Moartea subită cardiacă - Ministerul Sănătăţii

PROTOCOL CLINIC NAŢIONAL 

Ministerul Sănătăţii 

al Republicii Moldova 

MOARTEA SUBITĂ 

CARDIACĂ 

LA ADULT 

PCN-4 

Chişinău 2008

MINISTERUL 

SĂNĂTĂȚII 

AL REPUBLICII MOLDOVA 

MOARTEA SUBITĂ 

CARDIACĂ 

LA ADULT 

Protocol clinic național 

Chişinău 2008 

МИНИСТЕРСТВО 

ЗДРАВООХРАНЕНИЯ 

РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА

Aprobat prin şedinţa Consiliului de experţi al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova 

din 06.06.2008, proces verbal nr. 3. 

Aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova nr. 238 din 10.06.2008 

cu privire la aprobarea Protocolului clinic naţional “Moartea subită cardiacă” 

Gheorghe Ciobanu 

Elaborat de colectivul de autori: 

Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Medicină Urgentă, Universitatea de Stat de Medicină 

şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 

Lev Crivcianschii Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 

Ala Rabovila Centrul Naţional Ştiinţifi co-Practic de Medicină Urgentă, Universitatea de Stat de Medicină 

şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 

Grigore Bivol Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 

Petru Crudu Centrul Naţional de Management în Sănătate 

Elena Maximenco Programul Preliminar de Ţară al “Fondului Provocările Mileniului” pentru Buna Guvernare 

Aurel Grosu 

Recenzenţi ofi ciali: 

IMSP Institutul de Cardiologie 

Mihai Borș Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 

Ala Nemerenco IMSP Clinica Universitară de AMP a USMF “Nicolae Testemiţanu” 

Victor Ghicavîi Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 

Valentin Gudumac Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 

Ivan Zatusevski Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu” 

Iurie Osoianu Compania Naţională de Asigurări în Medicină 

Maria Bolocan Consiliul Naţional de Acreditare şi Evaluare 

Mihai Rotaru 

Coordonator: 

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova 

Redactor: Eugenia Mincu 

Corector: Tatiana Pîrvu 

EDIŢIA – I 

Tipărit “T-PAR” SRL, 2008. 

Tiraj: 2000 ex. 

Această publicaţie a fost posibilă datorită susţinerii generoase a poporului american prin intermediul Programului 

Preliminar de Ţară al „Fondului Provocările Mileniului” pentru Buna Guvernare (Programul pentru Buna Guvernare), 

implementat de Millenium/IP3 Partners. Programul pentru Buna Guvernare este fi nanţat de Corporaţia „Millennium 

Challenge Corporation” (MCC) şi administrat de Agenţia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare Internaţională 

(USAID) sub auspiciile Programului Preliminar de Ţară.

CUPRINS 

Protocol clinic național „Moartea subită cardiacă la adult”, Chișinău 2008 

ABREVIERILE FOLOSITE ÎN DOCUMENT ............................................................................................................................. 4 

PREFAŢĂ .......................................................................................................................................................................................... 4 

A. PARTEA INTRODUCTIVĂ ....................................................................................................................................................... 5 

A.1. Diagnosticul .......................................................................................................................................................................... 5 

A.2. Codul bolii (CIM 10) ............................................................................................................................................................. 5 

A.3. Gradul urgenţelor medico-chirurgicale .................................................................................................................................. 5 

A.4. Utilizatorii .............................................................................................................................................................................. 5 

A.5. Scopurile protocolului ............................................................................................................................................................ 5 

A.6. Data elaborării protocolului ................................................................................................................................................... 6 

A.7. Data următoarei revizuiri ....................................................................................................................................................... 6 

A.8. Lista şi informaţiile de contact ale autorilor şi ale persoanelor care au participat la elaborarea protocolului ....................... 6 

A.9. Defi niţiile folosite în document .............................................................................................................................................. 7 

A.10. Informaţia epidemiologică ................................................................................................................................................... 8 

B. PARTEA GENERALĂ ................................................................................................................................................................ 9 

B.1. Nivel de asistenţă medicală primară şi specializată de ambulator ......................................................................................... 9 

B.2. Nivel de asistenţă medicală urgentă la etapa prespitalicească: echipe de profi l general şi de felceri/asistenţi medicali 903 (112) .. 11 

B.3. Nivel de asistenţă medicală urgentă la etapa prespitalicească: 

echipe de profi l specializat (reanimare, cardiologie) 903(112) ............................................................................................ 13 

B.4. Nivel de asistenţă medicală spitalicească: departamente de medicină de urgenţă 

şi secţii profi l general (raionale, municipale) ....................................................................................................................... 15 

B.5. Nivel de asistenţă medicală spitalicească: secţii ATI şi de terapie intensivă 

pe lîngă departamentul de medicină urgentă şi secţiile de cardiologie şi neurologie .......................................................... 17 

C.1. ALGORITMII DE CONDUITĂ ............................................................................................................................................ 20 

C.1.1. RCR şi C: Lanţul supravieţuirii ......................................................................................................................................... 20 

C.1.2. Algoritmul Suportul vital bazal la adult............................................................................................................................ 20 

C.1.3. Algoritmul de utilizare a defi brilatorului automat extern (DEA) ...................................................................................... 21 

C.1.4. Algoritmul de resuscitare în stopul cardiac în condiţii de spital ....................................................................................... 22 

C.1.5. Algoritmul Suportul vital avansat cardiac în stopul cardiac ............................................................................................ 23 

C. 2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI A PROCEDURILOR ...................................................................... 24 

C.2.1. Tipurile de stop cardiac ..................................................................................................................................................... 24 

C.2.2. Managementul pacientului în moarte subită cardiacă ....................................................................................................... 24 

C.2.2.1. Resuscitarea cardiorespiratorie și cerebrală ........................................................................................................... 24 

C.2.2.1.1. Protocolul de RCR și C: Suportul vital bazal .................................................................................................... 25 

C.2.2.1.2. Protocolul de RCR și C: Suportul vital avansat cardiac ................................................................................... 27 

C.2.2.1.3. Criteriile de restabilire a indicilor vitali ........................................................................................................... 31 

C.2.2.1.4. Transportarea și spitalizarea pacientului resuscitat ......................................................................................... 31 

C.2.3. Managementul pacientului cu sindrom postresuscitar ...................................................................................................... 32 

C.2.3.1. Examinarea paraclinică ............................................................................................................................................ 32 

C.2.3.2. Managementul sindromului postresuscitar ............................................................................................................... 32 

D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALELE NECESARE PENTRU RESPECTAREA PREVEDERILOR 

PROTOCOLULUI .......................................................................................................................................................................... 36 

D.1. Instituţiile de asistenţă medicală primară; instituţiile/secţiile de asistenţă medicală specializată de ambulator; 

instituţiile de asistenţă medicală spitalicească: departament de medicină de urgenţă şi secţii profi l general 

(raionale, municipale) .......................................................................................................................................................... 36 

D.2. Serviciul de asistenţă medicală urgentă la etapa prespitalicească: 

echipe de profi l general şi de felceri/asistenţi medicali 903 (112) ....................................................................................... 36 

D.3. Serviciul de asistenţă medicală urgentă la etapa prespitalicească: 

echipe de profi l specializat (reanimare, cardiologie) 903 (112) ........................................................................................... 37 

D.4. Instituţiile de asistenţă medicală spitalicească: secţii ATI şi de terapie intensivă pe lîngă: 

departamentul de medicină urgentă şi secţiile de cardiologie şi neurologie ........................................................................ 38 

E. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLIMENTĂRII PROTOCOLULUI ............................................................ 40 

ANEXE: ........................................................................................................................................................................................... 43 

Anexa 1. Instruirea populaţiei in acordarea primului ajutor în caz de stop cardiac .................................................................... 43 

Anexa 2. Instruirea cadrelor medico-sanitare în SVB şi SVAC................................................................................................... 45 

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................................................................................. 46


ABREVIERILE FOLOSITE ÎN DOCUMENT 

ABCDE tabel mnemotehnic pentru examinarea medicală primară 

AMU asistenţă medicală de urgenţă 

ATI anestezie şi terapie intensivă 

AVC accident vascular cerebral 

CER Consiliul European de Resuscitare 

CID coagulare intravasculară diseminată 

CUIR Comitetul Unit International pentru Resuscitare 

DEA defi brilator extern automat 

DEM disociaţie electromecanică 

DMU departament de medicină de urgenţă 

ECG electrocardiogramă 

FiV fi brilaţie ventriculară 

FR frecvenţă respiratorie 

i.v. intravenos 

IOT intubaţie orotraheală 

MSC moarte subită cardiacă 

Ps puls 

RCR resuscitare cardiorespiratorie 

RCR şi C resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală 

RSI răspuns sistemic infl amator 

s.c. subcutanat 

SVA Suportul vital avansat 

SVAC Suportul vital avansat cardiac 

SVB Suportul vital bazal 

ŞEE şoc electric extern 

TA tensiune arterială 

Tam tensiune arterială medie 

Tas tensiune arterială sistolică 

TEPA tromboembolism pulmonar acut 

TV tahicardie ventriculară 

PREFAŢĂ 

Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii din Republica 

Moldova (MS RM), constituit din colaboratorii catedrei Urgenţe medicale a USMF „Nicolae 

Testemiţanu” şi ai Centrului Naţional Ştiinţifi co-Practic de Medicină Urgentă, în colaborare cu 

Programul Preliminar de Ţară al „Fondului Provocările Mileniului” pentru Buna Guvernare, 

fi nanţat de Guvernul SUA prin Corporaţia Millenium Challenge Corporation şi administrat de 

Agenţia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare Internaţională. 

Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind 

RCR şi C (CER, CUIR, 2005) şi va servi drept bază pentru elaborarea protocoalelor instituţionale. 

La recomandarea MS RM, pentru monitorizarea protocoalelor instituţionale pot fi folosite formulare 

suplimentare, care nu sunt incluse în protocolul clinic naţional. 

4

A. PARTEA INTRODUCTIVĂ 


A.1. Diagnosticul: Moartea subită cardiacă la adult 

Exemple de diagnostice preventive: 

Sindrom coronarian acut. Moarte subită cardiacă. Fibrilaţie ventriculară (data). 

Sindrom coronarian acut cu elevaţia segmentului ST. Moarte subită cardiacă. Asistolie (data). 

Exemple de diagnostice defi nitive: 

Cardiopatie ischemică. Infarct miocardic acut anterior extins al ventriculului stîng. Moarte 

subită cardiacă. Fibrilaţie ventriculară (data) 

Cardiomiopatie dilatativă. Fibrilaţie atrială permanentă. Tromboembolismul pulmonar 

acut. Moarte subită cardiacă. Disociaţie electromecanică (data). 

A.2. Codul bolii (CIM 10): I46.0; I46.1; I46.9 

A.3. Gradul urgenţelor medico-chirurgicale: urgenţă majoră 

A.4. Utilizatorii: 

ofi ciile medicilor de familie (medici de familie, asistente medicale de familie); 

centrele de sănătate (medici de familie); 

centrele medicilor de familie (medici de familie); 

instituţiile/secţiile consultative; 

echipele AMU de felceri/asistenţi medicali 903 (112) (felceri, asistenţi medicali); 

echipele AMU profi l general şi specializat 903 (112) (medici de urgenţă); 

departamentele medicină de urgenţă (medici de urgenţă); 

secţiile spitalelor raionale, municipale, republicane şi clinicile universitare şi de cercetări 

ştiinţifi ce (medici generalişti, cardiologi, neurologi, reanimatologi etc.). 

Notă: Protocolul la necesitate poate fi utilizat şi de alţi specialişti. 

A.5. Scopurile protocolului: 

1. Sporirea numărului de medici de familie care au fost instruiţi şi care aplică în practică 

protocoalele de RCR şi C. 

2. Sporirea numărului de instituţii medicale care dispun de defi brilatoare electrice automate. 

3. Sporirea utilizării defi brilării electrice automate externe de către medicii de familie. 

4. Sporirea numărului de instituţii medicale primare care dispun de truse completate pentru 

acordarea ajutorului, în caz de moarte subită cardiacă. 

5. Sporirea numărului de echipe AMU care dispun de truse completate şi de aparataj pentru 

acordarea primului ajutor, în caz de moarte subită cardiacă. 

6. Sporirea numărului de personal medico-sanitar de AMU instruiţi în acordarea primului ajutor, 

în caz de moarte subită cardiacă. 

7. Sporirea numărului de DMU şi de secţii din cadrul spitalelor care dispun de truse completate 

şi de aparataj (de diagnostic şi de tratament) pentru acordarea asistenţei medicale specializate, 

în caz de moarte subită cardiacă, conform standardului. 

5


8. Sporirea numărului de personal medical (medici, felceri, asistenţi medicali) din DMU şi din 

secţiile din cadrul spitalelor, instruiţi în acordarea asistenţei medicale specializate în caz de 

moarte subită cardiacă. 

9. Sporirea utilizării defi brilării electrice semiautomate externe de către medicii din DMU şi din 

secţiile de Anestezie şi terapie intensivă din spitale; 

10. Sporirea numărului de RCR şi C cu succes efectuate pacienţilor cu moarte subită. 

A.6. Data elaborării protocolului: mai 2008 

A.7. Data următoarei revizuiri: mai 2010 

A.8. Lista şi informaţiile de contact ale autorilor şi ale persoanelor care au 

participat la elaborarea protocolului 

6 

Numele Funcţia deţinută 

Dr. Gheorghe Ciobanu, doctor habilitat 

în medicină, profesor universitar 

tel: 237-884 

Dr. Lev Crivceanschii, doctor în 

medicină, conferenţiar universitar 

tel: 205-306 

director CNŞPMU, şef catedră Urgenţe medicale, USMF 

„Nicolae Testemiţanu”, specialist principal în medicina 

de urgenţă al MS 

conferenţiar universitar, catedra Urgenţe medicale, 

USMF „Nicolae Testemiţanu” 

Dr. Ala Rabovila medic cardiolog, secţia Terapie CNŞPMU, asistent 

universitar, catedra Urgenţe medicale, USMF „Nicolae 

Dr. Grigore Bivol, doctor în medicină, 

profesor universitar 

Testemiţanu” 

şef catedră Medicină de familie, USMF „Nicolae 

Testemiţanu”, preşedintele Asociaţiei Medicilor de 

Familie din RM 

Dr. Petru Crudu vicedirector, Centrul Naţional de Management în 

Sănătate 

Dr. Elena Maximenco, MPH expert local în sănătate publică, Programul Preliminar de 

Ţară al „Fondului Provocările Mileniului” pentru Buna 

Guvernare 

Natalia Gherman pacient

Protocolul a fost discutat, aprobat şi contrasemnat de 


Denumirea instituţiei Persoana responsabilă - semnătura 

Catedra Urgenţe medicale, 

USMF „Nicolae Testemiţanu” 

Asociaţia Obştească, Societatea 

Ştiinţifi co-Practică de Medicină 

Urgentă şi Catastrofe din RM 

Asociaţia Medicilor de Familie din RM 

Comisia Ştiinţifi co-Metodică 

de profi l „Patologia cardiovasculară 

şi reumatologie” 

Agenţia Medicamentului 

Consiliul de experţi al MS RM 

Consiliul Naţional de Evaluare 

şi Acreditare în Sănătate 

Compania Naţională de Asigurări 

în Medicină 

A.9. Defi niţiile folosite în document 

Moarte subită cardiacă: moarte naturală, de cauză cardiacă, anunţată de pierderea bruscă 

a conştienţei timp de o oră de la debutul simptomelor acute; pot exista antecedente de boală 

cardiovasculară, dar momentul şi modul decesului sunt inopinate. Conceptele-cheie din defi niţia 

morţii subite sunt: natura nontraumatică şi modul inopinat şi instantaneu de instalare, maladiile 

cardiace preexistente pot fi cunoscute [5, 7]. 

Resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală: complex de măsuri, realizate în scopul restabilirii şi 

menţinerii funcţiilor vitale ale organismului uman. 

Resuscitarea presupune tehnici ce se referă deopotrivă publicului larg şi personalului medical 

(SVB), precum şi tehnici de management terapeutic defi nitiv al stopului cardiac cu intubaţie 

endotraheală, defi brilare electrică şi intervenţie farmacologică SVAC [5, 6, 7]. 

Suportul vital bazal: prima fază a resuscitării cardio-respiratorii şi cerebrale şi are scopul de a 

menţinerea semnelor vitale: respiraţia, pulsul, presiunea arterială, culoarea pielii, temperatura, 

mărimea pupilelor şi reactivitatea lor. Suportul vital bazal este acum defi nit prin cele 3 link-uri 

ale lanţului supravieţuirii: acces precoce, începere precoce a manevrelor de resuscitare, defi brilare 

precoce [5, 6]. 

Suportul vital avansat cardiac: include manevrele şi informaţia ştiinţifi că necesară pentru a furniza 

un tratament precoce adecvat pacientului afl at în stop cardiorespirator. Domeniile adiţionale 

importante includ managementul situaţiilor cele mai probabile care au dus la stop cardiorespirator 

şi stabilizarea pacientului în perioada imediat următoare unei resuscitări reuşite. 

7


Manevrele Suportului vital avansat cardiac: 

Suportul vital bazal. 

Utilizarea echipamentului şi a tehnicilor avansate pentru obţinerea şi menţinerea unei 

ventilaţii şi circulaţii efi ciente. 

Monitorizare ECG, ECG în 12 derivaţii şi recunoaşterea aritmiilor. 

Stabilirea şi menţinerea unei linii venoase. 

Metode de tratament a pacienţilor cu stop cardiac sau respirator (inclusiv stabilizarea în 

perioada poststop). 

Terapia trombolitică în suspecţie la TEPA. 

Tratamentul pacienţilor cu suspiciune de sindrom coronarian acut, inclusiv infarct 

miocardic acut. 

Strategii pentru evaluarea rapida şi tratamentul cu rt-PA a pacienţilor eligibili cu AVC 

[5, 6]. 

Defi brilare este aplicarea unui curent electric continuu care, traversînd miocardul, aduce la acelaşi 

potenţial electric membranar, toate celulele miocardice. Acest lucru permite pace-makerilor 

naturali să preia controlul activităţii electrice cardiace. 

Notă: Conceptul nou în efectuarea defi brilării: RCR şi C înainte defi brilării [5, 6]. 

Sindrom postresuscitar secundar stopului cardiorespirator: se instalează o dată cu restabilirea 

circulaţiei spontane, manifestat prin tulburări hemodinamice: şoc hipovolemic sau cardiogen 

produs prin perfuzie insufi cientă, leziuni de reperfuzie, leziuni citotoxice cerebrale, tulburări de 

coagulare şi de RSI [6]. 

Recomandabil: nu poartă un caracter obligatoriu. Decizia va fi luată de medic pentru fi ecare caz 

individual. 

A.10. Informaţia epidemiologică 

Incidenţa anuală a morţii subite cardiacă în populaţia generală este de 1-2:1000 persoane 

[8, 9]. Stopul cardiorespirator apărut subit reprezintă cauza anuală de deces a peste 700,000 de 

persoane în Europa [9]. Incidenţa morţii subite la sportivi este de aproximativ 1:100 000 de adulţi, 

după 34 de ani 1:15000 [10]. Moartea subită cardiacă determină aproximativ 50% din decesele 

cardiovasculare şi 13-30% din mortalitatea generală [1]. 

Există două apogee ale morţii subite cardiace: 0-6 luni şi 35-70 de ani [1]. În afara spitalului survin 

65% din morţile subite cardiace inclusiv: 44,7% - la domiciliu, 18,8% - în timpul transportului şi 

1,5% - la locul de muncă [2, 10]. 

În 40-50% dintre morţile subite cardiace moartea a constituit primul şi unicul semn al bolii [9]. 

Moartea subită cardiacă este responsabilă în mai mult de 60% din cazuri din morţile adulţilor 

generate de suferinţe coronariene. Moartea subită la etapa prespital este prezentată de patologia 

cardiacă în 82,4% din cazuri; în 8,6% din cazuri – de patologii extracardiace şi 9% din cazuri – de 

cauze externe ca: traumatisme, asfi xii, submersii, intoxicaţii, electrocutări, suicide şi etc. [2, 10]. 

8

B. PARTEA GENERALĂ 

B.1. Nivel de asistență medicală primară și specializată de ambulator 

Descriere 

Motive 

Paşi 

(măsuri) 

(repere) 

(modalități și condiții de realizare) 

I II III 

Protecţia personalului Riscuri legate de mediu: 

Obligatoriu: 

Protecţia personalului prin utilizarea articolelor de 

protecţie: 

trafi c; 

construcţii instabile; 

mănuşi; 

electricitate; 

măşti; 

gaze; 

ochelari; 

apă; 


halate; 

substanţe toxice. 

recipiente speciale. 

Riscuri legate de victimă: 

contractarea unor boli transmisibile; 

intoxicaţii. 

Riscuri legate de tehnică: 

utilizarea defi brilatorului; 

Obligatoriu: 

Aprecierea indicaţiilor pentru efectuarea RCR şi C 

(casetele 1, 2, 12). 

Obligatoriu: 

Efectuarea protocolului Suportul vital bazal 

(casetele 4, 5). 

utilizarea de instrumente ascuţite. 

1. Diagnosticul: Moartea subită cardiacă 

1.1. RCR şi C Conceptul Lanțul supraviețuirii (caseta 3). 

Resuscitarea promptă poate dubla sau tripla supravieţuirea 

pacienţilor cu stop cardiac [4]. 

1.2. Protocolul Suportul vital Recunoaşterea stopului cardiac, efectuarea manevrelor 

bazal 

de baza de susţinere a vieţii, prin compresiuni sternale şi 

ventilaţii, au ca scop menţinerea fl uxului sangvin cerebral 

şi a funcţiilor vitale [4]. 

Aprecierea efectuării corecte a RCR şi C (caseta 8). 

9


I II III 

1.3. În prezenţa 

Defi brilarea are ca scop anularea activităţii tuturor Obligatoriu: 

defi brilatorului şi a focarelor generatoare de impulsuri electrice responsabile 

Efectuarea protocolului Defi brilarea externă 

competenţei în utilizarea de fi brilaţia ventriculară [10]. 

automată (caseta 6). 

lui se va iniţia protocolul 

Defi brilarea externă 

automată 

10 

Recomandabil: 

Suportul vital avansat cardiac în stopul cardiac are ca scop 

restabilirea şi stabilizarea funcţiilor vitale: a respiraţiei şi 

a circulaţiei [4]. 

1.4. Protocolul Suportul vital 

avansat cardiac 

Efectuarea protocolului Suportul vital avansat 

cardiac (caseta 7). 

Efectuarea diagnosticului diferenţial 

(caseta 11). 

Obligatoriu: 

Transportarea pacientului în secţia ATI va mări supravieţuirea 

prin posibilităţile mai mari de diagnostic şi de tratament. 

2. Transportarea 

2.1. Transportarea 

pacientului în secţia ATI 

Aprecierea criteriilor de stabilizare şi de asigurare a 

posibilităţilor de transport, monitorizarea pacientului 


Notă: Pacientul va fi transportat de către echipa 

AMU de profi l specializat (reanimare, cardiologie).

B.2. Nivel de asistență medicală urgentă la etapa prespitalicească: 

echipe de profi l general și de felceri/asistenți medicali 903 (112) 

Descriere 

Motive 

Paşi 

(măsuri) 

(repere) 


I II III 


Obligatoriu: 


protecţie: 

trafi c; 


mănuşi; 


măşti; 

gaze; 

ochelari; 

apă; 


halate; 





intoxicaţii. 






Obligatoriu: 


(casetele 1, 2, 12). 

Obligatoriu: 



Recunoaşterea topului cardiac, efectuarea manevrelor 





bazal 




11


I II III 


Defi brilarea are ca scop anularea activităţii tuturor Obligatoriu: 

defi brilatorului şi a focarelor generatoare de impulsuri electrice responsabile 

Efectuarea protocolului Defi brilarea externă 

competenţei de utilizare de fi brilaţia ventriculară [10]. 


se va iniţia protocolul 

Defi brilarea externă 

automată 

1.4. În prezenţa medicului Suportul vital avansat cardiac în stopul cardiac are ca scop Obligatoriu: 

Protocolul Suportul vital restabilirea şi stabilizarea funcţiilor vitale: a respiraţiei şi 



a circulaţiei [4]. 


12 


(caseta 11). 

Obligatoriu: 

Transportarea pacientului în secţia ATI va creştere 

supravieţuirea prin posibilităţile mai mari de diagnostic 

şi de tratament. 

2. Transportarea 


pacientului în secţia ATI 



şi continuarea tratamentului iniţiat (caseta 13, 14). 

Notă: Pacientul va fi transportat de echipa AMU de 

profi l specializat (reanimare, cardiologie).

B.3. Nivel de asistență medicală urgentă la etapa prespitalicească: 

echipe de profi l specializat (reanimare, cardiologie) 903(112) 

Descriere 

Motive 

Paşi 

(măsuri) 

(repere) 


I II III 


Obligatoriu: 


protecţie: 

trafi c; 


mănuşi; 


măşti; 

gaze; 

ochelari; 

apă; 


halate; 





intoxicaţii. 





Obligatoriu: 


(casetele 1, 2, 12). 

Obligatoriu: 




Recunoaşterea stopului cardiac, efectuarea manevrelor 





bazal 




13


I II III 


Defi brilarea are ca scop anularea activităţii tuturor Obligatoriu: (echipele AMU profi l general/specializat): 

defi brilatorului automat focarelor generatoare de impulsuri electrice responsabile 

Efectuarea protocolului Defi brilarea electrică 

protocolul Defi brilarea de fi brilaţia ventriculară [10]. 


electrică automată 

14 

Obligatoriu: 

Suportul vital avansat cardiac în stopul cardiac are ca scop 


circulaţiei [4]. 






(caseta 11). 

Obligatoriu: 



şi continuarea tratamentului iniţiat (casetele 13, 14). 

Transportarea pacientului într-o secţie specializată va 

creştere supravieţuirea prin posibilităţile mai mari de 

diagnostic şi tratament. 

2. Transportarea pacientului 


pacientului în secţia ATI

B.4. Nivel de asistență medicală spitalicească: 

departament de medicină de urgență și secții profi l general (raionale, municipale) 

Descriere 

Motive 

Paşi 

(măsuri) 

(repere) 


I II III 


Obligatoriu: 


protecţie: 

trafi c; 


mănuşi; 

măşti; 


gaze; 

ochelari; 

apă; 



halate; 




intoxicaţii. 




Obligatoriu: 


(casetele 1, 2, 12). 

Semne vitale absente: apel la echipa de resuscitare 

(reanimare). 





Obligatoriu: 






bazal 




15


I II III 


Defi brilarea are ca scop anularea activităţii tuturor Obligatoriu: (echipele AMU profi l general/specializat): 

defi brilatorului automat focarelor generatoare de impulsuri electrice responsabile 


protocolul Defi brilarea de fi brilaţia ventriculară [10]. 


electrică automată 

1.4. Protocolul Suportul Suportul vital avansat cardiac în stopul cardiac are ca scop Obligatoriu: 

vital avansat cardiac la restabilirea şi stabilizarea funcţiilor vitale: a respiraţiei şi 


sosirea echipei de resuscitare circulaţiei [4]. 


(reanimare) 


(caseta 11). 

2. Transportarea pacientului 

2.1. Transferarea 

Transportarea pacientului într-o secţie specializată va Obligatoriu: 

pacientului în secţia ATI creştere supravieţuirea prin posibilităţile mai mari de 


diagnostic şi tratament. 


şi continuarea tratamentului iniţiat (casetele 13, 14). 

16 

Notă: Pacientul va fi transferat de echipa de 

resuscitare (reanimare).

B.5. Nivel de asistență medicală spitalicească: secții ATI și de terapie intensivă pe lîngă: 

departamentul de medicină urgentă și secțiile de cardiologie și neurologie 

Descriere 

Motive 

Paşi 

(măsuri) 

(repere) 


I II III 


Obligatoriu: 


protecţie: 

trafi c; 


mănuşi; 


măşti; 

gaze; 

ochelari; 

apă; 


halate; 





intoxicaţii. 



Obligatoriu: 


(casetele 1, 2, 12). 

Obligatoriu: 



1.1. RCR şi C Conceptul Lanțul supraviețuirii (caseta 3). Resuscitarea 

promptă poate dubla sau tripla supravieţuirea pacienţilor 

cu stop cardiac [4]. 






bazal 




17


I II III 

1.4. Protocolul Suportul vital Suportul vital avansat cardiac în stopul cardiac are ca scop Obligatoriu: 




de circulaţiei [4]. 


Efectuarea diagnosticului diferenţial (caseta 11). 

1.3. Protocolul Defi brilarea Utilizarea defi brilatorului este un element-cheie în toate Obligatoriu: 

electrică semiautomată ghidurile de RCR şi C [10]. 

18 


semiautomată (caseta 6). 

Obligatoriu: 

2. Diagnosticul: Sindromul postresuscitar (semne vitale prezente) 

2.1. Examinarea clinică Elucidarea maladiei de bază, care va permite instituirea 

unui tratament specifi c. 

Evaluarea semnelor vitale: respiraţia, pulsul, 

tensiunea arterială, culoarea pielii, temperatura, 

mărimea pupilelor şi reactivitatea lor. 

Obligatoriu: 

Investigaţii de laborator (caseta 15). 

Examinări instrumentale (caseta 15). 

2.2. Examinările paraclinice Elucidarea maladiei de bază, care va permite instituirea 

unui tratament specifi c. 

Recomandabil: 

Examinări suplimentare, la indicaţia medicului 

specialist. 

Obligatoriu: 

Cardiolog. 

Neurolog. 

2.3. Consultul specialiştilor Evidenţierea factorilor de risc, a maladiilor asociate şi 

diagnosticul maladiei de bază va permite efectuarea 

unui tratament adecvat, care va mări supravieţuirea 

pacienţilor. 

Recomandabil: 

Alţi specialişti (la necesitate). 

Obligatoriu: 

Efectuarea protocolului va duce la restabilirea completă a 

perfuziei tisulare în ţesuturi şi organe. 

3. Tratamentul sindromului 

postresuscitar 

Respectarea obiectivelor de tratament în sindromului 

postresuscitar (caseta 16). 

Efectuarea protocolului Tratamentul sindromului 

postresuscitar (caseta 17).

I II III 

4. Tratamentul maladiilor Recunoaşterea şi monitorizarea cît mai precoce a Obligatoriu: 

de bază şi profi laxia maladiilor de bază şi tratamentul lor, şi profi laxia 

Aprecierea etiologiei în stopul cardiorespirator 

secundară a stopurilor secundară a stopurilor cardiace repetate vor îmbunătăţi 

(caseta 18). 

cardiace repetate 

prognosticul de durată. 

Aprecierea semnelor premonitorii ale morţii subite 

cardiace (caseta 19). 

Efectuarea protocoalelor de tratament al etiologiei 

în stopul cardiorespirator (vezi protocoalele 

corespunzătoare). 

Obligatoriu: 

Aprecierea complicaţiilor în efectuarea RCR şi C 

(caseta 10). 

Recunoaşterea şi monitorizarea cît mai precoce 

a complicaţiilor şi tratamentul lor vor îmbunătăţi 

prognosticul de durată. 

5. Tratamentul 

complicaţiilor în efectuarea 

RCR şi C 


Efectuarea protocoalelor de tratament al 

complicaţiilor în efectuarea RCR şi C (vezi 

protocoalele corespunzătoare). 

Obligatoriu: 

Obiectivul stabilizării stării pacientului este echilibrarea 

hemodinamică şi prevenirea recurenţelor stopului 

cardiac. 

6. Stabilizarea stării 

pacientului 

Aprecierea gradului de restabilire a funcţiilor 

vitale (caseta 13). 

Obligatoriu: 

Stabilizarea funcţiilor vitale permite transferarea 

pacientului în secţia specializată. 

7. Transferarea pacientului 

în secţia specializată 

Aprecierea criteriilor de transferare a pacientului 

în secţia specializată (vezi protocoalele maladiei 

esențiale). 

19


C.1. ALGORITMII DE CONDUITĂ 

C.1.1. RCR și C: Lanțul supraviețuirii 

20 

APEL 

903/112 

RCR DEA SVAC 

C.1.2. Algoritmul Suportul vital bazal la adult 

Evaluaţi starea de conştienţă 

Pacient inconştient 

Solicitaţi ajutor 

Deschiderea căilor respiratorii şi 

menţinerea lor în stare permeabilă 

Evaluarea respiraţiei 

Respiraţia absentă? 

Alertaţi/ 

Apelaţi 903 (112) 

30 de compresiuni toracice 

2 respiraţii artifi ciale 

30 de compresiuni sternale


C.1.3. Algoritmul de utilizare a defi brilatorului automat extern (DEA) 

Se indic oc 

Un oc 

150-360 J bifazic sau 

360 J monofazic 

Reluare imediat RCR i C 30:2 timp 

de 2 minute 

Pacient incontient 

Deschiderea cilor respiratorii 

Respiraia absent? 

RCR i C 30:2 

pîn la ataarea DEA 

DEA va evalua ritmul cardiac 

Nu se indic oc 

Reluare imediat RCR i C 30:2 

timp de 2 minute 

Solicit ajutor 

Alerteaz/ 

solicit AMU 

903 (112) 

pentru un DEA 

Se continu pîn la apariia respiraiei 

spontane 

21


22 

C.1.4. Algoritmul de resuscitare în stopul cardiac în condiții de spital 

Colaps/oc 

Apel de ajutor 

i evaluarea pacientului 

Nu Semne vitale? 

Da 

Apel la echipa de resuscitare 

Resuscitarea cardiorespiratorie 30:2 

cu oxigen i protecia cilor 

respiratorii 

Aplicarea 

paletelor /monitorului 

defibrilarea, la indicaii 

Suportul vital avansat cardiac la 

sosirea echipei de resuscitare 

Examenul A, B, C, D, E. 

Recunoatere i tratament: 

Oxigen, monitorizare, abord venos 

Apel la echipa de resuscitare, 

dac este necesar 

Preluare de ctre echipa de 

resuscitare 

Spitalul trebuie să asigure: 

Un personal instruit în RCP şi C. 

Existenţa unui număr de telefon standard. 

Accesul la defi brilare sub 3 minute. 

Prezenţa echipei de resuscitare şi solicitarea ei numai în caz de stop cardiac. 

Pentru situaţii de urgenţă, alcătuirea unei echipe de intervenţie diferită de cea de resuscitare 

(echipele de medici de gardă).


C.1.5. Algoritmul Suportul vital avansat cardiac în stopul cardiac 

Ritmuri ocabile 

(FiV/TV fr puls) 

Un oc electric: 

150-360 J bifazic; 

360 J monofazic. 

Reluare imediat RCR i C 

30:2 timp de 2 minute 

Hipoxia 

Hipovolemia 

Hipotermia 

Hipo-hipercaliemia 

Hipoglicemia 

Pacient incontient 

Deschiderea cilor respiratorii, 

evalueaz semnele vitale 

RCR i C 30:2 

pîn la ataarea 

defibrilatorului/monitorului 

Evaluarea 

ritmului cardiac 

Ritmuri neocabile 

(DEM/asistolie) 

Apel la ambulana 

Reluare imediat RCR i C 

30:2 timp de 2 minute 

În timpul RCR i C: 

1. Corectarea cauzelor reversibile. 

2. Verificarea poziiei i a conexiunii electrozilor. 

3. Încercare/verificare: 

acces venos; 

cile respiratorii i oxigen. 

4. Efectuarea continu a compresinilor sternale, dup 

IOT. 

5. Administrarea Epinefrinei la fiecare 3-5 minute. 

6. Evaluarea indicaiei de: Amiodaron, Atropin, 

Sulfat de magneziu. 

CAUZE REVERSIBILE 

Pneumotorax compresiv 

Tamponada cardiac 

Toxice (digitalice, ß-blocante, blocante canale Ca) 

Tromboembolie pulmonar 

23


C. 2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI A PROCEDURILOR 

C.2.1. Tipurile de stop cardiac 

• Ritmurile şocabile: 

fi brilaţia ventriculară; 

tahicardia ventriculară fără puls. 

• Ritmurile nonşocabile: 

contracţiile cardiace neefi ciente (ritmul idioventricular, disociaţia electromecanică); 

asistolia ventriculară [5]. 

C.2.2. Managementul pacientului în moarte subită cardiacă 

C.2.2.1. Resuscitarea cardiorespiratorie și cerebrală 

Caseta 1. Indicațiile pentru efectuarea RCR și C [5, 7] 

RCR şi C se efectuează în caz de instalare bruscă şi acută a stopului cardiac. 

Notă: 

Stopul cardiac trebuie suspectat la orice persoană inconştientă/areactivă, în stare inopinată. 

Dacă persoana nu reacţionează la stimuli, SVB trebuie realizat după ce, mai întîi, se 

solicită ajutor. 

Respectarea regulei „Apel imediat/apel rapid.” 

Pentru adulţi, copiii peste 8 ani şi pentru copiii cu risc de aritmie, sistemul medical de 

urgenţă trebuie alarmat înainte de orice tentativă de resuscitare „Apel imediat”. 

Resuscitare timp de o minută, urmată apoi de anunţarea sistemului medical de urgenţă 

„Apel rapid,” este indicată la copiii sub 8 ani şi la toate cazurile de submersie, traumatism, 

supradozaj cu toxice şi obstrucţie de căi respiratorii. 

Caseta 2. Criteriile pentru a nu începe efectuarea RCR și C [5, 7] 

Pacienţii posesori ai ordinului valid de DNAR (do not attempt resuscitation/ nu efectuaţi 

resuscitarea). 

Pacientul are semne de moarte biologică: rigor mortis, cornee opacă, midriază fi xă, lividitate 

cadaverică a zonelor declive. 

Nu are niciun benefi ciu fi ziologic, deoarece funcţiile vitale sunt deteriorate în pofi da terapiei 

maxime pentru afecţiuni ca şocul septic progresiv, procesele neoplazice, etc. 

Nou-născuţii: vîrsta gestaţională confi rmată mai mică de 23 de săptămîni sau greutate sub 400 

g, anencefalie, trisomia XIII sau XVIII confi rmate la consultaţia genetică. 

Caseta 3. RCR și C: Lanțul supraviețuirii [5, 6, 7] 

24 

Conceptul Lanțului supraviețuirii reprezintă păşi vitali, într-o resuscitare reuşită: 

Recunoaşterea imediată a stopului cardiorespirator, apel pentru ajutor; şi alarmarea 

serviciului AMU (telefonează la 903, 112). 

Iniţierea promptă a manevrelor de resuscitare. 

Defi brilarea cît mai rapidă: resuscitarea promptă şi defi brilarea precoce pot determina o rată 

de supravieţuire de 49-75%. Fiecare minut întîrziere ia din rata de supravieţuire 10-15%. 

Asigurarea unui Suport vital avansat cardiac adecvat.


Caseta 4. Principiile generale ale RCR și C [5, 6, 7] 

Bolnavul se poziţionează pe un plan dur. 

Mişcările de ventilaţie artifi cială a plămînilor se combină cu mişcările de compresiuni sternale. 

Poziţia mîinilor are o importanţă deosebită atît în asigurarea efi cacităţii resuscitării 

cardiorespiratorii şi cerebrale, cît şi în profi laxia complicaţiilor. 

Se cere respectarea strictă a raportului compresiuni sternale/ respiraţii artifi ciale. 

C.2.2.1.1. Protocolul de RCR și C: Suportul vital bazal 

Caseta 5. Protocolul de RCR și C: Suportul vital bazal [3, 4, 5, 6, 7] 

Pacientul inconştient: 

1. Verifi caţi dacă pacientul reacţionează: loviţi-l uşor pe umăr şi întrebaţi-l sufi cient de tare: 

„Cum vă simţiţi?” sau „Sunteţi bine, totul este în regulă?”. 

2. Dacă observaţi vreo reacţie (răspunsul sau mişcarea pacientului): atunci nu mişcaţi 

pacientul (dacă nu se afl ă în pericol), examinaţi circumstanţele, obţineţi informaţia necesară, 

apreciaţi continuu condiţiile în jurul pacientului pentru a nu va supune pericolelor. 

Dacă pacientul nu reacţionează: dacă nu geme, nu se mişcă, cereţi: „Ajutor”, sperînd că va 

veni cineva în ajutor. 

Dacă apare cineva, este rugat să apeleze serviciul de urgenţă 903 (112) sau echipa de resuscitare 

(în condiţiile spitalului); fără să pierdeţi timpul, restabiliţi permeabilitatea căilor respiratorii şi 

verifi caţi dacă pacientul respiră sau nu. 

Dacă aţi eliberat căile respiratorii şi pacientul nu respiră şi sunteţi singur, telefonaţi la serviciul 

de urgenţă 903 (112) sau solicitaţi echipa de resuscitare (în condiţii de spital). Anunţaţi că aţi 

găsit un pacient inconştient şi daţi o informaţie exactă despre locul unde vă afl aţi, fără agitaţie 

şi lamentări inutile. Acestea vor determina un ajutor efi cient şi la timp. 

3. Deschiderea căilor respiratorii: se poziţionează pacientul în decubit dorsal pe un plan dur 

şi se eliberează căile aeriene (o mînă se poziţionează pe fruntea pacientului şi se pune capul în 

hiperextensie, în timp ce cu cealaltă mînă se ridică mandibula). 

4. Respiraţia normală/absentă: păstrînd căile respiratorii deschise, apreciaţi prezenţa respiraţiei 

privind, ascultînd şi simţind: 

priviţi dacă este prezentă excursia cutiei toracice; 

ascultaţi aproape de cavitatea bucală prezenţa aerului expirat; 

simţiţi respiraţia pe obraz; 

priviţi, ascultaţi şi simţiţi, pînă la 10 secunde înainte de a hotărî: este prezentă respiraţia 

sau nu. 

5. Dacă pacientul respiră: 

aşezaţi pacientul în poziție laterală de siguranță; 

controlaţi permeabilitatea căilor respiratorii; 

apelaţi serviciul de urgenţă 903 (112) sau echipa de resuscitare (în condiţii de spital); 

evaluaţi continuu victima. 

25


Notă: 

În primele 20-30 de secunde după un stop cardiac, pacientul poate să respire superfi cial sau 

neregulat. Nu trebuie de confundat acest mod de respiraţie cu cel normal, pacientul va fi evaluat 

timp de 10 secunde, iar dacă există dubii (este prezentă sau nu respiraţia) se va considera că 

pacientul nu respiră. 

Poziţia laterală de siguranţă: 

Dacă este cazul, se îndepărtează ochelarii, se desface cravata şi centura. 

Medicul îngenunchează lateral de pacientul, afl ată în decubit dorsal şi cu membrele 

inferioare întinse. 

Braţul de partea medicului se poziţionează în unghi drept cu cotul, cotul fi ind îndoit şi 

palma orientată în sus. 

Braţul de partea opusă se aduce peste torace, de aceeaşi parte cu medicul şi se poziţionează 

cu dosul palmei în contact cu obrazul. 

Medicul prinde membrul inferior de partea opusă cu mîna plasată chiar deasupra 

genunchiului şi îl trage în sus, dar păstrînd contactul piciorului cu solul (o fl ectare 

incompletă a coapsei pe abdomen). 

Cu o mînă pe genunchiul fl ectat şi cu cealaltă menţinînd dosul mîinii pacientului pe obraz, se 

roteşte pacientul spre medicul în poziţie laterală, pînă cînd piciorul fl ectat se sprijină pe sol. 

Se ajustează poziţia membrului inferior de deasupra încît coapsa şi genunchiul să fi e 

fl ectate în unghi drept. 

Se împinge şi se menţine capul spre posterior pentru a asigura libertatea căilor aeriene: 

această manevră se realizează prin ajustarea poziţiei mîinii de sub obraz. 

Se verifi că respiraţia la intervale regulate. 

6. Suportul circulaţiei sangvine prin compresiunile sternale: 

Dacă pacientul este inconştient, nu respiră şi nu are niciun fel de mişcări: 

Aplicaţi imediat o lovitură cu pumnul sau cu podul palmei precordial (în centrul sternului 

sau al toracelui). 

Notă: Lovitura precordială se efectuează numai dacă sunteţi martori în instalarea stopului cardiac, 

iar defi brilatorul nu este la îndemînă. 

26 

Dacă pacientul este inconştient, nu respiră şi nu are niciun fel de mişcări: 

Se iniţiază compresiunile sternale (masajul cardiac extern), fără a verifi ca, dacă este puls 

la artera carotidă. 

Se plasează podul unei palme pe jumătatea inferioară a toracelui şi cealaltă mînă deasupra 

primei, astfel ca să fi e perpendiculare. Trebuie să fi e sigur, că axul mîiniilor este plasat pe 

axul sternului. Aceasta va menţine presiunea principală de compresiune asupra sternului şi 

va scădea riscul fracturării coastelor. Să nu se apese pe cea mai de jos porţiune a sternului. 

Degetele pot fi întinse sau încrucişate, dar nu trebuie să atingă toracele. 

Executaţi 30 de compresiuni sternale. 

Acestea reprezintă compresiuni ritmice aplicate la nivelul jumătăţii inferioare a sternului 

cu o frecvenţă de 80-100 pe minut. Compresiunile trebuie să asigure o deprimare a 

peretelui anterior al cutiei toracice de aproximativ 4-5 cm. 

Actualmente se consideră că, dacă din diferite motive respiraţia nu poate fi realizată, mai 

important este a efectua compresiunile sternale pentru o perioada de 10 minute. 

Determinaţi pulsul la artera carotidă, timp de 10 secunde.


7. Compresiunile sternale şi respiraţia artifi cială: se continuă compresiunile sternale şi 

respiraţia artifi cială în raport de 30:2. 

8. Continuaţi resuscitare pînă la: 

apariţia semnelor vitale la pacientul (puls la artera carotidă şi respiraţia spontană); 

sosirea echipei specializată a serviciului AMU sau echipei de resuscitare (în condiţiile 

spitalului); 

epuizarea fi zică a personalului medical. 

Notă: 

• Dacă pacientul nu respiră, trebuie efectuate respiraţii/ventilaţii artifi ciale: 

în timpul acestor manevre, plămînii trebuie expansionaţi adecvat cu fi ecare ventilaţie; 

se utilizează procedeele: gură la „articol de protecţie” (gură la „masca facială”, gură la tub 

Safar etc.); 

dacă este necesară numai resuscitarea respiratorie, se fac 10-12 respiraţii pe minut (adică 

o respiraţie la 4-5 sec); 

volumul acestor ventilaţii să fi e de 700-1000 ml (10 ml/kg) în 1-2 sec. 

Se fac numai compresiuni sternale, fără respiraţie artifi cială: 

dacă salvatorul nu este capabil sau nu doreşte să execute respiraţia gură la gură; 

frecvenţa compresiunilor sternale trebuie să fi e de 80-100/min; 

se întrerup compresiunile sternale numai dacă pacientul începe să respire normal. 

C.2.2.1.2. Protocolul de RCR și C: Suportul vital avansat cardiac 

Caseta 6. Defi brilarea externă [3, 4, 5, 6, 7] 

Defi brilarea externă automată 

Stopaţi resuscitarea – confi rmaţi că pacientul nu are puls. 

Continuaţi resuscitarea – în timp ce controlaţi defi brilatorul; deschideţi aparatul şi scoateţi 

electrozii. 

Conectaţi electrozii la defi brilator. 

Conectaţi defi brilatorul: dacă defi brilatorul are funcţia de înregistrare verbală atunci, în timp 

ce instalaţi aparatul, trebuie să efectuaţi un raport verbal. Raportul trebuie să conţină inclusiv 

numele dvs. şi denumirea instituţiei medicale, vîrsta şi sexul pacientului, informaţia, dacă 

stopul cardiac a fost în prezenţa martorilor şi dacă a fost efectuată resuscitarea primară. Unele 

defi brilatoare înregistrează informaţia verbală, care poate fi utilizată ulterior. 

Plasaţi electrozii. Un electrod (alb dacă este codat color) mai jos de claviculă, la dreapta 

sternului („alb-dreapta”). Celălalt electrod (roşu-codat color) pe partea laterală inferioară 

stîngă a cutiei toracice („roşu-pe coaste”). 

Stopaţi resuscitarea – nimeni nu trebuie să atingă sau să mişte pacientul, atunci cînd aparatul 

analizează ritmul. 

Apăsaţi „Analiză” dacă este necesar. Unele defi brilatoare vor începe analiza ritmului cardiac 

automat. Dacă aparatul nu analizează imediat, apăsaţi „Analiză” (este întotdeauna mai bine de 

ştiut dacă echipamentul pe care-l utilizaţi necesită sau nu acest pas). Dacă este depistat un ritm 

şocabil, unitatea va începe imediat încărcarea şi o alertă auditivă va fi auzită. 

Dacă defi brilatorul recomandă un şoc – asiguraţi-vă că nimeni nu atinge pacientul prin 

cuvintele „Atenţie şoc,” vizual verifi cînd şi asigurîndu-vă că toţi s-au îndepărtat. 

27


Apăsaţi butonul „Şoc” – unitatea va defi brila pacientul (corpul pacientului poate vibra brusc). 

Defi brilatorul va analiza ritmul cardiac din nou, pentru a vedea imediat dacă ritmul încă 

necesită şocare. 

Notă: După un şoc, unitatea se va opri pentru 2 min pentru a permite RCR şi C. Dacă defi brilatorul 

nu recomandă un şoc, trebuie să verifi caţi pulsul / respiraţia şi să începeţi resuscitarea, dacă este 

necesar. 

Defi brilarea externă semiautomată 

• Poziţia electrozilor – în poziţiile standard, primul electrod este situat strict pe linia parasternală 

dreaptă sub claviculă; electrodul secundar este situat în spaţiul intercostal 5 la intersecţie cu 

linia axilară medie. 

• Mărimea electrozilor: lungimea – minim 50 cm; maxim 150 cm. 

• Diametrul paletelor de electrozi – 8-12 cm. 

ŞE se efectuează numai în stop cardiac prin fi brilaţie ventriculară sau în tahicardie ventriculară 

fără puls cu dozele iniţiale de energie de şoc monofazic: 360 J şi 150-360 J în şoc bifazic. 

Caseta 7. Protocolul de RCR și C: Suportul vital avansat cardiac [3, 4, 5, 6, 7] 

1. Pacientul inconştient: se iniţiază realizarea protocolului de RCR şi C: Suportul vital bazal 

(caseta 5). 

2. Conectaţi defi brilatorul/monitorul la o sursă electrică (acumulator) şi verifi caţi poziţie şi 

contactul electrozilor/paletelor. 

3. Apreciaţi ritmul cardiac aplicînd paletele: ritmuri şocabile sau neşocabile. 

4. Ritmurile șocabile (FiV sau TV fără puls): 

Încărcaţi defi brilatorul şi administraţi un şoc (150-360J bifazic sau 360J monofazic). 

Continuaţi compresiunile sternale şi respiraţia artifi cială în raport de 30:2 timp de 2 minute. 

Reevaluaţi ritmul cardiac (monitor/defi brilator). 

În caz de FiV/TV fără puls se administrează al doilea şoc (150-360J bifazic sau 360J monofazic). 



În caz de FiV/TV fără puls se administrează al treilea şoc (150-360J bifazic sau 360J monofazic). 



RCR şi C se continuă pînă la reluare activităţii electrice a cordului sau pînă la constatare de 

moarte a cordului (caseta 9). 

4. Ritmurile neșocabile (DEM sau asistolie): 



În caz de DEM sau asistolie continuaţi compresiunile sternale şi respiraţia artifi cială în raport 

de 30:2 timp de 2 minute. 


RCR şi C se continuă pînă la reluare activităţii electrice a cordului sau pînă la constatare de 

moarte a cordului (caseta 9). 

Atunci cînd asistolia sau DEM trece în FiV, se aplică resuscitarea FiV. 

Notă: În prezenţa RCR şi C, se efectuează: 

28


Corectarea cauzelor reversibile: hipoxia, hipovolemia, hipotermia, hipo/hipercaliemia, 

pneumotorax compresiv, tamponada cardiacă, toxice (digitalice, β-blocante, blocanţi ai 

canalelor de calciu), tromboembolismul pulmonar (vezi protocoalele corespunzătoare). 

Verifi carea poziţiei şi a conexiunii electrozilor. 

Încercarea/verifi carea accesului venos. 

Încercarea/verifi carea IOT şi ventilaţia mecanică. 

Încercarea/verifi carea fl uxului de Oxigen 15 l/min. 

Efectuarea continuă a compresiunilor sternale după IOT. 

Administrarea la fi ecare 3-5 minute de Epinefrină 1 mg i.v. în bolus sau 2-3 mg intratraheal. 

În caz de FiV sau TV fără puls refractare la 3 şocuri electrice, se administrează Amiodaronă 

300 mg i.v. în bolus. 

În caz de FiV şoc-refractară, în prezenţa sau în suspecţia hipomagneziemiei, în tahiaritmii 

ventriculare în prezenţa sau în suspecţia hipomagneziemiei, TV Torsada de vîrfuri, în intoxicaţie 

cu digitalice, se administrează Sulfat de magneziu 2,0 i.v. în 1-2 min, după necesitate se 

repetă peste 10-15 min. 

În caz de: asistolie, disociaţie electromecanică cu alură ventriculară sub 60/min, bradicardie 

sinusală, atrială şi nonatrială la pacientul instabil, se administrează Atropină 3 mg i.v., în 

bolus în priză unică. 

5. Monitorizarea cardiacă: 

Aritmiile sunt cauzele cele mai frecvente de moarte subită la bolnavii coronarieni. Astfel, 

trebuie: 

monitorizată activitatea electrică cît de repede este posibil; 

se pot folosi paletele de la defi brilator; 

la pacienţii cu infarct miocardic acut sau cu ischemie severă, riscul major de aritmie este 

prezent în prima oră de apariţie a simptomelor. 

Resuscitatorii profesionişti trebuie să recunoască următoarele aritmii: bradicardie sinusală, 

blocuri atrioventriculare de toate gradele, extrasistolie atrială, tahicardie supraventriculară, 

sindroamele de preexcitare, extrasistolie ventriculară, tahicardia ventriculară, fi brilaţie 

ventriculară, asistolie ventriculară (vezi protocoalele corespunzătoare). 

6. Farmacologia RCR şi C 

A. Vasopresoare: 

Epinefrină. Indicaţii: este un remediu de prima linie în stop cardiac. Doza remediului: 1 mg 

la 3-5 min i.v. sau intraosos sau 2-3 mg intratraheal. 

Norepinefrină. Indicaţii: hipotensiune severă (Tas < 70 mmHg) şi rezistenţă vasculară 

periferică scăzută. Doza remediului: 0,5-1,0 μg/min i.v. în perfuzie (pacienţii cu şoc refractar 

pot necesita 8 pînă la 30 μg/min). 

Dopamină. Indicaţii: hipotensiune asociată bradicardiei simptomatice sau după revenirea la 

circulaţia spontană. Doza remediului: 5-20 μg/kg/min i.v. în perfuzie. 

Dobutamină: Indicaţii: insufi cienţa cardiacă sistolică. Doza remediului:5-20 μg/kg/min i.v. 

în perfuzie. 

B. Antiaritmicele: 

Amiodaronă. Indicaţii: FiV sau TV fără puls refractare la 3 şocuri electrice. Doza remediului: 

300 mg i.v. în bolus, urmat i.v. în perfuzie 900 mg/24 de ore. 

Lidocaină. Indicaţii: FiV şi TV şoc-refractare (în absenţa amiodaronei). Doza remediului: 

100 mg (1-1,5 mg/kg), suplimentar 50 mg în bolus (maxim 3 mg/kg în prima oră). 

29


Sulfat de magneziu. Indicaţii: FiV şoc-refractară în prezenţa sau în suspecţia hipomagneziemiei, 

tahiaritmii ventriculare în prezenţa sau în suspecţia hipomagneziemiei, TV Torsada de vîrfuri, 

intoxicaţie cu digitalice. Doza remediului: 2,0 i.v. în 1-2 min, după necesitate se repetă peste 

10-15 min. 

C. Alte remediile: 

Atropină. Indicaţii: asistolie; disociaţia electromecanică cu AV < 60/min; bradicardia sinusală, 

atrială şi nonatrială la pacientul instabil. Doza remediului: 3 mg în bolus în priză unică. 

Aminofi lină. Indicaţii: asistolie; bradicardie refractară la atropină. Doza remediului: 250-500 

mg (5 mg/kg) i.v. 

Clorură de calciu. Indicaţii: hiperpotasemie, hipocalcemie, supradozaj a blocanţilor de 

calciu. Doza remediului: 1,0 i.v., repetat după necesitate. 

Bicarbonat de sodiu. Indicaţii:stop cardiac şi RCR şi C prelungită, stop cardiac asociat 

cu hiperpotasemie, intoxicaţie cu antidepresive triciclice, acidoza metabolică severă. Doza 

remediului: 8,4%-50 ml i.v. 

Caseta 8. Criteriile de apreciere a efectuării corecte a RCR și C [3, 4, 5, 6, 7] 

Dispariţia midriazei (îngustarea pupilelor), se observă reacţia lacrimogenă a ochilor, reapariţia 

refl exului fotomotor. 

Se constată mişcări spontane ale cutiei toracice în timpul respiraţiei asistate, fără regurgitare. 

Apariţia pulsului la vasele mari (a. carotidă). 

Recolorarea tegumentelor (micşorarea cianozei). 

Se constată apariţia mişcărilor spontane în extremităţile membrelor. 

Pe monitor/ECG – linie de aspect ondulator de amplitudine crescută, însoţită de rare complexe 

QRS. 

Caseta 9. Criteriile pentru a opri RCR și C [3, 4, 5, 6, 7] 

Decizia de a opri RCR şi C revine medicului. 

Resuscitarea cardiorespiratorie şi cerebrală poate fi întreruptă, dacă timp de 30 de minute de 

manevre de SVAC nu se revine la circulaţia spontană. 

Pînă la epuizarea reanimatorului. 

Caseta 10. Complicațiile în efectuarea RCR și C [3, 4, 5, 6, 7] 

Efectuarea intubaţiei endotraheală repetată, cu durata de peste 15 sec duce la stop cardiac. 

Inspiraţia forţată în efectuare resuscitării duce la ruptura alveolelor şi a pleurei viscerale cu 

instalare pneumotorace spontane. 

Regurgitaţia şi inspiraţia conţinutului gastric în arborul traheobronşic. 

Fractura coastelor, mai des la pacienţii în etate. 

Fractura sternului sau a procesus xiphoideus. 

Leziunea fi catului. 

Caseta 11. Diagnosticul diferențial [3, 4, 5, 6, 7] 

Diagnosticul diferențial urgent în moartea subită cardiacă se face cu: 

Sincopa (sindromul Stokes-Adams). 

Disociaţia electromecanică în caz de tamponadă cardiacă sau de embolie pulmonară masivă. 

Dereglările statusului mintal: somnolenţa, obnubilare, stupoare, comă. 

Stările de letargie. 

Notă: Diagnosticul diferenţial urgent se face prin înregistrarea electrocardiogramei şi prin 

aprecierea cauzei de stop cardiac. 

30


Caseta 12. Protocol de diagnosticare a morții clinice (fi brilație ventriculară) [3, 4, 5, 6, 7] 

Inconştient (peste 15-20 de secunde de la debut). 

Convulsii tonice şi midriaza bilaterală. 

Încetinirea respiraţiei şi stop respirator. 

Pulsul absent bilateral la a. carotidă. 

Notă: Durata morţii clinice: 4-5 minute: 

în procesul morţii îndelungate – sub 3 minute; 

în moartea subită, în caz de stare relativ satisfăcătoare pînă la 7-10 minute; 

în hipotermie, pînă la 30 de minute. 

C.2.2.1.3. Criteriile de restabilire a indicilor vitali 

Caseta 13. Criteriile de restabilire a indicilor vitali [3, 5, 6, 7] 

Frecvenţa respiratorie – normală sau tahipnee minoră. 

Volumul şi ritmul de respiraţie sunt în limitele normei. 

TAs – egală sau peste 90 mmHg. 

TA medie – peste 50-70 mmHg. 

Status mintal: suma de scor după scala Glasgow – peste 8 puncte. 

Diureza – peste 50-70 ml/ore. 

Timpul de umplere capilară sub 2 sec. 

ECG: ritmul sinusal normal sau aritmie cardiacă noncritică; semne de ischemie acută. 

Indicii hemodinamici centrali sunt în limite sufi ciente. 

C.2.2.1.4. Transportarea și spitalizarea pacientului resuscitat 

Caseta 14. Condițiile de spitalizare a pacientului resuscitat cu succes la etapa de prespital 

[3, 5, 6, 7] 

Se spitalizează, în mod urgent, toţi bolnavii după efectuarea cu succes a RCR şi C şi după 

stabilizarea indicilor hemodinamici. 

Transportarea bolnavilor va fi pe brancardă, în poziţie dorsală cu ridicarea extremităţii cefalice 

la 40°. 

Supravegherea pacientului în timpul transportării: 

Starea de conştienţă. 

Colorarea tegumentelor. 

Auscultaţia cardiopulmonară. 

Controlul: Ps, TA, FR. 

Monitorizarea ECG. 

Oxigenoterapia. 

Perfuzie continuă. 

Supravegherea ventilaţiei mecanice: FiO , SpO , VC, F, presiune de insufl aţie, capnometrie, 

2 2 

spirometrie. 

Bolnavii sunt spitalizaţi în secţie de Anestezie şi terapie intensivă (reanimare) sau în terapie 

intensivă pe lîngă secţie de cardiologie. 

31


C.2.3. Managementul pacientului cu sindrom postresuscitar 

C.2.3.1. Examinarea paraclinică 

Caseta 15. Investigațiile paraclinice obligatorii (de rutină) [3, 4, 5, 6, 7] 

Investigaţii de laborator: 

hemograma (analiza generală a sîngelui); 

glicemia; 

colesterolul total seric; 

troponina T, I; 

creatinkinaza-MB; 

mioglobina; 

coagulograma; 

echilibrul acido-bazic; 

K seric, Na seric, Ca seric, Mg seric; 

acidul uric seric; 

creatinina serică; 

hematocritul; 

urinograma (analiza generală a urinei). 

Examinări instrumentale: 

electrocardiograma; 

radiografi a cutiei toracice; 

ultrasonografi a abdominală; 

ecocardiografi a. 

Recomandat la necesitate: 

tomografi a computerizată; 

rezonanţa magnetică nucleară. 

C.2.3.2. Managementul sindromului postresuscitar 

Caseta 16. Obiectivele de management în sindromul postresuscitar [3, 4, 5, 6, 7] 

Restabilirea completă a perfuziei tisulare în organe şi ţesuturi. 

Asigurarea suportului respirator, circulator, neurologic şi renal pentru optimizarea perfuziei 

în ţesuturi. 

Echilibrarea hidroelectrolitică, acido-bazică şi hemostatică. 

Controlul glicemiei, al convulsiilor, al hiper- şi a hipotermiei. 

Transportul pacienţilor resuscitaţi cu succes în ATI. 

Identifi carea cauzei principale de stop cardiac. 

Administrarea antiaritmicelor conform indicaţiilor clinice pentru prevenirea stopurilor 

cardiace recurente. 

Caseta 17. Protocol de management al sindromului postresurcitar [3, 4, 5, 6, 7] 

Management general: 

Protecţia personalului. 

Poziţia pacientului, cu ridicarea extremităţii cefalice la 40°, sau orizontală. 

Examenul primar. Protocol ABC – controlul: Ps, TA, FR. 

32


Monitorizarea ECG. 

Hipotermia terapeutică pînă la 32-34°C în 12-24 ore: 

Ser fi ziologic 4°C 30 mg/kg i.v. în perfuzie. 

Suportul respirator: 

Control şi susţinerea permeabilităţii căilor aeriene. 

Eliberarea căilor aeriene. 

Fluxul de Oxigen 15 l/min. 

Ventilaţia mecanică în regimul de hiperventilaţie. 

Suportul circulator: 

Înlăturarea şi profi laxia aritmiilor cardiace recurente: 

Amiodaronă 150 mg i.v. în 10 min, urmat 1 mg/min i.v. în perfuzie în 6 ore şi în continuare 

0,5 mg/min i.v. în perfuzie în 18 ore (maxim de 24 ore: 10 mg/kg sau 2,0) sau 

Lidocaină 1-1,5 mg/kg i.v. în bolus, rebolus 0,5 mg/kg la 10 min (maxim 3-5 mg/kg). 

Insufi cienţa cardiacă acută / disfuncţia ventriculului stîng: 

TAs 85-100 mmHg: 

Dopamină 2-4 μg/kg/min i.v. în perfuzie și 

Dobutamină 5-10 μg/kg/min i.v. în perfuzie (maxim 20 μg/kg/min). 

TAs sub 85 mmHg: 

Dopamină 10 mcg/kg/min i.v. în perfuzie (maxim 20 μg/kg/min). 

În caz de stabilizare a TAs la nivelul 85-100 mmHg: 

Dopamină 2-4 μg/kg/min i.v. în perfuzie și 

Dobutamină 5-10 μg/kg/min i.v. în perfuzie (maxim 20 μg/kg/min) 

TAs peste 100 mmHg: 

Nitroglicerină 5-10 μg/min i.v. în perfuzie (maxim 200 μg/min) sau 

Nitroprusiat de Sodiu* 0,1-5 mg/kg/min i.v. în perfuzie. 

În prezenţa hipovolemiei: 

Hidroxietilamidon 500-1000 ml i.v. în perfuzie sau 

Dextran 70 – 500-1000 ml i.v. în perfuzie. 

Prevenirea sindromului de coagulare intravasculară diseminată: 

Enoxaparină 1 mg/kg s.c. în 2 prize sau 

Nadroparină 0,1 ml/10 kg (88 U/kg) s.c. la 12 ore, sau 

Heparină 60 U/kg i.v. în bolus la 6 ore. 

Acid acetilsalicilic 125-325 mg oral. 

Suportul neurologic: 

Hipotermie externă a creierului. 

Diazepam 5-10 mg i.v. lent, sau 

Fenitoină 10-15 mg/kg i.v. în perfuzie. 

Furosemid 0,5 mg/kg i.v. în bolus. 

Manitol 0,5-1,0/kg i.v. în perfuzie. 

Oxigen Hiperbar. 

33


Suportul gastrointestinal: 

Famotidină 20 mg i.v. lent. 

Suportul renal: 

Bicarbonat de sodiu 1 mEq/kg i.v. în perfuzie. 

Dopamină 2-4 μg/kg/min i.v. în perfuzie. 

Furosemid 0,5-1 mg/kg i.v. în bolus. 

Analgezia sufi cientă: 

Fentanil 0,05-0,1 mg cu Droperidol 2,5 mg i.v. lent sau 

Morfi nă 4-5mg i.v. lent. 

Protocoale de management în caz de: 

dezechilibre electrolitice; 

dezechilibre metabolice; 

hiper- sau hipotermie; 

pneumotorax compresiv; 

tamponadă cardiacă; 

intoxicaţii; 

tromboembolism pulmonar (vezi protocoalele corespunzătoare). 

Managementul situațiilor speciale: sindromul coronarian acut şi accidentul vascular cerebral 

(vezi protocoalele corespunzătoare). 

Notă: Remediul marcat cu semnul *, în momentul dat, nu este omologat în Republica Moldova. 

Caseta 18. Etiologia stopului cardiorespirator [5, 7] 

Boli cardiace posibile: 

Sindromul coronarian acut. 

Cardiopatia ischemică, inclusiv infarctul miocardic acut. 

Aritmiile cardiace. 

Endocardita infecţioasă, miocardită, cardiomiopatii. 

Valvulopatiile. 

Tamponada cardiacă. 

Tromboembolia pulmonară. 

Contuzia cardiacă. 

Etiologia noncardiacă internă: 

34 

Bolile pulmonare. 

Bolile cerebrovasculare. 

Cancerul. 

Hemoragia gastrointestinală. 

Obstetrica/pediatria. 

Embolia pulmonară. 

Epilepsia. 

Diabetul zaharat. 

Bolile renale.

Etiologia noncardiacă externă: 

Traumatism. 

Asfi xie. 

Supradozarea drogurilor. 

Submersie. 

Suicide. 

Alte cauze externe. 

Electrocutare/accidentele prin fulger. 

Caseta 19. Semnele premonitorii în moartea subită cardiacă [3, 6] 


Aritmiile ventriculare în clasele III, IV, V (după B. Lown şi M. Wolff, 1971, 1983). 

Tahicardia ventriculară reintrantă continuă. 

Aritmiile cardiace fatale (maligne) la bolnavii resuscitaţi cu succes. 

Sincopele recurente la bolnavii resuscitaţi cu succes. 

35


D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALELE NECESARE PENTRU 

RESPECTAREA PREVEDERILOR PROTOCOLULUI 

D.1. Instituțiile de 

asistență medicală 

primară; instituțiile/ 

secțiile de asistență 

medicală specializată 

de ambulator; 

insituțiile de 


spitalicească: 

departament de 

medicină de urgență 

și secții de profi l 

general (raionale, 

municipale) 

D.2. Serviciul de 


urgentă la etapa 

prespitalicească: 

echipe de profi l 

general și de felceri/ 

asistenți medicali 

903 (112) 

36 

Personal: medic de familie certifi cat, medic profi l general, asistentă 

medicală. 

Aparataj, utilaj: 

tensiometru; 

stetoscop; 

electrocardiograf portabil; 

defi brilator automat extern. 

Truse: 

trusă cateterizarea venelor centrale şi periferice; 

trusă perfuzie; 

trusă cateterizarea vezicii urinare; 

trusă intubaţie; 

trusă protejare căi aeriene; 

trusă medicală de urgenţă. 

Seturi: 

set echipament şi aparataj medical din dotarea autosanitarei; 

set echipament special din dotarea autosanitarei; 

set inventar moale. 

Consumabile: 

oxigen. 

Medicamente: 

sol. Epinefrină; 

sol. Amiodaron; 

sol. Lidocaină; 

sol. Sulfat de magneziu; 

sol. Atropină; 

sol. Aminofi lină; 

sol. Clorură de calciu; 

sol. Bicarbonat de sodiu. 

Personal: medic de urgenţă, felcer/asistent medical. 


tensiometru; 

stetoscop; 

electrocardiograf portabil; 

defi brilator automat extern. 

Truse: 





trusă protezare căi aeriene; 

trusă medicală de urgenţă.

D.3. Serviciul de 


urgentă la etapa 

prespitalicească: 

echipe de profi l 

specializat 

(reanimare, 

cardiologie) 

903(112) 


Seturi: 




Consumabile: 

oxigen. 

Medicamente: 


sol. Amiodaronă; 


sol. Sulfat de magneziu; 




sol. Bicarbonat de sodiu. 

Personal: medic de urgenţă. 


tensiometru; 

stetoscop; 

electrocardiograf portabil 

defi brilator automat extern sau defi brilator semiautomat 

Truse: 






trusă medicală de urgenţă; 

Seturi: 




Consumabile: 

oxigen. 

Medicamente: 




sol. Sulfat de magneziu, 




sol. Bicarbonat de sodiu; 

sol. Dopamină; 

sol. Dobutamină; 

sol. Norepinefrină. 

37


D.4. Instituțiile de 


spitalicească: secții 

ATI și de terapie 

intensivă pe lîngă: 

departamentul 

de medicină 

urgentă și secțiile 

de cardiologie și 

neurologie 

38 

Personal: medic reanimatolog certifi cat, medic cardiolog certifi cat, 

medic neurolog certifi cat. 


tensiometru; 

stetoscop; 

electrocardiograf; 

pulsoximetru; 

oftalmoscop; 

monitor ECG; 

aparat pentru respiraţie artifi cială; 

ciocănaş neurologic; 

glucometru; 

laborator clinic standard; 

coagulometru; 

analizator pentru determinarea Na/K. 

Truse: 






trusă medicală de urgenţă. 

Seturi: 

set echipament şi aparataj medical din dotarea secţiei ATI; 

set echipament special din dotarea secţiei ATI; 


Consumabile: 

oxigen. 

Medicamente: 




sol. Sulfat de Magneziu; 




sol. Bicarbonat de sodiu; 

sol. Dobutamină; 

sol. Dopamină; 

sol. Nitroglicerină;


sol. Nitroprusiat de sodiu*; 

sol. Hidroxietilamidon; 

sol. Dextran 70; 

sol. Clorură de sodiu 0,9%; 

sol. Fentanil; 

sol. Droperidol; 

sol. Morfi nă; 

sol. Enoxaparină; 

sol. Nadroparină; 

sol. Norepinefrină; 

sol. Heparină; 

sol. Diazepam; 

sol. Fenitoină; 

sol. Furosemid; 

sol. Manitol; 

sol. Famotidină; 

Acid acetilsalicilic (per os). 

Notă: Remediul marcat cu semnul *, în momentul elaborării protocolului, nu este omologat în 

Republica Moldova. 

39


E. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLIMENTĂRII PROTOCOLULUI 

40 

Metoda de calculare a indicatorului 

Numărător Numitor 

Numărul de medici de familie care Numărul total de medici de fa- 

au fost instruiţi în RCR şi C, pe parmilie care activează, pe parcurcursul 

ultimelor 6 luni x 100 sul ultimelor 6 luni 

Numărul de medici de familie care Numărul total de medici de fa- 

aplică în practică protocoalele de milie care au fost instruiţi în 

RCR şi C, pe parcursul ultimelor 6 RCR şi C, pe parcursul ultimelor 

luni x 100 

6 luni 

Numărul total de instituţii de 

Numărul de instituţii de asisten- asistenţă medicală primară, în 

ţă medicală primară care dispun ultimul an 

de defi brilator electric automat, pe 

parcursul ultimului an x 100 

Nr. Scopul Indicatorul 

1.1. Ponderea medicilor de familie, 

care au fost instruiţi în RCR şi C pe 

parcursul a 6 luni 


care au aplicat în practică protocoalele 

de RCR şi C, pe parcursul a 6 luni 

1. Sporirea numărului de medici 

de familie, care au fost 

instruiţi şi aplică în practică 

protocoalele de RCR şi C 

2.1. Proporţia instituţiilor de asistenţă 

medicală primară care dispun de defi - 

brilator electric automat, pe parcursul 

unui an 

2. Sporirea numărului de instituţii 

de asistenţă medicală 

primară, care dispun de defi - 

brilator electric automat 

Numărul total de medici de familie 

care activează, în ultimul 

an 

Numărul de medici de familie care 

dispun de defi brilator electric automat 

la locul de muncă, pe parcursul 


care dispun de defi brilatorul electric 

automat la locul de muncă, pe parcur- 

3. Sporirea utilizării defi brilării 

electrice automate externe de 

către medicii de familie 

Numărul total de medici de familie 

care dispun de defi brilator 

electric automat la locul de mun- 

că, în ultimul an 

Numărul total de instituţii de 

asistenţă medicală primară, în 

ultimul an 

ultimului an x 100 

Numărul de medici de familie care 

au efectuat defi brilării electrice automate 

externe la locul de muncă, 

pe parcusul ultimului an x 100 

Numărul de instituţii medico-sanitare 

primare care dispun de truse 

completate pentru acordarea primului 

ajutor medical, în caz de deces 

subit cardiac, pe parcursul ultimului 

an x 100 

sul unui an 


care au efectuat defi brilării electrice 

automate externe la locul de muncă, 

pe parcursul unui an 

4.1. Ponderea instituţiilor de asistenţă 

medicală primară, care dispun de truse 

completate pentru acordarea primului 

ajutor medical, în caz de moarte subită 

cardiacă, pe parcursul unui an 

4. Sporirea numărului de instituţii 

de asistenţă medicală 

primară, care dispun de truse 

completate pentru acordarea 

primului ajutor medical, 

în caz de moarte subită 

cardiacă



Numărul total de echipe AMU în 

Numărul echipelor AMU care dis- 

ultimul an 

pun de truse completate şi de aparataj 

pentru acordarea primului ajutor 

medical, în caz deces subit cardiac, 

pe parcursul ultimului an x 100 


5.1. Ponderea echipelor AMU, care 

dispun de truse completate şi de aparataj 

pentru acordarea primului ajutor 

medical, în caz de moarte subită cardiacă, 

pe parcursul unui an 

Numărul de personal medical 

(medici, felceri, asistenţi 

medicali) al instruiţilor de AMU, 

în ultimul an 

Numărul de personal medical (medici, 

felceri, asistenţi medicali) al 

instruiţilor de AMU care a acordat 

primul ajutor medical, în caz de 

deces subit cardiac, pe parcursul ul- 

6.1. Ponderea personalului medico-sanitar 

de AMU instruiţi în acordarea primului 

ajutor medical, în caz de moarte 

subită cardiacă, pe parcursul unui an 

5. Sporirea numărului de echipe 

AMU, care dispun de truse 

completate şi aparataj pentru 

acordarea primului ajutor 

medical, în caz de moarte 

subită cardiacă 

6. Sporirea numărului de personal 

medical de AMU instruiţi 

în acordarea primului ajutor 

medical, în caz de moarte 



Numărul total de DMU, în 

ultimul an 

timului an x 100 

Numărul de DMU care dispun de 

truse completate şi de aparataj (de 

diagnostic şi de tratament) pentru 

acordarea asistenţei medicale specializate 

în caz de deces subit cardiac 

conform standardului x 100 

Număr de secţii din cadrul spitalului 

care dispun de truse completate 

şi de aparataj (de diagnostic şi de 

tratament) pentru acordarea asistenţei 

medicale specializate, în caz 

deces subit cardiac conform standardului 

x 100 

7.1. Ponderea DMU, care dispun de 

truse completate şi de aparataj (de diagnostic 

şi de tratament) pentru acordarea 

asistenţei medicale specializate, în 

caz de stop cardiac conform standar- 

Numărul de secţii din cadrul 

spitalului, în ultimul an 

dului 

7.2. Ponderea de secţii din cadrul spitalului 


şi de aparataj (de diagnostic şi de 

tratament) pentru acordarea asistenţei 

medicale specializate, în caz de moarte 

subită cardiacă conform standardului 

7. Sporirea numărului de DMU 

şi secţii din cadrul spitalelor, 


şi de aparataj (de 

diagnostic şi de tratament) 

pentru acordarea asistenţei 

medicale specializate în 

caz de stop cardiac conform 

standardului 

41




Numărul de personal medical (me- Numărul de personal medical 

dici, felceri, asistenţi medicali) din (medici, felceri, asistenţi medi- 

DMU, instruit în acordarea asistencali) din DMU în ultimul an 

ţei medicale specializate, în caz deces 

subit cardiac x 100 

Numărul de personal medical (me- Numărul de personal medical 

dici, felceri, asistenţi medicali) din (medici, felceri, asistenţi medi- 

secţii, din cadrul spitalelor, instrucali) din secţii, din cadrul spitaiţi 

în acordarea asistenţei medicale lelor în ultimul an 

specializate, în caz deces subit cardiac 

x 100 

Numărul de medici din DMU care Numărul de medici din DMU în 

au efectuat defi brilări electrice se- ultimul an 

miautomate externe în prezenţa defi 

brilatorului în dotare x 100 


42 

8.1. Ponderea personalului medical 

(medici, felceri, asistenţi medicali) din 

DMU, instruiţi în acordarea asistenţei 

medicale specializate, în caz de moarte 


8.2. Ponderea personalului medical 

(medici, felceri, asistenţi medicali) din 

secţii, în cadrul spitalelor instruiţi în 

acordarea asistenţei medicale specializate, 

în caz de moarte subită cardiacă 

8. Sporirea numărului de personal 

medical (medici, felceri, 

asistenţi medicali) din DMU 

şi secţii din cadrul spitalelor 

instruiţi, în acordarea asistenţei 

medicale specializate, 

în caz de moarte subită cardiacă 

9.1. Ponderea medicilor din DMU care 

au efectuat defi brilării electrice semiautomate 

externe în prezenţa defi brilatorului 

în dotare 

9. Sporirea utilizării defi brilării 

electrice semiautomate externe 

de către medicii din DMU 

şi secţiile de anestezie şi terapie 

intensivă din spitale 

9.2. Ponderea medicilor din secţiile 

anestezie şi terapie intensivă din spitale, 

care au efectuat defi brilări electrice 

semiautomate externe în prezenţa defi - 

Numărul de medici din secţiile 

Anestezie şi terapie intensivă 

din spitale în ultimul an 

Numărul de medici din secţiile 

Anestezie şi terapie intensivă din 

spitale care au efectuat defi brilări 

electrice semiautomate externe în 

prezenţa defi brilatorului în dotare 

x 100 

brilatorului în dotare 

10.1. Ponderea pacienţilor cu moarte 

subită cardiace, cărora, li s-a efectuat 

RCR şi C cu succes 

10. Sporirea numărului de RCR 

şi C cu succes efectuate pacienţilor 

cu moarte subită cardiacă


ANEXA: 

Anexa 1. Instruirea populației in acordarea primului ajutor în caz de stop cardiac [5] 

Manevre de resuscitare: 

1. Dacă observaţi o persoană căzută, care nu se mişcă, apropiaţi-vă cu grijă. 

Evaluaţi zona din punct de vedere al pericolelor posibile pentru victimă şi salvator. 

Uitaţi-vă să nu existe în apropiere un cablu electric căzut sau ceva care ar putea explica 

accidentul persoanei căzute şi care v-ar putea accidenta, şi pe dumneavoastră. 

2. Strigaţi la persoana respectivă; eventual scuturaţi-o ferm de umăr, picior, întrebînd: 

„Cum vă simţiţi?” Dacă nu primiţi niciun răspuns, dacă nu geme, nu se mişcă, 

strigaţi: „Ajutor!”, sperînd că va veni cineva să vă ajute. 

3. Dacă apare cineva, care să apeleze serviciul de urgenţă 903, fără să pierdeţi timpul, 

eliberaţi căile aeriene şi analizaţi, dacă pacientul respiră. 

Dacă aţi eliberat căile aeriene şi victima nu respiră şi sunteţi singur, atunci telefonaţi 

la urgenţă (903) şi anunţaţi că aţi găsit o victimă inconştientă şi locul unde sunteţi (o 

informaţie exactă despre locul afl ării, fără agitaţie şi lamentări inutile). Acestea vor 

determina un ajutor efi cient şi la timp. 

4. În cazul victimelor după înec sau după traumatisme – imediat faceţi resuscitare şi 

apoi apelaţi Ambulalanţa: 

Începeţi resuscitarea fără întîrziere. 

În aceste situaţii este posibilă asocierea cu o leziune de cap sau de gît. 

Nu se mişcă victima, dacă nu este absolut necesar – există riscul secţiunii măduvei 

spinării cu paralizie. 

5. Dacă victima nu răspunde, se verifi că, dacă sunt libere căile aeriene. Fiind în stare 

de inconştienţă, căile aeriene pot fi astupate de limbă şi de ridicarea mandibulei (a 

bărbiei); se vor elibera căile aeriene. 

Dacă credeţi că este un corp străin în gura victimei (secreţii, proteză dentară), încercaţi 

să scoateţi aceste resturi cu degetul învelit în batistă. 

O altă metodă de eliberare a căilor aeriene este prin tracţiunea la nivelul unghiului 

mandibulei în cazul suspiciunii unui traumatism. 

Priviţi şi ascultaţi cu atenţie victima. 

Toate acestea, nu mai mult de 10 secunde, timp în care trebuie stabilit, dacă persoana 

respiră sau nu. 

6. Verifi carea adecvată a respiraţiei se face privind, ascultînd si simţind. 

Cu victima în decubit dorsal pe un plan dur, avînd mîinile plasate pe fruntea şi pe 

bărbia victimei, se caută cu privirea eventuale mişcări respiratorii (ridicarea şi coborîrea 

toracelui, eventual a abdomenului). 

Ascultînd eliminarea aerului în expiraţie şi simţind fl uxul de aer, care iese pe gură sau 

pe nas. 

Această evaluare să nu dureze mai mult de 10 secunde. În general, victimele unui stop 

cardiac nu respiră sau au mişcări respiratorii inadecvate. 

7. Dacă nu respiră, se poate începe respiraţia gură la gură. 

Cel care execută resuscitarea trage mult aer în piept şi apoi expiră în gura victimei, 

ridicînd bărbia, pentru a elibera căile aeriene şi închizînd nasul, pentru a nu pierde aer 

pe această cale. 

43


Repetaţi manevra, pînă la reluarea respiraţiei adecvate sau pînă la sosirea ambulanţei 

asociind, după caz, compresiunile toracice externe (masajul cardiac extern). 

Dacă nu se poate executa respiraţia gură la gură din diferite cauze, există alternativa 

respiraţiei gură la nas. Dacă există reticenţe legate de atingerea victimei, se pot executa, 

doar compresiuni toracice externe. 

8. Urmează verifi carea circulaţiei prin palparea pulsului la nivelul arterei carotide. 

Actualmente nu se mai recomandă verifi carea existenţei pulsului la victimele 

inconştiente sau care nu respiră şi nu gem. Dacă o persoană este inconştientă, nu respiră 

şi un are niciun fel de mişcări, se consideră a fi în stop cardiac şi se încep compresiunile 

toracice externe. 

Masajul cardiac extern poate salva viaţa persoanei pe care încercaţi să o ajutaţi. 

9. Aşa cum am subliniat anterior, putem efectua masajul cardiac extern, atunci cînd 

persoana este inconştientă, nu respiră şi nu are niciun fel de mişcări, fără a verifi ca 

dacă este puls la artera carotidă. 

Acestea reprezintă compresiuni ritmice aplicate la nivelul jumătăţii inferioare a 

sternului cu o frecventa de 100 pe minut. Deprimarea toracelui realizată de apăsare 

trebuie sa fi e de aproximativ 4-5cm. 

Dacă este vorba de unul sau de doi salvatori, vor fi executate 30 de compresiuni toracice 

şi 2 respiraţii. 

Actualmente se consideră că, dacă din diferite motive, respiraţia nu poate fi realizată, 

mai important este a executa masajul cardiac extern, pentru o perioada de 10 minute. 

Cum se execută masajul cardiacextern (compresiuni sternale): 

Cu degetul se caută marginea inferioară a cutiei toracice şi se urmăreşte rebordul costal 

pînă la nivelul sternului, adică spre mijloc. Se plasează podul palmei stîngi în treimea 

inferioară a sternului. Se plasează cealaltă mînă deasupra primei mîini, încrucişînd 

degetele ambelor mîini. Cu braţele drepte se aplică întreaga forţa într-o arie restrînsă 

situată pe stern şi se execută compresiunile toracice. 

Mîinile trebuie ţinute întinse, apăsînd cu toata greutatea corpului pe stern, apoi lăsîndu-l 

liber, dar fără a ridica mîinile de pe torace. 

Compresiunile toracice externe se execută pînă la venirea ambulanţei, iar dacă 

salvatorul oboseşte va ruga pe cineva să-l ajute. 

Dacă există doi salvatori, unul va efectua compresiunile, iar celalalt – respiraţiile în 

ritm de 30 compresiuni şi 2 respiraţii; dacă salvatorii obosesc se pot schimba între ei. 

Ce facem cînd bolnavul respiră şi are puls: 

Pacientul se plasează în poziţie laterală de siguranţă pînă la venirea ambulanţei, în 

următoarele situaţii: 

Dacă pacientul este doar inconştient, dar respiră şi are puls. 

Dacă manevrele de resuscitare primară sînt cu succes executate şi pacientul şi-a reluat 

respiraţia şi are puls la artera carotidă, dar rămîne inconştient. 

Dacă nu sînt suspiciuni de traumatism al gîtului. 

Important: 

1. Manevrele de resuscitare cardiorespiratorie de bază, prezentate aici, se aplică la 

persoane cu vîrstă mai mare de 8 ani. Manevrele de resuscitare trebuie însoţite cît mai 

rapid de defi brilare automate sau semiautomată, care se execută cu ajutorul unui apărat 

numit defi brilator, de către persoane instruite în acest sens. De aceea este important să 

telefonaţi cît mai rapid la numărul de urgenţă 903 (112). 

44


Anexa 2. Instruirea cadrelor medico-sanitare în SVB și SVAC 

1. Personalul medico-sanitar al serviciului prespitalicesc a AMU, al Asistenţei Medicale 

Primare, al Serviciului specializat de ambulatoriu şi DMU (Unităţi Primire Urgenţe) vor 

trece instruirea anuală în Suportul vital bazal în cadrul Centrelor de Instruire a Staţiilor 

Zonale AMU şi o dată la cinci ani vor fi instruite conform programelor standardizate de 

72 de ore. 

2. Înstruirea în SVAC pentru medicii de urgenţă, medicii de familie, medicii echipelor de 

resuscitare şi DMU (Unităţi Primire Urgenţe) va fi efectuată în cadrul catedrei Urgenţe 

medicale, USMF „Nicolae Testemiţanu,” conform programului standardizat de 78 de ore, 

o dată în cinci ani, în cadrul pregătirii postuniversitare continue. 

3. Medicii secţiilor spitaliceşti profi l terapeutic vor fi instruiţi în SVAC în la catedra 

Cardiologie, USMF „Nicolae Testemiţanu,” conform programului standardizat de 78 de 

ore, o dată în cinci ani, în cadrul pregătirii postuniversitare continue. 

4. Medicii secţiilor spitaliceşti profi l chirurgical şi anestezie-reanimatologie vor fi instruiţi 

în SVAC în la catedra Anesteziologie-Reanimatologie, USMF „Nicolae Testemiţanu,” 

conform programului standardizat de 78 de ore, o dată în cinci ani, în cadrul pregătirii 

postuniversitare continue. 

5. Rezidenţii specialităţilor profi l terapeutic la anul doi de studii, rezidenţii profi l chirurgical 

la anul trei de studii vor fi instruiţi în SVAC, conform programului standardizat de 78 de 

ore, o dată în cinci ani, în cadrul pregătirii postuniversitare continue. 

6. Rezidenţii facultăţii Stomatologie şi Farmacie a USMF „Nicolae Testemiţanu,” la anul 

doi vor fi instruiţi în SVB la catedra Urgenţe medicale, USMF „Nicolae Testemiţanu,” 

conform programului standardizat de 72 de ore. 

45


BIBLIOGRAFIE 

46 

1. ACC/AHA/ESC 2006 guidelines for management of patients with ventricular arrhythmias 

and the prevention of sudden cardiac death–executive summary: A report of the American 

College of Cardiology/American Heart Association Task Force and the European Society of 

Cardiology Committee for Practice Guidelines (Writing Committee to Develop Guidelines 

for Management of Patients with Ventricular Arrhythmias and the Prevention of Sudden 

Cardiac Death) Developed in collaboration with the European Heart Rhythm Association 

and the Heart Rhythm Society Eur. Heart J. 2006 27: 2099-2140 

2. Bansch D., Antz M., Boczor S. et al. Primary prevention of sudden cardiac death in idiopathic 

dilated cardiomyopathy: the Cardiomyopathy Trial (CAT). Circulation 2002;105. 

3. Crivceanschi Lev. Manual Urgenţe medicale. Chişinău 2005. 

4. Dorobanţu M. Compendiu de Boli Cardiovasculare. Ediţia II-a, Ed. Universitară „Carol 

Davila” Bucureşti, 2004; 357-373. 

5. European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2005. 2005 European 

Resuscitation Council. Published by Elsevier Ireland Ltd. Resuscitation, 2005. 

6. International Guidelines 2000 for CPR and ECC. 2000 – The First International Guidelines 

Conference on CPR and ECC. J. Resuscitation 46 (2000). 

7. International Liaison Committee on Resuscitation. International consensus on 

cardiopulmonary resuscitation and emergency cardiovascular care science with treatment 

recommendations. Resuscitation 2005;67. 

8. Mzerburg R.J., Castellanos A. Cardiac Arrest and Sudden Cardiac Death. Braunwald’s 

Heart Disease. A Textbook of Cardiovascular Medicine, 7-th ed. W. B. Sauders Company, 

2005; 865–908. 

9. Priori S.G., Aliot E., Blomstrom-Lundqvist C. et al. Task Force on Sudden Cardiac Death 

of the European Society of Cardiology. Eur. Heart. J., 2001;22:1374–450. 

10. Priori S.G., Etienne Aliot, Carina Blomstrom-Lundqvist et al. Update of the guidelines on 

sudden cardiac death of the European Society of Cardiology. Eur. Heart J., 2003; 24: 13- 

15. 

11. Wik L., Kramer-Johansen J., Myklebust H. et al. Quality of cardiopulmonary resuscitation 

during out-of-hospital cardiac arrest. JAMA., 2005;293:299—304. 

12. White R.D., Russell J.K. Defi brillation, resuscitation and survival in out-of-hospital sudden 

cardiac arrest victims treated with biphasic automated external defi brillators.Resuscitation 

2002;55:17—23.


47


48

Moartea subită cardiacă - Ministerul Sănătăţii

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?