Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta ...

Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta ... Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta ...

26.09.2013 Views

modificarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugã variaţiei naturale a climei observatã în perioade de timp comparabile". Obiectivul UNFCCC este: realizarea stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să prevină interferenţa antropică nocivă cu sistemul climatic. Acest nivel va trebui realizat într-un interval de timp suficient care să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât producţia de alimente să nu fie ameninţată şi să permită continuarea dezvoltării economice într-o manieră durabilă. România a semnat în 1992, la Summitul de la Rio, Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), ratificată prin Legea nr. 24/1994 şi care are ca scop stabilizarea concentraţiilor de GES în atmosferă la un nivel care să nu afecteze sistemul climatic. Prin semnarea UNFCCC şi adoptarea ţintei de reducere, România şia manifestat în mod clar preocuparea faţă de schimbările climatice la nivel mondial şi voinţa politică de a îndeplini angajamentele ce derivă din această convenţie. România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1997 şi l-a ratificat prin Legea nr. 3 din ianuarie 2001 ca primă Parte la Anexa I. Valoarea ţintă adoptată de România este o reducere de 8% în perioada 2008-2012 faţă de anul de bază 1989. Protocolul de la Kyoto a devenit obligatoriu prin lege la 16 februarie 2005. Protocolul stabileşte, de asemenea, trei mecanisme flexibile cunoscute sub numele de: Implementare în comun (JI). Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) şi Schimbul Internaţional de Emisii (IET). Acestea îşi propun să ajute Părţile din Anexa I să reducă costurile de realizare a valorilor ţintă de emisie profitând de oportunităţile de reducere a emisiilor, sau de creştere a eliminării de gaze cu efect de seră care ar costa mai puţin în alte ţări decât în ţara proprie. Implementare în comun (JI): România recunoaşte avantajele pentru mediu şi economie ale participării benevole în cadrul mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la Kyoto. Prin urmare, ţara s-a implicat cu succes de mai mulţi ani în Implementare în comun (JI) conform Protocolului de la Kyoto. România a realizat şi administrează registrul naţional pentru emisii de gaze cu efect de seră. Până nu demult, oamenii de ştiinţă au îmbrăţişat ideea că fenomenul încălzirii globale va cauza schimbări majore şi probleme acute în lume, dar în modul lor de gândire scenariul prevedea că acestea se vor întâmpla într-o perioadă cuprinsă undeva între 50 şi 100 de ani si că abia atunci se vor resimţi efectele. Concentraţia medie a dioxidului de carbon în atmosfera terestră înaintea erei industriale se situa la nivelul de 280 ppm. Astăzi, ea a ajuns la 380 părţi per milion, ceea ce înseamnă o creştere de 100 ppm în 100 de ani, dintre care 2,6 ppm doar în anul 2005. În urma unor analize recente s-a arătat că această creştere se datorează aproape în întregime utilizării combustibililor fosili în scopul producerii de energie (iar restul provine în mare măsură din defrişarea pădurilor tropicale, ceea ce duce în cele din urmă la eliberarea carbonului blocat în biomasă). Un alt fapt îl constituie creşterea constantă a nevoilor de energie ale omenirii care sunt cu 15% mai mari doar în primii 5 ani de la începutul secolului XXI, estimându-se ca până în 2030 această majorare să fie de minimum 60%. Concentraţia de dioxid de carbon va creşte în continuare, iar pentru o stabilizare la un nivel dublu faţă de era preindustrială (550 ppm) şi o creştere a temperaturii medii globale cu "doar" 3 grade este nevoie de o reducere la jumătate a emisiilor actuale de CO2. 100

Acte legislative ce cuprind prevederi legate de schimbările climatice încadrate în legislaţia primară sunt: Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului; HG 586/2004 - privind infiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calitaţii aerului; HG543/2004 – privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului; HG 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei; HG 738/2004 – pentru aprobarea Planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei; Ordinul MAPM 592/2002 – privind aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 şi PM 2.5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător; Ordin MAPM 745/2002 – privind stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calitătii aerului din România. 7.2. Datele agregate privind proiecţiile emisiilor GES Gazele cu efect de seră sunt următoarele: 1. Bioxid de carbon ( CO2); 2. Metan ( CH4); 3. Oxid azotos ( N2O); 4. Hidrofluorocarburi ( HFCs) 5. Perfluorocarburi ( PFCs) 6. Hexafluorură de sulf ( SF6) Gazele cu efect de seră şi potenţialul global de încălzire (GWP) Potenţialul de încălzire al GES: un GES este considerat cu atât mai puternic cu cât are un potenţial de încălzire globală ("Global Warming Potential" - GWP) mai mare. Potenţialul de încălzire globală este un indice definit ca fiind modificarea bilanţului radiativ cumulată între prezent şi un orizont de timp ales (de ex.: 100 de ani), cauzată de o unitate de masă de gaz degajată acum, exprimată relativ la un gaz de referinţă precum CO2. Tabel 7.2.1. Gaze cu efect de seră şi potenialul lor de încălzire globală Potenţialul de încălzire Gaz cu efect de seră global GWP, pentru 100 ani Dioxid de carbon CO2 1 Metan CH4 21* Protoxid de azot N2O 310 CFC-12 6200-7100 ** HCFC-22 1300-1400 ** CF4 6500 SF6 23900 *Include efectele indirecte ale producţiei troposferice de ozon şi ale producţiei stratosferice de vapori apă 101

Acte legislative ce cuprind prevederi legate de schimbările climatice <strong>în</strong>cadrate <strong>în</strong><br />

legislaţia primară sunt:<br />

Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005<br />

<strong>privind</strong> protecţia <strong>mediului</strong>;<br />

HG 586/2004 - <strong>privind</strong> infiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de evaluare şi<br />

gestionare integrată a calitaţii aerului;<br />

HG543/2004 – <strong>privind</strong> elaborarea şi punerea <strong>în</strong> aplicare a planurilor şi programelor de<br />

gestionare a calităţii aerului;<br />

HG 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale <strong>privind</strong> protecţia atmosferei;<br />

HG 738/2004 – pentru aprobarea Planului naţional de acţiune <strong>în</strong> domeniul protecţiei<br />

atmosferei;<br />

Ordinul MAPM 592/2002 – <strong>privind</strong> aprobarea Normativului <strong>privind</strong> stabilirea valorilor<br />

limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf,<br />

dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor <strong>în</strong> suspensie (PM10 şi PM 2.5),<br />

plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului <strong>în</strong> aerul <strong>în</strong>conjurător;<br />

Ordin MAPM 745/2002 – <strong>privind</strong> stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi<br />

zonelor pentru evaluarea calitătii aerului din România.<br />

7.2. Datele agregate <strong>privind</strong> proiecţiile emisiilor GES<br />

Gazele cu efect de seră sunt următoarele:<br />

1. Bioxid de carbon ( CO2);<br />

2. Metan ( CH4);<br />

3. Oxid azotos ( N2O);<br />

4. Hidrofluorocarburi ( HFCs)<br />

5. Perfluorocarburi ( PFCs)<br />

6. Hexafluorură de sulf ( SF6)<br />

Gazele cu efect de seră şi potenţialul global de <strong>în</strong>călzire (GWP)<br />

Potenţialul de <strong>în</strong>călzire al GES: un GES este considerat cu atât mai puternic cu cât are<br />

un potenţial de <strong>în</strong>călzire globală ("Global Warming Potential" - GWP) mai mare.<br />

Potenţialul de <strong>în</strong>călzire globală este un indice definit ca fiind modificarea bilanţului<br />

radiativ cumulată <strong>în</strong>tre prezent şi un orizont de timp ales (de ex.: 100 de ani), cauzată<br />

de o unitate de masă de gaz degajată acum, exprimată relativ la un gaz de referinţă<br />

precum CO2.<br />

Tabel 7.2.1. Gaze cu efect de seră şi potenialul lor de <strong>în</strong>călzire globală<br />

Potenţialul de <strong>în</strong>călzire<br />

Gaz cu efect de seră<br />

global GWP, pentru 100 ani<br />

Dioxid de carbon CO2 1<br />

Metan CH4<br />

21*<br />

Protoxid de azot N2O 310<br />

CFC-12 6200-7100 **<br />

HCFC-22 1300-1400 **<br />

CF4 6500<br />

SF6 23900<br />

*Include efectele indirecte ale producţiei troposferice de ozon şi ale producţiei<br />

stratosferice de vapori apă<br />

101

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!