Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta ...

5.3. Mediul marin şi costier
5.3.1. Starea apelor Mării Negre
Indicatori fizico-chimici
Analiza indicatorilor fizico-chimici utilizaţi în monitoringul calităţii apelor tranzitorii,
costiere şi marine din zona litoralului românesc al Mării Negre în anul 2010 se bazează
pe un număr de 210 probe colectate din întreaga coloană de apă de pe o reţea alcătuită
din 38 de staţii localizate în zona Sulina-Vama Veche în 6 expediţii oceanografice
efectuate în intervalul februarie-septembrie. Reţeaua acoperă monitoringul tuturor
tipologiilor de ape incluse în Directiva Cadru Ape şi în Directiva Strategie Marină, astfel:
ape tranzitorii-9 staţii (Sulina, Mila 9, Sf.Gheorghe, Portiţa - până la izobata de 20 m
inclusiv), ape costiere - 18 staţii (Gura Buhaz, Est Constanţa, Cazino Mamaia,
Constanţa Nord, Constanţa Sud, Eforie, Costineşti, Mangalia, Vama Veche - până la
izobata de 20 m inclusiv) și ape marine - 11 staţii (toate staţiile din reţea care se
situează pe izobatele de 30 m şi 50 m). Analiza statistică pe termen lung a fost
efectuată pe baza datelor istorice şi a celor zilnice colectate în anul 2010 din staţia
Cazino Mamaia 0 m. Au fost analizaţi principalii indicatori fizico-chimici şi de stare care
caracterizează si controlează nivelul eutrofizării, și anume: temperatura, transparenţa,
salinitatea, pH-ul, oxigenul dizolvat, nutrienţii anorganici.
Nutrienţii din apa de mare au fost cuantificaţi prin metode analitice
spectrofotometrice, validate în laboratorul acreditat conform SR EN ISO/CEI
17025:2005 şi având ca referinţă manualul “Methods of Seawater Analysis”, (Grasshoff,
1999), având limitele de detecţie şi incertitudinile relative extinse, k=2, factor de
acoperire, 95,45% incluse în Tabel 4.3.5.1.1., echipamentul utilizat fiind
spectrofotometrul UV-VIS Shimadzu, cu intervalul de măsurare: 0-1000 nm.
Salinitatea s-a determinat utilizând metoda Knudsen Mohr, iar oxigenul dizolvat prin
metoda Winkler, ambele metode volumetrice. pH-ul a fost măsurat prin metoda
potenţiometrică. Transparenţa s-a măsurat in-situ cu discul Secchi.
Datele obţinute au fost prelucrate cu programele Ocean Data View, versiunea
4.0 (Schlitzer, 2010) şi Excel 2003.
Indicatori generali
În privinţa indicatorilor generali, au rezultat următoarele:
– Temperatura medie anuală a apei mării la Constanţa a crescut semnificativ în
ultimii 8 ani faţă de intervalul 1959-2002.
– Valorile mediane ale transparenţei apei mării cresc dinspre apele tranzitorii
către cele marine, fiind însă mai reduse decât cele din anul 2009.
– Salinitatea este influenţată de aportul fluvial şi factorii climatici (în special
regimul vânturilor şi precipitaţiile) şi a înregistrat în anul 2010 diferenţe
nesemnificative faţă de mediile lunare multianuale din 1959-2009, deşi este
anul cu valoarea medie anuală (13,94 PSU) cea mai scăzută din ultimii 19
ani.
– pH-ul a înregistrat, în anul 2010, valori mai ridicate decât în intervalul 1998-
2009, în special în sezonul rece.
– Valorile medii lunare ale oxigenului dizolvat în apa mării la Constanţa s-au
încadrat în domeniul de variaţie specific zonei, deşi au fost mai scăzute în
71