Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta ...

Figura 5.3.2.1.Oscilaţiile nivelului Mării Negre la litoralul românesc în 2010
cm
60
50
40
30
20
10
0
-10
-20
-30
5.3.2.2. Starea ecosistemului marin
Fitoplancton
Ian Febr Mart Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
Medii lunare maxime 1933 - 2009
Medii lunare 1933 - 2009
Medii lunare 2010
Medii lunare minime 1933 - 2009
Identificarea structurii calitative şi cantitative a componenţei fitoplanctonice, ca
indicator de stare a eutrofizării, s-a realizat în urma analizei probelor colectate pe
parcursul anului (lunile martie, iulie şi septembrie) pe profilele stabilite de-a lungul
întregului litoral pe izobatele 5 m, 20 m şi 30 m.
În componenţa fitoplanctonului au fost identificate 191 de specii, cu varietăţi şi
forme, aparţinând la 7 grupe taxonomice (Bacillariophyta, Dinoflagellata, Chlorophyta,
Cyanophyta, Chrysophyta, Euglenophyta şi Cryptophyta). Numărul cel mai mare de
specii (150 specii) a fost identificat în apele tranziţionale (Fig. 5.3.2.2.1.), unde se
observă şi influenţa apelor Dunării, proporţia clorofitelor şi a cianofitelor fiind cea mai
mare (32,7%) urmând îndeaproape pe cea a diatomeelor, ce au atins maximumul de 64
specii în acest sector. În apele costiere s-a înregistrat cea mai mică diversitate, cu
dinoflagelatele dominante ca număr de specii în proporţie de 38,5%, urmate de
diatomee (37,5%) şi de clorofite (11,5%). În apele marine, numărul speciilor
fitoplanctonice a fost de 124, dominanţa revenind de această dată diatomeelor (38,7%)
urmate de dinoflagelate (27,4%) şi clorofite (18,5%). Ultimele trei grupe (Chrysophyta,
Euglenophyta şi Cryptophyta) au fost slab reprezentate în populaţia fitoplanctonică,
proporţia lor variind între 1- 5,2%.
74