
de interacţiunea alelică modificată, la sexul femel, de către acţiunea
epistatică a genei dominante a sexului (SDW) asupra genei barat (B) care
devine hipostatică.
Interacţiunea dintre genele gold şi barat – hipostatică determină
la femelele Robar SL‑2001 culoarea neagră a pufului pe corp şi cap.
Femelele se separă uşor de masculi, deoarece aceştia au puful de culoare
neagră şi prezintă pe cap o pată de culoare albă, de dimensiuni variabile,
determinată genetic de interacţiunea alelică a genelor barat şi gold, pe
fondul inexistenţei acţiunii epistatice asupra genei barat la sexul mascul.

94 Florin R. Pricop
3.2. HIBRIZI OBŢINUŢI PRIN ÎNCRUCIŞAREA UNUI
MASCUL HOMOZIGOT RECESIV CU O FEMELĂ
HETEROZIGOTĂ
3.2.1. OBŢINEREA HIBRIDULUI ROSO SL-93
(EXPERIMENTUL 8)
Schema de obținere a acestui hibrid a fost realizată după o concepție
proprie (Figura 11).
Hibridul Roso SL-93 a fost obţinut prin încrucişarea masculilor gold
homozigoţi cu femele silver heterozigote.
Tatăl hibridului Roso SL-93 este din rasa Rhode‑Island, fenotipic are
penajul de culoare roşie, iar genotipul este homozigot recesiv (ss) pentru
gena gold (s).
Mama hibridului Roso SL-93 este silver heterozigotă (Ss) şi a fost
obţinută în urma încrucişării masculilor Rhode‑Island alb (SS) cu femele
Rhode‑Island roşu (ss). Culoarea penajului femelelor silver heterozigote
este albă, dar se constată la 0,7% din subiecţi apariţia pe corp a penelor de
culoare roşie în penajul preponderent alb, iar genotipul heterozigot (Ss)
este alcătuit din genele silver, prezentă în cromozomul Z şi gold situată în
cromozomul W.
În figura 11 se prezintă schema de transmitere a heterosomilor şi a
genelor cu rol în determinismul genetic al culorii penajului şi a sexului de la
formele parentale, la puii heterozigoţi Roso SL-93, obţinuţi în generaţia F1.
În planşa XVI.b sunt prezentate formele parentale şi recombinanţii
obţinuţi în generaţia F1 grupaţi în trei categorii de fenotipuri care reprezintă
masculii silver heterozigoţi (Ss) şi o singură categorie fenotipică care
reprezintă femelele gold homozigote (ss). Observând fenotipurile puilor
hibrizi de o zi, este evidentă posibilitatea separării masculilor de femele
după culoarea pufului.
Aşa cum rezultă din figura 11 şi planşa XVI. b, în urma separării puilor
hibrizi de o zi pe sexe, după culoarea pufului, în generaţia F1 s-au obţinut
masculi silver heterozigoţi şi femele gold homozigote.
Masculii silver heterozigoţi primesc odată cu cromozomul Z, de la tată
şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena gold (s), şi odată cu
cromozomul Z, de la mamă, alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu
gena silver (S). Genotipul homozigot recesiv (sdwsdw) determină sexul
mascul, iar genotipul heterozigot (Ss), culoarea penajului.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 95
Femelele gold homozigote primesc odată cu cromozomul Z, de la tată
şi alela recesivă a sexului (sdw), înlănţuită cu gena gold (s), şi odată cu
cromozomul W, de la mamă gena dominantă a sexului (SDW) înlănţuită cu
gena gold (s). Genotipul heterozigot sdwSDW determină sexul femel, iar
genotipul homozigot recesiv ss, culoarea penajului.
Rezultatele obţinute pe serii de ecloziune sunt prezentate în tabelul 6.
Tabelul 6
Repartiţia culorii pufului pe sexe la recombinanţii genetici de o zi
obţinuţi în generaţia F1 (♂Rhode‑Island roşu × ♀Silver heterozigote) *
Sexul Culoarea pufului
Ecloziunea 1 Ecloziunea 2
Cap. % Cap. %
Total
Cap. %
- Albă
- Albă cu o pată maron închis
710 86,7 648 85,9 1358 86,3
Mascul
pe cap şi trei dungi maron
închis pe spate
27 3,3 30 4,0 57 3,6
- Albă cu o pată maron pe
spate
82 10,0 76 10,1 158 10,1
Total masculi 819 100 754 100 1573 100
Femel - Roşie 815 100 762 100 1577 100
Total masculi + femele 1634 X 1516 X 3150 X
* După Pricop F., 2011.
La masculii silver heterozigoţi (Ss) de o zi, cele trei categorii de
fenotipuri de culoare şi frecvenţa acestora se prezintă după cum urmează:
– masculi de culoare albă – 86,3%;
– masculi de culoare albă, cu o pata maron închis pe cap şi trei dungi
maron închis pe spate 3,6%
– masculi cu o pată maron închis pe spate – 10,1%.
Femelele gold homozigote prezintă o singură categorie fenotipică,
complet roşie şi o frecvență de 100%.
La vârsta de 18 săptămâni masculii heterozigoţi au penajul de culoare
albă, iar la 13,5% din aceştia sunt prezente pene de culoare roşie în penajul
preponderent alb.
Femelele gold homozigote Roso SL-93 au penajul de culoare roşie, iar
fenotipul se realizează cu o frecvență de 100%.
În comparaţie cu femelele hibride Roso SL-2000, femelele hibride Roso
SL-93 au penajul de culoare complet roşie, datorită genotipului homozigot
recesiv (ss).

96 Florin R. Pricop
În anul 1993, încă nu era cunoscută Teoria genică a determinării
sexelor (Planşa XXIX b), iar genele silver şi gold nu erau identificate în
cromozomul W. Astfel se explică faptul că hibridul Roso SL-93 a fost
obținut prin folosirea în schema de hibridare a unui amestec de mame
silver homozigote (SS) şi silver heterozigote (Ss). Din aceste considerente
au rezultat în generația F1 cele patru categorii fenotipice de culoare la
puicuțele hibride de o zi Roso SL-93 (Planșa XVI. a), în loc de o singură
categorie fenotipică, complet roşie (Planșa XVI. b).
Figura 11. Schema de obţinere a hibridului Roso SL-93 (Pricop F., 2003).
SDW = gena dominantă a sexului
sdw = alela recesivă a sexului
S = gena silver
s = gena gold
E = epistazie

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 97
Transmiterea culorii pufului la puii hibrizi Roso SL-93 se datorează
acţiunii genelor heterosomale silver (S) şi gold (s).
Separarea puilor hibrizi de o zi Roso SL-93 pe sexe se explică prin
existenţa interacţiunii alelice dintre genele silver şi gold din genotipul
heterozigot (Ss), care determină culoarea albă a pufului masculilor
silver heterozigoţi. Genotipul homozigot recesiv (ss) pentru gena gold (s)
determină culoarea roşie a pufului femelelor gold homozigote, care se
separă uşor de masculi.
3.2.2. OBŢINEREA HIBRIDULUI ROBAR SL-2002
(EXPERIMENTUL 9)
Schema de obţinere a acestui hibrid a fost realizată după o concepţie
proprie (Figura 12).
Hibridul Robar SL-2002 a fost obținut prin încrucișarea masculilor
gold homozigoți cu femele barat heterozigote.
Tatăl hibridului Robar SL-2002 este acelaşi mascul gold homozigot,
prezent şi în celelalte trei scheme de hibridare, respectiv masculul din
rasa Rhode‑Island care prezintă, din punct de vedere fenotipic, penajul
de culoare roşie, iar genotipul este homozigot recesiv (bb) pentru gena
gold (b).
Mama hibridului Robar SL-2002 este barat heterozigotă (Bb) şi a fost
obţinută în urma încrucişării masculilor Marans barat (BB) cu femele
Rhode‑Island roşu (bb).
Culoarea penajului femelelor este barat, însă, la un număr redus dintre
acestea (0,1%), se observă o tentă de culoare roşie prezentă pe gât şi cap, iar
genotipul este heterozigot (Bb) fiind alcătuit din genele barat (B), situată în
cromozomul Z şi gold (b) în cromozomul W.
În figura 12 se prezintă schema de transmitere a heterosomilor şi a
genelor cu rol în determinismul genetic al culorii penajului şi a sexului, de
la formele parentale la puii hibrizi Robar SL-2002 obţinuţi în generaţia F1.
În planşa XVII sunt prezentate formele parentale şi recombinanţii
genetici la vârsta de o zi obţinuţi în generaţia F1.
Aşa cum rezultă din figura 12, în urma separării puilor hibrizi de o zi
pe sexe, după culoarea pufului, în generaţia F1 s-au obţinut masculi barat
heterozigoţi şi femele gold homozigote.

98 Florin R. Pricop
Figura 12. Schema de obţinere a hibridului Robar SL-2002 (Pricop F., 2003).
SDW = gena dominantă a sexului
sdw = alela recesivă a sexului
B = gena barat
b = gena gold
E = epistazie
Masculii barat heterozigoţi primesc odată cu cromozomul Z, de la tată
şi alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu gena gold (b), şi odată cu
cromozomul Z, de la mamă, alela recesivă a sexului (sdw) înlănţuită cu
gena barat (B). Genotipul homozigot recesiv (sdwsdw) determină sexul
mascul, iar genotipul heterozigot Bb, culoarea penajului.
Femelele gold homozigote primesc odată cu cromozomul Z, de la tată
şi alela recesivă a sexului (sdw), înlănţuită cu gena gold (b), şi odată cu
cromozomul W, de la mamă, gena dominantă a sexului (SDW) înlănţuită
cu gena gold (b). Genotipul heterozigot sdwSDW determină sexul femel,
iar genotipul homozigot recesiv bb, culoarea penajului.
Rezultatele obţinute pe serii de ecloziune sunt prezentate în tabelul 7.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 99
Tabelul 7
Repartiţia culorii pufului pe sexe la recombinanţii genetici de o zi obţinuţi în
generaţia F1 (♂Rhode‑Island roşu × ♀Barat heterozigote) *
Sexul Culoarea pufului
Mascul
- Negru cu o pată
albă pe cap
Ecloziunea 1 Ecloziunea 2 Total
Cap. % Cap. % Cap. %
1394 50,4 1308 49,9 2 702 50,1
Femel - Roşie 1371 49,6 1 3 1 5 50,1 2686 49,9
Total masculi + femele 2765 X 2 623 X 5388 X
* După Pricop F., 2003.
Astfel, masculii barat heterozigoţi, la vârsta de o zi au puful de culoare
neagră şi prezintă pe cap o pată de culoare albă de dimensiuni variabile,
determinată de acţiunea genelor barat şi gold care se află în genotipul
heterozigot Bb.
Femelele gold homozigote prezintă la vârsta de o zi puful de culoare
roşie, datorită genei gold care este situată atât în cromozomul Z cât şi în
cromozomul W.
Diferenţa de culoare existentă între femelele heterozigote Robar
SL-2001 şi femelele homozigote Robar SL-2002, scoate în evidenţă faptul
că acestea pot fi heterozigote, respectiv homozigote pentru acest caracter
şi probează nefuncţionalitatea mecanismului hemizigotic (Planşa XXVII).
La vârsta de 18 săptămâni masculii barat heterozigoţi au penajul barat,
iar la 28% dintre aceştia sunt prezente pe gât şi cap pene de culoare roşie.
Femelele gold homozigote au penajul de culoare roşie, iar genotipul
este homozigot recesiv (bb).
Transmiterea culorii pufului la puii hibrizi de o zi Robar SL-2002 se
datorează acţiunii genelor heterosomale barat (B) şi gold (b).
Separarea puilor hibrizi de o zi Robar SL-2002 pe sexe, după culoarea
pufului, este determinată de existenţa interacţiunii alelice dintre genele
barat şi gold din genotipul heterozigot Bb, care determină culoarea neagră
a pufului masculilor barat heterozigoţi. Aceştia prezintă pe cap o pată de
culoare albă de dimensiuni variabile. Genotipul homozigot recesiv (bb)
pentru gena gold (b), determină culoarea roşie a pufului femelelor gold
homozigote, care se separă uşor de masculi.

100 Florin R. Pricop
3.3. REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA ÎNCRUCIŞĂRII
UNUI MASCUL HOMOZIGOT RECESIV CU FEMELE
HIBRIDE
Acest gen de experimente a fost organizat între anii 2001-2003 cu
scopul de a observa dacă este posibilă separarea pe sexe, după culoarea
pufului, a puilor de o zi rezultaţi în urma încrucişării unui mascul homozigot
recesiv (ss/bb) cu o altfel de femelă heterozigotă decât femelele prezentate
în paragraful 3.2.
Femelele hibride Roso SL-2000 (sS) şi Robar SL-2001 (bB) folosite
la încrucişare sunt heterozigote şi au genotipul alcătuit din gena gold (s/b),
situată în cromozomul Z la ambii hibrizi, şi genele silver (S), respectiv
barat (B) situate în cromozomul W.
Rezultatele obţinute sunt total diferite în comparaţie cu cele obţinute la
paragraful 3.2 şi ne arată că separarea puilor de o zi pe sexe după culoarea
pufului, în aceste două cazuri nu este posibilă.
3.3.1. REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA ÎNCRUCIŞĂRII
UNUI MASCUL RHODE‑ISLAND ROŞU,
CU O FEMELĂ HIBRIDĂ ROSO SL-2000
(EXPERIMENTUL 10)
Masculul din rasa Rhode‑Island folosit la încrucişare este de culoare
roşie, iar genotipul este homozigot recesiv (ss) pentru gena gold (s).
Femela hibridă Roso SL-2000 prezintă penajul de culoare roşie, fiind
întâlnite şi pene de culoare albă în penajul preponderent roşu, iar genotipul
este heterozigot (sS), alcătuit din genele heterosomale gold (s) situate în
cromozomul Z şi silver (S), în cromozomul W.
În generaţia F1, s-au obţinut 540 pui de o zi care au avut puful de
culoare roşie. A rezultat un amestec de homozigoţi (ss) şi heterozigoţi (sS),
în care ambele sexe au fost egal reprezentate.
Există diferenţe certe între rezultatele din acest experiment şi cele din
experimentul 8 când s‑au obţinut pui de o zi sexabili după culoarea pufului.
În experimentele 8 şi 10, femelele folosite la încrucişare au fost
heterozigote. Spre deosebire de experimentul 8, în care femela părinte
silver heterozigotă (Ss) are gena silver situată în cromozomul Z iar gena
gold în cromozomul W r în experimentul 10, poziţia celor două gene, la
femelele heterozigote Roso SL‑2000 este inversată în heterosomi (gena

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 101
gold este prezentă în cromozomul Z, iar gena silver în cromozomul W).
În experimentul 10, separarea puilor de o zi pe sexe după culoarea pufului
nu este posibilă.
Acest experiment a permis soluţionarea, în anul 2007, a unui litigiu
care a existat între un furnizor extern de puicuţe hibride de o zi şi un client
reprezentat de o societate comercială avicolă din România. Experimentul
este prezentat la aplicaţia practică nr. 2 (Planşa XXX).
3.3.2. REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA ÎNCRUCIŞĂRII
UNUI MASCUL RHODE‑ISLAND ROŞU
CU O FEMELĂ ROBAR SL-2001
(EXPERIMENTUL 11)
Masculul din rasa Rhode‑Island folosit la încrucişare este de culoare
roşie, iar genotipul este homozigot recesiv (bb) pentru gena gold (b).
Femela hibridă Robar SL-2001 are penajul de culoare neagră pe corp
şi neagră-roşiatică pe gât şi cap, iar genotipul heterozigot (bB) este alcătuit
din genele heterosomale gold (b) situate în cromozomul Z şi barat (B), în
cromozomul W.
În generaţia F1, s-au obţinut 592 pui de o zi care au fost separaţi, după
culoarea pufului în două categorii de fenotipuri, după cum urmează:
– 294 pui de o zi cu puful de culoare roşie;
– 298 pui de o zi cu puful de culoare neagră pe corp şi cap.
În urma sexării cloacale a fiecărei categorii fenotipice au rezultat
masculi şi femele în proporţii egale.
În experimentul 9 s-au obţinut pui de o zi sexabili după culoarea pufului
la vârsta de o zi, în timp ce în acest experiment, puii obţinuţi nu au putut fi
sexaţi după culoarea pufului.
Deşi, în ambele experimente femelele folosite la încrucişare au fost
heterozigote, în experimentul 9 se observă că, la femela barat heterozigotă
(Bb), gena barat este situată în cromozomul Z iar gena gold în cromozomul W.
În acest experiment, femela Robar SL-2001 este de culoare
neagră-roşiatică heterozigotă (bB) şi are gena gold situată în cromozomul
Z, iar gena barat, în cromozomul W.
Se observă în experimentul 9 la femela părinte, că atunci când gena
dominantă barat este prezentă în cromozomul Z, iar alela sa recesivă, gold,
în cromozomul W, se realizează separarea puilor de o zi pe sexe după
culoarea pufului.

102 Florin R. Pricop
Spre deosebire de experimentul 9, în experimentul 11 se observă că
poziţia celor două gene, la femelele heterozigote Robar SL-2001, este
inversată în heterosomi (gena gold este situată în cromozomul Z, iar gena
barat, în cromozomul W). În experimentul 11, separarea puilor de o zi pe
sexe, după culoarea pufului, nu este posibilă.
Prezenţa genei dominante a culorii penajului (S/B) în cromozomul
W al femelelor heterozigote Roso SL-2000 (sS) şi Robar SL-2001 (bB),
explică apariţia femelelor şi a masculilor gold heterozigoţi (experimentul
10), respectiv a femelelor şi a masculilor negru-roşiatic heterozigoţi
(experimentul 11).
Apariţia neaşteptată a masculilor gold heterozigoţi în experimentul
10 şi a masculilor negru-roşiatic heterozigoţi în experimentul 11, în
proporţie egală cu femelele gold heterozigote şi negru-roşiatic heterozigote
nu se realizează în conformitate cu segregarea şi gruparea independentă
a heterosomilor şi se explică prin modul particular de acţiune al genelor
silver, respectiv barat, situate în cromozomul W la femelele Roso SL-2000
şi Robar SL-2001.
Separarea pe sexe, după culoarea pufului, a puilor hibrizi obţinuţi la
vârsta de o zi, în experimentele 8 şi 9, se explică prin prezenţa genelor
silver şi barat în cromozomul Z al femelelor heterozigote, participante la
încrucişare. În experimentele 10 şi 11, genele silver şi barat sunt plasate în
cromozomul W, iar gena gold în cromozomul Z al femelelor heterozigote,
folosite la încrucişare. Rezultatele obţinute în acest caz sunt diametral
opuse celor din experimentele 8 şi 9. Aceste rezultate se caracterizează
prin aceea că separarea puilor hibrizi pe sexe după culoarea pufului, la
vârsta de o zi, nu este posibilă deoarece în fiecare din cele două categorii
fenotipice de culoare obţinute, sunt prezente în proporţii egale, ambele sexe.
Plasarea genelor silver şi barat în cromozomul W al femelelor heterozigote
demonstrează modul particular de acţiune al acestora în cadrul genomului
la păsări.
Teoretic, apariţia masculilor gold heterozigoţi şi negru-roşiatic
heterozigoţi s-ar putea explica prin existenţa unei zone pseudoautosomale *
în heterosomi (Henke et al, 1993), zona în care se află genele care determină
culoarea penajului.
Rezultatele obţinute în urma efectuării experimentelor 10 şi 11 au scos
în evidenţă faptul că separarea pe sexe a puilor de o zi obţinuţi, nu este
* zona pseudoautosomală = genele se recombină prin crossing‑over ca în regiunile
autosomale, deşi aceasta este situată în heterosomi.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 103
posibilă, cu toate că femelele hibride Roso SL-2000 (sS) şi Robar SL-2001
(bB) sunt heterozigote.
În cazul în care gena dominantă, care determină culoarea pufului la
femelele heterozigote, este prezentă în cromozomul Z, iar alela sa recesivă
gold în cromozomul W şi se face încrucişarea acestora cu masculi din rasa
Rhode‑Island roşu, homozigoţi pentru gena gold, se realizează separarea
puilor de o zi pe sexe, după culoarea pufului.
În situaţia în care poziţia celor două gene în heterosomi este
inversată (gena dominantă care determină culoarea pufului este situată
în cromozomul W, iar alela sa recesivă gold, în cromozomul Z), aşa cum
se observă la femelele hibride Roso SL-2000 şi Robar SL-2001 şi se face
încrucişarea acestora cu masculi din rasa Rhode‑Island roşu, homozigoţi
pentru gena gold, nu se realizează separarea puilor de o zi pe sexe, după
culoarea pufului. Astfel se explică prezenţa aceleeaşi culori a penajului atât
la femelele hibride cât şi la cocoşii – erori de sexare şi se demonstrează că
femelele hibride au fost obţinute, după caz, parţial sau total dintr‑o schemă
litigioasă utilizându‑se metoda de sexare cloacală (Planşa XXX).
Aceste rezultate oferă posibilitatea dezvoltării unor noi teme de
cercetare care se vor efectua în următorii ani în domeniul geneticii
moleculare.

CAPITOLUL 4
CONSIDERAŢII ASUPRA „TEORIEI
CROMOZOMALE A DETERMINĂRII
SEXELOR”
Prin Teoria cromozomală a determinării sexelor s-a demonstrat că
sexul este determinat în momentul fecundării ovulului. Conform acestei
teorii, sexul se află sub dependenţa anumitor cromozomi care se găsesc în
nucleii gameţilor.
Originea cromozomilor sexului a fost căutată în procesul de evoluţie a
organismelor vii şi s-a constatat că, într-adevăr, aceştia au apărut în decursul
evoluţiei printr-o diversificare a unei perechi de autosomi.
La păsări, cromozomii sexului sunt bine diferenţiaţi. Sexul femel este
heterogametic (ZW), iar sexul mascul este homogametic (ZZ).
În transmiterea sex-linkată a perechilor de caractere barat-nebarat,
descrisă în capitolul 1, s-a folosit nivelul cromozomal de organizare a
materialului genetic pentru a se explica determinismul sexului şi cel genic,
pentru determinismul culorii penajului.
Este cunoscut în literatura de specialitate că mecanismul hemizigotic
reprezintă suportul principal al Teoriei cromozomale a determinării sexelor.
Acest mecanism se caracterizează prin existenţa unei singure gene într-un
genotip denumit hemizigot. Indiferent că este dominantă sau recesivă, o
genă prezentă într-un genotip hemizigot determină singură caracterul
respectiv.
S-a considerat că în cromozomul W nu sunt gene corespondente cu cele
din cromozomul Z, şi doar genele din cromozomul Z au rol în transmiterea
caracterelor heterosomale la femele.
Reflectând panoramic asupra bibliografiei abordate, se pot face
următoarele constatări:
– bibliografia veche este încă actuală;
– există un hiatus în bibliografie, caracterizat prin lipsa de preocupare
în timp asupra temei;
– bibliografia recentă nu porneşte întotdeauna de la concluziile
bibliografiei clasice.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 105
Din aceste motive, în bibliografia selectivă au fost integrate numai o
parte din numeroasele lucrări consultate.
Reluarea experimentelor referitoare la perechile de caractere silver-gold
şi barat-gold şi finalizarea acestora în cursul anului 2003, au permis în
premieră absolută experimentală abordarea genică a determinismului
sexului, pe baza rezultatelor obţinute.
Examenul macroscopic a evidenţiat fenotipul particular al culorii
penajului întâlnit la femelele heterozigote, identificându-se în cromozomul
W gene corespondente cu cele situate în cromozomul Z, având rol în
determinismul genetic al culorii penajului şi al sexului.
Rezultatele obţinute au scos în evidenţă faptul că, mecanismul
hemizigotic nu este funcţional.
Astfel, în planşa XVIII sunt prezentate în paralel rezultatele cercetărilor
efectuate de către Morgan (1919) şi Pricop (2003), referitoare la încrucişarea
dintre un mascul homozigot dominant cu o femelă homozigot recesivă.
O analiză comparativă a rezultatelor obţinute şi prezentate în planşa
XVIII, scoate în evidenţă următoarele concluzii:
– Morgan (1919), a obţinut în generaţia F1 o singură categorie
fenotipică, observată atât la masculi cât şi la femele. Comparativ cu aceste
rezultate, Pricop (2003) a obţinut în ambele cazuri prezentate, în generaţia
F1, două categorii de fenotipuri atât la masculi cât şi la femele;
– Morgan (1919) a obținut în generaţia F2 toţi masculii cu penajul barat,
jumătate din femele cu penajul barat iar cealaltă jumătate cu penajul negru.
Comparativ cu aceste rezultate, Pricop (2003) a obţinut în ambele cazuri
prezentate, în generaţia F2, trei categorii de fenotipuri şi trei categorii de
genotipuri, în care ambele sexe sunt egal reprezentate, după cum urmează:
• 1/4 femele şi masculi homozigot dominanţi (barat, respectiv silver);
• 1/2 femele şi masculi heterozigoţi (barat, respectiv silver);
• 1/4 femele şi masculi homozigot recesivi (gold).
În planşa XIX sunt prezentate în paralel rezultatele cercetărilor efectuate
de către Morgan (1919) şi Pricop (2003), referitoare la încrucişarea dintre
un mascul homozigot recesiv cu o femelă homozigot dominantă.
O analiză comparativă a rezultatelor obţinute şi prezentate în planşa
XIX conduce la următoarele concluzii:
– Morgan (1919), în generaţia F1, a obţinut o singură categorie fenotipică
la masculi şi o singură categorie fenotipică la femele, diferită de a masculilor.
Comparativ cu aceste rezultate, Pricop (2003) a obţinut în ambele
cazuri prezentate, în generaţia F1 două categorii de fenotipuri la masculi şi
o singură categorie fenotipică la femele, diferită de a masculilor.

106 Florin R. Pricop
– Morgan (1919), în generaţia F2, a obţinut două categorii de fenotipuri,
după cum urmează: jumătate masculi şi femele cu penajul barat şi jumătate
masculi şi femele cu penajul negru.
Comparativ cu aceste rezultate, Pricop (2003) a obţinut în ambele cazuri
prezentate, în generaţia F2, patru categorii de fenotipuri şi trei categorii de
genotipuri, după cum urmează:
• 1/4 femele şi masculi homozigot dominanţi (barat, respectiv silver);
• 1/4 femele şi masculi heterozigoţi (barat, respectiv silver);
• 1/4 femele şi masculi heterozigoţi (negru-roşiatic, respectiv gold);
• 1/4 femele şi masculi homozigot recesivi (gold).
Rezultatele obţinute de Pricop (2003), prezentate în paralel cu
cele obţinute de Morgan (1919), în planşele XVIII şi XIX, au permis
identificarea genelor care transmit culoarea penajului, în cromozomul W,
fapt demonstrat prin cele trei categorii de genotipuri ale culorii penajului
obţinute în generaţia F2, la fel ca în cazul caracterelor determinante de
gene situate la un singur locus autosomal.
Obţinerea în generaţia F2 a celor trei categorii de genotipuri ale
culorii penajului, reprezintă un argument ştiinţific, care demonstrează şi
probează prin examen macroscopic originea autosomală a heterosomilor.
Finalizarea acestor cercetări în anul 2003 a condus la elaborarea unui
nou principiu în genetică, mai exact a unei noi teorii care este prezentată m
capitolul următor.

CAPITOLUL 5
„TEORIA GENICĂ A SEXUALITĂŢII“ –
O REVOLUŢIE ÎN GENETICA AVIARĂ
Rezultatele cercetărilor efectuate de către Pricop (2003), desprinse din
studiul experimentelor 1-4 prezintă din punct de vedere genic transmiterea
culorii penajului şi a sexului de la formele parentale la recombinanţii genetici
obţinuţi în generaţiile F1 şi F2, şi scot în evidenţă trei noi descoperiri şi
anume:
1. identificarea în cromozomul W a genelor care determină culoarea
penajului şi modul de acţiune al acestora;
2. determinismul genic al sexului, ca urmare a identificării genei
dominante a sexului (SDW) în cromozomul W, şi a alelei sale recesive
(sdw) în cromozomul Z;
3. un mecanism genic care explică separarea puilor de o zi pe sexe,
după culoarea pufului, diferit de mecanismul hemizigotic. În paralel
cu rezultatele obţinute în experimentele 1-4, în experimentele 6-9 s-au
prezentat patru tipuri de împerecheri potrivite, respectiv patru scheme de
hibridare, din care s-au obţinut în generaţia F1 patru hibrizi comerciali
specializaţi în producţia de ouă, sexabili după culoarea pufului,
În cele patru scheme de obţinere a hibrizilor, aşa cum rezultă din figurile
9-12 şi planşele XIV-XVII, genele care determină culoarea penajului sunt
situate atât în cromozomul Z, cât şi în cromozomul W, conferind caracter
de generalitate descoperirii făcute.
În această situaţie nemaiîntâlnită a apărut următoarea întrebare: cine
face diferenţa între puicuţe şi cocoşei la vârsta de o zi pentru ca aceştia să
fie separaţi pe sexe după culoarea pufului?
În mod firesc, logica elementară a acestei întrebări s-a bazat pe existenţa
genotipului heterozigot care determină culoarea penajului, prezent atât la
masculii, cât şi la femelele din generaţia F1.
Iniţial, s-a apreciat că ar fi vorba de existenţa unei gene epistatice
heterosomale, iar ulterior s-a considerat că această genă este situată în
cromozomul W.
Coroborând rezultatele din experimentele efectuate, cu faptul că
femelele hibride Roso SL-2000 şi Robar SL-2001 au culoarea penajului

108 Florin R. Pricop
diferită de a părinților şi de a masculilor hibrizi Roso SL-2000 şi Robar
SL-2001, s-a ajuns la concluzia câ gena epistatică heterosomală din
cromozomul W este de fapt gena dominantă a sexului. Această genă a
primit simbolul SDW (Sex Dominant W).
Pe baza cazuisticii experimentale rezultate din cercetările proprii, s-a
apreciat că gena dominantă a sexului (SDW) are două funcţii, şi anume:
– una de genă dominantă a sexului în relaţie cu alela sa recesivă,
denumită sdw, situată în cromozomul Z;
– alta de genă epistatică, care interacţionează cu gena ce determină
culoarea penajului, situată de asemenea în cromozomul W.
Interacţiunea nealelică (E) a genei dominante a sexului asupra genei
care determină culoarea penajului se produce numai în grupul de înlănţuire
W şi modifică interacţiunea alelică a genelor din genotipul heterozigot,
care determină culoarea penajului.
În experimentul 1 (paragraful 2.2), la femelele silver heterozigote,
genotip Ss (planşa V), se observă că prezenţa penelor de culoare roşie în
penajul preponderent alb se datorează genei gold, situată în cromozomul
W şi se realizează cu o frecvenţă de 0,7%. La masculii silver heterozigoţi,
genotip Ss, penele de culoare roşie sunt prezente în penajul preponderent
alb la 13,3% din subiecţi. Diferenţa între frecvenţa masculilor silver
heterozigoţi care prezintă pene de culoare roşie şi frecvenţa femelelor
silver heterozigote, la care se observă pene de culoare roşie este de 12,6%
(13,3%-0,7%) şi reprezintă, din punct de vedere numeric, 93 femele care
ar fi trebuit să aibă pene de culoare roşie în penajul preponderent alb.
Calculul matematic efectuat ar fi avut acoperire în plan fenotipic dacă nu ar
fi existat efectul epistatic al genei dominante a sexului, asupra genei gold,
iar interacţiunea alelică existentă între genele silver şi gold nu ar fi fost
modificată la femelele silver heterozigote.
Situaţia se prezintă similar şi în experimentul 3 (paragraful 2.4).
În planşa IX se observă că prezenţa penelor de culoare roşie pe gât şi
cap, la femelele barat heterozigote (Bb) are o frecvenţă de 0,1%, în timp ce
la masculii barat heterozigoţi (Bb), frecvenţa subiecţilor cu pene de culoare
roşie pe gât şi cap este de 28%.
Diferenţa între frecvenţele masculilor barat heterozigoţi şi femelele
barat heterozigote, la care se observă pene de culoare roşie pe gât şi cap,
este de 27,9% (28%-0,1%) şi reprezintă din punct de vedere numeric 408
femele barat heterozigote, care ar fi avut penajul de culoare barat pe corp
şi roşie pe gât şi cap, în cazul în care nu ar fi existat acţiunea epistatică
a genei dominante a sexului asupra genei gold, iar interacţiunea alelică

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 109
existentă între genele barat şi gold nu ar fi fost modificată la femelele barat
heterozigote.
Aşa cum rezultă din experimentele 1 şi 3, atunci când gena gold este
situată în cromo zomul W, fenotipul femelelor heterozigote este acelaşi cu
al genitorului mascul, cu excepţia a 0,7% din femelele silver heterozigote,
şi 0,1% din femelele barat heterozigote. În aceste două cazuri, gena gold
reuşeşte să-şi exprime vag efectul fenotipic.
În experimentele 2 şi 4 se observă că atunci când poziţia genei
dominante a culorii penajului şi a alelei sale recesive (gold) este inversată
în heterosomi, se observă că fenotipul femelelor heterozigote este diferit de
fenotipul masculului părinte homozigot recesiv, pentru gena gold.
Astfel, femelele gold heterozigote (genotip sS) au gena silver prezentă
în cromozomul W, iar femelele negru-roşiatic heterozigote (genotip bB) au
gena barat situată în cromozomul W.
În cele două cazuri prezentate, în care gena dominantă a culorii
penajului este situată în cromozomul W, deşi aceasta este hipostatică, în
relaţie cu gena gold recesivă, situată în cromozomul Z, determină la femelele
heterozigote apariţia unui fenotip diferit de al masculului părinte. Fenotipul
observat la femelele gold heterozigote (sS) şi negru-roşiatic heterozigote
(bB) este rezultatul interacţiunii alelice modificate, din cauza acţiunii
epistatice a genei dominante a sexului (SDW), asupra genei dominante a
culorii penajului.
Comparativ cu experimentele 1 şi 3, în care gena gold se află în
cromozomul W, în experimentele 2 şi 4 genele silver, respectiv barat, sunt
situate în cromozomul W.
Coroborând prezenţa genei recesive gold în cromozomul W, cu prezenţa
genelor silver, respectiv barat, în cromozomul W şi cu fenotipurile realizate de
către femelele heterozigote din generaţia F1, în experimentele 1-4 se observă
o diferenţă clară între modul de acţiune al unei gene recesive şi al unei gene
dominante, atunci când fiecare din acestea se află în cromozomul W.
În primul caz, în care gena recesivă gold este situată în cromozomul
W, aşa cum rezultă din figurile 4 şi 6, aceasta se exprimă vag, iar fenotipul
femelelor heterozigote este acelaşi cu al genitorului mascul homozigot
dominant, cu cele două excepţii prezentate, care au o frecvenţă sub 1%.
În acest caz, se observă efectul epistatic al genei dominante a sexului
(SDW) asupra genei gold.
În al doilea caz, atunci când genele silver, respectiv barat, sunt situate
în cromozomul W al femelelor gold heterozigote (figura 5) şi negru-roşiatic
heterozigote (figura 7), se observă că fenotipul acestora este diferit de
fenotipul părinţilor şi se realizează cu o probabilitate de 100%. În acest

110 Florin R. Pricop
caz, se observă efectul epistatic al genei dominante a sexului (SDW) asupra
genei dominante a culorii penajului (silver, respectiv barat). Fenotipurile
diferite întâlnite în cele două cazuri prezentate la femelele heterozigote în
generaţia F1, deşi sunt determinate de acţiunea unui genotip heterozigot,
diferă între ele. Deosebirile dintre fenotipurile obţinute în al doilea caz şi
cele din primul caz, se datorează unui efect epistatic diferenţiat în plan
fenotipic, determinat de acţiunea epistatică a genei dominante a sexului
(SDW) asupra genei care determină culoarea penajului, ambele gene fiind
situate în cromozomul W la femelele heterozigote în generaţia F1. Când
gena gold este situată în cromozomul W, femelele heterozigote au aceeaşi
culoare a penajului cu a masculului părinte (silver, respectiv barat). În cazul
în care gena dominantă a culorii penajului este situată în cromozomul W
şi alela sa recesivă gold în cromozomul Z, culoarea penajului femelelor
heterozigote este preponderent roşie (Roso SL-2000) sau neagră (Robar
SL-2001).
Genele silver-hipostatică, respectiv barat-hipostatică situate în
cromozomul W, în relaţie cu gena gold, situată în cromozomul Z,
interacţionează între ele, în genotipul heterozigot, fapt demonstrat de
fenotipul întâlnit la femelele heterozigote Roso SL-2000 (figura 9) şi Robar
SL-2001 (figura 10), care este diferit de fenotipul observat la părinţi şi la
masculii heterozigoţi din generaţia F1.
În acest studiu, s-a urmărit înlănţuirea dintre genele care transmit
culoarea penajului şi sexul, iar în experimentele 2, 4 şi 5, culoarea penajului
a reprezentat marker-ul fenotipic care a făcut posibilă identificarea
genei dominante a sexului (SDW), în cromozomul W. La rândul ei,
gena dominantă a sexului reprezintă o a treia genă, care intervine în
determinismul culorii penajului femelelor heterozigote, prin efectul său
epistatic asupra genei dominante care transmite acest caracter. Diferenţa de
culoare existentă între penajul masculilor heterozigoţi şi penajul femelelor
heterozigote Roso SL-2000 şi Robar SL-2001 se datorează efectului
epistatic al genei dominante a sexului asupra genelor silver, respectiv
barat şi interacţiunii alelice modificate, existentă numai la femele, între
genele care alcătuiesc genotipul heterozigot. Astfel, cele patru categorii
fenotipice de culoare observate la femele gold heterozigote, la vârsta de
o zi, reprezintă patru nivele diferite de acoperire epistatică a genei silver
de către gena dominantă a sexului (Planșa XIV). La femele negru-roşiatic
heterozigote nivelele diferite de acoperire epistatică a genei barat de către
gena dominantă a sexului se observă din punct de vedere fenotipic prin
proporția variabilă a celor două culori, preponderent neagră şi mai puțin
roşie, în penajul acestora.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 111
Nu s-a semnalat acţiune epistatică între alela recesiva a sexului (sdw) şi
gena care determină culoarea penajului, ambele gene aflându-se înlănţuite
în cromozomul Z.
Urmărind modul de acţiune al genelor din cromozomul Z, care
determină culoarea penajului se apreciază că acestea transmit în descendenţă
caracterele, la fel ca orice genă situată la un singur locus autosomal. Se
apreciază că prezenţa genei dominante a sexului (SDW) în cromozomul
W, conferă celorlalte gene din grupul de înlănţuire W o stare hipostatică. În
acest mod este influenţată activitatea genelor din cromozomul W, care se
caracterizează prin diminuarea funcţiei acestora în realizarea fenotipurilor
pe care le determină.
Starea hipostatică a genelor din cromozomul W conferă acestora un
mod particular de acţiune în cadrul genomului aviar.
Se apreciază că genele identificate sunt elemente constitutive care
fundamentează din punct de vedere ştiinţific Teoria genică a sexualităţii.
Această descoperire este o aprofundare a Teoriei cromozomale a determinării
sexelor prin heterosomi deoarece abordează, în premieră, determinismul
sexului la nivel genic ca urmare a identificării genei dominante a sexului
(SDW) în cromozomul W şi a alelei recesive a sexului în cromozomul Z
(Planşa XXIX). Totodată, au fost identificate genele silver (S), barat (B)
şi gold (s/b) la un locus polialelic în cromozomul W, contrar mecanismul
hemizigotic (Morgan, 1919), aşa cum rezultă din Planşa XX. b.
Teoria cromozomală a determinării sexelor prin heterosomi explică
determinismul sexului şi realizarea raportului egal între sexe (sex ratio 1:1) la
nivel cromozomal, prin existenţa unui sex mascul homogametic – ZZ şi a unui
sex femel heterogametic – ZW (Planșa XXIX. a).
În urma segregării heterosomilor, fiii primesc în descendenţă un
cromozom Z de la tată, iar celălalt cromozom Z de la mamă, în timp ce
fiicele primesc cromozomul Z numai de la tată şi cromozomul W numai
de la mamă.
Existenţa sexului heterogametic şi a celui homogametic asigură
menţinerea unui raport egal între sexe.
Teoria genică a sexualităţii explică determinismul sexului şi raportul
egal dintre sexe, prin existenţa sexului mascul, genotip homozigot recesiv –
sdwsdw şi a sexului femel, genotip heterozigot – sdwSDW (Planșa XXIX.
b). În urma segregării, masculul părinte produce o singură categorie de
gameţi şi transmite atât la fii, cât şi la fiice, odată cu cromozomul Z, alela
recesivă a sexului (sdw).
Femela părinte produce două categorii de gameţi. În prima categorie
de gameţi se află cromozomul Z şi alela recesivă a sexului (sdw), care sunt

112 Florin R. Pricop
transmise fiilor săi. În a doua categorie de gameţi se află cromozomul W
şi gena dominantă a sexului (SDW), care se transmite numai fiicelor. În
descendenţă se obţine sexul mascul, genotip homozigot recesiv – sdwsdw,
cu o probabilitate de 1/2 şi sexul femel, genotip heterozigot – sdwSDW,
care se realizează de asemenea cu o probabilitate de 1/2. În acest mod se
asigură menţinerea unui raport egal între sexe, la descendenţi.
Pe baza rezultatelor obţinute în acest studiu, s-a demonstrat că
mecanismul hemizigotic, pilonul principal al teoriei cromozomale a
determinării sexelor, nu este funcţional.
Rezultatele experimentelor 1-9, concretizate prin obţinerea în generaţia
F2 a celor trei categorii de genotipuri şi prin diferenţele de culoare observate
prin examen macroscopic la femelele heterozigote Robar SL-2001 şi Robar
SL-2002, conferă caracter de generalitate descoperirii făcute.
Obţinerea în generaţia F2 a celor trei categorii de genotipuri şi a
subiecţilor neaşteptaţi, așa cum rezultă din planşele VI, VIII, X şi XII se
explică prin identificarea genelor care determină culoarea penajului în
cromozomul W şi prin modul particular de exprimare fenotipică al acestora,
la femelele heterozigote din generaţia F1.
Modul de acţiune al genelor, care determină culoarea penajului, din
cromozomul W la femelele heterozigote din generaţia F1, coroborat cu
rezultatele obţinute prin examen macroscopic în plan fenotipic, constituie
un moment unic de referinţă al studiului, care este similar ca relevanţă cu
cel semnalat în metafaza mitozei, atunci când sunt observate dimensiunile
cromozomilor pereche, dispuşi în placa ecuatorială.
Se observă la femelele heterozigote din generaţia F1, că acţiunea
epistatică a genei dominante a sexului (SDW) modifică activitatea celorlalte
gene care determină culoarea penajului, din grupul de înlănţuire W, acestea
devenind hipostatice.
În elaborarea acestei teorii, culoarea penajului a reprezentat markerul
fenotipic care a condus la identificarea genei dominante a sexului (SDW),
în cromozomul W şi a alelei sale recesive (sdw), în cromozomul Z.
În urma împerecherii unui mascul, genotip homozigot recesiv – sdwsdw, cu o
femelă, genotip heterozigot – sdwSDW, se obţin în descendenţă 1/2 masculi,
genotip homozigot recesiv – sdwsdw şi 1/2 femele, genotip heterozigot –
sdwSDW. Astfel, se explică din punct de vedere genic determinismul sexului
şi obţinerea raportului egal între sexe (sex ratio 1:1).
Teoria genică a sexualităţii scoate în evidenţă universalitatea
homozigoţiei şi a heterozigoţiei, contrar mecanismului hemizigotic.
Abordarea în premieră a determinismului genic al sexului încadrează

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 113
caracterul sex la tipul de împerechere dintre un organism homozigot recesiv
şi unul heterozigot, în teoria cromozomală a eredităţii, scoţând în evidenţă
caracterul universal al acesteia.
Rezultatele cercetărilor efectuate, referitoare la determinismul genic al
culorii penajului şi al sexului, impun revizuirea şi corectarea concluziilor
la care a ajuns şcoala morganistă, publicate în anul 1919 de către savantul
american T.H. Morgan în lucrarea sa „The Phyisical Basis of Heredity”.
Se poate aprecia în momentul de faţă, pe baza rezultatelor obţinute, că
paradigma eredităţii sexului va suferi modificări şi completări esenţiale.

CAPITOLUL 6
AMENDAREA HĂRŢII
HETEROSOMILOR
Conform hărţii heterosomilor modificată de către Hutt (1960),
culoarea penajului femelelor negru-roşiatic heterozigote, rezultată în urma
încrucişării masculilor Rhode‑Island roşu cu femele Marans barat, este
determinată de acţiunea genei gold de la locusul genelor silver şi gold, şi a
genei barat de la locusul genelor barat şi nebarat (planşa XX. a).
Obţinerea fenotipului negru-roşiatic s-ar datora interacţiunii nealelice
dintre două gene situate în heterosomi la doi loci diferiţi: gena gold (b)
situată în cromozomul Z şi gena barat (B), situată în cromozomul W. Însă,
pe baza rezultatelor cercetărilor efectuate, s-a observat că la masculii silver
heterozigoţi, din punct de vedere fenotipic (planşa VII) 13,3% din subiecţi
prezintă pene de culoare roşie în penajul preponderent alb, iar la masculii
barat heterozigoţi (planşa XI) s-a observat că 28,2% dintre aceştia au pene de
culoare roşie pe gât şi cap. Cele două cazuri (masculii silver heterozigoţi şi
barat heterozigoţi) în care s-a observat, prin examen macroscopic, prezenţa
penelor de culoare roşie în penajul preponderent alb, respectiv barat, scot
în evidenţă din punct de vedere genetic, faptul că dominanţa incompletă
existentă între gena dominantă a culorii penajului (barat respectiv silver) şi
gena gold determină fenotipurile respective.
În planşa VII se prezintă fenotipul femelelor gold heterozigote, iar
în planşa XI se observă fenotipul femelelor negru-roşiatic heterozigote.
Fiecare din fenotipurile femelelor heterozigote observate în planşele VII
şi XI se realizează cu o frecvenţă de 100% şi sunt diferite de culoarea
penajului observată atât la părinţi, cât şi la masculii heterozigoţi obţinuţi
în generaţia F1. Ambele fenotipuri întâlnite la femelele heterozigote apar
datorită faptului că interacţiunea alelică dintre genele gold din cromozomul
Z şi silver, respectiv barat din cromozomul W, este modificată de acţiunea
epistatică a genei dominante a sexului (SDW) asupra genei dominante a
culorii penajului, aceasta devenind hipostatică.
Practic, culoarea penajului întâlnită la femelele gold heterozigote,
este determinată genetic de acţiunea genelor gold şi silver-hipostatică,
iar culoarea penajului femelelor negru-roşiatic heterozigote, de acţiunea
genelor gold şi barat-hipostatică.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 115
Aşa cum rezultă din planşele VII şi XI, diferenţele de culoare a
penajului observate între masculi şi femele, în generaţia F1, se datorează
interacţiunii alelice, modificată numai la femele de acţiunea epistatică a
genei dominante a sexului.
Realizarea, cu o frecvenţă de 100%, a fenotipului de culoare întâlnit la
femelele gold heterozigote (Roso SL-2000) şi negru-roşiatic heterozigote
(Robar SL-2001), scoate în evidenţă următoarele aspecte:
– interacţiunea alelică modificată dintre genele gold şi silver-hipostatică,
determină fenotipul femelelor gold heterozigote a căror frecvenţă este de
100%; cu aceeaşi frecvenţă (100%) se realizează şi fenotipul de culoare al
femelelor negru-roşiatic heterozigote pe baza aceleiaşi interacţiuni alelice
modificate, existentă între genele gold şi barat-hipostatică;
– existenţa unei interacţiuni similare între genele gold şi silver,
respectiv gold şi barat şi a frecvenţei de 100% cu care se obţin femelele
gold heterozigote şi negru-roşiatic heterozigote demonstrează existenţa
interacţiunii alelice între genele gold şi silver, respectiv între genele gold
şi barat, peste care se suprapune acţiunea epistatică a genei dominante a
sexului (SDW) asupra genelor silver (S), respectiv barat (B); la masculi
alela recesivă a sexului (sdw) nu are acţiune epistatică asupra genelor care
determină culoare penajului;
– culoarea penajului întâlnită la femelele negru-roşiatic heterozigote şi
gold heterozigote a permis separarea, atât a puilor de o zi, cât şi a adulţilor
pe sexe şi a reprezentat marker-ul fenotipic care a condus la identificarea
genei dominante a sexului (SDW) în cromozomul W.
Faţă de cele prezentate, se impune amendarea hărţii heterosomilor şi
luarea în considerare a modificărilor propuse de Pricop (2003), în planşa
XX. b. Aceasta va fi simplificată la un singur locus polialelic al culorii
penajului, unde sunt situate genele silver (S), barat (B) şi gold (s/b), atât în
cromozomul Z, cât şi în cromozomul W. Nu au fost făcute trimiteri exprese
la gena heterosomală black (negru) deoarece aceasta nu a făcut obiectul
cercetărilor efectuate şi prezentate în acest studiu. În mod logic, şi gena
heterosomală black (b) ar trebui să fie situată la acelaşi locus polialelic, ca
şi genele silver, barat şi gold.
S-a apreciat că termenul „nebarat“ este un termen vag, lipsit de conţinut,
nu defineşte ceva precis, şi a fost utilizat din raţiuni care au aparţinut celor
care l-au introdus în literatura de specialitate. În locul termenului „nebarat“
s-a definit culoarea negru-roşiatică a penajului, care a fost observată la
femelele heterozigote obţinute în generaţia F1, în experimentele 4, 5 şi 7.

116 Florin R. Pricop
Pe baza studiului efectuat, se propune modificarea hărţii heterosomilor,
după cum urmează:
– simplificarea hărţii heterosomilor de la doi loci (barat‑nebarat şi
silver‑gold) la un singur locus polialelic, unde au fost identificate, în funcţie
de diferitele populaţii cercetate, genele silver (S), barat (B) şi gold (s/b);
– introducerea în cromozomul W a locusului polialelic pentru genele
care transmit culoarea penajului, corespondent cu locusul polialelic situat
în cromozomul Z, deoarece în cromozomul W s‑au identificat aceleaşi gene
(silver (S), barat (B) şi gold (s/b), cu rol în determinismul culorii penajului;
– introducerea în harta heterosomilor, atât în cromozomul Z cât şi în
cromozomul W, a locusului pentru gena dominantă a sexului şi alela sa
recesivă; astfel, în cromozomul W a fost identificată gena dominantă a
sexului, denumită SDW, iar în cromozomul Z, alela sa recesivă, denumită
sdw.
Cercetările de genetică moleculară se vor finaliza prin secvenţierea
genelor identificate, şi vor stabili cu precizie în harta heterosomilor,
atât poziţia locusului polialelic în care sunt prezente genele cu rol în
determinismul culorii penajului, cât şi poziţia locusului în care se afla gena
dominantă a sexului (SDW) şi alela sa recesivă (sdw).

CAPITOLUL 7
APLICAŢII PRACTICE ALE TEORIEI
GENICE A SEXUALITĂŢII
Față de cele arătate pe parcursul acestui volum rezultă că Teoria genică
a sexualității este susținută până în prezent de cinci aplicații practice.
Acestea sunt prezentate în continuare de autor şi au fost probate într-o
mare societate comercială avicolă de rase ușoare din România – Avicola
București – cu o îndelungată tradiție în producerea hibrizilor comerciali
specializați în producția de ouă pentru consum.
Nivelul ridicat al performanțelor productive ale hibrizilor exploataţi
a fost rodul unor cooperări internaționale, concretizate prin importuri
succesive de material genetic performant la nivel de: linii pure cu firmele
„Gostlay“, SUA (1967) şi „Shaver“, Canada (1970), bunici cu firma „Hy
Line“, SUA (1993) şi părinți cu firma „Lohmann Tierzucht“, Germania
(2005 – în prezent).
În mod concret, ne referim la următoarele aplicații:
Aplicația practică nr. 1: producerea puilor hibrizi de o zi sexabili după
culoarea pufului prin utilizarea femelelor părinte silver heterozigote (Planșa
XVI.b) şi barat heterozigote (Planșa XVII) în schemele de hibridare;
Aplicația practică nr. 2: soluționarea situaţiilor litigioase dintre
furnizorii şi clienții de puicuțe hibride atunci când nu este respectată formula
genetică de producere a hibrizilor comerciali obținuți prin încrucișarea
masculilor Rhode‑Island roșu cu femele Rhode‑Island alb (Planșa XXX);
Aplicația practică nr. 3: explicarea apariției intersexului la galinaceae
(Planșa XXXI);
Aplicația practică nr. 4: teza şi antiteza creării raselor noi de păsări
(Planșa XXXII);
Aplicația practică nr. 5: metodă de stopare a decolorării penajului
şi de îmbunătățire a acestui caracter la hibrizii comerciali de ouă obținuți
prin încrucișarea masculilor Rhode‑Island roșu cu femele Rhode‑Island alb
(Planșa XXXIII).

ANEXA DOCUMENTARĂ SELECTIVĂ
Cercetările prezentate în această carte au un pronunțat caracter original,
atestat prin recunoașterea lor pe plan național şi internațional. În favoarea
acestei originalități, prezentăm documentația brevetării şi publicării în
lucrări științifice a rezultatelor cercetării (22 documente oficiale de atestare
națională şi 21 documente oficiale de atestare internațională).
Astfel, în anul 2005 s-a obținut brevetul național, iar pe plan internațional
s-a făcut publicarea cererii de brevet de invenție PCT/RO 2003/000013
cu titlul Procedeu de recombinare genetică pentru ameliorarea hibrizilor
de galinaceae, de Tratatul de Cooperare a Patentului de la Geneva (PCT).
Tot în anul 2005 s-a deschis faza națională a cererii de brevet de invenție
prezentată anterior şi s-a oficializat publicarea acesteia de Oficiul de Patente
şi Mărci al Statelor Unite ale Americii (USPTO) cu numărul PO2228.
În anul 2006, s-a făcut publicarea cererii de brevet de invenție PCT/RO
2003/000013 de USPTO şi a început examinarea de fond a aceleiaşi cereri
de brevet de invenție de Oficiul European al Patentului (EPO). În acelaşi
an editura Academiei Române a publicat cartea Teoria genică a sexualităţii
iar din anul 2011 poate fi consultată online pe site-ul Bibliotecii Digitale a
României: www.dacoromanica.ro.
Rezultatele brevetării au fost prezentate sub formă de poster la
Saloanele Mondiale de Inventică de la Bruxelles (2004 şi 2005), Geneva
(2006), la Salonul Internațional de Inventică GENIUS Budapesta (2006) şi
la Conferințele Europene de Avicultură de la Verona (2006) şi Tours (2010).
În anul 2009, lucrarea Original contributions to the scientific
substantiation of the gene theory of sexuality a fost publicată pe pagina de
web a FAO Domestic Animal Diversity Network (DAD-net).
ATESTAREA NAȚIONALĂ
(22 DOCUMENTE OFICIALE )
1. Brevet de invenție nr. 117750: Linia de găini (Gallus domesticus), rase
mixte Rhode‑Island roşu 5A;
2. Brevet de invenție nr. 117751: Linia de găini (Gallus domesticus), rase
mixte Rhode‑Island roşu 3B;

120 Florin R. Pricop
3. Brevet de invenție nr. 117752: Linia de găini (Gallus domesticus), rase
mixte Rhode‑Island alb 5C;
4. Brevet de invenție nr. 117753: Linia de găini (Gallus domesticus), rase
mixte Rhode‑Island alb 5D;
5. Brevet de invenție nr. 117754: Linia de găini (Gallus domesticus),
rase mixte Marans barat 54 B, eliberate de către Oficiul de Stat pentru
Invenții şi Mărci al României, la data de 28.03.2003;
6. Referatul elaborat de către prof.dr. ing. Ioan Vintilă;
7. Referatul elaborat de către prof.dr. ing. Ilie Van;
8. Referatul elaborat de către prof.dr. Octavian Popescu;
9. Nota comisiei Secției de Zootehnie din cadrul ASAS;
10. Referatul Secției de Zootehnie din cadrul ASAS;
11. Referatul elaborat de către prof.dr.ing. Ioan Vacaru-Opris;
12. Adresa OSIM referitoare la cererea de brevet de invenție A
00678/08082003;
13. Referatul științific al Academiei Romane ;
14. Teoria genica a sexualitatii – poster prezentat la Salonul Național de
Inventică, INVENTIKA 2005;
15. Medalia de Argint şi Diploma obținută la Salonul Național de
Inventică – INVENTIKA 2005;
16. Brevet de invenție nr. 120269: Procedeu de recombinare genetică
pentru ameliorarea hibrizilor de galinaceae, eliberat de Oficiul de Stat
pentru Invenții şi Mărci al României, la data de 30.11.2005;
17. Teoria genică a sexualităţii. Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2008
(www.dacoromanica.ro);
18. Rasele de pasări din Romania – parte componentă a patrimoniului
genetic naţional avicol. Revista „Avicol Magazin“ nr. 2/2008 (www.
florinpricop.com);
19. Original contributions to the scientific substantiation of the gene
theory of sexuality. Lucrări științifice, seria D, vol. LI, Universitatea
de Științe Agronomice şi Medicină Veterinară București, Facultatea
de Zootehnie, București 2008; full paper at http://dad.fao.org/cgi-bin/
getblob.cgi?sid=-1.634, 2009;
20. Determinismul genic al culorii penajului şi al sexului la hibrizii de
galinaceae ROBAR SL‑2001 şi ROBAR SL‑2002 – poster prezentat
la Simpozionul Dezvoltarea şi prezervarea biodiversităţii zootehnice
prin biotehnologii de reproducţie, organizat de Academia Română în
septembrie 2008 (Planșa XXVII);

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 121
21. Findings of Morgan in chicken: are they real?, „ABAH Bioflux“,
2009, Volume 1, Issue 2. http://www.abah.bioflux.com.ro;
22. Recent contributions to the scientific substantiation of the gene theory
of sexuality in Galinaceae, „ABAH Bioflux“, 2011, volume 3, Issue 1.
(www.abah.bioflux.com.ro).

122 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 123

124 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 125

126 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 127

128 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 129

130 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 131

132 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 133

134 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 135

136 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 137

138 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 139

140 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 141

142 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 143

144 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 145

146 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 147

148 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 149

150 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 151

152 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 153

154 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 155

156 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 157

158 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 159

160 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 161

162 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 163

164 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 165

166 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 167

168 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 169

170 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 171

172 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 173

174 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 175

176 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 177

178 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 179

180 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 181

182 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 183

184 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 185

186 Florin R. Pricop

ATESTAREA INTERNATIONALĂ
(21 DOCUMENTE OFICIALE)
1. Patent Cooperation Treaty (PCT) – Notification of receipt of record
copy-priority date(s) claimed : 08.08.2003 ;
2. Patent Cooperation Treaty (PCT) – International Search Report ;
3. Use of the Sex‑Linked Barring (B) Gene for Chick Sexing on an
Eumelanotic Columbian Background (Campo, 1991) ;
4. Le déterminisme génétique de la couleur du plumage du hybride
Robar‑SL (53 eme Salon Mondial de l’Innovation de la Recherche et des
Nouvelles Technologies – Bruxelles 15-21 Novembre 2004) ;
5. Diplôma 53 eme Salon Mondial de l’Innovation de la Recherche et des
Nouvelles Technologies – Bruxelles 15-21 Novembre 2004 – Médaille
de bronze ;
6. Patent Cooperation Treaty (PCT) – International publication number
WO 2005/013681 A1 ;
7. United States Patent and Trademark Office (USPTO) – National Phase
of PCT/RO 2003/000013 Docket No. : PO2228.;
8. I. Procédé de recombination génétique pour ameliorer les hibrides
des Galinaceae (54 eme Salon Mondial de l’Innovation, de la Recherche
et des Nouvelles Technologies – Bruxelles 15-22 Novembre 2005) –
plansa XXI.1;
9. Diploma 54 eme Salon Mondial de l’Innovation, de la Recherche et des
Nouvelles Technologies – Bruxelles 15-22 Novembre 2005 – Medaille
d’or – plansa XXI. 2;
10. Acte Declaratif de Qualité d’Auteur;
11. Bureau International de Inventeurs B2i. Participation 2005 Eureka –
Mérite de l’Invention décerne a M. Pricop Florin, pour l’invention:
Recombinaison Genetiques, Bruxelles, le 16 novembre 2005 (Planșa
(XXII. 1);
12. Union des Innovateurs de la Croatie – décerne un prix spécial a M.
Pricop R. Florin, pour un haut degré l’invention et d’inovation: Method

188 Florin R. Pricop
for the genetic recombination of gallinaceae hybrids, Geneve (Planșa
XXII.2);
13. II. Procédé de recombination génétique pour améliorer les hybrides de
galinaceae (Le 34 eme Salon Intenational de Invention, des Techniques
et produits nouveaux, Geneve, 5-9 avril 2006 (Planșa XXIII.1);
14. Diplôme de Salon International des Inventions pour l’invention
Procédé de récombination génétique pour améliorer les hybrides de
galinaceae: une médaille d’or avec le félicitations du Jury (Planșa
XXIII.2);
15. United States Patent and Trademark Office (USPTO) – Notice of
publication of application;
16. European Patent Office (EPO) – Communcation pursuant to Rules 109
and 110 EPC;
17. Diploma GENIUS International Invention, Budapest – GENIUS medal
2006 (Planșa XXIV);
18. Procedure of genetic frecombination for Galinaceae hybrids breeding –
poster, 12 th European Poultry Conference, Verona 2006 (Planșa XXV);
19. Procedure of genetic frecombination for Galinaceae hybrids
breeding – abstract, 12 th European Poultry Conference, Verona 2006
(Planșa XXVI);
20. Original contributions to the scientific substantiation of the gene
theory of sexuality, published on DAD-net;
21. Recent contributions to the scientific substantiation of the gene theory
of sexuality in Galinaceae 13 th European Poultry Conference, Tours
2010 (Planșa XXVIII).

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 189

190 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 191

192 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 193

194 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 195

196 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 197

198 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 199

200 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 201

202 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 203

204 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 205

206 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 207

208 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 209

210 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 211

212 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 213

214 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 215

216 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 217

218 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 219

220 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 221

222 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 223

224 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 225

226 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 227

228 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 229

230 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 231

232 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 233

234 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 235

236 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 237

238 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 239

240 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 241

242 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 243

244 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 245

246 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 247

248 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 249

250 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 251

252 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 253

254 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 255

256 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 257

258 Florin R. Pricop

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 259

260 Florin R. Pricop

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ *
Bateson, W., 1902 – Experiments with poultry. Rep Evol Commun Roy
Soc 1:87-124.
Baverstock, P.R. et al., 1982 – A sex‑linked enzyme in birds – Z chromosome
conservation but no dosage compensation. Nature 296:763-766.
Brown, W.R.A. et al., 2003 – The chicken as a model for the large scale
analysis of vertebrate gene function. Nat Rev 4:87-98.
Brumbaugh, J.A., W.F. Hollander, 1966 – Genetics of buff and related
colour patterns in the fowl. Poult Sci 45:451-7.
Brumbaugh,J.A. et al., 1983 – A new allele at the C pigment locus in the
fowl. J Hered 74:331-6.
Bumstead, N., J. Palyga, 1992 – A preliminary linkage map of the chicken
genome. Genomics 13:690-7.
Burt, D., Pourquie, O., 2003 – Chicken genome – Science nuggets to come
soon. Science 300:1669.
Burtis, K.C., Barker, B.S., 1989 – Drosophila doublesex gene controls
somatic sexual differentiation by producing alternatively spliced
mRNAs encoding related sex‑specific polypeptides. Cell 56 997-1010.
Campo, J.L., 1991 – Use of the Sex‑Linked Barring (B) Gene for Chick
Sexing on an Eumelanotic Columbian Background. Poultry Science
70:1469-1473.
Carefoot, W.C., 1985 – Effect of the eumelanin restrictor Db on plumage
pattern phenotypes of the domestic fowl. Br Poult Sci 26:409-12.
Cârlan, M. şi Creangă, St., 2001 – Evoluţia determinismului genetic al
sexelor, Ed. Ledcom Libris, Iasi.
Clinton, M., 1998 – Sex determination and gonadal development: a bird’s
eye view. J Exp Zool 281 457-465.
Crew, F.A.E., 1933 – A case of nondisjunction in the fowl. Proc R Soc Edin
53:89.105.
Crittinden, L.B. et al., 1993 – Characterisation of a red junglefowl
by White Leghorn backcross reference population for molecular
* În această bibliografie selectivă au fost integrate toate lucrările comunicate şi
publicate de autor, întrucât întreaga sa activitate originală, pe plan teoretic şi practic, a
manifestat întotdeauna un caracter unitar, bazat pe echilibrul criteriilor constant unitare.

262 Florin R. Pricop
mapping of the chicken genome. Poult Sci 72:334-48.
Drăgănescu, C., 1979 – Ameliorarea animalelor. Ed. Ceres, București.
Ellegren, H., 2001 – Hens, cocks and avian sex determination. A quest for
genes on Y or W?. EMBO reports 2:192-196.
Griffiths, R., 1991 – The isolation of conserved DNA sequences related to
the human sex determining region Y gene from the lesser‑backed gull
(Larus fuscus). Proc R Soc Lond B 224:123-128.
Groenen, M.A.M. et al., 1998 – A comprehensive linkage map of the
chicken genome. Genomics 49.265-74.
Groenen, M.A.M. et al., 2000 – A Consensus Linkage Map of the Chicken
Genome. Genome Research 10:137-147.
Henke, A. et al., 1993 – Genetic map of the pseudoautosomal region
reveals a high rate of recombination in female meiosis at the Xp
telomere. Genomics 18:478-485. NCBI PubMed
Hori, T. et al., 2000 – Wpkci, encoding an altered from of PKCI, is coserved
widely on the avian W chromsome and expressed in early female
embrios: implication of its role in female sex determination. Mol Biol
Cel 11:3545-3660.
Hurst, C.C., 1905 – Experiments with poultry. Rep Evol Commun Roy
Soc 2:131-154.
Hutt, F.B., 1936 – Genetics of the Fowl. VI. A tentative chromosome map.
„Neue Forsch Tierzucht Abstammungsl“ (Durest Festschrift), pp
105-12, Verbandsdruckerei AG, Bern.
International Chicken Genome Sequencing Consortium, 2004 –
Sequence and comparative analysis of the chicken genome
provide unique perspectives on vertebrate evolution. Nature
432(7018):695-716.
Jackson, I.J. et al., 1994 – Genetics and molecular biology of mouse
pigmentation. Pigment Cell Res 7:73-80.
Jackson, I.J., 1988 – A cDNA encoding tyrosinase‑related protein maps to
the brown locus. Proc Natl Acad Sci USA 85:4392-6.
Jackson, I.J. et al., 1992 – A second tyrosinase‑related protein, TRP‑2,
maps to and is mutated at the slaty locus. EMBO J 11:527-35.
Jenkins, N.A. et al., 1981 – Dilute (D) coat colour mutation of DBA/2J
mice is associated with the site of intergration of an ectopic MuLV
genome. Nature 293:370-4.
Johansson, M. et al., 1992 – The gene for Dominant white color in the pig
is closely linked to ALB and PDGRFRA on chromosome 8. Genomics
14:965-9.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 263
Johansson Moller, M. et al., 1996 – Pigs with the Dominant white coat
color phenotype carry a duplication of the KIT gene encoding the
mast/stem cell growth factor receptor. Mamm Genome 7:822-30.
Kerje, Susanne, 2003 – Mapping Genes Affecting Phenotypic Traits in
Chicken. Dissertation. Acta Universitatis Upsaliensis, Faculty of
Medicine, Upsala.
Kwon, B. et al., 1994 – Characterization of mouse Pmel17 gene and Silver
locus. Pigm Cell Res 7:394-7.
Kerje, Susanne et al., 2004 – The Dominant white, Dun, and Smoky
Color Variants in Chicken Are Associated With Insertion/ Deletion
Polimorphism in the PMEL17 Gene. Genetics 168: 1507-1518.
Mag‑Mureşan, I.V. et al., 2004a – Sex‑reversal in youthful guppy (Poecilia
reticulata) males. The VI International Symposium: “Young People
and Multidisciplinary Research”, p. 57-58, Timişoara, ISBN:
973-7911-77-6.
Mag‑Mureşan, I.V. et al., 2004b – Posibilităţi de dirijare a indivizilor
intersexuali în scopul obţinerii unui procentaj ridicat de masculi
la peştii guppy (Poecilia reticulata). Revista Agricultura, anul XII,
nr. 1-2 (49-50)/2004, Editura Academic Pres, Cluj-Napoca.
Mag‑Mureşan, I.V. et al., 2004c – Biotechnology for obtaining of
supermales (YY) in Poecilia reticulata species. Buletinul Universităţii
de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, Seria
Zootehnie şi Biotehnologii, vol. 60/2004, p. 378, Editura Academic
Press, Cluj-Napoca, ISSN:1454-2382.
Mag‑Mureşan, I.V. et al., 2004d – “Pigmentiert caudalis, a gene of interest
for the guppybreeders“. Revista Agricultura, anul XII, nr. 1-2 (49-50),
Editura Academic Pres, Cluj-Napoca.
Mag‑Mureşan, I.V. şi Bud I., 2004 – Organismul femel poate influenţa
raportul sexual al propriei progenituri la specia Poecilia reticulata
(Pisces, Poeciliidae), Primul simpozion naţional de ihtiologie „Starea
actuala a ihtiofaunei României”, Arad.
Mag‑Mureşan, I.V., 2004 – Cercetări privind posibilităţile de dirijare a
reproducţiei în vederea modificării raportului sexual la peştii guppy
(Poecilia reticulata). Disertaţie. Coord.şt. Conf.dr. Corina Roşioru,
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.
Mag, I.V., 2005 – Caracterizarea biofiziologică şi particularităţile speciei
Poecilia (Lebistes) reticulata. Referat. Coord.şt.Prof.Dr.Ing. Ioan
Bud, Fac. Zootehnie şi Biotehnologii, USAMV Cluj-Napoca.
Marklund, L. et al., 1996 – A missense mutation in the gene for
melanocyte‑stimulating hormone receptor (MC1R) is associated with

264 Florin R. Pricop
the chestnut coat color in horses. Mamm Genome.7:895-9.
Marshall Graves, et al., 2001 – Sex From W to Z: Evolution of Vertebrate Sex
Chromosomes and Sex Determining Genes. Journal of Experimental
Zoology 290:449-462.
Moore, J.V., Smyth, J.R., 1971 – Melanotic key to a phenotypic enigma in
the fowl. J Hered. 62:214-219.
Morgan, T.H., 1919 – The physical Basis of Heredity. J.B. Lippincott
Company. On-line Electronic Edition. Electronic Scholarly
Publishing, prepared by Robert Robbins.
Moţaş, C., 1930 – Inversiunea sexuală la peşti şi problema diferenţierii
sexului după concepţia neomendeliana. Rev Şt Adamadei XVI, 4,
dec. 1930.
Nanda et al., 1999 – 300 million years of conserved synteny between
chicken Z and human chromosome 9. Nature Genet 21:258-259.
Olofson, B., Bernardi, G.,1983 – Organisation of nucleotide sequences in
the chicken genome. Eur J Biochem 130:241-5.
Panfil C., 1984 – Genetica sexelor, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Păsărin B., 2010 – The Pricopian “gene theory of sexuality“ is just a
hypothesis, but good enough to explain the sex determination in fish.
AACL Bioflux 3(2):141-150 (www.bioflux.com.ro/aacl).
Petrescu‑Mag I.V., Bourne G.R., 2008 – Crossing‑over between Y
chromosomes: another possible source of phenotypic variability in
the guppy, Poecilia reticulata Peters. AACL Bioflux 1(1):1-10.
Pielberg, G. et al., 2002 – Unespectedly high allelic diversity at the KIT
locus causing Dominant white color in the domestic pig. Genetics
160:305-11.
Popescu‑Vifor, Șt., 1978 – Genetica animală. Ed. Ceres, București
Pricop, F. şi colab., 1996 – Diferenţieri fenotipice la puii hibrizi de o zi din
rasa Rhode‑Island – sexabili după culoarea pufului – determinate de
schema de hibridare utizată. Revista Avicultorul nr. 3.
Pricop, F. şi colab., 1998 – Cercetări privind folosirea în producţia de
ouă a unei noi scheme de obţinere a hibrizilor sexabili după culoarea
pufului. Revista Avicultorul nr. 3.
Pricop, F. şi colab., 1998 – I. Ipoteze privind determinismul genetic al
culorii pufului la hibridul ROSO SL, USAMV Iaşi.
Pricop, F. şi Betianu, I., 1999 – Strategii ale ameliorării liniilor pure
genitoare de hibrizi de ouă. USAMV Iaşi
Pricop, F., 2001 – Genetic determinism of sex in poultry. Arhiva Zootehnică,
VI

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 265
Pricop, F. et al., 2001 – Genetic determinism of feather color in Roso SL –
2000 hybrid layers. Arhiva Zootehnică, VI.
Pricop, F. şi colab., 2002 – Determinismul genetic al culorii penajului la
hibridul Robar SL. Revista Avicultorul nr. 1.
Pricop, F. şi colab., 2003 – brevet de invenţie nr. 117750: Linia de găini
(Gallus domesticus), rase mixte, Rhode‑Island roşu 5A;
Pricop, F. şi colab., 2003 – brevet de invenţie nr. 117751: Linia de găini
(Gallus domesticus), rase mixte, Rhode‑Island roşu 3B;
Pricop, F. şi colab., 2003 – brevet de invenţie nr. 117752: Linia de găini
(Gallus domesticus), rase mixte, Rhode‑Island alb 5C;
Pricop, F.şi colab., 2003 – brevet de invenţie nr. 117753: Linia de găini
(Gallus domesticus), rase mixte, Rhode‑Island alb 5D;
Pricop, F. şi colab., 2003 – brevet de invenţie nr, 117754: Linia de găini
(Gallus domesticus), rase mixte, Marans barat 54B.
Pricop, F., Roibu, Consuela, 2004 – Genic determinism of feather color in
Roso SL hybrid layers. Arhiva Zootehnică, VII.
Pricop, F., 2005 – Determinismul genetic al culorii penajului şi al sexului
la hibridul Robar SL. Revista Avicol Magazin, nr. 1 bis.
Pricop, F., 2005 – brevet de invenţie nr 120269: Procedeu de recombinare
genetică pentru ameliorarea hibrizilor de galinaceae.
Pricop, F., 2006 – Procedure of genetic recombination for Galinaceae
hybrids breeding, International application published under the Patent
Cooperation Treaty (PCT), number WO 2005/013681 A1, and US
Patent and Trademark Office (USPTO) number US 2006/0064771
A1.
Pricop, F., 2006 – Teoria genică a sexualităţii, Ed. Academiei Române,
Bucureşti.
Pricop, F., 2006 Procedure of genetic recombination for Galinaceae
hybrids breeding, World’s Poultry Science, vol. 62 suppl.
Pricop, F., 2008 Rasele de păsări din România – parte componentă a
patrimoniului genetic naţional avicol. Revista Avicol Magazin nr. 2.
Pricop, F., 2008 Original contributions to the scientific substantiation
of the gene theory of sexuality. Lucrări ştiinţifice, seria D, vol.
LI, Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară
Bucureşti, Facultatea de Zootehnie, Bucureşti; full paper at http://
dad.fao.org/cgi-bin/getblob.cgi?sid=-1.634
Pricop, F., 2009 Findings of Morgan in chicken: are they real?, “ABAH
Bioflux“, Volume 1, Issue 2. http://www.abah.bioflux.com.ro

266 Florin R. Pricop
Pricop, F., Pricop Lavinia, 2011 Recent contributions to the scientific
substantiation of the gene theory of sexuality in Gainaceae, “ABAH
Bioflux“, 2011, volume 3, Issue 1. www.abah.bioflux.com.ro
Punnett, R.C., 1919 – The early elimination of surplus cockerels. Journal
of the Board of Agric., 25, 1319 – 23.
Raymond, C.S. et al., 1998 – Evidence for evolutionary conservation of
sex‑determining genes. Nature 931:691-695.
Raymond, C.S. et al., 2000 – Dmrt1, a gene related to worm and fly sexual
regulators, is required for mammalian testis differentiation. Genes
Dev 14:2587-2595.
Robbins, L.S. et al., 1993 – Pigmentation phenotypes of variant Extension
locus alleles result from point mutations that alter MSH receptor
function. Cell 72:827-34.
Rodionov, A.V. et al., 1992a – Chiasmata on lampbrush chromosome of
Gallus gallus domesticus: citogenetic investigations of recombination
frequency and linkage group length. Genetika 28:53-63.
Rodionov, A.V. et al., 1992b – Chiasmata on lampbrush chromosome of
Gallus gallus domesticus: hot spots of recombination and their role
in proper disjunction of the homologous chromosomes at the first
meiotic division. Genetika 28:151-60.
Sandu, Gh. şi colab., 1999 – II. Ipoteze privind determinismul genetic al
culorii pufului la hibridul ROSO SL, USAMV Iaşi.
Schmidt, M. et al., 2000 – First report on chicken genes and chromosomes.
Cytogenet Cell Genet 90:169-218.
Shan,Z. et al., 2000 – Sex‑specific expression of an evolutionarily
conserved male regulatory gene DMRT1, in birds. Cytogenet Cell
Genet 89:252-257.
Shetty, S. et al., 2002 – DMRT1 in a ratite bird: evidence for a role in
sex determination and discovery of a putative regulatory element.
Cytogenet Genome Res 99:245-251.
Smith, J., Burt, D., 1998 – Parameters of Chicken genome (Gallus gallus).
Anim Genet 31:96-103.
Smyth, J.R., 1976 – Genetic control of melanin pigmentation in the fowl.
Proceedings 25 th Poultry Breeders Roundtable, Kansas City, MO.
Smyth, J.R. et al., 1986 – A fourth allele at the C locus of the chicken.
Poult Sci 65: suppl. 1 pp. 129.
Spillman, W.J., 1908 – Spurious allelomorphism: Results of some recent
investigations. Am. Naturalist, 42, 610 – 5.

Teoria genică a sexualităţii şi aplicaţiile ei practice 267
Takeuchi, S. et al., 1996 – A possible involvement of melanocortin
1‑receptor in regulating feather color pigmentation in the chicken.
Biochim Biophys Acta 1308:164-8.
Tarlea, S., 1976 – Identificarea, organizarea şi valorificarea fondului
avicol naţional, ca sursă a unor linii genitoare de hibrizi comerciali
la specia „Gallus domesticus“. Teza de doctorat, IANB, Bucureşti.
Vacaru‑Opris, I. şi colab., 1999 – Managementul resurselor genetice din
avicultură. Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti.
Vacaru‑Opris, I. şi colab., 2000; 2007 ediție revăzută – Tratat de
AVICULTURĂ. vol. I. Editura Ceres, Bucureşti.
Vacaru‑Opris, I. şi colab., 2002 – Tratat de AVICULTURĂ. vol. II. Editura
Ceres, Bucureşti.
Warren, D.C., 1940 – Inheritance of Pinkeye in the Fowl. J Hered 31:291-2.
Wong G.K., Liu B., Wang J., Zhang Y., et al, 2004 – A genetic variation
map for chicken with 2.8 million single‑nucleotide polymorphisms.
Nature 432(7018):717-722.
Yokoyama, T. et al., 1990 – Conserved cysteine to serine mutation
in tyrosinase is responsible for the classical albino mutation in
laboratory mice. Nucleic Acid Res 18:7293-8.
Ziehl, M.A., Hollander, W.F., 1987 – DUN, a new plumage color mutant at
the I locus in the fowl (Gallus gallus). Iowa State J Res. 62:337-342.
*** 1966 – Sex‑linkage in poultry breeding. Ministry of Agriculture,
Fisheries and Food, Her Majesty’s Stationery Office London, 38, 1-10.