Maria Ciobotariu ~ Flăcări ascunse

autentică dăruire spirituală, cu generozitate. În ele întâlnim
multă delicateţe, multă sensibilitate, un romantism extins
până dincolo de limitele lui fireşti, o iubire imaginată ca
pe o artă pură, o căutare a idealurilor cu frenezie şi
înmiresmare sufletească.
Există o zicală binecunoscută la noi: “Românul se
naşte poet”. Poate e valabilă şi pentru autoarea acestui
volum, Maria Ciobotariu care, nu numai că s-a născut în
România, dar s-a născut pe plaiurile Bucovinei, pe care nu
le poate uita nici după o viaţă trăită la oraş în miezul ţării,
departe de ţinutul natal.
Cred că unui poet nu-i poţi înfrânge dorul de ţinuturile
natale, de rememorarea întâmplărilor unice ca
farmec inconfundabil al copilăriei, petrecut prin pădurile şi
plaiurile obcinelor bucovinene, cele cu început la Câmpulung.
Nu vei putea smulge din memoria unui bucovinean
imaginile pline de frumuseţi de rai ale perlelor localităţilor
din Bucovina, cum ar fi comunele Sadova, Pojorâta, Botoş
sau Izvoarele Sucevei. Când ajungi în Bucovina, devii
altul, te metamorfozezi în inima unui poet nostalgic, chiar
dacă nu eşti poet, devii în acele momente, cu siguranţă!
Din intimitatea apartamentului de la oraş, îmi imaginez
că Maria Ciobotariu, când se aşază să-şi scrie versurile,
mai întâi uită de grijile cotidiene, apoi îşi rememorează
anii tinereţii trăiţi în ţinutul de vis de care am amintit.
Uneori gândurile rememorează pajiştile de un verdesmarald,
ca în poezia sa “Existenţe”, unde aflăm că “trăim
un timp limpede / cuprinşi în armonia vieţii / Preţuim la
nesfârşit / momentul renaşterii / florile îşi scutură parfumul
/ în picuri de ploaie. // Bucuria zilei pluteşte pe aripi
de fluturi / înălţaţi în zare / eu şi tu simţim raiul în inimi ”.
6