Raportul privind starea mediului în Rezervația Biosferei Delta ...

modificarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adaugã variaţiei naturale a climei
observatã în perioade de timp comparabile".
Obiectivul UNFCCC este: realizarea stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de seră
în atmosferă la un nivel care să prevină interferenţa antropică nocivă cu sistemul
climatic. Acest nivel va trebui realizat într-un interval de timp suficient care să permită
ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice, astfel încât
producţia de alimente să nu fie ameninţată şi să permită continuarea dezvoltării
economice într-o manieră durabilă.
România a semnat în 1992, la Summitul de la Rio, Convenţia-Cadru a Naţiunilor Unite
asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), ratificată prin Legea nr. 24/1994 şi care are
ca scop stabilizarea concentraţiilor de GES în atmosferă la un nivel care să nu afecteze
sistemul climatic. Prin semnarea UNFCCC şi adoptarea ţintei de reducere, România şia
manifestat în mod clar preocuparea faţă de schimbările climatice la nivel mondial şi
voinţa politică de a îndeplini angajamentele ce derivă din această convenţie.
România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1997 şi l-a ratificat prin Legea nr. 3 din
ianuarie 2001 ca primă Parte la Anexa I. Valoarea ţintă adoptată de România este o
reducere de 8% în perioada 2008-2012 faţă de anul de bază 1989. Protocolul de la
Kyoto a devenit obligatoriu prin lege la 16 februarie 2005. Protocolul stabileşte, de
asemenea, trei mecanisme flexibile cunoscute sub numele de: Implementare în comun
(JI). Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM) şi Schimbul Internaţional de Emisii (IET).
Acestea îşi propun să ajute Părţile din Anexa I să reducă costurile de realizare a
valorilor ţintă de emisie profitând de oportunităţile de reducere a emisiilor, sau de
creştere a eliminării de gaze cu efect de seră care ar costa mai puţin în alte ţări decât în
ţara proprie.
Implementare în comun (JI): România recunoaşte avantajele pentru mediu şi economie
ale participării benevole în cadrul mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la
Kyoto. Prin urmare, ţara s-a implicat cu succes de mai mulţi ani în Implementare în
comun (JI) conform Protocolului de la Kyoto. România a realizat şi administrează
registrul naţional pentru emisii de gaze cu efect de seră.
Până nu demult, oamenii de ştiinţă au îmbrăţişat ideea că fenomenul încălzirii globale
va cauza schimbări majore şi probleme acute în lume, dar în modul lor de gândire
scenariul prevedea că acestea se vor întâmpla într-o perioadă cuprinsă undeva între 50
şi 100 de ani si că abia atunci se vor resimţi efectele. Concentraţia medie a dioxidului
de carbon în atmosfera terestră înaintea erei industriale se situa la nivelul de 280 ppm.
Astăzi, ea a ajuns la 380 părţi per milion, ceea ce înseamnă o creştere de 100 ppm în
100 de ani, dintre care 2,6 ppm doar în anul 2005.
În urma unor analize recente s-a arătat că această creştere se datorează aproape în
întregime utilizării combustibililor fosili în scopul producerii de energie (iar restul provine
în mare măsură din defrişarea pădurilor tropicale, ceea ce duce în cele din urmă la
eliberarea carbonului blocat în biomasă). Un alt fapt îl constituie creşterea constantă a
nevoilor de energie ale omenirii care sunt cu 15% mai mari doar în primii 5 ani de la
începutul secolului XXI, estimându-se ca până în 2030 această majorare să fie de
minimum 60%. Concentraţia de dioxid de carbon va creşte în continuare, iar pentru o
stabilizare la un nivel dublu faţă de era preindustrială (550 ppm) şi o creştere a
temperaturii medii globale cu "doar" 3 grade este nevoie de o reducere la jumătate a
emisiilor actuale de CO2.
100