Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta ...

** Potenţialul net de încălzire globală (inclusiv efectul indirect datorat reducerii stratului
de ozon)
Activităţile responsabile de emisiile de CO2 sunt următoarele:
• 35 % producţia şi distribuţia de energie (incluzând arderea combustibililor fosili -
cărbune, gaz şi petrol, extragerea lor, rafinarea şi transportul);
• 30% industria;
• 20% transportul;
• 15% sectorul rezidenţial şi alte activităţi.
Deşi creşterea temperaturii medii globale este numită uneori “încălzire globală”,
schimările climatice includ nu numai o modificare a temperaturii medii, ci şi schimbări
ale diverselor aspecte ale vremii, cum ar fi tipurile de vânt, cantitatea şi tipul de
precipitaţii, cât şi tipul şi frecvenţa evenimentelor meteorologice extreme. Întrucât atât
forţele naturale cât şi activităţile umane conturează climatul în schimbare al Pământului,
Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (“United Framework
Convention on Climate Change” - UNFCCC) se preocupă şi de aportul activităţilor
umane.
Schimbarea climei
Schimbarea climei este o externalitate asociată emisiilor de GHG – determinând costuri
care nu sunt suportate de cei care produc aceste emisii.
Schimbarea climei are câteva caracteristici care o deosebesc de alte tipuri de
externalităţi:
Are o dimensiune globală în ceea ce priveşte cauzele şi consecinţele;
Impactul schimbării climei este pe termen lung şi persistenţa impactului;
Incertitudinile şi riscurile asociate impactului economic sunt greu de cuantificat;
Există un risc ridicat legat de schimbările majore, ireversibile care implică efecte
economice nemarginale.
Aceste caracteristici modelează analiza economică: ea trebuie să fie globală, să trateze
cu orizonturi largi de timp, să aibă la bază elementele ştiinţei economice legate de risc
şi incertitudine şi să examineze posibilitatea unor schimbări majore non-marginale.
Impacturile datorate schimbării climei acoperă o arie foarte mare şi variată şi
interacţionează atât cu lipsa unor instrumente de piaţă specifice dar şi cu dinamicile
economice, dând naştere multor probleme complexe ce vor trebui luate în considerare
în procesul de elaborare al politicilor. Mărimea, magnitudinea şi natura impacturilor
implică faptul că perspectivele etice, cum ar fi cele orientate spre bună stare, echitate şi
justiţie, drepturi şi libertăţi sunt esenţiale.
Rezultatele politicii privind schimbarea climei pot fi privite din perspectiva impactului
peste timp asupra consumurilor, sănătăţii, educaţiei şi mediului dar, în mod esenţial,
perspective etice diferite pot conduce la politici diferite. Întrebările legate de echitatea în
interiorul şi între generaţii se situează pe o poziţie centrală. Schimbarea climei va avea
impact serios în timpul vieţii celor mai mulţi din cei aflaţi azi în viaţa. Generaţiile viitoare
vor fi chiar mult mai puternic afectate, în plus ei nu au reprezentare la nivelul factorilor
de decizie de astăzi. Pivotul actualelor schimbări climatice este reprezentat de un
proces tot mai accentuat şi mai rapid de încălzire a atmosferei. Astfel, dacă între 1910
şi 2000 temperatura medie la suprafaţa Terrei a sporit cu circa 0,7°C, până în 2100
creşterea se va situa între 1,4°C şi 5,8°C; acceptând o medie de 4°C (a previziunilor
oferite de diferite scenarii), numai în decursul unui secol se va înregistra un veritabil şoc
102