PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE MATERIALELOR TEXTILE - UTM
PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE MATERIALELOR TEXTILE - UTM
PROPRIETĂŢILE MECANICE ALE MATERIALELOR TEXTILE - UTM
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>PROPRIETĂŢILE</strong> <strong>MECANICE</strong><br />
<strong>ALE</strong> MATERI<strong>ALE</strong>LOR <strong>TEXTILE</strong><br />
IX.6.1. Testarea comportării materialelor textile la solicitarea<br />
de tracţiune<br />
Indicii proprietăţilor tensionale definesc comportarea produselor textile la solicitarea de<br />
tracţiune, sintetizează nivelul realizării tehnologice şi se standardizează, constituind criterii de<br />
calitate.<br />
Caracterizarea produselor liniare /plane prin indicii proprietăţilor tensionale impune<br />
particularităţi de definiţie, determinate de structura produsului şi de condiţiile metrologice de<br />
încercare (regim de încercare; dimensiunea epruvetei; starea iniţială a epruvetei, pretensionarea<br />
şi orientarea faţă de axele tehnologice ale produsului).<br />
Încadrarea proprietăţilor tensionale ale produselor liniare în ansamblul proprietăţilor<br />
mecanice principale ale firelor este prezentată în tabelul centralizator IX.6.1.<br />
IX.6.1.1. Indici pentru aprecierea comportării materialelor textile<br />
la solicitarea de tracţiune<br />
Rezistenţa la tracţiune a materialelor textile este definită prin solicitarea destructivă şi<br />
reprezintă valoarea solicitării maxime axiale la care este supusă epruveta înainte de rupere;<br />
împreună cu deformaţia constatată în momentul ruperii, serveşte la caracterizarea produsului în<br />
ceea ce priveşte comportarea la solicitarea de tracţiune (tabelul IX.6.2).<br />
Observaţii:<br />
1. Solicitarea de tracţiune a produselor liniare se orientează pe direcţia axei de simetrie<br />
a produsului.<br />
2. Solicitarea de tracţiune a textilelor plane impune restricţiile:<br />
– textilele plane se testează la solicitarea de tracţiune unidirecţională şi multidirecţională;<br />
– solicitarea de tracţiune unidirecţională se orientează în raport cu structura produsului:<br />
• pe direcţia sistemelor de fire (urzeală, bătătură);<br />
• sub un unghi determinat faţă de direcţiile principale (urzeală, bătătură – în cazul<br />
ţesăturilor; pe direcţia şirurilor, rândurilor – în cazul tricoturilor);
Proprietăţi<br />
Proprietăţi<br />
tensionale<br />
Proprietăţi<br />
elastice<br />
Proprietăţi<br />
vâscoelastice<br />
Capacitatea<br />
de revenire<br />
Rigiditate la<br />
încovoiere<br />
Rezistenţă la<br />
uzură prin<br />
frecare<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 293<br />
Proprietăţi mecanice principale ale produselor liniare<br />
Caracteristici; Indici;<br />
Coeficienţi<br />
Simbol U.M.<br />
Relaţii<br />
analitice<br />
1. Comportarea la solicitarea de tracţiune statică (1/2 ciclu)<br />
Tabelul IX.6.1<br />
Observaţii; Standard<br />
Rezistenţa la tracţiune Pr N Caracteristici dinamometrice<br />
SR EN ISO 2062<br />
Alungirea absolută la rupere ar mm<br />
Rezistenţa specifică la<br />
tracţiune<br />
σ s<br />
N /mm 2<br />
Tenacitate Tτ N/tex Pr/Ttex Lungime de aderenţă<br />
pentru semifabricate<br />
Lungime de rupere LR km Pr·Nm·10 –3 Calcul<br />
Modul de elasticitate<br />
longitudinal<br />
Lucrul mecanic de<br />
deformare la rupere<br />
P<br />
A<br />
s<br />
E N/tex σ τ/ε Solicitare sub limita<br />
de elasticitate<br />
L Nm Grafic<br />
Alungirea relativă la rupere ε r % a r / l 0 Calcul<br />
2. Comportarea la solicitarea de tracţiune statică (1 ciclu)<br />
Rezilienţă Ri Lr<br />
Ri<br />
=<br />
L<br />
Deformaţie totală relativă şi<br />
componentele: elastică<br />
încetinită; înalt elastică;<br />
remanentă<br />
ε t; ε i;<br />
ε e; ε r<br />
i<br />
% Calcul prin grafic<br />
3. Comportarea la solicitări repetate de tracţiune statică (multiciclice)<br />
Indice de revenire după<br />
solicitarea ciclică<br />
I R % I R = L R /L D Tracţiune cu nivel de<br />
deformaţie constant<br />
4. Comportarea la solicitarea de încovoiere<br />
Indicator specific B S cN cm/<br />
tex 2<br />
B / T tex 2<br />
5. Comportarea la solicitarea de frecare<br />
Coeficient de frecare<br />
1 T<br />
dinamic<br />
ln<br />
α T<br />
µ d – 1<br />
2<br />
Instalaţia F-Metter<br />
SR 13152 -93
294<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Indicii proprietăţilor tensionale ale produselor liniare<br />
Denumire Relaţie analitică Produse<br />
1.1. Rezistenţa la tracţiune:<br />
– forţa de rupere Pr, – forţa de aderenţă Pa 1.2. Rezistenţa specifică,� σS 1.3. Tenacitatea, T<br />
1.4. Lungimea de rupere, L R<br />
1.5. Lungime de aderenţă<br />
1. Indici pentru aprecierea rezistenţei<br />
Tracţiunea maximă<br />
suportată de epruvetă,<br />
înainte de rupere<br />
P<br />
σ S =<br />
A<br />
t<br />
s<br />
P<br />
T =<br />
T<br />
P⋅Nm P<br />
LR<br />
= =<br />
1000 T<br />
LR= P⋅ Nm= Tktex<br />
t<br />
P<br />
Fibre<br />
Fire<br />
Semifabricate<br />
Fibre<br />
Fire<br />
Fibre<br />
Fire<br />
2. Indici pentru aprecierea deformabilităţii<br />
2.1. Alungirea absolută la rupere, ar ar lr l0<br />
2.2. Alungirea relativă la rupere,� ε r<br />
Tabelul IX.6.2<br />
Unităţi de măsură<br />
SI<br />
cN<br />
cN, N, daN<br />
N, daN<br />
cN/mm 2<br />
N/mm 2 ; daN/mm 2<br />
cN/tex<br />
N/tex, daN/tex<br />
Fibre, fire km<br />
Semifabricate m<br />
= − Fibre, fire mm<br />
ar<br />
ε r = ⋅ 100<br />
l<br />
0<br />
3. Indicii transferului proprietăţilor tensionale<br />
Coeficientul de transfer, K TF<br />
K =<br />
T<br />
r<br />
Fibre, fire %<br />
Fibră → fir<br />
Adimensional<br />
– solicitarea de tracţiune constituie o solicitare complexă: unul dintre sistemele de fire-<br />
ţesătură, ochiul/tricot este solicitat la tracţiune; cel de al doilea sistem de fire/ ochiul este<br />
solicitat la încovoiere, compresie, forfecare, frecare;<br />
– comportarea la solicitarea de tracţiune a textilelor plane se sintetizează prin diagrama<br />
polară, care evidenţiază influenţa structurii şi poziţiei firelor asupra proprietăţilor tensionale;<br />
– solicitarea de tracţiune multidirecţională constituie un test de identificare a direcţiilor<br />
de minimă rezistenţă/rezistenţa la întindere radială;<br />
– solicitarea de tracţiune serveşte testării comportării textilelor plane în condiţii<br />
speciale, care simulează utilizarea sau o stare specială a produsului; în această situaţie se<br />
utilizează epruvete fasonate, de dimensiuni adecvate (testele de glisare, sfâşiere, rezistenţa<br />
cusăturilor) sau module speciale de fixare a epruvetelor (testele de întindere radială, de rezistenţă<br />
la străpungere, de aderenţă);<br />
– rezistenţa la plesnire constituie o solicitare de tracţiune multidirecţională.<br />
În tabelele IX.6.3 şi IX.6.4 sunt prezentaţi indicii proprietăţilor tensionale ale produselor<br />
plane la solicitarea de tracţiune unidirecţională: ţesături şi tricoturi şi, respectiv, textile<br />
neţesute, cu observaţia că în tabelul IX.6.3 nu s-au reluat indicii proprietăţilor tensionale care<br />
se definesc identic pentru toate produsele plane (ţesături, tricoturi, neţesute).
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 295<br />
Indicii proprietăţilor tensionale ale ţesăturilor şi tricoturilor<br />
la tracţiune unidirecţională<br />
Tabelul IX.6.3<br />
Denumire / simbol Relaţii analitice Particularităţi Unităţi SI<br />
1.1. Rezistenţa la tracţiune P *: P U – pe<br />
direcţia urzelii; P b – pe direcţia<br />
bătăturii; P ş; P r<br />
1. Indici pentru aprecierea rezistenţei<br />
* PU, P b; P ş; P r<br />
1.2. Lungimea de rupere, Lr * Pr<br />
Lr =<br />
M ⋅b<br />
1.3. Rezistenţa specifică a ţesăturii, P s *<br />
(a tricotului);<br />
P<br />
st ,<br />
Pt<br />
=<br />
N ⋅T<br />
2. Indici pentru aprecierea deformabilităţii<br />
tex<br />
Raportată la sistemele<br />
U; B; şiruri; rânduri<br />
Raportată la sistemele<br />
U; B;<br />
Raportată la sistemele<br />
U; B;<br />
Raportată la rând, 2N<br />
2.1. Alungirea absolută la rupere, ar* ar = lr − l Raportată la sistemele<br />
0<br />
U; B;<br />
2.2. Alungirea relativă la rupere, ε r*<br />
ar<br />
ε r = ⋅ 100<br />
l<br />
0<br />
Raportată la sistemele<br />
U; B;<br />
3. Indici pentru aprecierea transferului proprietăţilor tensionale în sensul fir-ţesătură<br />
Coeficientul de utilizare al tenacităţii<br />
firului în rezistenţa specifică a<br />
ţesăturii, K*<br />
P<br />
K =<br />
T<br />
s, t<br />
F<br />
Raportată la sistemele<br />
U; B;<br />
Indici specifici pentru aprecierea proprietăţilor tensionale<br />
ale materialelor textile neţesute<br />
daN<br />
km<br />
cN/tex<br />
mm<br />
%<br />
–<br />
Tabelul IX.6.4<br />
Denumire / simbol Relaţii analitice Particularităţi Unităţi SI<br />
1. Indici pentru aprecierea rezistenţei specifice<br />
Rezistenţa specifică la tracţiune, σS PN<br />
σ S =<br />
AS<br />
Orientarea solicitării<br />
după axele<br />
tehnologice<br />
daN/mm 2<br />
2. Indici pentru aprecierea transferului în sensul fibră - produs textil neţesut<br />
Coeficientul de utilizare al tenacităţii<br />
fibrelor în rezistenţa specifică a<br />
epruvetei de material textil neţesut, Knt σnt<br />
Knt<br />
=<br />
σ r<br />
Orientarea solicitării<br />
după axele<br />
tehnologice<br />
Adimensional<br />
IX.6.1.1.1. Comportarea mecano-reologică a materialelor textile<br />
Comportarea mecano-reologică a produselor textile se defineşte în raport cu<br />
diagrama efort-deformaţie, care constituie răspunsul materialului la solicitarea de<br />
tracţiune (fig. IX.6.2-IX.6.4).
296<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Observaţii:<br />
Informaţiile rezultate depind de metoda de solicitare; comparaţiile sunt concludente pentru<br />
metoda gradientului de forţă constant d ж F ц<br />
з = const. ч<br />
зи<br />
ч<br />
dt<br />
ш ч<br />
gradientului de deformaţie<br />
constant d ж D ц<br />
з = const. ч<br />
зи<br />
ч<br />
dt<br />
ч<br />
, care permit evidenţierea particularităţilor proprietăţilor de material<br />
ш<br />
pentru aceleaşi condiţii de solicitare (fig. IX.6.1).<br />
Indicii de apreciere ai comportării mecano-reologice (tabelul IX.6.5) particularizează<br />
forma de prezentare a produselor (liniare, plane).<br />
Fig. IX.6.1. Solicitarea la tracţiune cu dF/dt = const.; dD/dt = const.<br />
a b c<br />
Fig. IX.6.2. Diagrama efort-deformaţie şi principiul de determinare al modulului<br />
şi limitei de elasticitate:<br />
a – determinarea modulului de elasticitate, E; b – Metoda Meredith; c – Metoda Coplan /<br />
determinarea limitei de elasticitate<br />
Fig. IX.6.3. Determinarea indicilor de rezistenţă:<br />
forţă / efort de rupere; deformaţie la rupere;<br />
energia de deformare la rupere.<br />
Fig. IX.6.4. Determinarea factorului energiei de<br />
deformare la rupere.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 297<br />
Indicii mecano-reologici ai materialelor textile/definiţi din diagrama<br />
forţă-deformaţie<br />
Denumire/simbol Relaţie analitică Produse<br />
1. Modulul de elasticitate/ definit pe<br />
porţiunea Hooke a diagramei efort-<br />
deformaţie<br />
2. Lucrul mecanic de deformare la<br />
rupere<br />
3. Lucrul mecanic specific de deformare<br />
la rupere:<br />
– „calitate”<br />
– „durabilitate”<br />
4. Factorul lucrului mecanic de<br />
deformare<br />
σ<br />
E = 100<br />
ε<br />
a<br />
∫<br />
W = P⋅dl 0<br />
W<br />
Ws = *<br />
M<br />
W<br />
W<br />
sV<br />
sS<br />
W<br />
=<br />
V<br />
W<br />
=<br />
S<br />
Tabelul IX.6.5<br />
Unităţi de măsură<br />
SI<br />
Liniare, plane cN/tex; daN/tex<br />
Liniare, plane cN·cm; Nm<br />
Liniare, plane cN·cm/cm·tex;<br />
Nm/g<br />
Liniare, plane cN·cm / cm 3 ;<br />
Nm/ cm 3<br />
Plane** Nm/ m 2<br />
f W = W r/P r, a r Liniare, plane Adimensional<br />
IX.6.1.1.2. Comportarea mecano-elastică a materialelor textile<br />
Comportarea mecano-elastică a materialelor textile se defineşte în raport cu diagrama<br />
forţă-deformaţie, în cadrul unui ciclu de solicitare deformare-revenire, prin indicele de<br />
rezilienţă (tabelul IX.6.6).<br />
Observaţii:<br />
1. Rezilienţa se manifestă în solicitările mecanice de tracţiune, compresie, încovoiere,<br />
torsiune şi forfecare, constituind un criteriu de apreciere a comportării materialelor în regim de<br />
utilizare.<br />
2. Prin analiza rezilienţei se poate optimiza regimul tehnologic de prelucrare/ de<br />
utilizare a unui produs în scopul menţinerii / transferului proprietăţilor mecanice în anumite<br />
limite.<br />
IX.6.1.1.3. Comportarea vâscoelastică a materialelor textile<br />
Viscoelasticitatea particularizează comportarea materialelor textile la solicitări mecanice,<br />
prin diferenţa vitezelor de deformare/ revenire, manifestate în timp, prin componentele<br />
(fig. IX.6.5):<br />
– înalt elastice,� εi /deformaţii, reveniri instantanee, cu timpi de răspuns de ordinul<br />
secundelor;<br />
– elastice încetinite, εî/deformaţii, reveniri mai lente, cu timpi de răspuns de ordinul<br />
minutelor;<br />
– remanente, εP / care se menţin la nivelul produsului, după anularea solicitării.<br />
Viscoelasticitatea se manifestă în toate solicitările mecanice: tracţiune, compresie,<br />
încovoiere, torsiune, îndoire.
298<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Caracterizarea mecano-reologică a materialelor textile<br />
Denumire / simbol Relaţie analitică<br />
Lucrul mecanic de deformare<br />
a<br />
т<br />
W = PЧdl Lucrul mecanic de revenire din deformare W = k·AABC Rezilienţă/indicele de rezilienţă, R[%]:<br />
AABC<br />
reprezintă raportul dintre energia de<br />
R =<br />
AABO<br />
revenire şi, respectiv, energia de deformare<br />
a produsului, la un nivel de deformaţie<br />
totală determinat.<br />
Histereză HDl = P1Dl - P2Dl<br />
Fig. IX.6.5. Evidenţierea componentelor deformaţiei<br />
prin diagrama F-D (ca funcţie de încărcare şi timp).<br />
Fig. IX.6.6. Curba mecano-reologică<br />
de tip D(t)P = const.<br />
0<br />
Tabelul IX.6.6<br />
Fig. IX.6.7. Curba mecano-reologică<br />
de tip P(t)D = const.<br />
Viscoelasticitatea se ilustrează prin curbe mecano-reologice (fig. IX.6.6 şi IX.6.7):<br />
– D(t)P = const., obţinute la încărcarea epruvetei cu sarcină constantă, un interval de timp<br />
determinat;
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 299<br />
– P(t)D = const., obţinute prin menţinerea epruvetei la nivel de deformaţie constant, un<br />
interval de timp determinat.<br />
Comportarea vâscoelastică a materialelor textile se apreciază prin indici, care exprimă:<br />
– grad de elasticitate Ge [%]: capacitatea de revenire din deformare a materialelor<br />
textile;<br />
– grad de plasticitate Gp [%]: capacitatea materialelor textile de a se deforma<br />
permanent.<br />
IX.6.1.2. Maşini de încercat la tracţiune<br />
IX.6.1.2.1. Structura şi elementele constructive specifice maşinilor<br />
de încercat la tracţiune<br />
Determinarea proprietăţilor tensionale ale materialelor textile se realizează pe maşini de<br />
încercat la tracţiune prevăzute cu dispozitive, mecanisme şi linii de măsurare a forţei şi,<br />
respectiv a deformaţiei, cu funcţionare sincronizată.<br />
Maşina de încercat la tracţiune (fig. IX.6.8) se compune din următoarele elemente:<br />
– dispozitiv de fixare al epruvetei: format din clema activă, C1, motoare şi clema<br />
pasivă, C2, de prindere; clemele pot fi acţionate: manual (strângere prin şurub), mecanic (prin<br />
intermediul unor mecanisme sincronizate funcţional cu durata încercării) sau pneumatic;<br />
distanţa dintre cleme este reglabilă şi se adaptează la valoarea lungimii libere de prindere, fiind<br />
standardizată în funcţie de tipul epruvetei solicitate;<br />
– mecanismul de acţionare al clemei motoare, constând dintr-un lanţ cinematic rigid, cu<br />
funcţionare precisă, în cadrul căruia receptorul este o mufă 3, solidară cu clema C1 şi antrenată<br />
în mişcare de translaţie de un ax filetat; solicitarea de tracţiune se execută pe un sens al mişcării<br />
de translaţie, până la ruperea epruvetei, iar revenirea la starea iniţială se obţine prin comandă<br />
manuală sau prin comandă program;<br />
– motorul maşinii de încercat la tracţiune, ale cărui caracteristici se adaptează<br />
scopului propus; se utilizează motoare de curent alternativ sau continuu prevăzute cu<br />
reductoare (sau variatoare) de turaţie (1; 2), în limitele condiţiilor metrologice, impuse de<br />
încercare;<br />
– lanţul metrologic pentru măsurarea forţei (LMF) este ataşat clemei pasive, care preia<br />
prin intermediul epruvetei solicitarea de tracţiune, pe tot parcursul încercării, până în momentul<br />
ruperii; acesta conţine un element sensibil (ES) care converteşte deplasarea sau deformaţia întrun<br />
semnal a cărui valoare este proporţională cu forţa de întindere;<br />
– lanţul de măsurare pentru deformaţie (LMD) a cărui structură se diferenţiază în<br />
funcţie de modul de solicitare: solicitarea sub gradient de forţă / deformaţie constant<br />
(clema pasivă fixă; măsurarea urmăreşte deplasarea clemei motoare faţă de poziţia<br />
iniţială); solicitarea cu viteza clemei motoare, constantă (clema pasivă mobilă, iar măsurarea<br />
urmăreşte deplasarea relativă a celor două cleme);<br />
– dispozitiv de înregistrare a funcţiei F = f(d) ce redă legătura dintre forţa de întindere<br />
aplicată epruvetei şi deformaţia corespunzătoare acesteia, pe tot parcursul solicitării, până în<br />
momentul ruperii; dispozitivele de înregistrare pot fi acţionate: mecanic, cu precizie de<br />
funcţionare diminuată de forţele de frecare şi inerţie; mecanic, prin servomotor (principiul<br />
compensării automate) sau prin intermediul unui sistem de calcul ce sincronizează informaţiile<br />
de măsurare.
300<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
În funcţie de metoda de solicitare şi de elementele sensibile utilizate, maşinile de<br />
încercat la tracţiune pot fi deservite: manual, automatizat (ca deservire şi înregistrare a<br />
rezultatelor sau în sensul de conducere prin calculator a întregului proces de măsurare).<br />
Fig. IX.6.8. Structura generală a maşinii de încercat la tracţiune.<br />
IX.6.1.2.2. Domenii de utilizare ale maşinilor de încercat<br />
la tracţiune<br />
Maşinile de încercat la tracţiune sunt construite pe principii:<br />
• mecanice:<br />
– principiul pendulului: încercare produse liniare, textile plane;<br />
– principiul planului înclinat: încercare produse liniare; textile plane, în regim static şi<br />
dinamic;<br />
• electronice, universale: principiul de conversie al deformaţiei unei bare elastice în<br />
semnal electric (cu traductoare de forţă rezistive, transformatoare).<br />
Încercările la tracţiune se realizează:<br />
– individual, în mănunchi/jurubiţă la produse liniare: fibre, fire, semifabricate;<br />
– individual, la textile plane.<br />
IX.6.1.2.3. Particularităţile elementelor constructive ale maşinii<br />
de încercat la tracţiune<br />
Elementele constructive ale maşinii de încercat la tracţiune determină caracteristicile<br />
tehnice impuse de utilizare: cadenţa măsurărilor; versatilitatea maşinii de încercat la tracţiune;<br />
deservirea uşoară; performanţele de măsurare.<br />
Elementele constructive sunt interdependente şi se adaptează structurii lanţului de<br />
măsurare F/D, care, la rândul său, se structurează în funcţie de senzor; principiul fizic al<br />
senzorului clasifică maşinile de încercat la tracţiune (tabelul IX.6.7) şi diferenţiază<br />
performanţele de ansamblu.<br />
În structura lanţurilor de măsurare ale maşinilor de încercat la tracţiune se utilizează<br />
senzori mecanici sau electronici care determină modul de execuţie al solicitării de tracţiune,<br />
rezultatele şi calitatea procesului de măsurare.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 301<br />
Senzorii adoptaţi impun principiul fizic de măsurare cu utilizare generală sau mai<br />
restrânsă; prin caracteristicile statice, asigură performanţele impuse la diferite categorii de<br />
teste.<br />
Tabelul IX.6.7<br />
Principii constructive şi performanţe tehnice de ansamblu ale maşinilor<br />
de încercat la tracţiune<br />
Maşini de încercat la tracţiune<br />
Senzori mecanici pentru forţă / deformaţie Senzori electronici pentru forţă / deformaţie<br />
1. Caracterul procesului de măsurare<br />
Măsurare cu inerţie Măsurare fără inerţie<br />
2. Principiul de aplicare al solicitării<br />
Gradient de forţă constant, dF/dt = const. Gradient de deformaţie constant, dD/dt = const.<br />
Destinaţie precizată (fibră; fir; ţesătură)<br />
Maximum două domenii de măsură pentru forţă<br />
Compatibilitate cu module standardizate pentru<br />
diversificarea încercărilor<br />
Permite determinarea, exclusiv, a indicatorilor<br />
proprietăţilor tensionale<br />
Individual / prelucrare statistică<br />
Înregistrări grafice<br />
3. Flexibilitatea în utilizare<br />
Se adaptează necesităţilor prin schimbarea<br />
modulului de fixare al epruvetei<br />
Extensia şi divizarea domeniului de măsură pentru<br />
forţă<br />
Compatibilitate cu module standardizate pentru<br />
diversificarea încercărilor<br />
Permite extinderea gamei încercărilor efectuate şi<br />
determinarea indicatorilor adecvaţi<br />
4. Prezentarea rezultatelor<br />
Individual<br />
Prelucrare statistică (în timp real)<br />
Înregistrări grafice performante (în timp real)<br />
5. Automatizarea deservirii şi prezentării datelor<br />
În cazul dinamometrului cu plan înclinat Posibilă pentru fibre, fire<br />
6. Procesarea testului<br />
– Pentru fibre, fire<br />
Cu fixarea manuală a epruvetelor pentru ţesături,<br />
tricoturi, textile neţesute<br />
IX.6.1.2.3.1. Dispozitivul de fixare al epruvetelor<br />
Dispozitivul de fixare al epruvetelor este format din două cleme şi este adaptat<br />
constructiv, prin geometrie, la tipul de material supus încercării: produse liniare (fig. IX.6.9);<br />
produse plane (fig. IX.6.10); sistemul de fixare al epruvetelor este conceput în funcţie de forma<br />
de prezentare a acestora.<br />
Lungimea liberă de prindere a epruvetei este egală cu distanţa iniţială reglabilă, fixată<br />
la valoarea standardizată; dacă scopul testului impune o altă valoare, acest lucru se specifică în<br />
raportul de analiză.<br />
Epruvetele realizate din suprafeţe textile au standardizate, diferite forme şi dimensiuni<br />
atât pentru solicitarea la tracţiune, cât şi pentru testarea la solicitarea de sfâşiere, glisare,<br />
forfecare.
302<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Forma, dimensiunile şi suprafaţa activă a clemelor dispozitivului de fixare se adaptează<br />
structurii textile a epruvetei testate (fig. IX.6.11): suprafaţa activă poate fi netedă (fig. IX.6.11,a),<br />
rugoasă (fig. IX.6.11,c, d) sau ondulată (fig. IX.6.11,b), iar dimensiunile se adoptă în funcţie de<br />
domeniul de variaţie al forţelor de tracţiune măsurate (fig. IX.6.12).<br />
a<br />
b<br />
c<br />
Fig. IX.6.9. Epruvete standard pentru testarea proprietăţilor tensionale<br />
ale produselor liniare:<br />
a – solicitare individuală; b – solicitare în harfă (fire); c – solicitare<br />
în jurubiţă (fire); d – solicitare în mănunchi(fibre)<br />
Fig. IX.6.10. Dimensiuni standardizate ale epruvetelor<br />
din suprafeţe textile.<br />
a. b. c. d.<br />
d
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 303<br />
Fig. IX.6.11. Suprafaţa activă a clemelor dispozitivului de fixare<br />
al epruvetelor.<br />
Fig. IX.6.12. Dispozitive de fixare ale epruvetelor.<br />
Dispozitivele pentru fixarea epruvetelor utilizate pentru deservirea dinamometrelor cu<br />
domenii extinse de măsurare /cu mai multe domenii ale forţei de întindere sunt modulare şi se<br />
asociază cu o anumită celulă de măsură pentru forţă.<br />
Forţa de închidere a clemelor, N, este impusă de domeniul de măsurare al forţei în<br />
regimul de încercări de tracţiune şi determină valoarea forţei de frecare (Ff = µ·N) care se<br />
opune alunecării epruvetei faţă de clemele dinamometrului, pe tot parcursul solicitării, şi<br />
trebuie să fie mai mare decât valoarea forţei de întindere aplicate epruvetelor în regimul de<br />
solicitare adoptat.<br />
Observaţii:<br />
1. În cazul testării produselor liniare, dispozitivul de fixare poate substitui dispozitive<br />
de alimentare automată, care permit: dirijarea programată a firului şi pretensionarea prin<br />
intermediul operatorului automat (conducător de fir multiplu prevăzut cu cleme echidistante<br />
care alimentează firul la dispozitivul de fixare); preluarea firului din conducătorul de fir<br />
multiplu – se realizează cu ajutorul unui braţ pendular care oscilează pe o traiectorie sub forma<br />
unui arc de cerc ce intersectează direcţia de solicitare în dreptul clemelor, acesta transportând<br />
firul sub controlul unui senzor mecanic sau optic şi determinând închiderea/deschiderea<br />
succesivă a clemelor în timpul programului de solicitări.<br />
2. Automatizarea alimentării determină: creşterea frecvenţei măsurărilor, creşterea<br />
preciziei prin eliminarea pierderilor de torsiune şi extinderea posibilităţilor de interpretare prin<br />
modul de eşantionare (determinările sunt consecutive, iar prelevarea este echidistantă);<br />
sistemul este compatibil atât cu maşinile de încercat la tracţiune construite pe principii<br />
mecanice (dinamometrul Uster – principiul planului înclinat),cât şi cu maşinile de încercat la<br />
tracţiune construite pe principii electronice (dinamometrul Uster Tensorapid – principiul<br />
gradient de deformaţie constant).<br />
IX.6.1.2.3.2. Mecanisme pentru acţionarea maşinii de încercat<br />
la tracţiune
304<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Mecanismele pentru antrenarea clemei active sunt acţionate de la un motor de curent<br />
continuu sau alternativ, ale cărui caracteristici sunt adecvate domeniului de măsură pentru forţa<br />
de întindere (dependentă de tipul de material încercat). Regimul de încercări impune controlul<br />
turaţiei motorului, care trebuie să fie constantă, indiferent de metoda de solicitare.<br />
Deoarece viteza clemei motoare constituie un factor metrologic care influenţează<br />
rezultatul măsurării, lanţul cinematic care asigură:<br />
– transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie la receptor,<br />
– inversarea sensului mişcării de translaţie pentru revenirea clemei motoare la poziţia<br />
iniţială,<br />
– plasarea valorii vitezei clemei active în limitele standardelor,<br />
trebuie să conţină un reductor sau un variator de turaţie (cu posibilitatea reglării continue, în<br />
limite determinate). Ruperea epruvetei, sesizată la valoarea maximă a forţei de întindere,<br />
întrerupe mişcarea clemei active şi permite comanda de inversare a sensului de deplasare.<br />
În cazul maşinilor de încercat la tracţiune multifuncţionale, comenzile de oprire şi de<br />
inversare a sensului de mişcare trebuie să se execute rapid, fără şocuri, pentru a permite<br />
extinderea determinărilor asupra caracteristicilor elastice (solicitări ciclice; solicitări ciclice<br />
repetate), caracteristicilor vâscoelastice sau asupra altor categorii de solicitări.<br />
Utilizarea motoarelor de curent continuu cu turaţie reglabilă sau cu blocul de acţionare<br />
complet automatizat (Zellwegger Uster,Textechno, Mesdan, Instron) extinde regimul de viteze<br />
de solicitare, adaptând încercarea de laborator la condiţiile de prelucrare tehnologică /<br />
imposibil de realizat la soluţiile constructive clasice, care utilizează reductoare cu roţi de<br />
fricţiune, transmisie melcată şi cuplaje mecanice.<br />
IX.6.1.2.3.3. Senzori şi lanţuri de măsurare pentru forţă<br />
Lanţul de măsurare pentru forţă (LMF) determină forţa de întindere prin: conversia<br />
forţei în semnal cu traductoare mecanice sau conversia deformaţiei în semnal cu senzori<br />
electronici. Forţa / deformaţia sunt iniţiate prin mişcarea clemei motoare, transmisă de epruvetă<br />
traductorului sau senzorului mecanic /electronic.<br />
Traductorul de tip pendular determină solicitarea la tracţiune a epruvetei şi măsoară<br />
forţa de întindere aplicată; traductorul de tip plan înclinat determină forţa de întindere, pe care<br />
o măsoară şi o indică (tabelul IX.6.8).<br />
Observaţii:<br />
1. Principiul pendulului este utilizat în construcţia dinamometrelor pentru produse<br />
liniare şi plane; solicitarea de tracţiune se realizează individual (pentru toate produsele); în<br />
mănunchi (fibre); jurubiţă sau harfă (fire). Pentru textile plane, gama determinărilor se extinde<br />
cu module standardizate; încercarea de tracţiune nu se realizează sub gradient de forţă sau<br />
gradient de deformaţie constant.<br />
2. Utilizarea L M F cu traductoare mecanice corespunde încercărilor la tracţiune în<br />
regim static (tabelul IX.6.8); extinderea utilizării în regimul dinamic de măsurare nu este<br />
recomandată (sau se limitează la frecvenţe joase), deoarece deplasarea componentelor<br />
generează forţe de frecare şi inerţie ce determină erori de măsurare.<br />
3. Domeniul de măsură pentru forţă este determinat de valoarea G (greutatea ataşată la<br />
pendul; greutatea căruciorului) şi extinderea sa se obţine prin creşterea greutăţii; utilizarea<br />
alternativă poate cauza reducerea sensibilităţii pentru D (0-Gmin).
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 305<br />
Senzorul electronic determină versatilitatea maşinii de încercat la tracţiune prin<br />
extensibilitatea domeniului de măsură, care se realizează cu diferite celule de măsură, şi prin<br />
dispozitivul de fixare al epruvetei (modular, în funcţie de destinaţie).<br />
Observaţii:<br />
1. Utilizarea senzorilor electronici (în structura LMF) determină creşterea preciziei şi<br />
reproductibilităţii măsurărilor, fiind posibilă automatizarea procesului de măsurare.<br />
2. Opţiunea firmelor constructoare pentru un anumit tip de senzor se justifică mai mult<br />
prin relaţiile comerciale şi nu are implicaţii asupra performanţelor de măsurare, care sunt similare.<br />
3. Solicitarea la tracţiune se produce prin deformarea epruvetei de material textil sub<br />
gradient de deformaţie constant, iar forţa de întindere F este dependentă de deformaţia<br />
aplicată, D, în orice moment al încercării.<br />
4. Lanţul de măsurare al forţei este precis şi extensibil (ca domeniu de măsură) şi permite<br />
extinderea gamei de încercări efectuate asupra epruvetelor de material textil; maşina de încercat la<br />
tracţiune devine universală, caracterizându-se printr-o deosebită flexibilitate (tabelul IX.6.11).<br />
În lanţul de măsurare al forţei se realizează:<br />
– conversia liniară forţă-deformaţie prin intermediul barei elastice AB, supusă pe tot<br />
parcursul încercării la solicitarea de încovoiere;<br />
– conversia liniară deformaţie-semnal electric (tensiune/ deformaţie) prin intermediul<br />
parametrilor R (rezistenţă electrică); C (capacitate electrică); L (inductanţă; variabile în raport<br />
cu geometria barei AB).<br />
În acest scop, sunt utilizate traductoarele electronice alcătuite din senzor (element<br />
sensibil, care transformă mărimea de măsurat în parametru variabil) şi adaptor (circuit de<br />
măsurare care transformă variaţia parametrului în semnal):<br />
● senzorul rezistiv (marca tensometrică) preia deformaţia barei elastice, convertind-o în<br />
variaţie de rezistenţă; adaptorul realizat sub forma unei punţi converteşte variaţia rezistenţei în<br />
semnal electric analogic sau numeric. Deformaţia barei este foarte mică /10 –4 mm, deci clema<br />
pasivă (solidară cu bara) este practic fixă, iar solicitarea se produce cu gradient de deformaţie<br />
constant (la viteza constantă a clemei motoare);<br />
● senzorul inductiv, realizat ca transformator diferenţial liniar variabil, preia deformaţia<br />
elastică a barei, convertind-o în semnal tensiune, cules la bornele bobinei secundare.<br />
Semnalul este livrat ca tensiune variabilă, proporţională cu deformaţia; precizarea sensului de<br />
variaţie al semnalului se realizează cu un redresor sensibil la fază (fig. IX.6.13).<br />
IX.6.1.2.3.4. Senzori şi lanţuri de măsurare pentru deformaţie<br />
Tipul de senzor şi structura lanţului de măsurare pentru deformaţie sunt dependente de<br />
execuţia solicitării de tracţiune; determinarea deformaţiei epruvetei solicitate presupune<br />
utilizarea conversiei deformaţiei în semnal/ deplasare, principiu mecanic; semnal electric/traductor<br />
generator.<br />
Principiul mecanic permite determinarea deformaţiei în funcţie de raportul de transmisie:<br />
– sub raport de transmisie 1 / 1: solicitarea de tracţiune se execută:<br />
• sub gradient de deformaţie constant: măsurarea deformaţiei se execută prin<br />
indicarea poziţiei clemei motoare faţă de un reper fix; prin calculul deplasării<br />
clemei motoare / în funcţie de turaţia organului de antrenare al acesteia;<br />
• sub gradient de forţă constant; măsurarea deformaţiei se execută tot prin indicarea<br />
sau înregistrare poziţiei clemei motoare faţă de poziţia de referinţă;
306<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
• cu Vt = const.: măsurarea deformaţiei epruvetei se execută prin determinarea<br />
variaţiei distanţei dintre clemele sistemului de fixare al epruvetelor;<br />
– sub raport de transmisie diferit de 1 / 1:<br />
• prin intermediul unor lanţuri cinematice adaptate scopului propus; această modalitate<br />
de măsurare presupune existenţa unor piese în mişcare şi se caracterizează prin<br />
apariţia unor forţe de frecare şi inerţie ce reduc precizia măsurării;<br />
• măsurarea concomitentă cu înregistrarea individuală a deformaţiei la rupere, pentru<br />
fiecare epruvetă încercată, este cunoscută ca diagrama Stroke.<br />
Tabelul IX.6.8<br />
Principii mecanice utilizate în structura lanţurilor de măsurare pentru forţă<br />
Schema de principiu a elementului sensibil<br />
Stelometru (Fl1 = G x = Gl2 sin�)<br />
1,2 – cleme; 3 – pendul; 4 - suport<br />
cu lagăr; 5 - bolţ; 6 - ax<br />
1. Dinamometre pendulare<br />
1.1. Aplicaţii în controlul firelor şi ţesăturilor<br />
1.2. Aplicaţii în controlul fibrelor /solicitare în mănunchi<br />
DS-3<br />
1, 2 – cleme; 3 – pendul;<br />
4 – pârghie de încărcare, cu<br />
greutate; 5 – amortizor<br />
2.Dinamometre cu plan înclinat / controlul firelor şi fibrelor<br />
Relaţii analitice pentru<br />
determinarea forţei de<br />
întindere; observaţii<br />
1. P r = G Rsinα�<br />
dP / dt = K cos α dα / dt<br />
2. P y = Gx; P = K tg α<br />
dP / dt = K cos α dα / dt<br />
Solicitarea iniţiată prin<br />
deplasarea clemei inferioare cu<br />
viteză constantă; nu se<br />
realizează sub gradient de forţă<br />
constant.<br />
DKV<br />
1, 2 – cleme; 3 – pendul;<br />
4 – mecanismul de iniţiere al<br />
solicitării
1. Uster Tensomat<br />
T = G sinα�<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 307<br />
2. Pressley<br />
F l = G x<br />
T r = P R; P = r / R T<br />
T = G sinα<br />
�P = x (r G / R l)<br />
pentru: V = dx /dt = const.;<br />
dF / dt = const.<br />
Solicitarea iniţiată prin<br />
coborârea planului cu viteză<br />
constantă; sub gradient de<br />
forţă constant.<br />
Se pretează la automatizarea<br />
alimentării epruvetelor de fir.<br />
a. traductorul rezistiv b. traductorul transformator TDLV<br />
Marca tensometrică<br />
Traductorul complex<br />
R = ρl/S<br />
dR / R = dρ/ ρ+ dl / l −dS/<br />
S<br />
∆ R / R = k⋅∆ l/ l<br />
F 192EI<br />
l −<br />
= ⋅<br />
Circuitul şi semnalul de măsurare Semnalul de măsurare<br />
3<br />
Ue = 1/2·Ua·(∆R/R) Us = U 35 – U 45 = 2k·x i(N 2/N 1)·Up
308<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Principiul de determinare şi înregistrare a forţei de întindere<br />
Fig. IX.6.13. Principiile fizice ale traductoarelor utilizate<br />
în dinamometrie.<br />
Principiul electronic permite determinarea deformaţiei în cazul solicitării cu<br />
dD/dt = const., când clema pasivă este practic staţionară; viteza clemei active este determinată<br />
de turaţia axului de antrenare a mufei filetate (fig. IX.6.8), nA; vA = K·nA = const.;<br />
Observaţii:<br />
1. Măsurarea poate fi realizată prin intermediul unui tahometru inductiv, analogic sau<br />
numeric.<br />
2. Prin sincronizarea funcţională a lanţului de măsurare şi înregistrare a deformaţiei, cu<br />
lanţul de măsurare a forţei, se obţine subansamblul pentru înregistrarea diagramei caracteristice<br />
forţă-deformaţie (F-D).<br />
3. Aplicarea acestui principiu extinde gama încercărilor de tracţiune la: solicitări<br />
ciclice; solicitări ciclice repetate, în regim de joasă frecvenţă, şi determinarea proprietăţilor<br />
vâscoelastice ale materialelor textile.<br />
4. Rezultatele proceselor de măsurare care utilizează senzori electrici pentru forţă şi<br />
deformaţie sunt compatibile, pot fi sincronizate şi redate grafic sub forma diagramei F-D, care<br />
redă fidel interdependenţa celor două mărimi.<br />
IX.6.1.3. Particularităţi şi performanţe constructive<br />
ale maşinilor de încercat la tracţiune<br />
IX.6.1.3.1. Dinamometre electronice. Echipamente de testare<br />
Determinarea automată a forţei şi alungirii la rupere a firelor diferenţiază net testarea<br />
proprietăţilor mecanice ale firelor textile de testarea prin operare manuală; operarea este mai<br />
simplă, cu o mai bună supraveghere a rezultatelor / capacitate mărită de testare; posibilitatea de<br />
testare a benzilor, jurubiţelor şi ţesăturilor.<br />
Forţa de pretensionare şi absorbţia firului pot fi programate la pornire şi /sau după<br />
fiecare test; închiderea clemei de tragere reţine firul deasupra clemei de măsurare şi îl conduce<br />
între cleme cu o mare viteză de execuţie.<br />
Resturile de fir testat se aspiră într-o cameră colectoare sau într-un conteiner extern, în<br />
cazul firelor groase şi rigide.<br />
Observaţii:<br />
1. Testarea implică următoarele particularităţi:<br />
• materiale foarte rezistente: se impune închiderea pneumatică şi dispunerea pe direcţie<br />
orizontală a suprafeţelor active ale clemelor;<br />
• fibre /fire (solicitare individuală): se impune utilizarea clemelor în formă de disc plat<br />
sau formă cilindrică cu zona activă aplatisată;
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 309<br />
• textile plane; fire în jurubiţă sau în harfă: se asigură fixarea manuală în clemele<br />
dispozitivului de prindere.<br />
2. Geometria clemelor din dispozitivul de fixare al epruvetei se adaptează structurii<br />
epruvetei (fig. IX.14, a şi b).<br />
3. În cazul testării epruvetelor de fibre (fire) se poate automatiza deservirea prin:<br />
alimentare automată cu introducerea probelor pretensionate în dispozitivul/ rastelul de alimentare;<br />
în cazul testării firelor, acestea sunt preluate din rastel, cu un conducător de fir multiplu (N 40),<br />
care efectuează o mişcare de translaţie intermitentă, cu pas constant, după efectuarea unui<br />
număr programat de determinări.<br />
Testarea cu viteze mari se realizează prin introducerea firelor în zona de solicitare<br />
printr-un sistem de desfăşurare şi măsurare continuă a rezistenţei la întindere a firului<br />
(fig. IX.6.15).<br />
a<br />
b<br />
c<br />
d
310<br />
e<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
f<br />
Fig. IX.6.14. Adaptarea geometriei dispozitivelor de fixare ale epruvetei la structura epruvetei:<br />
a – sistemul Statimat 4 – cu devierea automată a firului la intrarea în clemă; b – sistemul<br />
Statimat ME – cu dispozitiv de alimentare cu role; c – sistemul Statimat ME – test fire foarte<br />
rezistente; d – sistemul Statimat ME – test monofilamente; e – sistemul Statimat ME – test benzi<br />
ţesătură; f – sistemul Statimat ME- test eşantion de formă specială; g – sistemul Statimat ME – test<br />
semifabricat filatură; h – sistemul Statimat ME- test jurubiţă).<br />
g<br />
h
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 311<br />
Fig. IX.6.5. Sistemul Uster Tensojet – traseul de măsurare.<br />
IX.6.1.3.2. Metodologii de testare şi analiză specifice echipamentelor<br />
performante<br />
Programele standard pentru testele tensionale asupra firelor includ următoarele funcţii:<br />
– determinarea tenacităţii, alungirii la rupere, a lucrului mecanic de deformare la rupere,<br />
a valorilor intermediare corespunzătoare unor alungiri sau forţe specificate şi a modulelor în<br />
orice punct selectat de pe curba forţă-alungire;<br />
– calculul valorilor medii, maxime, minime ale coeficienţilor de variaţie şi ale intervalelor<br />
de încredere corespunzătoare seriilor de date sau întregului test;<br />
– consemnarea depăşirii limitei specificate pentru forţă, alungire, fineţe;<br />
– investigarea automată a relaţiei dintre parametrii de structură şi indicii mecanici ai<br />
firului (torsiune-tenacitate; torsiune-alungire la rupere);<br />
– rezultatele experimentale şi condiţiile de testare sunt prezentate numeric şi grafic:<br />
curbe forţă-alungire/ individuale, medii; repartiţia tenacităţii şi alungirii la rupere;<br />
– memorarea valorilor indicilor de apreciere ai proprietăţilor tensionale şi ai parametrilor<br />
statistici;<br />
– realizarea băncii de date pe baza rezultatelor ce se păstrează pe hard disc.<br />
Toate rezultatele grafice şi numerice se prelucrează automat, prin sistemul de calcul;<br />
rezultatele analizei se redactează sub forma unui protocol de încercare (fig. IX.6.16), care<br />
constituie un document de certificare a calităţii produsului: diagrama de solicitare (rupere);<br />
diagrama de distribuţie a forţei de rupere şi alungirii la rupere; diagrama forţă-alungire pentru<br />
măsurătorile individuale de pe un format.
312<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Controlul instrumentului de măsură şi achiziţionarea datelor sunt computerizate;<br />
conectarea la un calculator PC printr-o interfaţă serială permite diagnoze în cazul unor defecte.<br />
a b<br />
c<br />
Fig. IX.6.16. Protocolul de încercare de la diverse tipuri de dinamometre electronice:<br />
a – Fafegraph HR –Textechno; b – sistemul Statimat – ME; c – sistemul Uster Tensorapid.<br />
Observaţii:<br />
1. Deoarece determinarea proprietăţilor tensionale se referă la segmente de fir de aceeaşi<br />
lungime, prelevate la distanţe egale, în cazul alimentării automate se poate urmări autocorelaţia<br />
valorilor specifice în lungul firului analizat şi se poate estima funcţia spectrală; prin<br />
determinările realizate în lungul firului pot fi scoase în evidenţă efectele de variaţie periodică<br />
ale indicilor proprietăţilor tensionale, iar lungimile de undă detectate în acest caz pot fi<br />
atribuite unor fenomene cu caracter periodic, de natură să perturbe procesul de formare a<br />
firului. Acest mod de evaluare a proprietăţilor tensionale este utilizat în scopul optimizării<br />
parametrilor de prelucrare a firelor pe maşinile de filat.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 313<br />
2. Sistemele de măsurare utilizate în determinarea proprietăţilor tensionale au o<br />
flexibilitate deosebită şi pot fi utilizate în testarea întregii game de produse textile, prin simpla<br />
schimbare a dispozitivelor de fixare a epruvetelor; sistemele permit determinarea proprietăţilor<br />
elastice şi vâscoelastice, realizarea încercărilor în regim de solicitare repetată, cu posibilitatea<br />
de determinare a rezilienţei.<br />
3. Rapiditatea efectuării încercărilor şi volumul mare de informaţii dobândite, precum şi<br />
prelucrarea acestora în cele mai convenabile forme, transformă maşina clasică de încercare la<br />
tracţiune într-un instrument complex, indispensabil în asigurarea calităţii produselor textile.<br />
IX.6.1.3.3. Caracteristicile tehnice ale maşinilor de încercat la tracţiune<br />
mecanice şi electronice<br />
Se prezintă în continuare caracteristicile tehnice ale maşinilor de încercat la tracţiune<br />
mecanice (tabelul IX.6.9) şi electronice (tabelul IX.6.10) pentru fire, respectiv performanţele<br />
tehnice ale ultimelor tipuri de dinamometre electronice /sisteme / pentru testarea fibrelor;<br />
produselor liniare şi ale produselor plane (tabelul IX.6.11).<br />
Caracteristici<br />
Firma<br />
Principiul<br />
constructiv<br />
Domenii de<br />
măsură forţă<br />
Număr domenii<br />
pentru forţă<br />
Prag de<br />
sensibilitate<br />
pentru forţă<br />
Caracteristicile tehnice ale dinamometrelor mecanice<br />
MTF-64-<br />
TEBA,<br />
România<br />
FY 19/AMETRIMPEX,<br />
Ungaria<br />
FY 17<br />
METRIMPEX,<br />
Ungaria<br />
Tabelul IX.6.9<br />
Uster ZELLWEGER,<br />
Elveţia<br />
Pendular Pendular Plan înclinat Plan înclinat<br />
500 cN;<br />
5000 cN<br />
3 /7 /15 /30 N 0,2...0,6 N<br />
100...200 N<br />
0,2...0,6 N<br />
100...200 N<br />
2 4 6 6<br />
1 % pentru<br />
fiecare domeniu<br />
0,01/0,02 /0,05 / 0,1 N 0,2 - 20 N 0,2 - 20 N<br />
Precizie 1 % 1 % 1 % 1 %<br />
Distanţa la 500 500 mm reglabilă 500; 250 500; 250<br />
cleme, mm reglabilă,<br />
pas 100<br />
pas 100<br />
Cursa clemei<br />
mobile, mm<br />
200 500...990 200 200<br />
Măsurarea Principiu Principiu mecanic; Principiu Principiu mecanic;<br />
alungirii mecanic; automată<br />
mecanic; automată<br />
automată<br />
automată<br />
Înregistrarea<br />
alungirii<br />
– – Mecanic 1/1 Mecanic 1/1<br />
Viteza de 100 - 300; 50 - 500 Timp de rupere Timp de rupere<br />
solicitare,<br />
mm/min<br />
300 - 1000<br />
standardizat standardizat<br />
Înregistrarea Principiu<br />
– Diagrama Stroke Diagrama Stroke<br />
alungirii mecanic
314<br />
Caracteristici<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Firma<br />
Principiul de<br />
măsurare al forţei<br />
Domenii de măsură<br />
forţă<br />
Număr de domenii<br />
pentru forţă<br />
Caracteristicile tehnice ale dinamometrelor electronice<br />
Zwick (1402;<br />
1421; 1461)<br />
dD/dt = const.<br />
inductiv<br />
Zwick<br />
Textimat 1504<br />
dD/dt = const.<br />
TDLV<br />
METRIMPEX<br />
FY -36 Ungaria<br />
dD/dt = const.<br />
rezistiv<br />
Tabelul IX.6.10<br />
Textechno Statimat<br />
dD/dt = const.<br />
inductiv<br />
50 N; 500 N 200 N 30/ 60 N 1 /10 N<br />
4<br />
1: 1; 1: 2; 1: 5;<br />
1: 10;<br />
6 3<br />
1: 1; 1: 2.5; 1: 5;<br />
4<br />
1: 1; 1: 2; 1: 5;<br />
1: 10;<br />
Precizie (forţă) ±0,1 cN ±0,1 cN ±0,1 cN ±0,1 cN<br />
Distanţa la cleme,<br />
mm<br />
500, reglabilă; 500, reglabilă 900; 800; 500 600<br />
Cursa clemei mobile 220; 600; 900 540...940 200 200<br />
Măsurarea alungirii Numerică Numerică Numerică Numerică<br />
Precizie (alungire),<br />
mm<br />
±0,1 ±0,1 ±0,1 ±0,1<br />
Înregistrare grafică F-D F (t); D(t); F (t); D(t);<br />
F-D<br />
F-D<br />
F-D<br />
Domeniu de redare,<br />
mm<br />
250 250 250 120<br />
Viteza de solicitare,<br />
mm/min<br />
1-1200 30-1500 50-1000 30-3000<br />
Dinamometre electronice<br />
Particularităţi ale echipamentului de testare<br />
Tabelul IX.6.11<br />
Caracteristici tehnice<br />
Testarea şi evaluarea datelor<br />
1 2 3<br />
SISTEMUL STATIMAT 4 (Textechno)<br />
– Testare proprietăţi tensio- – Metoda automatizată de<br />
nale ale firelor tehnice şi testare: solicitarea statică a<br />
altor materiale (ţesături, firelor; aplicarea automată<br />
benzi, semitorturi) cu dispo- a torsiunii suplimentare,<br />
zitive de fixare adecvate. devierea automată a firului<br />
– Repartizarea unei torsiuni pentru reducerea tensiunii<br />
liber programabile înaintea clemelor<br />
înaintea testului curent. (opţional); testarea fineţii<br />
Introducerea torsiunii firului (opţional).<br />
suplimentare elimină efec- – Forţa de măsurare: niveluri<br />
tele de rupere progresivă şi de măsurare 10 N, 100 N,<br />
optimizează torsiunea. 1000 N, 5000 N.<br />
– Clemele pentru testarea – Alungire: măsurarea cursei<br />
automată cu / fără/ devi- clemei mobile; rezoluţia de<br />
erea automată şi cu / fără / 0,4 mm.; viteza clemei<br />
dispozitiv de torsionare. mobile: 1-5000 m/min.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 315<br />
Tabelul IX.6.11 (continuare)<br />
1 2 3<br />
– Devierea automată a – Lungimea epruvetei: min<br />
firului la intrarea în clemă 40 mm (fără devierea<br />
pentru a reduce forţele de clemelor).; cursa clemei:<br />
închidere şi a preveni max 480 mm la lungimea<br />
ruperea la clemă;<br />
epruvetei de 500 mm.<br />
utilizarea unui mecanism – Schimbător de formate:<br />
cu role pentru înaintarea standard cu două poziţii,<br />
cu lungimea de fir dorită. existins până la 48 poziţii.<br />
– Testarea manuală cu – Mecanismul rolelor cu ştift:<br />
module speciale pentru viteza maximă de înaintare<br />
testarea rezistenţei 300 m/min; precizia de mă-<br />
ţesăturilor la: sfâşiere, surare a lungimii 0,6 mm.<br />
glisare, forfecare, testarea – Sistemul Autocount – co-<br />
filamentelor din<br />
lectarea integrală a firului<br />
elastomeri; suporturi automat de determinare a<br />
pentru tricoturi tubulare; fineţii: fineţe maximă în<br />
cleme pentru probe scurte funcţie de material 2000plate<br />
(rezistenţa la 10 000 dtex; precizia de<br />
delaminare)<br />
cântărire 1 mg<br />
SISTEMUL STATIMAT – ME<br />
– Dispozitiv de alimentare<br />
cu role pentru tragerea<br />
oricărei lungimi de fir cu<br />
viteză mare, înainte de<br />
începerea testului, pentru<br />
un nou format sau între<br />
două determinări de pe<br />
acelaşi format.<br />
– Sistem de alimentare dotat<br />
cu senzor optoelectronic;<br />
punctele specifice în fir<br />
(ex: nodurile şi îmbinările<br />
care măresc secţiunea<br />
testată) se marchează prin<br />
culoare.<br />
– Clemele dispozitivului de<br />
fixare lucrează cu aer<br />
comprimat în regim<br />
automat şi pot fi: pentru<br />
fire foarte rezistente şi<br />
monofilamentare; pentru<br />
teste la benzi de ţesătură,<br />
teste de aderenţă,<br />
rezistenţa cusăturilor sau<br />
măsurarea forţelor de<br />
separare, determinarea<br />
alunecării sau lipirii<br />
benzilor; testare<br />
monofilamente cu<br />
diametrul maxim de 1 mm<br />
sau benzi înguste.<br />
– Testare: automat, semiautomat<br />
a probelor de fir la<br />
solicitare statică: ţesături –<br />
fixare manuală a probei.<br />
– Forţa: 3 trepte de măsurare,<br />
max.1000N.<br />
– Alungire: măsurare<br />
electronică a cursei clemei<br />
de solicitare prin<br />
intermediul unui traductor,<br />
cu precizia de 20 mm.<br />
– Gradientul de deformare:<br />
variabilă, în limitele<br />
1-5000 mm/min.<br />
– Lungime de prindere a<br />
epruvetei: min 50;<br />
max 500 mm; cursa<br />
maximă a clemei 460 mm,<br />
la epruveta de 500 mm.<br />
– Schimbător de formate:<br />
standard 20 poziţii-extins la<br />
50; dispozitiv de alimentare<br />
cu role: viteză maximă de<br />
alimentare 500m/min, precizia<br />
de lungime măsurată<br />
0,5 mm.<br />
– Sistem automat de<br />
determinare a fineţii: max.<br />
1000 – 4000 dtex,precizia<br />
balanţei 1 mg; calibrare cu<br />
TESTCONTROL.
316<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
1 2 3<br />
– Pentru fire elastomere<br />
testul automatizat<br />
foloseşte un mecanism<br />
special de alimentare în<br />
zona de analiză cu<br />
tensiune mică, constantă<br />
SISTEMUL USTER TENSORAPID<br />
Tabelul IX.6.11 (continuare)<br />
– Soft standard; programe<br />
speciale: testare sub<br />
încărcare alternativă:<br />
încărcare şi descărcare în<br />
limite de forţă (deformaţie)<br />
conf. DIN 53835; limită<br />
constantă sau variabilă în<br />
trepte; test de revenire:<br />
relaxarea (forţei) în timp<br />
– Gama încercărilor la – Măsurarea forţei:<br />
tracţiune: teste<br />
electronic, cu gradient de<br />
dinamometrice clasice; deformaţie constant,fără<br />
testarea comportării inerţie; precizie: ± 1 cN;<br />
elastice,respectiv<br />
verificarea preciziei cu<br />
vâscoelastice a firelor şi ISOINSPECT.<br />
ţesăturilor; solicitări – Domenii de măsură pentru<br />
ciclice între limite de forţă forţă: 0,2-500N pentru fire<br />
şi alungire.<br />
filate, filamentare, fire<br />
– Clemele interschimbabile, elastomere, fire răsucite<br />
realizate din diverse şi ansambluri de fibre;<br />
materiale, cu presiunea de 0,5-1000 N fire filate,<br />
prindere fiind<br />
filamentare, mai groase<br />
programabilă.<br />
decât 10 tex, fire răsucite,<br />
– Accesorii speciale: cleme jurubiţe, ţesături.<br />
ceramice sau cu suprafeţe – Principiul de măsurare<br />
dure pentru: fire<br />
alungire: electronic,<br />
filamentare, răsucite, precizie ± 1 %.<br />
rezistente; fire filamentare – Domeniul de măsură pentru<br />
neetirate, parţial etirate sau deformaţie: lungimea pro-<br />
foarte fine; materiale cu bei de 100 mm: 1-1000%;<br />
tendinţe de lipire de su- de 200 mm: 1-500%; de<br />
prafeţe lustruite; fire 500 mm: 1-140%.<br />
filamentare cu conţinut de – Viteza clemei active:<br />
aditivi abrazivi pentru ob- 50-5000 mm/min; pretenţinerea<br />
de suprafeţe mate sionare: 0,5-6000 cN;<br />
(bioxid de titan); cleme lungimi de testare: cu<br />
pentru ţesături-fâşii; testa- clemele în poziţie<br />
rea ansamblurilor de fibre orizontală: 200-1000 mm,<br />
pentru testul de aderenţă; verticală 100-1000 mm.<br />
cleme pentru jurubiţe – Dispozitiv de schimbare<br />
automată a firului,<br />
max.40 formate; posibilă<br />
deservire manuală.<br />
– Procesorul de semnal cu<br />
interfaţă -schimb de date<br />
sistemele USTER<br />
LABDATA; USTER<br />
UTLINK
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 317<br />
1 2<br />
SISTEMUL USTER TENSOJET<br />
Tabelul IX.6.11 (continuare)<br />
3<br />
– Gama de aplicaţii limitată – Domeniu de utilizare: fire<br />
la fire.<br />
5-150 tex (Nm 6,5-100);<br />
– Sistem de testare de înaltă – Capacitate de testare:<br />
performantă complet 30 000 teste/ oră la viteză<br />
automat,cu până la de testare: 50, 100, 200;<br />
30 000 de teste de fir/ oră. 400 m/min;<br />
– Firul desfăşurat continuu – Principiul de măsurare<br />
de pe format, introdus în al forţei: electronic, fără<br />
zona de măsurare cu un jet inerţie; precizia ± 1 cN.<br />
de aer comprimat şi solici- – Principiul de măsurare al<br />
tat la rupere între 2 perechi alungirii: electronic, fără<br />
de role; metoda testează inerţie; precizie ± 1%.<br />
capacitatea de prelucrare – Domeniul de măsură forţă:<br />
a firelor, furnizând o pre- 0,7-50 N, iar pentru alungidicţie<br />
asupra numărului de re între 3 şi 70%.<br />
ruperi probabil. – Lungimea de testare: 500 mm<br />
– Capacitatea de testare şi (consum de fir: 800 mm/test).<br />
lungimea de fir testată – Deservire automată: max.<br />
sunt comparabile cu cele 24 de formate.<br />
ale instalaţiilor de testare – Sistem de calcul; controlul<br />
a neregularităţii.<br />
USTER TENSOKID<br />
instalaţiei; dialogul cu utilizatorul;<br />
mesaje de eroare;<br />
indicator pe ecran.<br />
– Interfaţă RS 232 pentru transfer<br />
de date la alte sisteme.<br />
– Reetalonare la 100 milioane<br />
teste.<br />
– Domeniu de utilizare: fire – Solicitare: gradient de<br />
textile din fibre naturale, deformaţie constant.<br />
sintetice sau amestecuri, – Posibilităţi de testare: întin-<br />
din elastomeri,fire tehnice, dere, histereză (opţional);<br />
fire răsucite, ţesături tex- – Măsurarea forţei: electrotile<br />
sau tehnice, jurubiţe de nică, fără inerţie.<br />
fire, benzi, ţesături impreg- – Măsurarea alungirii: elecnate,<br />
folii,prin interfaţa tronică.<br />
USTER TENSOKID; – Viteza de solicitare ajusta-<br />
flexibilitate maximă. bilă continuu între 0,1 şi<br />
– Folosit ca unitate 800 mm/min.<br />
independentă, baza ideală – Pretensionare: ajustabilă<br />
la sistem de asigurare a continuu; lungime probă:<br />
calităţii sau completare la 50-500 mm.<br />
sisteme de măsurare – Domeniul de măsură<br />
automată, încercări alungire: probe de 50 mm:<br />
speciale, pentru USTER 1-1600%; de 500 mm:<br />
TENSOJET.<br />
1-160%.<br />
– Testare caracteristici elas- – Senzorii de forţă şi clemele<br />
tice (curbe de histerezis) sistemului de prindere com-<br />
cu: determinarea forţei de patibile; senzori: 0,5-50 N<br />
relaxare; solicitări ciclice (0,05-5 kgf) fire filate şi<br />
între alungiri constante filamentare; 2-500 N<br />
fixate.<br />
(0,2-50 kgf) fire filate,<br />
filamentare şi răsucite;
318<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Tabelul IX.6.11 (continuare)<br />
1 2 3<br />
8-2500 N (0,8-250 kgf) fire<br />
filate,filamentare cu rezistenţa<br />
mare, fire răsucite,<br />
jurubiţe, ţesături: cleme<br />
pentru fire, ţesături;<br />
rezistenţă la sfâşiere cusături;<br />
cleme pentru jurubiţe.<br />
FAFEGRAPH HR (Textechno)<br />
– Testează proprietăţile<br />
tensionale ale fibrelor<br />
unice; inclusiv în mediul<br />
umed.<br />
– Determinări cu forţe de<br />
întindere foarte mici pentru<br />
aprecierea ondulaţiei<br />
fibrelor sau filamentelor;<br />
testul ondulaţiei efectuat<br />
separat sau simultan cu<br />
proprietăţile tensionale,<br />
fără a modifica ciclul de<br />
funcţionare al instrumentului.<br />
– Clemele acţionate cu aer<br />
comprimat.<br />
– Sistem de măsurare al<br />
forţei prin compensare,<br />
nou în determinarea<br />
proprietăţilor tensionale.<br />
IX.6.1.4. Comportarea materialelor textile la solicitarea<br />
de tracţiune dinamică<br />
– Calibrarea semiautomată<br />
periodică a testerului:<br />
conform ISO 900.<br />
– Realizarea „magaziei de<br />
fibre”, pregătite în vederea<br />
testului,în stare pretensionată.<br />
– Soft standard; programe<br />
speciale pentru: încărcări<br />
alternative (încărcareadescărcarea<br />
ciclică) între<br />
valoarea limită de deformaţii<br />
şi/ sau forţe în<br />
concordanţă cu DIN 53835<br />
(deformaţiile maxime sau<br />
forţele limită se menţin<br />
constante sau cresc în<br />
trepte) cu interval de timp<br />
diferit; testele de relaxare<br />
(proba deformată până la o<br />
valoare determinată de<br />
deformaţie sau forţă); prin<br />
menţinerea constantă a<br />
unuia dintre parametri se<br />
pot evidenţia: descreşterea<br />
forţei de întindere (relaxare);<br />
creşterea deformaţiei în<br />
timp.<br />
IX.6.1.4.1. Indici pentru aprecierea comportării materialelor textile<br />
la solicitarea de tracţiune dinamică<br />
Realizarea produselor din filatură – semifabricate şi fire – şi prelucrarea firelor în<br />
ţesătorie sau tricotaje presupune solicitări de tracţiune aplicate în regim dinamic.<br />
Procesarea semifabricatelor şi firelor impune tensiuni tehnologice al căror nivel depinde<br />
de etapa de prelucrare.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 319<br />
Tensiunea utilă este generată prin:<br />
– antrenarea produsului sub controlul vitezei de debitare (VD = const.)prin includerea<br />
pe traseul tehnologic al acestuia a dispozitivelor de frânare, ce permit menţinerea valorilor<br />
tensiunii în limite prescrise;<br />
– antrenarea firului sub controlul vitezelor de alimentare şi debitare (VA = const.,<br />
VD = const.) şi, în această condiţie, tensiunea tehnologică este dependentă de deformabilitatea<br />
şi viscoelasticitatea produsului prelucrat.<br />
Tensiunea de prelucrare generează efecte de cumulare între fazele procesului<br />
tehnologic:<br />
– se limitează superior (20-30 % Pr) pentru a menţine transferul proprietăţilor tensionale<br />
în limite convenabile şi pentru a evita apariţia deformaţiilor remanente;<br />
– se evită neuniformitatea tensiunii care generează efecte complexe, de natură<br />
mecanică – transferul firelor între formate se face cu diminuarea randamentului şi pierderi de<br />
material şi de natură fizico-chimică – relaxarea tensiunilor neuniforme în procesele de finisare<br />
conduce la variaţii ale afinităţii pentru substanţele chimice, cu efecte nedorite de vopsiri<br />
neuniforme.<br />
Tensiunea dezvoltată la nivelul deformaţiei, stabilită prin diferenţa VD –VA:<br />
– nu corespunde valorii indicate în diagrama caracteristică forţă-deformaţie, obţinută<br />
în cadrul testelor statice;<br />
– impune utilizarea metodei de măsurare în regim dinamic, pentru stabilirea corectă a<br />
limitelor tehnologice şi a efectelor prelucrării asupra proprietăţilor firelor.<br />
Aceste observaţii se pot extrapola şi asupra semifabricatelor, în cazul cărora tensiunea<br />
trebuie să asigure forţa de laminare necesară pentru compensarea aderenţei semifabricatelor.<br />
Controlul tensiunilor tehnologice se asigură prin „dinamometrele continue” utilizate atât în<br />
controlul off-line pentru optimizarea parametrilor de prelucrare, cât şi în controlul on-line<br />
pentru asigurarea calităţii procesului. Comportarea produselor liniare în regimul la solicitarea<br />
de tracţiune dinamică se exprimă prin indici şi parametri statistici (tabelul IX.6.12).<br />
Indici pentru aprecierea comportării la solicitarea de tracţiune dinamică<br />
Principiul de măsurare Mărimi controlate Indici<br />
Măsurarea variaţiei tensiunii/<br />
forţei de aderenţă la testul de<br />
deformare constantă<br />
Măsurarea variaţiei deformaţiei<br />
la aplicarea unei tensiuni<br />
constante<br />
Determinarea tensiunii necesare<br />
pentru a menţine numărul de<br />
ruperi în standard<br />
V A,V D – viteza cilindrilor de<br />
alimentare şi debitare<br />
V D = V A·(1+ ε)<br />
ε – deformaţia relativă, reală a<br />
materialului testat;<br />
a = const.<br />
log N − log n1<br />
T = t1+ ( t2 −t1) ⋅<br />
log n − log n<br />
2 1<br />
Tabelul IX.6.12<br />
• T – tensiunea în fir, cN, N;<br />
• Fad – forţă de aderenţă; N, daN;<br />
T 1 / 3 = a·ε +b<br />
Mijloace mecanice de măsurare<br />
T – tensiunea necesară pentru a<br />
menţine numărul de ruperi N<br />
în standard;<br />
n 1; n 2 – numărul ruperi corespunzător<br />
tensiunilor t1 şi respectiv t 2<br />
Parametrii statistici se utilizează pentru calculul limitelor de control şi urmărirea<br />
evoluţiei valorilor acestora prin metode grafice:<br />
– controlul statistic al valorii medii permite încadrarea procesului de prelucrare în<br />
limitele tensiunilor tehnologice prescrise, a căror valoare optimă se stabileşte în raport cu<br />
valoarea rezistenţei la tracţiune (de regulă, nu trebuie să depăşească limita de elasticitate);
320<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
– controlul statistic al valorii coeficientului de variaţie evidenţiază într-un proces<br />
tehnologic stabil instabilitatea indicilor de calitate ai materialului prelucrat; în cazul unui<br />
material ale cărui proprietăţi sunt caracterizate prin uniformitate; variaţia CV [%] reflectă<br />
fluctuaţii ale parametrilor de proces.<br />
IX.6.1.4.2. Măsurarea tensiunii firelor în regim dinamic<br />
Dinamometrele continue utilizează două principii de măsurare:<br />
– determinarea variaţiei forţei de întindere la aplicarea unei deformaţii constante<br />
(tensometre): utilizate în procesele tehnologice de prelucrare a firelor, pentru controlul<br />
tensiunii ca parametru de proces; măsurarea se realizează off şi on line;<br />
– determinarea variaţiei deformaţiei la aplicarea unei forţe de întindere constante,cu<br />
utilitate tehnologică mai redusă şi cu realizări practice bazate pe principii mecanice.<br />
Măsurarea individuală a tensiunii firelor (control off line). Tensometrele electronice<br />
(fig. IX.6.17) utilizează senzori capacitivi – inductivi (traductoare capacitive/ inductive<br />
diferenţiale) care lucrează în domeniul de frecvenţă adecvat variaţiilor rapide ale tensiunii<br />
firelor la viteze de prelucrare curente. Semnalul de măsurare se obţine sub forma unei<br />
tensiuni electrice variabile, proporţională cu tensiunea în fir; tensometrele pot fi conectate<br />
cu:<br />
– indicatoare şi înregistratoare analogice (f < 30 Hz, la viteze de deplasare a firelor<br />
< 300 m/min);<br />
– înregistratoare rapide (pentru v > 300 m/min);<br />
– indicatoare numerice pentru determinarea valorii tensiunii maxime.<br />
Fig. IX.6.17. Principiul constructiv şi structura tensometrelor<br />
cu măsurare continuă.<br />
Exemple de mijloace de măsurare performante pentru controlul off line al tensiunii<br />
firelor sunt: extensometrul Branca – pentru măsurarea dinamică a tensiunii firelor; instalaţia<br />
Cohesion-meter, pentru măsurarea forţelor de aderenţă în semifabricate (tabelul IX.6.13).
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 321<br />
Performanţe tehnice ale tensometrelor electronice<br />
Tabelul IX.6.13<br />
Domeniul de variaţie Branca Cohesion-meter<br />
Viteza de debitare, m/min 0-60 0-60<br />
Deformaţie totală, valoare maximă, % 0,5-40 5; 10; 25; 50; 100; 150<br />
Forţa de întindere maximă, cN 1000 1000; 2000; 5000<br />
Amplificare x1; x.3; x10 x1; x.2; x4<br />
Viteză de înregistrare, mm/h 1200; 2400; 7200<br />
Ecartament, cm 25 5-30<br />
Posibilitate de testare în regim static – Da<br />
Măsurarea în ansamblu a tensiunii firelor (control on line). Tensiunea ansamblului<br />
de fire constituie un parametru tehnologic de control al operaţiei de încleiere; delimitarea<br />
acestuia este strictă, datorită condiţiei de aplicare – imersia în apret, fire în stare umedă.<br />
Determinarea tensiunilor în acest caz se poate realiza cu tensometre mecanice cu arc –<br />
variaţiile de tensiune fiind caracterizate prin amplitudini mici şi frecvenţă redusă; tensometrele<br />
mecanice sunt amplasate pe traseul de prelucrare, în punctele care presupun schimbări de stare<br />
– după imersia în apret, la intrarea sau ieşirea firelor din uscător. Limitele de control pentru<br />
tensiunea firelor încleiate se pot stabili prin studiul diagramelor forţă - deformaţie realizate<br />
prin testele statice realizate pe fire umezite.<br />
Un sistem electronic pentru controlul şi monitorizarea tensiunii firelor, utilizat în procesele<br />
tehnologice de realizare a firelor filamentare – de exemplu Firma Barmag (fig. IX.6.18) – impune<br />
conectarea instalaţiei de măsură (care funcţionează pe principiul capacitiv) la o unitate de<br />
calcul performantă (care prelucrează informaţiile de măsurare prin soft specializat în scopul<br />
determinării parametrilor statistici: valoare medie a tensiunii, limite de control pentru valoarea<br />
medie; coeficientul de variaţie al tensiunii şi limita de control a acestuia).<br />
Fig. IX.6.18. Sistemul Barmag – monitorizarea<br />
calităţii firelor filamentare.<br />
Fig. IX.6.19. Grafic de control statistic în<br />
sistemul Barmag.
322<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Rezultatele monitorizării procesului tehnologic, prezentate sub forma graficelor de<br />
control statistic (fig. IX.6.19), sunt relevante pentru: calitatea firelor (în proces tehnologic<br />
stabil ca parametri şi reglaj); calitatea procesului (la prelucrarea unui material uniform şi<br />
omogen, sub aspectul caracteristicilor structurale).<br />
Măsurarea forţei de contracţie a firelor la tratamente termice (off line; on line).<br />
Determinarea forţei de contracţie a firelor la tratamente termice constituie o metodă de<br />
optimizare a parametrilor tratamentelor termice, aplicată în tehnologiile de prelucrare, pentru a<br />
regla stabilitatea dimensională a produselor; completează informaţiile obţinute prin<br />
determinarea contracţiei în condiţii standard şi, prin corelaţii dintre efectele de contracţie şi<br />
parametrii temperatură, durată, tensiune, stabilindu-se regimul optim de prelucrare.<br />
Măsurarea forţei de contracţie se utilizează în metodele de: control off line – laborator;<br />
control on line – la nivelul proceselor tehnologice de prelucrare a firelor filamentare, care<br />
presupun interferenţa acţiunilor agenţilor mecanici şi termici (exemplu: tehnologiile de<br />
texturare prin torsiune falsă, unde neuniformitatea forţei de contracţie este relevantă pentru<br />
neuniformitatea structurală).<br />
Instalaţia de măsură de laborator (fig. IX.6.20) cuplează modulul pentru măsurarea<br />
tensiunii firului cu un modul pentru încălzirea epruvetelor (în limitele unui regim de<br />
temperatură strict determinat); indică variaţia forţei de contracţie pe parcursul determinării prin<br />
tensometru electronic al cărui semnal de ieşire, tensiune electrică, poate fi prelucrat cu sistem<br />
de calcul şi reprezentat prin procedee grafice performante.<br />
Fig. IX.6.20. Determinarea forţei de contracţie a firelor la tratamente<br />
termice; principiul constructiv.<br />
IX.6.1.5. Valorificarea tehnologică a rezultatelor asupra<br />
proprietăţilor tensionale<br />
IX.6.1.5.1. Testarea proprietăţilor tensionale ale firelor<br />
IX.6.1.5.1.1. Factori de influenţă ai proprietăţilor tensionale<br />
Proprietăţile tensionale ale firelor sunt determinate la nivelul compoziţiei fibroase, al<br />
modelului structural şi al parametrilor tehnologici de prelucrare şi reprezintă o caracteristică<br />
rezultativă care reflectă transferul proprietăţilor tensionale în sensul fibră-fir, prin valoarea<br />
coeficienţilor de transfer. Componenţii şi tehnologia de realizare a unui fir determină nivelul şi<br />
neuniformitatea proprietăţilor tensionale, dependenţa faţă de parametrii de climat şi de<br />
parametrii de încercare.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 323<br />
Proprietăţile tensionale ale fibrelor sunt determinate de structura chimică, moleculară,<br />
fizică, supramoleculară şi histomorfologică; fiind generate la acelaşi nivel structural cu<br />
proprietăţile fizice, aceste caracteristici vor fi interdependente, asociindu-se în orice moment<br />
cu conţinutul de umiditate. Proprietăţile tensionale ale fibrelor se determină prin metode de:<br />
– solicitare individuală, cu evaluarea prin parametri statistici ai calităţii (intrinseci<br />
materiei prime);<br />
– solicitare în mănunchi, prin care evaluarea se adaptează utilizării tehnologice, prin<br />
algoritmul de eşantionare.<br />
Fig. IX.6.21. Curbe caracteristice efort- deformaţie specifice<br />
principalelor categorii de fibre textile:<br />
1 – in, cânepă; 2 – bumbac; 3...10 – fibre sintetice; 9...12 – lână,<br />
fibre artificiale.<br />
Proprietăţile tensionale ale fibrelor (fig. IX.6.21) sunt redate prin curbele caracteristice<br />
efort-deformaţie, care reflectă diversitatea structurală prin limitele largi de variaţie ale indicilor<br />
(tabelul IX.6.14).<br />
Fig. IX.6.22. Diagramele caracteristice forţă-deformaţie<br />
specifice principalelor categorii de fire din fibre:<br />
1 – bumbac cardat (25 tex); 2 – in, filat uscat (70 tex); 3 – lână<br />
pieptănată (40 tex); 4 – mătase nedegomată (2,5 tex); 5 – viscoza<br />
clasică (25 tex); 6 – viscoza, modul înalt (9 tex); 7 – celofibră (25 tex);<br />
8 – poliamidă, filamentar (5 tex); 9 – sticlă (7 tex).
324<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Limite de variaţie ale proprietăţilor tensionale – principalele categorii de fibre<br />
Fibra textilă<br />
Densitatea<br />
liniară<br />
Sarcina<br />
de rupere<br />
Rezistenţa<br />
specifică<br />
Alungirea<br />
relativă<br />
la rupere<br />
Tabelul IX.6.14<br />
Energia de<br />
deformare la<br />
rupere<br />
tex cN cN/tex % cN.mm<br />
Bumbac 0,16-0,2 3-4 19 -20 8 -9 24-36<br />
In, fibră elementară 0,17-0.33 10-20 45 -75 2-3 20-60<br />
In, fibră tehnică 5-8 200-300 40 – 60 2-3 400-900<br />
Cânepă, fibră elementară 0,22-0,44 10-22 40 -45 3-4 30-88<br />
Cânepă, fibră tehnică 8-40 16-20 35 -40 2-3 32-60<br />
Lână fină 0,1-0,3 6 -12 20 -25 30-40 180-480<br />
Lână groasă 1,2-3<br />
1,2-3,2-3,2<br />
20 -35 15-20 25-35 500-700<br />
Mătase naturală<br />
nedegomată<br />
0,22-0,33 6 -9 40 -45 14-15 84-406<br />
Viscoză 0.3 3 27 15 25<br />
Fibre poliesterice 0,3 18 75 35 380<br />
Fibre poliacrilnitrilice 0.3 9 33 18 80<br />
Fibre de sticlă 68 220 80 1,5 –<br />
Parametrii de procesare trebuie să asigure menajarea proprietăţilor tensionale iniţiale.<br />
IX.6.1.5.1.2. Modelul şi parametrii de structură<br />
Modelul şi parametrii de structură se reflectă în coeficientul de transfer k al<br />
proprietăţilor tensionale în sensul fibră-fir,care, determinat în cea mai simplă formă este:<br />
σF = kσf (IX.6.1)<br />
unde: σF, σf sunt tenacitatea firului şi, respectiv, tenacitatea fibrelor componente.<br />
Valoarea coeficientului de transfer este determinată de încadrarea firului într-un model<br />
structural,care depinde de tehnologia de prelucrare (proces cardat; pieptănat) şi de sistemul de<br />
filare utilizat:<br />
– valoarea coeficientului de transfer este determinată de modul de consolidare<br />
structurală care, atât în cazul firelor clasice cât şi în cazul majorităţii firelor neconvenţionale,se<br />
realizează prin torsionare; gradul de torsionare al firului constituie factorul determinant al<br />
compactităţii structurale şi cuantifică transferul proprietăţilor mecanice în sensul fibră-fir;<br />
gradul de torsionare constituie parametrul de structură prin care se asigură conformitatea<br />
proprietăţilor mecanice cu destinaţia firului realizat dintr-un amestec de fibre cu proprietăţi<br />
determinate;<br />
– condiţiile efective de realizare a firului (parametrii de prelucrare tehnologică;<br />
parametrii de reglaj), determină neregularitatea structurală, neregularitatea locală şi pilozitatea<br />
firelor care se reflectă în neuniformitatea proprietăţilor mecanice ale acestuia.<br />
Caracteristicile mecanice ale firelor, ilustrate prin diagramele forţă-deformaţie, relevă<br />
dependenţa de natura fibrelor componente şi de procesul tehnologic sau de sistemul de filare<br />
utilizat.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 325<br />
Firma Zelwegger stabileşte limitele de variaţie ale caracteristicilor mecanice ale<br />
diferitelor categorii tehnologice de fire, elaborând Uster Statistics prin teste pe eşantioane<br />
reprezentative din producţia curentă.<br />
Caracteristicile mecanice analizate statistic sunt valoarea medie a tenacităţii şi a<br />
coeficientului de variaţie al sarcinii de rupere; valoarea medie a alungirii la rupere şi a<br />
coeficientului de variaţie al acesteia; energia medie de deformare la rupere şi valoarea<br />
coeficientului de variaţie corespunzător (tabelul IX.6.15).<br />
Limite de variaţie ale caracteristicilor mecanice ale firelor Nm 50<br />
din amestecuri de fibre uzuale<br />
Tabelul IX.6.15<br />
Fir Nm 50 τ, N/Tex CV τ, % ε τ, % CV ε, % W, cN×cn CV W,%<br />
B.c 100%,MFI 0,15-0,21 7,5 -11 5,2 -6,8 6,5-10,5 400-650 12-17<br />
B.p 100%,MFI 0,16- 0,22 6,5 -9,5 5 -6,6 5,4 -8,8 440 -650 10,5-14,5<br />
B.p MFI, 67/33 PES/B 0,19- 0,25 8 -12 8,5 -13 7 -12 1000 -1700 14 -20<br />
B.c,MFI, 100%PES 0,3 9,5 12 6 1750 14<br />
B.c MFI, 100%Celo 0,158 8,8 13,2 8,2 1350 14<br />
B.c MFI, 67/33PES/Ce 0,25 10 11,8 7,2 1500 15<br />
LP,100%L 0,6 -0,75 12 -20 6,5 -15 30,3 -48 300 -1250 47 -65<br />
LP,MFI, 55/45PES/L 0,13 13 15,5 13,5 1300 23<br />
B.c 100%,R 0,9 – 0,14 7,5 -11,2 5,2 -7 6,5 -9 320 -480 13 -17,9<br />
B.c,R, 50/50PES/B 0,1- 0,15 8,4 -11,9 7 -9,4 7,8 -12 450 -750 14,9-21,8<br />
B.c, R, 100%,Celo 0,108-0,15 8 -13,5 9,4 -12,7 8 -11,9 700-1000 14 -21<br />
B.c,AJ, 50/50 PES/B 0,135-0,172 8,5 -11,5 8,4-10,5 7,4 -10,5 600 -900 14,5-14,5<br />
B.c,AJ, 65/35PES/B 0,18 10 11 8 1100 16,9<br />
Valorile indicilor proprietăţilor tensionale corespund firelor produse prin tehnologiile<br />
convenţionale şi neconvenţionale, curente, pentru firele realizate la Nm 50; se poate constata că<br />
aceeaşi categorie tehnologică de fir se poate realiza la diferite niveluri de calitate, ceea ce se<br />
explică prin:<br />
– diversitatea proprietăţilor fizice şi mecanice ale fibrelor utilizate;<br />
– tehnologia şi parametrii tehnologici de prelucrare adoptaţi;<br />
– gradul de torsionare aplicat.<br />
Observaţii:<br />
1. Coeficientul care defineşte transferul proprietăţilor tensionale în sensul „fibră-fir” (k)<br />
face abstracţie de faptul că proprietăţile tensionale ale firelor sunt generate de ansamblul<br />
proprietăţilor fibrelor componente, consolidate prin metode diferite, conform unui anumit<br />
model structural; încercările de a evidenţia legăturile dintre proprietăţile mecanice ale firelor<br />
şi proprietăţile fibrelor componente vizează:<br />
– proiectarea raţională a amestecurilor;<br />
– proiectarea şi optimizarea proceselor tehnologice de prelucrare.<br />
2. Metodologiile de analiză abordate prin utilizarea metodelor clasice de măsurare a<br />
proprietăţilor fibrelor şi firelor au un domeniu de aplicaţie restrâns; dezvoltarea sistemelor de<br />
măsurare pentru fibre şi fire a permis extinderea cercetărilor pentru un număr mare de loturi, prin:<br />
– alegerea proprietăţilor cu influenţe semnificative;
326<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
– stabilirea şi generalizarea ecuaţiilor de transfer;<br />
– stabilirea unor algoritmi de analiză statistică adecvaţi.<br />
3. Metodele de analiză utilizate sunt:<br />
– metoda regresiei multiple, stabilirea ecuaţiei de regresie;<br />
– validarea coeficienţilor de regresie şi calculul coeficientului de corelaţie.<br />
Aplicarea metodologiilor de analiză a transferului de proprietăţi este limitată la<br />
domeniul de aplicare al analizei; extinderea rezultatelor conduce la erori de interpretare a<br />
transferului de proprietăţi, datorită multitudinii factorilor de influenţă şi complexităţii legăturilor<br />
de corelaţie.<br />
4. Coeficientul de transfer este determinat la nivelul compoziţiei fibroase; chiar dacă<br />
aceasta se menţine, procesarea diferită este reflectată în diversitatea proprietăţilor tensionale,<br />
prin parametri statistici şi repartiţii diferite ale valorilor indicilor determinaţi.<br />
5. Determinarea coeficientului de transfer şi analiza acestuia prin metoda regresiei<br />
multiple conduc la concluzia că transferul este influenţat de: parametrii statistici ai lungimii<br />
fibrelor; parametrii statistici ai fineţii fibrelor; gradul de puritate şi chiar de conţinutul de<br />
impurităţi şi defecte al fibrelor.<br />
IX. 6.1.5.1.3. Factorii metrologici determinanţi pentru rezultatele încercărilor<br />
de tracţiune efectuate asupra materialelor textile<br />
Testarea şi analiza proprietăţilor tensionale se realizează prin solicitarea la tracţiune,<br />
care constituie una dintre cele mai importante încercări standardizate efectuate asupra firelor.<br />
Încercările se diferenţiază prin:<br />
– metoda de solicitare;<br />
– modul de prezentare şi de pregătire al epruvetelor supuse solicitării;<br />
– condiţiile metrologice de încercare.<br />
Unitatea şi compatibilitatea rezultatelor încercărilor se asigură prin standarde; orice<br />
abatere de la standard impune precizarea condiţiilor metrologice în buletinul de analiză.<br />
Metoda de solicitare se justifică în contextul elementelor pe care dorim să le evidenţiem<br />
prin analizele efectuate; fiecare condiţie din metodologia de încercare influenţează relevanţa<br />
rezultatelor obţinute prin programul de încercări efectuat.<br />
Metoda de solicitare determină forma diagramei caracteristice forţă-deformaţie şi acest<br />
lucru se explică prin comportamentul vâscoelastic al materialelor textile; în timpul solicitării de<br />
tracţiune, materialele textile prezintă un domeniu Hooke limitat, particularizându-se prin<br />
caracterul neliniar al dependenţei dintre efort şi deformaţie. Aceasta explică diferenţele<br />
semnificative ale valorilor obţinute la testarea caracteristicilor mecanice ale produselor textile<br />
prin diferite metode de solicitare, care se interpretează ca erori de interacţiune; din acest motiv,<br />
sunt preferate metodele pentru care sunt posibile controlul şi reproductibilitatea regimului de<br />
lucru (dF/dt = const.; dD/dt = const.).<br />
Observaţii:<br />
1. Testarea alternativă a aceluiaşi material prin metodele dF/dt = const.; dD/dt = const.<br />
(fig. IX.6.23), conduce la diferenţierea valorilor sarcinii şi alungirii la rupere, iar fenomenul<br />
este cu atât mai vizibil cu cât caracterul neliniar al curbei efort-deformaţie este mai pronunţat;<br />
în cazul firelor, diferenţele sunt evidenţiate statistic.<br />
2. Metoda de solicitare cu gradient de forţă constant conduce la valori mai mari ale<br />
caracteristicilor dinamometrice şi acest lucru se justifică prin comportamentul vâscoelastic<br />
al materialelor fibroase; fenomenele de curgere, specifice tensiunilor mari, determină
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 327<br />
ruperea la valori mai mici ale acestora în cazul solicitărilor sub gradient de deformaţie<br />
constant.<br />
Fig. IX.6.23. Comparaţie între caracteristicile dinamometrice obţinute<br />
prin metodele de solicitare cu gradient de forţă şi de deformaţie constant obţinute la:<br />
a – testarea firelor de bumbac; b – testarea firelor de lână.<br />
3. Metoda de solicitare care asigură un criteriu controlabil justifică comparaţia dintre<br />
produse textile din aceeaşi categorie sub aspectul caracteristicilor mecanice; în cazul metodelor<br />
menţionate, pentru acelaşi nivel al solicitării sau al deformaţiei aplicate produsele testate se<br />
diferenţiază prin deformabilitate sau rezistenţă diferită.<br />
Modul de prezentare şi de pregătire a epruvetelor supuse solicitării. Se precizează ca<br />
factori determinanţi ai regimului de efectuare al încercărilor (pentru rezultatele testării):<br />
lungimea liberă de prindere a epruvetelor (distanţa iniţială la clemele dispozitivului de<br />
prindere), l0, viteza de deplasare a clemei de tracţiune, VT, şi durata de solicitare până în<br />
momentul ruperii.<br />
Lungimea liberă de prindere a epruvetei de fir constituie un factor metrologic<br />
important, care influenţează modul în care elementele structurale ale produsului testat preiau<br />
solicitarea, şi este influenţată de probabilitatea existenţei secţiunilor slabe; valoarea lungimii<br />
libere de prindere este standardizată, iar nerespectarea condiţiei în cazul efectuării unui test<br />
trebuie specificată.<br />
Valoarea standardizată a lungimii libere de prindere se alege în funcţie de structura şi de<br />
caracteristicile mecanice ale produsului testat, de mijlocul de măsurare utilizat şi de domeniul<br />
de măsură pentru deformaţie cu care este prevăzut.
328<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Lungimea liberă de prindere influenţează atât valoarea sarcinii de rupere cât şi valoarea<br />
coeficientului de variaţie; dependenţa este redată prin relaţia lui Pierce:<br />
−0,2<br />
⎡ ⎤<br />
⎛ L ⎞<br />
PL = PL<br />
−4, 2σ ⎢1 0 P −⎜ ⎥<br />
L ⎟ , (IX.6.2)<br />
0 ⎢ ⎝ L<br />
⎣ 0 ⎠ ⎥<br />
⎦<br />
în care: L este distanţa liberă de prindere pentru care se efectuează calculul; L0 – distanţa liberă<br />
de prindere în momentul testului; σ – valoarea abaterii standard a sarcinii de rupere în testul<br />
PL0<br />
efectuat; P L – valoarea medie a sarcinii de rupere, obţinută în cadrul testului.<br />
0<br />
Relaţia lui Pierce se verifică experimental pentru toate produsele textile fibre,<br />
semifabricate sau textile plane; descreşterea valorii sarcinii de rupere la creşterea lungimii<br />
libere de prindere se interpretează în funcţie de relaţia dintre aceasta şi dimensiunile<br />
elementelor structurale, precum şi sub aspect statistic, în funcţie de repartiţia secţiunilor slabe<br />
(ultimul aspect fiind asociat mai ales fibrelor, semifabricatelor şi firelor).<br />
Cunoaşterea relaţiei dintre valoarea determinată a sarcinii de rupere şi lungimea liberă<br />
de prindere permite raţionalizarea condiţiei metrologice de testare a proprietăţilor tensionale ale<br />
materialelor textile – standardizare (tabelul IX.6.16) şi adaptarea lungimii epruvetei la scopul<br />
determinărilor.<br />
Testarea proprietăţilor<br />
tensionale<br />
Produsul testat<br />
Fibre textile<br />
Valori standardizate ale lungimii de prindere a epruvetelor<br />
Tabelul IX.6.16<br />
Modul de solicitare Lungimea de prindere STAS<br />
În mănunchi / bumbac 0; 3 mm 11023-1978<br />
Individual / bumbac 10 mm<br />
Individual / lână 20 mm<br />
Individual /chimice 20 mm<br />
Fascicul liberiene, fuior 100 mm<br />
Fascicul liberiene, câlţi 70 mm<br />
8520-1980<br />
6483-2-1969<br />
Semifabricate Individual 300 mm; 2,5 lf 8349-1983<br />
Fire<br />
Textile plane*<br />
Individual 500 mm<br />
Jurubiţă 500 mm<br />
Individual 200 mm<br />
Individual 100 mm<br />
7273-1980<br />
Viteza de solicitare. Este un factor care influenţează valorile indicilor proprietăţilor<br />
tensionale prin intermediul caracteristicilor vâscoelastice şi se reflectă atât în valoarea<br />
rezistenţei la tracţiune cât şi în valoarea alungirii la rupere.<br />
Controlul riguros al influenţei acestui parametru se realizează prin solicitarea sub<br />
gradient de deformaţie constant; viteza de deformare determină timpul de rupere, care determină
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 329<br />
valoarea rezistenţei la tracţiune; această interdependenţă a fost sintetizată de Pierce şi Migdley<br />
prin relaţia:<br />
F10 t<br />
Ft= F10<br />
− log ,<br />
(IX.6.3)<br />
10 10<br />
în care: F10 este forţa de rupere determinată la timpul de rupere de 10 secunde; Ft – forţa de<br />
rupere corespunzătoare timpului de rupere de t secunde.<br />
Din relaţia anterioară rezultă că variaţia relativă a forţei de rupere F10 – Ft/F10 este<br />
liniar dependentă de valoarea: 1/10×logt/10. În cazul firelor, interdependenţa este verificată<br />
statistic şi generalizarea sa este permisă, conform reprezentării din figura IX.6.24.<br />
Fig. IX.6.24. Variaţia caracteristicilor mecanice ale firelor<br />
în funcţie de viteza de testare.<br />
Relaţia Migdley-Pierce statuează importanţa timpului de rupere ca factor metrologic<br />
definitoriu pentru încercările de tracţiune; pentru uniformizarea metodelor de testare, timpul de<br />
rupere este standardizat (ISO) pentru fiecare categorie structurală de material textil.Timpul de<br />
rupere prescris este de: 20±3 s – pentru produse filiforme; 30±15s; 30±10 s – pentru textile<br />
plane.<br />
Observaţii:<br />
1. Standardele germane (DIN) prescriu valoarea gradientului de deformaţie, în funcţie<br />
de deformabilitatea produsului testat, pornind de la observaţia că viteza de deformare<br />
influenţează atât valoarea sarcinii cât şi valoarea alungirii la rupere. Problema este actuală,<br />
mai ales în cazul firelor, care se prelucrează în tehnologiile moderne la viteze mult mai mari<br />
decât în trecut.<br />
2. Firma Zelwegger recomandă testarea caracteristicilor mecanice ale firelor în<br />
condiţiile vitezei de deformare de 5 m/min (Uster Tensorapid); de 400 m/min (Uster Tensojet)<br />
şi pune la dispoziţie informaţii statistice (Uster Statistics).<br />
Parametrii de climat. Se vor analiza efectele umidităţii relative şi ale temperaturii<br />
asupra materialelor textile.<br />
Umiditatea relativă a aerului. Comportarea materialelor textile la solicitările mecanice<br />
este influenţată de conţinutul de umiditate, ceea ce justifică necesitatea condiţionării probelor<br />
în atmosfera standard. Efectele variaţiei conţinutului de umiditate au fost studiate mai ales în<br />
cazul fibrelor şi firelor caracterizate prin higroscopicitate, pentru care se constată în general<br />
creşterea deformabilităţii şi reducerea rezistenţei o dată cu creşterea umidităţii relative a
330<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
aerului; fac excepţie firele din fibre celulozice naturale, ai căror indici cresc la creşterea<br />
umidităţii relative a aerului (bumbac, in, cânepă), şi firele din fibre sintetice, cu higroscopicitate<br />
foarte redusă, ale căror proprietăţi tensionale rămân neschimbate (fig. IX.6.25).<br />
Fig. IX.6.25. Variaţia caracteristicilor mecanice ale fibrelor sub influenţa<br />
umidităţii relative a aerului, evidenţiată prin curbe efort-deformaţie.<br />
Temperatura. Variaţia temperaturii de testare influenţează comportarea materialelor<br />
textile la solicitarea de tracţiune (fig. IX.6.26) în funcţie de structura chimică a fibrelor<br />
componente:<br />
– scăderea temperaturii reduce flexibilitatea legăturilor intermoleculare prin diminuarea<br />
agitaţiei termice, determinând creşterea tenacităţii şi reducerea deformabilităţii;<br />
– creşterea temperaturii conduce în general la o scădere a tenacităţii şi la o creştere a<br />
deformabilităţii în cazul fibrelor sintetice; în unele cazuri, sunt posibile recristalizări;<br />
– variaţia temperaturii de testare determină variaţii semnificative ale proprietăţilor<br />
tensionale, în cazul materialelor realizate din fibre artificiale;<br />
– variaţia temperaturii de testare influenţează mai ales proprietăţile tensionale ale<br />
materialelor din fibre higroscopice, în măsura în care acestea pot determina variaţii ale<br />
conţinutului de umiditate al materialului testat; pentru aceste materiale, începutul procesului de<br />
încălzire este paralel cu o creştere a rezistenţei şi o scădere de alungire;<br />
– variaţia temperaturii în contextul unor variaţii mari ale conţinutului de umiditate<br />
poate determina apariţia unor fenomene de contracţie, prin intermediul cărora proprietăţile<br />
mecanice ale materialelor textile se modifică semnificativ.<br />
Fig. IX.6.26. Variaţia caracteristicilor mecanice în funcţie<br />
de temperatura de testare.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 331<br />
IX.6.1.5.1.4. Valorificarea determinărilor efectuate asupra proprietăţilor<br />
tensionale ale produselor liniare<br />
IX.6.1.5.1.4.1. Analiza transferului proprietăţilor tensionale în sensul fibră-fir<br />
Contribuţii la stabilirea ecuaţiilor de transfer la prelucrarea bumbacului. Se<br />
sintetizează astfel:<br />
1. Rezistenţa fibrelor de bumbac este influenţată de tenacitatea fibrelor componente;<br />
transferul este identificat prin variaţia rezistenţei firelor în funcţie de valoarea fineţii, la<br />
coeficient de torsiune constant şi prin variaţia rezistenţei firelor în funcţie de torsiune la<br />
valoare constantă de fineţe (cap. IX.5), prin metode de măsurare individuală sau în jurubiţă:<br />
– coeficientul de torsiune critic nu depinde de tenacitatea fibrei componente;<br />
– tenacitatea fibrei nu influenţează sistematic alungirea la rupere a firelor.<br />
2. Rezistenţa în jurubiţă pentru firele realizate din acelaşi amestec, la diferite valori<br />
de fineţe şi torsiune optimă este invers proporţională cu fineţea; dependenţa este stabilită<br />
experimental şi exprimată prin relaţii similare:<br />
C2S2 = C1S1 – 21,7(C2 – C1) (IX.6.4)<br />
S = M(1/C) – K (IX.6.5)<br />
Observaţii:<br />
● Relaţiile pot fi generalizate; constanta K este invers proporţională cu diametrul fibrei<br />
(fig. IX.6.27).<br />
● Rezistenţa unui fir, ca şi rezistenţa unei ţesături de bumbac poate fi prezisă prin filarea<br />
unui fir de fineţe maximă în condiţiile torsiunii optime.<br />
Fig. IX.6.27. Rezistenţa jurubiţei<br />
în funcţie de (Ne) –1 .<br />
Fig. IX.6.28. Corelaţia K - fineţea fibrei<br />
de bumbac.<br />
3. Rezultatele obţinute prin determinarea funcţiei CSP (count-strength product) sunt<br />
asigurate statistic şi permit identificarea/decelarea influenţei indexului de calitate al fibrelor<br />
(FQI) asupra rezistenţei la tracţiune a firelor (fig. IX.6.28):<br />
CSP + KC = G (IX.6.6)
332<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
FQI = SL(Sf0, Sf') 1/2 ·(HH0) –1/2 (IX.6.7)<br />
unde: SL este lungimea stapel, în 1/32"; Sf00, Sf – rezistenţa în smoc – distanţa la cleme de 0 şi<br />
1/8"; H, H0 – fineţea şi fineţea standard a fibrelor utilizate.<br />
4. Influenţa caracteristicilor fibrei de bumbac asupra rezistenţei firelor obţinute din<br />
aceasta a fost analizată prin metoda regresiei simple şi multiple; prin calculul coeficienţilor de<br />
corelaţie s-a evidenţiat contribuţia relativă a fiecărei caracteristici de fibră la rezistenţa firului şi<br />
faptul că aceasta este dependentă de varietate şi recoltă.<br />
Observaţii:<br />
● Metodele de regresie permit elaborarea modelelor matematice ale proprietăţilor<br />
tensionale ale firelor de bumbac şi evidenţiază faptul că tenacitatea firului de bumbac este<br />
controlată în special prin lungimea şi tenacitatea fibrei.<br />
● Aplicarea metodelor de regresie în analiza proprietăţilor tensionale ale firelor prezintă<br />
dezavantajul unei capacităţi reduse de generalizare.<br />
● Modelele matematice propuse pentru o anumită varietate de bumbac se pot utiliza în<br />
predicţia proprietăţilor tensionale ale firelor produse din aceasta şi se verifică prin corelaţia<br />
dintre valoarea prezisă şi cea determinată (fig. IX.6.29).<br />
Fig. IX.6.29. Corelaţia dintre tenacitatea prezisă şi tenacitatea<br />
determinată la firele de bumbac/ Ne 27 filate pe MFI şi OE-rotor.<br />
● Introducerea în model a celorlalte proprietăţi nu conduce la schimbări importante ale<br />
acesteia şi influenţa în predicţie este nesemnificativă.<br />
5. Introducerea sistemelor HVI în controlul caracteristicilor fibrelor de bumbac a<br />
determinat reevaluarea condiţiilor de transfer în sensul fibră-fir, prin intermediul aceloraşi<br />
instrumente statistice, cercetătorii fiind interesaţi mai ales de:<br />
– utilizarea metodei regresiei multiple;<br />
– generalizarea ecuaţiilor de transfer;<br />
– procedurile statistice cele mai adecvate.<br />
6. În condiţiile preciziei şi reproductibilităţii sporite prin utilizarea sistemelor de<br />
măsurare, s-au stabilit factorii de determinare CSP, pentru valoarea coeficientului de corelaţie,<br />
R 2 = 0,68:<br />
CSP = – 6487,01 + 728,84 logS – 2913,9M 2 – 50,1M 3 +<br />
+ 2258,5 logUR + 0,00003 (GY) 2 (IX.6.8)<br />
Caracteristicile de fibră cu influenţe semnificative, statistic, sunt: rezistenţa, Sf; indicele<br />
Micronaire, M, raportul de uniformitate, UR, şi indicele de gri, GY.<br />
Forma ecuaţiei de regresie multiplă a fost stabilită prin testarea regresiilor simple<br />
(fig. IX.6.30).
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 333<br />
Fig. IX.6.30. Dependenţa CSP faţă de principalele caracteristici<br />
ale fibrelor de bumbac.<br />
Funcţia CSP prezintă dependenţă liniară faţă de rezistenţa fibrei, lungimea medie,<br />
raportul de uniformitate şi indicii de gri şi galben; valoarea Micronaire are un efect negativ<br />
asupra CSP în domeniul 2,25-3,25, mai redus în intervalul 3,25-4,5, şi foarte pronunţat pentru<br />
valori mai mari de 4,5.<br />
Aproximarea funcţiei CSP(M) ca liniară conduce la o supraestimare în cazul valorilor<br />
medii şi la o subestimare în cazul valorilor extreme.<br />
7. Prin realizarea unui experiment programat s-a studiat variaţia CSP în funcţie de<br />
rezistenţa şi lungimea fibrei de bumbac şi în funcţie de rezistenţa şi valoarea Micronaire<br />
(fig. IX.6.31); s-au obţinut contururi de răspuns (CSP), care reprezintă combinaţiile rezistenţălungime<br />
de fibră şi rezistenţă-Micronaire pentru care se obţin valori constante ale CSP.<br />
8. Centrul de Cercetări Textile Lubock – Texas a generalizat studiul transferului de<br />
proprietăţi fibră-fir (prin teste individuale şi HVI), prin metoda regresiei multiple.<br />
S-au stabilit modele matematice ale CSP prin ecuaţii de regresie de forma:<br />
CSP = K – aNe + bS + cl + d(LR) – e(M), (IX.6.9)<br />
pentru care R, coeficientul de corelaţie dintre valorile determinate şi valorile observate<br />
(fig. IX.6.31), este cuprins între 0,94 şi 0,97.<br />
Fig. IX.6.31. Combinaţii rezistenţă-lungime şi rezistenţă-Micronaire<br />
pentru care se obţin valori constante ale CSP.
334<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Ierarhizarea factorilor de influenţă ai proprietăţilor tensionale<br />
la filarea fibrelor scurte<br />
Tabelul IX.6.17<br />
Ordinea Ring Rotor Aer-jet Fricţiune<br />
1 Lungime Rezistenţă Fineţe Fricţiune<br />
2 Rezistenţă Fineţe Lungime Rezistenţă<br />
3 Fineţe Lungime Rezistenţă Fineţe<br />
4 Puritate Puritate Lungime<br />
5 Fricţiune Puritate<br />
Studiile efectuate asupra firelor OE-rotor relevă importanţa numărului de fibre din<br />
secţiunea transversală a firului/fineţii fibrelor.<br />
Prin selecţionarea fibrelor cu Micronaire 3-3,4 şi tenacitate 28-30 cN/tex (la un<br />
grad de maturitate satisfăcător), s-au obţinut fire mai rezistente cu 15-20% faţă de firele<br />
clasice cu aceiaşi parametri.<br />
Îmbunătăţirea caracteristicilor de rezistenţă ale firelor OE-rotor este posibilă printr-o<br />
alegere corespunzătoare a fibrelor adecvate la acest proces de filare.<br />
9. Studiul factorilor de determinare a rezistenţei firelor prin metoda corelaţiei simple şi<br />
multiple a permis ierarhizarea acestora în raport cu sistemul de filare utilizat (tabelul IX.6.17).<br />
Studiile efectuate prin probe de filare confirmă eficacitatea testării în jurubiţă şi permit<br />
generalizarea utilizării indicelui sintetic:<br />
CSP = Ne·R,<br />
unde: Ne este numărul englez al firului produs; R – rezistenţa la solicitarea în jurubiţă.<br />
Optimizarea parametrilor de filare se reflectă şi în rezistenţa firelor prelucrate dintr-un<br />
amestec de fibre cu parametrii determinaţi.<br />
10. Studiile efectuate de Smith (Universitatea Auburn) permit generalizarea regresiei<br />
multiple ca metodă de analiză a transferului rezistenţei fibrelor de bumbac în rezistenţa firului;<br />
ecuaţiile de regresie au forma generală:<br />
P = C0 + C1 M + C2 L + C3 U + C4 S + C5 E + C6 R + C7 B + C8 T (IX.6.10)<br />
unde: P reprezintă proprietatea determinată/rezistenţa firului; C0,8 – coeficienţi de regresie;<br />
M – indicele Micronaire; UR – raportul de uniformitate; S – rezistenţa fibrei; E – alungirea<br />
fibrei; R – indicele de gri; B – indicele de îngălbenire; T – procentul de impurităţi.<br />
Generalizarea ecuaţiei de regresie este posibilă prin adoptarea unor factori de corecţie<br />
Fi pentru parametrii de procesare:<br />
P = P0Π(Fi), (IX.6.11)<br />
unde: P0 reprezintă valoarea rezistenţei, determinată prin ecuaţia de regresie; Fi – factorii de<br />
corecţie.<br />
a. Factorul de corecţie al torsiunii se determină prin evaluarea torsiunii optime şi a<br />
rezistenţei la torsiunea optimă (fig. IX.6.32):<br />
t0 = 6,2 + 0,1337M – 2,83L + 0,0136Ne (IX.6.12)<br />
t0 = 7,2312 + 0.0452M – 3,236L + 0,0204Ne (IX.6.13)<br />
t0 = 7,716 + 0,4131M – 3,69L + 0,0227Ne (IX.6.14)<br />
t0 = 5,8643 + 0,457M – 2,1619L + 0,005Ne (IX.6.15)
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 335<br />
Factorul de corecţie al torsiunii este:<br />
Fig. IX.6.32. Evidenţierea torsiunii optime.<br />
N NT / t0<br />
F1 [( T / t0) N][ e e ]<br />
−<br />
= (IX.6.16)<br />
Valorile coeficienţilor de corelaţie dintre valorile experimentale şi cele de predicţie sunt<br />
cuprinse între 0,84 şi 0,89 (N = 1, jurubiţă; N = 3, fir simplu; t0 – torsiunea optimă; T –<br />
torsiunea reală).<br />
b. Factorul de corecţie pentru impurităţi I [%] este:<br />
F2 = [1 + (0,00687N)], (IX.6.17)<br />
unde: N este procentul de impurităţi.<br />
c. Factorul de corecţie în funcţie de cota de participare este:<br />
F3 = [C/(1,1C – 10)] (IX.6.18)<br />
Factorii de corecţie permit extinderea utilizării ecuaţiilor de regresie şi a metodei de<br />
predicţie a rezistenţei firelor.<br />
Observaţii:<br />
A. Calbeco-Silva aplică acest principiu la scară industrială în Portugalia (remarcând<br />
menţinerea rezultatelor în limitele liniilor tehnologice pe care s-a realizat experimentul).<br />
Hunter generalizează aplicarea regresiei multiple pentru realizarea predicţiei asupra<br />
tuturor caracteristicilor firelor de bumbac, stabilind ecuaţii de regresie de forma:<br />
CSP = K·P(Xi j ) (IX.6.19)<br />
în care: X i reprezintă caracteristicile fibrelor prelucrate; j – exponent pentru natura dependenţei<br />
CSP de caracteristica respectivă.<br />
Prin metodologia aplicată, Hunter diferenţiază priorităţile filării clasice, care se exprimă<br />
prin valorile coeficientului K şi ale exponenţilor j (tabelul IX.6.18).<br />
Contribuţii la stabilirea ecuaţiilor de transfer la prelucrarea fibrelor de lână.<br />
Sintetizând rezultatele cercetărilor efectuate asupra transferului proprietăţilor fibrelor de lână,<br />
se reţin următoarele:<br />
1. Forţa de rupere a firului este proporţională cu densitatea liniară a acestuia, pentru un<br />
factor de torsiune constant:<br />
P × Ttex –1,25 = K (IX.6.20)<br />
2. Valoarea minimă a CVP se obţine pentru factorul de torsiune: (răs./cm × tex<br />
T ) de<br />
28,2, care corespunde unghiului β� = 20 o , ceea ce sugerează că neregularitatea minimă se obţine<br />
în această condiţie.<br />
3. Factorul de torsiune corespunzător rezistenţei maxime este de: TF = 39,3 pentru<br />
Ttex = 18; TF = 49,3 pentru Ttex = 80.
336<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
4. Efectul ondulaţiilor asupra proprietăţilor tensionale este redus, dar, în general<br />
rezistenţa firelor scade când sunt produse din fibre cu grad de ondulare mai ridicat.<br />
5. Extracţia substanţelor de emulsionare/ avivare conduce la creşteri de până la 3,6%<br />
ale rezistenţei şi cu 6,5% ale alungirii, ceea ce sugerează contribuţia fricţiunii dintre fibre la<br />
proprietăţile tensionale ale firelor de lână pieptănată.<br />
6. Tratamentele Corona şi cu microunde determină creşterea fricţiunii fibrelor şi a<br />
coeziunii, determinând variaţii corespunzătoare ale rezistenţei firelor.<br />
Valori ale termenilor regresiei<br />
Tabelul IX.6.18<br />
Caracteristica testată K X2 X3 X4 X5 X6 X11 X12 X15 X20<br />
CSP/MFI 43 – 1 1 –65 1 – 1 – –3601<br />
CSP/MFI 0,057 – 1,03 1,15 –0,27 –0,14 – 0,18 – 0,87<br />
CSP/Rotor 19,1 – 0,32 0,71 –0,39 –0,34 –0,14 0,37 – 0,29<br />
Tenacitatea /MFI 1,22 –3 0,97 1,03 –0,39 –0,29 – 0,14 –0,036 0,92<br />
Tenacitatea /MFI 0,31 – 1 1 1 1 – 1 – 1<br />
Tenacitatea/Rotor 0,03 –0,62 1,07 1,02 –0,64 –0,18 – 0,24 –0,078 0,29<br />
Alungirea la<br />
rupere/MFI<br />
0,02 1,14 – –0,47 1,16 –0,28 – 0,25 – 0,47<br />
Alungirea la rupere/<br />
Rotor<br />
5,49 1,86 –1,37 –0,87 –0,87 –0,22 – 0,28 – 0,34<br />
CV(tenacitate)/MFI 1,8 4 – – –0,36 0,33 – –0,31 – –0,94<br />
CV(tenacitate)/<br />
Rotor<br />
29 – – –0,21 0,48 – –0,49 0,12 –<br />
CV(alungire)/Rotor 14,6 –1,19 1,01 – –0,77 0,42 – –0,28 0,086 –<br />
CV(alungire)/MFI 25,8 – – –0,41 0,46 0,18 – –0,42 0,13 –<br />
Notă: X2 – SL 50%, mm; X3 – raport de uniformitate; X4 – rezistenţa în jurubiţă; X5 –alungirea<br />
firului, în jurubiţă, %; X6 – indicele Micronaire; X11 – conţinutul de impurităţi, Shirley; X12 –<br />
densitatea liniară, tex; X15 – numărul de impurităţi; X20 – coeficient de torsiune.<br />
Hunter stabileşte că:<br />
– rezistenţa maximă a firelor pieptănate corespunde unui factor de torsiune TF = 40,<br />
considerabil mai mare decât valorile utilizate în practică;<br />
– creşterea lungimii fibrelor conduce la creşterea proprietăţilor tensionale, până la<br />
valoarea maximă a acestora;<br />
– descreşterea diametrului fibrelor se asociază cu creşterea rezistenţei firelor;<br />
– rezistenţa firelor este proporţională cu densitatea de lungime a firelor, P = K·Ttex 1,25 ;<br />
– creşterea CVd are un efect de uşoară reducere a rezistenţei firelor;<br />
– efectul CVl asupra rezistenţei firelor este mediocru.<br />
El îşi propune o analiză sistematică a transferului de proprietăţi în sensul fibră-fir în<br />
filatura de lână pieptănată. În acest sens, întreprinde testarea şi analiza unei game largi de fire<br />
tip LP, realizate industrial, din loturi de lână merinos, diferenţiate semnificativ prin parametri<br />
de lungime şi diametru, şi stabileşte:<br />
– dependenţa proprietăţilor tensionale faţă de densitatea liniară, coeficientul de torsiune,<br />
lungimea şi diametrul mediu, proprietăţile tensionale şi alţi parametri de caracterizare ai<br />
fibrelor componente prin metoda regresiei multiple;
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 337<br />
– modelele matematice obţinute prin metoda regresiei multiple standardizează proprietăţile<br />
tensionale ale firelor simple LP/pentru fire albe, vopsite în culori pastel şi în colori închise;<br />
– modelele sunt descrise prin ecuaţia de regresie de forma:<br />
Y = k·Π(Xi) (IX.6.21)<br />
în care: Y este variabilă dependentă (forţa de rupere; alungirea relativă la rupere; coeficientul<br />
de variaţie al forţei şi al alungirii la rupere); X – variabilă dependentă (X1 –densitatea de<br />
lungime a firului,în tex; X2 – tenacitatea fibrei, determinată pe mănunchi, în cN/tex; X3 –<br />
diametrul mediu al fibrei, în µm; X4 – lungimea medie a fibrei, în mm; X5 – torsiunea firului, în<br />
răs./mm).<br />
– legăturile de dependenţă se păstrează la acelaşi nivel de semnificaţie statistică, atât la<br />
testarea proprietăţilor tensionale prin metode de măsurare individuală cât şi prin metode de<br />
măsurare în mănunchi.<br />
IX.6.1.5.1.4.2. Predicţia comportării firelor în procesele de prelucrare<br />
tehnologică<br />
Ruperile de fire sunt determinate de echilibrul nefavorabil dintre tensiunea şi rezistenţa<br />
firului, variabile în timpul procesului tehnologic de obţinere şi prelucrare, şi se produc numai în<br />
momentul în care tensiunea depăşeşte rezistenţa acestuia, aspect evidenţiat grafic prin<br />
intersecţia curbei de frecvenţă a tensiunilor şi rezistenţei (fig. IX.6.33).<br />
Reducerea probabilităţii depăşirii rezistenţei minime prin valorile maxime ale tensiunii<br />
se obţine prin reglaje, care reduc frecvenţa ruperilor de fire; optimizarea reglajelor permite<br />
creşterea randamentelor la prelucrare şi îmbunătăţirea calităţii firelor sau a produselor realizate<br />
din acestea:<br />
– rezultă necesitatea cunoaşterii curbei de frecvenţă a rezistenţei firelor precum şi a<br />
curbei de variaţie a tensiunii tehnologice de prelucrare, prin care limitele să se definească<br />
corect;<br />
– determinarea proprietăţilor tensionale ale firului prin mijloacele clasice de analiză nu<br />
evidenţiază limitele reale ale variaţiei forţei de rupere datorită volumului redus al eşantionului<br />
analizat;<br />
– defectele rare ale firelor a căror probabilitate de apariţie este redusă constituie secţiuni<br />
de minimă rezistenţă şi detectarea lor impune testarea unei lungimi mari de fir;<br />
– frecvenţa ruperilor creşte o dată cu creşterea vitezelor de prelucrare (la obţinere sau<br />
prelucrare – fig. IX.6.34);<br />
Fig. IX.6.33. Definirea domeniului de<br />
probabilitate a ruperilor de fire/ după<br />
repartiţia rezistenţei şi tensiunii.<br />
Fig. IX.6.34. Influenţa creşterii vitezelor de prelucrare<br />
asupra frecvenţei ruperilor firelor de bătătură.
338<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
– în cazul prelucrării firelor din fibre se remarcă zona de creştere exponenţială a<br />
frecvenţei de rupere o dată cu creşterea vitezei de prelucrare / absentă la firele filamentare<br />
(fig. IX.6.35);<br />
– frecvenţa ruperilor de fire depinde de valoarea coeficientului de variaţie CV şi există<br />
posibilitatea de compensare, prin reducerea acestuia, a efectelor de creştere a tensiunii<br />
(fig. IX.6.36);<br />
– defectele de fir, nodurile sunt vizibile în produsul final şi constituie secţiuni slabe, cu<br />
frecvenţă foarte mică, astfel încât nu influenţează mult valoarea medie; valoarea coeficientului<br />
de variaţie şi nu pot fi identificate şi localizate prin metodele clasice de sondaj şi testare.<br />
Fig. IX.6.35. Reprezentări grafice specifice în sistemul Uster Tenso Jet.<br />
Fig. IX.6.36. Recepţia firelor<br />
prin profilul de calitate.<br />
Testarea proprietăţilor tensionale prin metode de mare capacitate. Evaluarea<br />
proprietăţilor tensionale ale firelor prin metode clasice de eşantionare şi testare surprinde doar<br />
întâmplător valorile minime de rezistenţă a căror apariţie în ansamblul determinărilor este<br />
condiţionată de prezenţa defectelor de fir; nivelul de semnificaţie pentru valorile minime creşte<br />
la metodele convenţionale o dată cu creşterea considerabilă a lungimii totale testate, deci a<br />
duratei de analiză.<br />
Creşterea vitezelor de solicitare de la 5 m/min (sistemul Uster Tensorapid) la 500 m/min<br />
(sistemul Uster Tenso Jet) permite reducerea duratei de analiză, o dată cu extinderea<br />
semnificativă a dimensiunilor eşantionului şi adaptează condţiile de testare la condiţiile de<br />
prelucrare.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 339<br />
Sistemul Uster Tenso Jet:<br />
– permite înregistrarea secţiunilor foarte slabe din fir, ce corespund defectelor rare;<br />
– vizualizează prin procedee grafice adecvate evoluţia proprietăţilor tensionale în<br />
cadrul unui eşantion de volum mare:<br />
● norul de puncte, distribuţia rezistenţelor şi a alungirilor definesc domeniul de<br />
existenţă şi probabilitatea secţiunilor slabe pentru firele testate (fig. IX.6.32);<br />
● prin analiza statistică a rezultatelor măsurării se stabilesc valorile forţei de rupere<br />
corespunzătoare probablităţii FP = 0,01%, utilizate în predicţia ruperilor;<br />
● diagrama Stroke pentru forţa şi alungirea la rupere oferă o imagine asupra<br />
repartizării secţiunilor slabe în lungul firului testat; acest mod de reprezentare este<br />
relevant pentru variaţiile periodice sau întâmplătoare ale proprietăţilor tensionale<br />
determinate prin procesare.<br />
Performanţele de analiză se valorifică în interpretarea corectă a caracteristicilor firelor la<br />
recepţia loturilor de fire, a căror prelucrabilitate se evaluează prin determinarea probabilităţii<br />
depăşirii valorilor minime ale rezistenţei firelor (FP = 0,01%) prin valorile tensiunii de prelucrare.<br />
Parametrii statistici corespunzători indicilor proprietăţilor tensionale stabiliţi în<br />
condiţiile extinderii volumului eşantionului (testul este aplicat unei lungimi de 10 km fir)<br />
diferenţiază net loturile obţinute din fibre de aceeaşi fineţe dar de lungimi diferite (fig. IX.6.36).<br />
Se poate observa că aceste diferenţe se reflectă mai puţin în valoarea neregularităţii şi mai mult<br />
în frecvenţa imperfecţiunilor, care afectează valorile coeficienţilor de variaţie la forţa şi<br />
alungirea de rupere; metoda Uster Tenso Jet permite determinarea unui indicator de predicţie a<br />
ruperilor, FP = 0,01%.<br />
Valoarea medie a rezistenţei la tracţiune nu se corelează direct cu frecvenţa secţiunilor<br />
slabe şi, din acest motiv, metoda de testare UTJ este superioară metodei clasice UTR. Procesarea<br />
în aceleaşi condiţii a trei loturi de fire cu FP = 0,01% diferite conduce la identificarea<br />
corelaţiei liniare între valoarea acesteia şi frecvenţa ruperilor /10 5 bătăi, ceea ce confirmă<br />
utilitatea practică a indicatorului (fig. IX.6.37).<br />
Fig. IX.6.37. Corelaţia dintre frecvenţa ruperilor<br />
şi FP = 0,01%.<br />
IX.6.1.5.1.4.3. Teste de filare. Testarea filabilităţii bumbacului<br />
Performanţele de filare se evaluează prin probe de dimensiuni mici, 1-5 kg (test de<br />
filare) şi 50-200 g (microspinning test); eficienţa acestor teste se exprimă prin valoarea<br />
coeficientului de corelaţie dintre rezultatele testului şi valorile obţinute prin prelucrarea<br />
tehnologică:<br />
CSPtest = f (CSPef) (r > 0,85) (IX.6.22)
340<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Valoarea CSP este utilizată (CTR – L Bombay) pentru determinarea HSC (Highest<br />
Standard Count) prin metoda full spinning test. Aceasta se bazează pe utilizarea standardului<br />
CSP = f(Ne) şi realizarea unor fire de fineţe diferită, care permit verificarea prin metode grafice.<br />
Observaţii:<br />
1. În filatura de lână, filabilitatea se determină prin standardizarea frecvenţei ruperilor<br />
de fire în funcţie de:<br />
n s – numărul mediu de fibre din secţiunea transversală a firului;<br />
vc - viteza cursorului.<br />
2. Diagrama filabilităţii (Cormann) se obţine construind curba care redă legătura<br />
dintre:<br />
– caracteristicile fibrei: D(RCM); LB (vezi cap. IX.5);<br />
– fineţea firului, Nm, şi parametrii de prelucrare (α, nf, vc) de forma:<br />
logR = a1<br />
2<br />
2 3 . s Lv an a<br />
IX.6.1.5.2. Testarea durabilităţii textilelor plane<br />
⋅ − + (IX.6.23)<br />
IX.6.1.5.2.1. Particularităţile de testare a comportării textilelor plane<br />
la solicitarea la tracţiune<br />
Comportarea textilelor plane la solicitarea unidirecţională statică de tracţiune se defineşte<br />
prin indicii dinamometrici: forţa şi respectiv alungirea la rupere.<br />
Epruvetele supuse solicitării au dimensiuni standardizate (lungime 300 mm; lăţime<br />
50,100 mm) şi se orientează pe direcţia axelor tehnologice: în sensul urzelii, în sensul bătăturii;<br />
pe direcţia şirului sau rândului de ochiuri; lungimea liberă de prindere este standardizată:<br />
200/ 100 mm şi se adoptă în funcţie de deformabilitatea epruvetei.<br />
Forma epruvetelor este:<br />
– dreptunghiulară /strip, când toate firele paralele cu direcţia de aplicare a forţei sunt<br />
solicitate;<br />
– dreptunghiulară/ grab, caracterizate prin lăţime mai mare decât dimensiunea clemei<br />
de fixare;<br />
şi forţa de rupere manifestă dependenţă faţă de forma epruvetei, redată prin relaţia:<br />
R(grab)/ R(strip) = 1 + (ε /40) (IX.6.24)<br />
Solicitarea la tracţiune a unui textil plan /ţesătură, tricot /este similară cu solicitarea<br />
unui mănunchi de fire, căruia i se impun anumite restricţii (determinate de parametrii structurii<br />
geometrice); în cazul materialelor textile neţesute, solicitarea de tracţiune se poate asimila cu<br />
solicitarea unui mănunchi de fibre, cu diferite grade de orientare.<br />
Valoarea rezistenţei la tracţiune este dependentă de direcţia de aplicare a solicitării şi,<br />
din acest motiv orice produs textil plan se caracterizează complet sub aspectul proprietăţilor<br />
tensionale prin diagrama polară (fig. IX.6.38) care ilustrează anizotropia.<br />
Rezistenţa la tracţiune se raportează întotdeauna la direcţia de solicitare, care se poate<br />
identifica prin:<br />
– una dintre axele tehnologice ale produsului (direcţia firelor de urzeală sau bătătură, la<br />
ţesături);<br />
– direcţia şirurilor sau a rândurilor de ochiuri, la tricoturi;<br />
– direcţia de orientare a fibrelor sau de aplicare a elementului de consolidare, la materiale<br />
textile neţesute.
deci:<br />
.<br />
.<br />
.<br />
. U<br />
.<br />
. .<br />
.<br />
Fig. IX.6.38. Diagrama polară<br />
corespunzătoare solicitării de<br />
tracţiune.<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 341<br />
B<br />
Observaţii:<br />
1. Orientarea solicitării de tracţiune pe una din axele<br />
tehnologice determină o solicitare complexă a firelor sistemului<br />
opus, dispuse transversal /încovoiere, compresie, frecare<br />
şi forfecare/ care se contractă; contracţia transversală este<br />
neuniformă şi are ca efect o repartiţie neuniformă a<br />
tensiunilor, ceea ce determină nesimultaneitatea ruperii<br />
firelor solicitate axial.<br />
2. Comportarea la solicitarea de tracţiune a produselor<br />
din fire este determinată de masa unităţii de suprafaţă<br />
a epruvetei solicitate, pentru care se consideră ca mărime<br />
de referinţă tenacitatea fibrelor componente. Epruveta<br />
dimensionată se asimilează cu o bandă formată din fibre,<br />
cu lăţimea de 50 mm şi masa G [g/m 2 ], deci cu titlul de<br />
Tb = 1000G/20 tex; în această situaţie, prin determinarea<br />
rezistenţei la tracţiune se stabileşte tenacitatea transferată τ*<br />
în produs a fibrei componente:<br />
Fmax = 1000G/20·τ* [cN] = G/20·τ* [daN],<br />
τ* = 20 Fmax/1000G [cN/tex] (IX.6.25)<br />
Acest mod de abordare ilustrează faptul că transferul de tenacitate este de: 90% în cazul<br />
firelor filamentare; 75% în cazul firelor de bumbac şi tip bumbac şi 30% în cazul firelor de<br />
lână şi tip lână.<br />
3. Analiza transferului proprietăţilor mecanice devine riguroasă prin corectarea modelului<br />
prezentat în funcţie de parametrii structurii geometrice a produsului analizat şi de evoluţia<br />
tenacităţii fibrelor componente în procesele tehnologice de prelucrare, ca rezultat al obosirii<br />
prin solicitări mecanice, al tratamentelor fizico-chimice de finisare. În cazul ţesăturilor obţinute<br />
prin tehnologii clasice, efectul global al acestor modificări poate fi estimat în limitele unor<br />
pierderi de 5-10% din valorile iniţiale/fire filamentare; 15-20% în cazul utilizării firelor<br />
din fibre.<br />
Ierarhizarea produselor textile plane sub aspectul comportării la solicitarea de tracţiune se<br />
realizează prin evaluarea energiei mecanice specifice consumate pentru ruperea epruvetei –<br />
indice de calitate (Wm, în J/kg); la ţesături, valoarea indicelui de calitate este influenţată de:<br />
– natura materiei prime utilizate, procesul şi parametrii tehnologici de prelucrare adoptaţi;<br />
– parametrii de structură geometrică la care se realizează produsul;<br />
– tehnologia şi parametrii tehnologici de finisare aplicaţi produsului.<br />
Limite de variaţie ale indicelui de calitate la ţesături, în J/kg<br />
Tabelul IX.6.19<br />
Ţesătură Bumbac Lână Liberiene Mătase naturală<br />
Fire cardate 70-80 80 70-100 200-400<br />
Fire pieptănate 80-150 180-300 120--400 1000-1500*<br />
Fire răsucitte 300-600 700-1200; 300-330 2000-3000*
342<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.6.1.5.2.2. Metode de determinare şi analiză specifice textilelor plane.<br />
Diversificarea încercărilor dinamometrice prin intermediul<br />
unor module standardizate<br />
Proprietăţile tensionale ale textilelor plane se apreciază prin caracteristici mecanoreologice,<br />
elastice şi vâscoelastice, care se definesc în context cu:<br />
– încercările de tracţiune efectuate în regimul static de determinare; pe maşini de<br />
încercat la tracţiune (dD/dt = const.);<br />
– indicii de apreciere ai comportării la solicitări dinamice /solicitări repetate; pe maşini<br />
de încercări specifice regimului dinamic;<br />
– indicii de apreciere ai comportării la şoc (cu ajutorul pendulului balistic).<br />
Maşinile de încercat la tracţiune în regim static, standardizate pentru testarea textilelor<br />
plane funcţionează pe principiul Vt = const./pendulare, sau pe principiul dD/dt = const., care<br />
permit înregistrarea diagramelor F-D (fig. IX.6.40).<br />
Interval de măsurare, forţă (daN)<br />
0- 500 daN<br />
Viteza de deformare (dom. 250 daN) 0,001- 1000 mm/min<br />
Viteza de deformare (dom. 500 daN) 0,001- 500 mm/min<br />
Cursa clemei motoare 750 mm<br />
Precizia de măsurare forţă, deformaţie<br />
Lungimea liberă de prindere a<br />
0,005%<br />
epruvetei<br />
200 mm; 100 mm<br />
Fig. IX.6.39. Sistemul Honesfield pentru testarea proprietăţilor<br />
tensionale ale ţesăturilor şi caracteristicile de performanţă.<br />
Observaţii:<br />
1. Diagrama forţă-deformaţie este relevantă pentru aspectele globale ale procesului de<br />
deformaţie.<br />
2. Analiza rezultatelor încercărilor de tracţiune efectuate asupra textilelor plane<br />
beneficiază în prezent de posibilitatea de completare a metodelor de investigaţie clasice<br />
(înregistrarea diagramei forţă-deformaţie) cu tehnici de microanaliză: urmărirea procesului de<br />
solicitare la tracţiune prin intermediul camerei video (permite vizualizarea modificărilor locale<br />
pe toată durata procesului de deformare):<br />
– epruvetele blocate la un anumit nivel de deformaţie (fig. IX.6.41) au fost urmărite ca<br />
aspect longitudinal şi în secţiune transversală, pentru interpretarea fenomenologică a solicitării<br />
şi elaborarea modelelor mecano-geometrice. S-a evidenţiat faptul că scăderea diametrului
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 343<br />
firelor solicitate şi creşterea diametrului firelor sistemului opus se produce la deformaţii relative<br />
mai mari de 25%; secţiunile sunt relevante pentru identificarea succesiunii solicitărilor: subţierea<br />
firelor solicitate/întindere; îngroşarea firelor sistemului opus / compresie; încovoierea firelor<br />
sistemului opus; forfecarea;<br />
a. ţesătură crudă-direcţia de solicitare bătătură b. ţesătură crudă -direcţia de solicitare urzeală<br />
c. ţesătură finită-direcţia de solicitare bătătură d. ţesătură finită-direcţia de solicitare urzeală<br />
e. tricot-direcţia de solicitare rând f. tricot-direcţia de solicitare şir<br />
Fig. IX.6.40. Diagrame caracteristice forţă-deformaţie pentru textile plane<br />
realizate pe sistemul Honesfield.
344<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.6.41 Videoimaginea solicitarii la tracţiune a ţesăturii/pe direcţia B<br />
la deformaţii de 0; 25 şi 30%.<br />
– tehnica de analiză a imaginii video vizualizează modul de apariţie şi propagare al<br />
destrucţiei în raport cu categoria tehnologică a firelor componente; în acest caz, metoda de<br />
analiză diferenţiază ruperea progresivă a ţesăturilor obţinute din fire-filate prin procedeul clasic<br />
(IX.6.42,a) – de ruperea netă (simultană) a ţesăturilor obţinute din fire OE-rotor (IX.6.42,b).<br />
Comportarea diferenţiată a celor două categorii de ţesături este determinată la nivelul structurii<br />
firelor care, la aceeaşi compoziţie fibroasă şi fineţe, se caracterizează printr-o repartiţie diferită<br />
a forţei de rupere / firele OE-rotor se caracterizează printr-o mai mare uniformitate, dar valori<br />
diferite şi mai ridicate ale coeficienţilor de frecare. Aceste diferenţe cresc probabilitatea unei<br />
ruperi simultane a firelor de bătătură, care se blochează mai repede în structura ţesăturii,<br />
datorită valorii mai mari a coeficienţilor de frecare<br />
a b<br />
Fig. IX.6.42. Diferenţierea mecanismului ruperii ţesăturilor.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 345<br />
Diversificarea încercărilor dinamometrice se asigură prin intermediul unor module<br />
standardizate, abordate în cele ce urmează.<br />
Rezistenţa la străpungere. Caracterizează tricoturile şi materialele textile neţesute;<br />
solicitarea de tracţiune multidirecţională este generată prin compresia locală aplicată pe<br />
suprafaţa epruvetei, prin intermediul unui modul standardizat compatibil cu maşina de încercat<br />
la tracţiune (Persoz – fig. IX.6.43). Epruveta E, de formă circulară şi diametru standard (dispusă<br />
orizontal), este fixată în clemele unui cadru ataşat clemei motoare şi se deplasează cu viteză<br />
constantă, v; solicitarea la străpungere este determinată de cadrul solidar cu clema fixă, prin<br />
rola de dimensiunea standardizată (Φ = 20 mm), sub<br />
acţiunea forţei P, a cărei valoare maximă, corespunzătoare<br />
străpungerii, constituie rezultatul încercării.<br />
Fig. IX.6.43. Modulul Persoz.<br />
Fig. IX.6.44. Modul de solicitare<br />
la întindere radială.<br />
– alungirea relativă la întinderea radială, în %:<br />
Rezistenţa la întindere radială. Caracterizează<br />
textilele plane în general; solicitarea de<br />
tracţiune multidirecţională este generată prin<br />
compresia unei porţiuni circulare din suprafaţa<br />
epruvetei fixate într-un dispozitiv de prindere<br />
inelar, pe modulul Persoz prevăzut cu cap de<br />
deformare cilindric.<br />
Epruveta E de formă circulară, orientată în<br />
plan orizontal, este fixată în clemele cadrului ataşat<br />
clemei motoare; solicitarea se produce la mişcarea<br />
de coborâre a clemei motoare, prin capul de deformare,<br />
iar epruveta ia forma unui trunchi de con<br />
(fig. IX.6.44).<br />
Rezistenţa la întindere radială se determină<br />
la apariţia destrămării la valorile: Pmax; amax.<br />
Parametrii de caracterizare ai produsului<br />
textil plan sunt:<br />
– valoarea tensiunii la întindere radială:<br />
T = (2Πrsinα) –1 Pmax<br />
ε1 = (DE) –1 (LR – DE) = 100·(DE) –1 [(2l0 2 + ∆l 2 ) + D – DE]<br />
– alungirea relativă de suprafaţă, %<br />
εs = 100·(A – A0)/A0<br />
Fig. IX.6.45. Repartiţia tensiunilor.
346<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Observaţii:<br />
1. Comportarea la întinderea radială este urmărită în ipoteza unei repartiţii uniforme<br />
a tensiunilor interne; în cazul textilelor plane anizotrope /tricot; ţesătură; textil neţesut/<br />
caracterizarea prin această metodă se realizează cu valoarea medie a tensiunii maxime la care<br />
rezistă epruveta înainte de destrucţie.<br />
2. Rezultatele încercărilor efectuate astfel trebuie comparate cu rezultatele solicitărilor<br />
de tracţiune unidirecţionale, orientate sub unghiuri diferite faţă de axele tehnologice ale<br />
produsului testat. Solicitarea orientată (testare dinamometrică a ţesăturilor, tricoturilor şi a<br />
materialelor neţesute cu straturi fibroase cu orientare unidirecţională)/ se finalizează prin<br />
obţinerea diagramei polare, care ilustrează anizotropia proprietăţilor tensionale.<br />
Rezistenţa la delaminare. Caracterizează materialele textile neţesute, consolidate prin<br />
interţesere şi liere. Solicitarea de tracţiune transversală se aplică epruvetei lipite pe suprafaţa<br />
celor două plăci dreptunghiulare ale capului de tragere cu tije, ce se ataşează clemelor maşinii<br />
de încercat la tracţiune.<br />
Solicitarea se realizează după normala la suprafaţa epruvetei şi se finalizează prin<br />
determinarea forţei de separare a componentelor structurale ale materialului neţesut; se impune<br />
ca pelicula adezivă să aibă o valoare mai mare decât valoarea rezistenţei maxime la delaminare<br />
(fig. IX.6.46).<br />
Încercările pot fi relevante pentru alunecarea/ruperea de fibre din stratul de material<br />
neţesut, dacă sensibilitatea şi rezoluţia lanţului de măsurare al forţei corespunde domeniului<br />
de variaţie al forţei de delaminare a produsului testat. Lipirea epruvetei dreptunghiulare<br />
(100 ×100 mm) se face cu adeziv; fixarea de placa metalică a capului de tragere se obţine la<br />
temperatura de 70 o C.<br />
Rezistenţa la glisare. Rezistenţa la glisare se defineşte ca forţă maximă de dislocare a<br />
unui grup de fire, selectat pe o lungime determinată, aparţinând unuia dintre sistemele structurii<br />
ţesute. Încercarea la glisare se realizează pe maşina de încercat la tracţiune cu ajutorul unui<br />
modul prevăzut cu o baretă cu ace echidistante; bareta poate înlocui una dintre clemele<br />
dispozitivului de fixare, fiind dispusă astfel încât toate acele să traverseze epruveta.<br />
Modulul pentru determinarea rezistenţei la glisare se ataşează clemei inferioare, iar<br />
epruveta se ataşează clemei fixe (M.I.T. cu dD/dt = const.). Încercarea se finalizează prin<br />
determinarea forţei maxime de dislocare a grupului de fire prins cu ace (în fig. IX.6.47, firele<br />
de bătătură glisează pe cele de urzeală).<br />
Fig. IX.6.46. Modul de determinare<br />
a rezistenţei la delaminare.<br />
Fig. IX.6.47. Determinarea rezistenţei<br />
la glisare a ţesăturilor.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 347<br />
Înregistrarea grafică evidenţiază rezistenţa la glisare ca forţă maximă. Rezistenţa la<br />
glisare exprimă stabilitatea îmbinărilor prin cusături şi stabilitatea dimensională a cusăturilor şi<br />
depinde de parametrii structurii ţesute (legătură; desime), cât şi de caracteristicile iniţiale ale<br />
firelor (compoziţie, Nm, coeficient de torsiune).<br />
IX.6.1.5.2.3. Testarea durabilităţii textilelor plane prin epruvete<br />
dimensionate şi fasonate<br />
Determinarea aderenţei. Este o încercare specifică straturilor consolidate chimic, prin<br />
liere sau prin termolipire, şi se aplică materialelor compozite realizate din suporturi textile<br />
dublate cu elastomeri sau folii din materiale plastice. Aderenţa este forţa specifică, raportată la<br />
unitatea de lăţime a epruvetei, necesară separării a două straturi, consolidate între ele prin<br />
diferite procedee.<br />
Determinarea aderenţei se efectuează pe maşina de încercat la tracţiune prevăzută cu<br />
dispozitiv de înregistrare a diagramei efort-deformaţie, în condiţiile încercării statice , pe<br />
epruvete standardizate – de formă dreptunghiulară. Procesul de separare este iniţiat la fixarea<br />
clemei (fig. IX.6.48) şi urmărit prin înregistrarea diagramei de variaţie a aderenţei –<br />
adeziograma (fig. IX.6.49); nu se iau în consideraţie ruperile de strat.<br />
Fig. IX.6.48. Iniţierea separării;<br />
fixarea epruvetei.<br />
Fig. IX.6.49. Diagrama de variaţie<br />
a forţei de aderenţă.<br />
Interpretarea adeziogramei se realizează pe segmentul plasat în intervalul [∆l/4, 3∆l/4];<br />
forţa medie de aderenţă se determină pentru valorile maxime identificate ca picuri în intervalul<br />
indicat:<br />
– pentru un număr par de picuri:<br />
– pentru numărul impar de picuri:<br />
n /2<br />
m i<br />
1<br />
F = 2/ n⋅∑ F;<br />
(IX.6.26)<br />
m ( )<br />
n /2<br />
1<br />
i<br />
F = 2/ n+ 1 ⋅∑ F.<br />
(IX.6.27)<br />
Rezistenţa la sfâşiere a ţesăturilor. Se testează în următoarele condiţii:<br />
– în regim static / dinamic, pe maşini de încercat la tracţiune/ pendul balistic;
348<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
– solicitarea statică produce sfâşierea<br />
lentă, prin deplasarea clemei motoare cu<br />
100 mm/min;<br />
– solicitarea dinamică: produce sfâşierea<br />
rapidă, prin şoc.<br />
Solicitarea la sfâşiere este tipică propagării<br />
unei deteriorări. Se poate regăsi atât în utilizare cât<br />
şi în prelucrarea textilelor plane şi permite<br />
evaluarea modificărilor structurale survenite în<br />
urma unui proces de finisare; diagrama forţă-deformaţie<br />
evidenţiază că, la sfâşiere, deteriorarea<br />
elementelor structurale este progresivă.<br />
Dimensiunile standardizate ale epruvetelor<br />
– figura IX.6.50 (orientate pe direcţia<br />
axelor tehnologice) sunt: lungime: 270 mm;<br />
lăţime: 60 mm; tăiate pe mijlocul lăţimii lor, pe<br />
o lungime de 150 mm; permiţând şi aprecierea<br />
modificărilor structurale în urma unui proces<br />
chimic de finisare.<br />
Determinarea rezistenţei la sfâşiere a<br />
ţesăturilor în regim static de încercare se<br />
realizează pe maşina de încercat la tracţiune pe<br />
epruvete standardizate; acestea se fixează în<br />
clemele dispozitivului de prindere 1, care exercită<br />
tracţiunea asupra firelor sistemului 2 (U).<br />
Sfâşierea este iniţiată în zona 3 şi solicită la<br />
tracţiune, pe porţiuni scurte, firele sistemului opus;<br />
în zona de solicitare (fig. IX.6.51) firele (B) sunt<br />
comprimate între firele 2 (U), care, supuse<br />
întinderii, se apropie unele de altele; în felul acesta,<br />
primul fir din zona de solicitare, la sfâşiere 3 este de<br />
fapt solicitat la tracţiune pe o lungime foarte mică /<br />
sub acţiunea firelor de U, între care s-a încastrat.<br />
Forţa de sfâşiere este o mărime variabilă<br />
determinată de neuniformitatea caracteristicilor<br />
firelor pe porţiuni scurte; maximele succesive<br />
evidenţiază intrarea unui nou fir în solicitare<br />
(fig. IX.6.52).<br />
Rezistenţa la sfâşiere a ţesăturilor este<br />
determinată de parametrii de structură/ desimea<br />
tehnologică şi legătura ţesăturii/dar şi de caracteristicile<br />
firelor/rezistenţa la tracţiune a firelor;<br />
Fig. IX.6.50. Epruvete standard/<br />
cu sfâşiere iniţiată.<br />
deformabilitatea firelor solicitate la tracţiune; valoarea coeficientului de frecare fir-fir;<br />
rigiditatea la încovoiere şi compresie a firelor celor două sisteme.<br />
Determinarea rezistenţei la sfâşiere a ţesăturilor în regim dinamic se asigură cu<br />
aparatul pendular Elmendorf, care este adaptat la solicitarea la sfâşiere a materialelor textile; pe<br />
epruveta dimensionată (fig. IX.6.53) sfâşierea se produce pe o lungime de 43 mm.
Fig. IX.6.51. Modelul solicitării<br />
la sfâşiere.<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 349<br />
Fig. IX.6.52,a. Aspectul tipic al epruvetelor<br />
solicitate.<br />
Fig. IX.6.52,b. Reprezentarea grafică<br />
a diagramei de sfâşiere.<br />
Principiul fizic al aparatului Elmendorf este similar cu al dinamometrului balistic cu<br />
ajutorul căruia se determină lucrul mecanic de rupere al firelor (în jurubiţă) şi ţesăturilor;<br />
pendulul P, cu centrul de greutate în G, se deplasează între punctele 1-2-3 cu transformarea<br />
energiei potenţiale în energie cinetică, ce se consumă parţial pentru ruperea epruvetei.<br />
Aparatul constă dintr-un un sector pendular, sistemul de fixare al epruvetei, format din<br />
clema A, ataşată pendulului, clema B, fixată la batiu, şi dispozitivul de blocare a pendulului.<br />
Lucrul mecanic de rupere este proporţional cu energia consumată:<br />
L = P (h1 – h2) (IX.6.28)<br />
şi poate fi indicat în procente din energia potenţială Ph1.<br />
Solicitarea la sfâşiere a epruvetei fixate în clemele aliniate se produce la rotirea<br />
sectorului pendular (în sens antiorar) şi se finalizează prin indicarea lucrului mecanic de<br />
sfâşiere, în procente din energia potenţială a pendulului, la începerea testului.<br />
Determinarea rezistenţei la plesnire a textilelor plane. Constituie testul cel mai<br />
relevant pentru materialele textile plane – ţesături, tricoturi, textile neţesute şi materiale cu<br />
destinaţii speciale (textile filtrante, materiale pentru paraşute) – pentru care condiţia de utilizare<br />
este menţinerea sub acţiunea unui fluid, încărcat cu particule reci sau incandescente, sub<br />
presiune, la temperatură şi presiune ridicate.<br />
Determinarea rezistenţei la plesnire implică reproducerea condiţiilor de solicitare prin<br />
intermediul unei instalaţii în cadrul căreia fluidul sub presiune este dirijat către epruveta de<br />
material textil, de formă circulară.
350<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
b<br />
Fig. IX.6.53. Determinarea rezistenţei la sfâşiere a ţesăturilor în regim dinamic:<br />
a – aparatul pendular Elmendorf; b – epruveta dimensionată; c – principiul<br />
dinamometrului balistic.<br />
Încercarea la plesnire presupune o solicitare<br />
de tracţiune multidirecţională, care este generată<br />
sub acţiunea unui curent de aer / jet de lichid, ce<br />
acţionează asupra epruvetei prin intermediul unei<br />
membrane elastice şi se realizează pe o instalaţie<br />
de măsură dedicată. Epruveta (fig. IX.6.54), de<br />
formă circulară, 1, orientată în plan orizontal este<br />
fixată în clemele 2 ale cadrului 4; la aplicarea<br />
presiunii, epruveta se deformează, luând forma unei<br />
calote sferice.<br />
Solicitarea determină două tipuri de deformaţii:<br />
– alungire relativă liniară:<br />
– alungire de suprafaţă:<br />
Rα− r<br />
r<br />
R<br />
2 2<br />
r + h<br />
2h<br />
2rh<br />
2 2<br />
r + h<br />
2 2 ⎛r + h ⎞<br />
ε l = ⋅α−1⋅100; ε = ⋅ 100; = ; α = arcsin ;<br />
l<br />
⎜ ⎟<br />
⎝ 2rh<br />
⎠<br />
2<br />
2πrh<br />
−πr<br />
ε s = ⋅ =<br />
2<br />
πr<br />
2<br />
100 100( h/ r)<br />
.<br />
c<br />
a<br />
Fig. IX.6.54. Principiul de solicitare.
Fig. IX.6.55. Tensiunea repartizată pe<br />
circumferinţa calotei sferice.<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 351<br />
Rezistenţa liniară la plesnire este tensiunea<br />
repartizată uniform (fig. IX.6.55) pe circumferinţa<br />
calotei sferice la aplicarea presiunii p, a cărei componentă<br />
normală este:<br />
2<br />
TN= Tsin α = πr p/ 2 π r = rp/<br />
2;<br />
2 2<br />
T = TN/sin α; sin α = r/ R = 2 rh( r + h );<br />
2 2<br />
T = ( r + h ) ⋅ p/4 h.<br />
Valoarea reală a rezistenţei la plesnire se<br />
corectează cu alungirea liniară:<br />
Treal = T(εl + 100)/100.<br />
Observaţii:<br />
La aparatele care deformează membrana<br />
elastică cu lichid sub presiune, alungirea de suprafaţă<br />
se determină cu ajutorul nomogramelor construite cu<br />
parametrii: Vx(a) = Vx (h), pentru care rezultă ε(h).<br />
IX.6.2. Comportarea materialelor textile la solicitarea<br />
de compresie<br />
Compresia constituie o solicitare mecanică principală, tipică pentru utilizarea<br />
covoarelor, mochetelor şi a produselor de tapiţerie, care se regăseşte ca efect secundar în<br />
solicitările de tracţiune aplicate la fire, ţesături şi tricoturi / între elementele structurale, între<br />
straturile de fire depuse pe un format sau la fixarea termică a acestora.<br />
Comportarea materialelor textile la solicitarea de compresie se determină prin încercări<br />
în regim static, în cadrul unui ciclu deformare-revenire, şi în regim dinamic de solicitare<br />
ciclică repetată (fig. IX.6.56), care urmăresc:<br />
– testarea elasticităţii de volum: textile pentru tapiţerie;<br />
– determinarea voluminozităţii: fibre şi semifabricate/filatură;<br />
– testarea gradului de destrămare: prin compresie controlată;<br />
– determinarea durităţii, a gradului de compresie al textilelor plane: determinarea<br />
grosimii şi stabilităţii florului pentru catifele, pluşuri, covoare, mochete;<br />
– determinarea grosimii ţesăturilor sub compresie controlată;<br />
– determinarea variaţiei volumului specific /stării de suprafaţă a ţesăturilor prin<br />
finisare; determinarea durităţii / capacităţii de compresie a ţesăturilor.<br />
Aprecierea comportării materialelor textile la solicitarea de compresie se realizează<br />
prin: compresibilitate, duritate şi rezilienţa la compresie (tabelul IX.6.20).<br />
a b<br />
Fig. IX.6.56. Principii de testare la compresie:<br />
a – cu variaţia unei singure dimensiuni; b – cu variaţia tuturor dimensiunilor.
352<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Indicii comportării materialelor textile la compresie /regim static<br />
Nr. Metode de măsurare în regim static Indici pentru apreciere<br />
1 Deformaţia totală la compresie<br />
2 Revenirea elastică / deformaţia la<br />
compresie<br />
3 Deformaţia remanentă la compresie<br />
C<br />
ε t = 100( d3 − d1) / d1<br />
[%]<br />
C<br />
ε e = 100( d3 − d2) / d1<br />
[%]<br />
C<br />
ε r = 100( d2 − d1) / d1<br />
[%]<br />
Tabelul IX.6.20<br />
4 Duritatea materialului H = ( F2 −F1)/( V1− V2) = ( p2 − p1)/( h1− h2),<br />
[Pa/m]<br />
5 Compresibilitatea materialului c = ( V1−V2)/( F2 − F1) = ( h1−h2)/( p2 − p1),<br />
[m/Pa]<br />
6 Rezilienţa la compresie R = Wr/Wc<br />
7 Histereza la compresie Diferenţa de grosime manifestată în procesul de<br />
deformare-revenire la aceeaşi valoare de deformaţie<br />
Observaţii:<br />
– dimensiunile notate cu indicele 1 corespund forţelor, presiunilor de precompresie/de<br />
referinţă.<br />
– indicele 2 corespunde dimensiunilor sub forţa/ presiunea de compresie;<br />
– indicele 3 corespunde dimensiunilor la revenirea din compresie a epruvetei;<br />
– datorită compresibilităţii, determinarea grosimii materialelor textile se efectuează în<br />
condiţiile unei compresii standard, stabilită în funcţie de masa corespunzătoare unităţii de<br />
suprafaţă a textilului plan şi reprezintă o valoare de referinţă, pentru orice determinare<br />
efectuată asupra ansamblurilor de fibre.<br />
IX.6.2.1. Testarea comportării la solicitarea statică de compresie/<br />
elasticitate de volum<br />
Testarea elasticităţii de volum se realizează în cadrul unui ciclu de compresie-revenire<br />
aplicat în regim static sau dinamic asupra epruvetelor de dimensiuni (suprafaţă) standardizate;<br />
procesul de deformare-revenire se poate urmări în două moduri:<br />
– în regim de variaţie a grosimii epruvetei;<br />
– în regim de variaţie a tuturor dimensiunilor epruvetei.<br />
Testul se desfăşoară sub acţiunea unei presiuni standard (precompresie) a cărei valoare<br />
se stabileşte în funcţie de masa corespunzătoare unităţii de suprafaţă a materialului testat.<br />
Procesul de deformare-revenire este marcat de caracterul vâscoelastic specific<br />
materialelor fibroase, evidenţiat prin dependenţa componentelor deformaţiei (revenirii) de<br />
durata încărcării şi de timpul de relaxare acordat.<br />
Aceste manifestări se observă şi în cazul măsurării grosimii textilelor plane, ceea ce<br />
impune condiţiile metrologice: timpul de determinare şi valoarea presiunii standard.<br />
În cadrul unui ciclu de solicitare se evidenţiază componentele deformaţiei / revenirii la<br />
compresie (fig. IX.6.57):<br />
– deformaţia totală la compresie, εCt;<br />
– componentele deformaţiei totale în procesul de deformare prin compresie: εC 1 ; εC 2; εC3;<br />
– componentele revenirii din deformare: εC1 (revenirea elasică); εC2 (revenirea elastică<br />
încetinită) şi εC3 (deformaţia remanentă).
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 353<br />
compresie revenire<br />
Fig. IX.6.57. Reprezentarea grafică a unui ciclu de deformare-revenire<br />
a epruvetei supuse la compresie.<br />
Componentele deformaţiei se exprimă în procente faţă de grosimea iniţială a epruvetei,<br />
d0, care se determină sub controlul unei forţe / presiuni determinate.<br />
Comportarea materialelor textile în ciclul compresie-revenire din compresie (fig. IX.6.57)<br />
se urmăreşte prin intermediul unui dispozitiv de încercare care iniţiază compresia epruvetei sub<br />
acţiunea unei forţe de presare constante şi permite determinarea variaţiei grosimii epruvetei în<br />
timp.<br />
IX.6.2.2. Testarea comportării la solicitarea dinamică<br />
de compresie/rezilienţa la compresie<br />
Încercarea de compresie-revenire se poate realiza pe principiul deformaţiei constante pe<br />
maşina de încercare la compresie (fig. IX.6.58) în regim dinamic.<br />
Fig. IX.6.58. Maşina de încercări<br />
la compresie.<br />
Fig. IX.6.59. Testarea covoarelor<br />
la compresie.
354<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Maşina este prevăzută cu: sistem de fixare al epruvetei 2, dispozitiv de iniţiere al solicitării<br />
(cap de încercare) 3, acţionat prin mecanismul bielă-manivelă 1, care produce compresia ciclică<br />
la presiune constantă, în regim de frecvenţă constantă (fig. IX.6.59); variaţia grosimii epruvetei în<br />
timpul procesului de deformare - revenire este determinată cu micrometrul 4.<br />
Măsurarea se realizează diferenţial, variaţiile de grosime ale epruvetei fiind percepute<br />
direct, în raport cu dimensiunea iniţială.<br />
Determinările efectuate pe maşina de încercat la compresie permit aprecierea rezilienţei,<br />
ce reprezintă raportul dintre energia eliberată prin revenirea epruvetei şi energia consumată în<br />
cadrul unui ciclu de deformare.<br />
Variaţia grosimii epruvetei se produce în limite variabile, care evidenţiază instaurarea<br />
deformaţiilor remanente, la creşterea numărului de cicluri de solicitare (fig. IX.6.60).<br />
Încercarea este utilizată pentru testarea capacităţii de menţinere a florului în starea<br />
iniţială şi substituie proba de purtare, cu reducerea duratei de testare prin fixarea unor condiţii<br />
severe de încercare; simularea procesului într-un spaţiu delimitat de un perete transparent se<br />
poate vizualiza în procesul de deformare al florului.<br />
Histereza la compresie reflectă într-un mod sugestiv instaurarea deformaţiilor plastice<br />
rezultate în solicitarea de compresie (fig. IX.6.61).<br />
Fig. IX.6.60. Compresia şi deformaţia<br />
epruvetei în regimul încercării ciclice.<br />
Fig. IX.6.61. Histereza la compresie, în regimul<br />
de solicitare ciclică.<br />
IX.6.3. Comportarea materialelor textile la solicitarea<br />
de încovoiere<br />
IX.6.3.1. Principii şi indici pentru aprecierea comportării<br />
materialelor textile la încovoiere/flexiune<br />
Comportarea la încovoiere a materialelor textile este determinată structural, se manifestă<br />
în tehnologiile mecanice de prelucrare, în procesul de utilizare şi se modifică prin finisare.<br />
Comportarea la solicitările de încovoiere/flexiune în limitele deformaţiilor elastice<br />
constituie o componentă a tuşeului materialelor destinate confecţiilor.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 355<br />
Comportarea materialelor textile la solicitarea de încovoiere:<br />
– defineşte utilitatea produsului şi constituie un criteriu de apreciere al calităţii;<br />
– se defineşte prin transferul proprietăţilor componentelor în funcţie de parametrii de<br />
structură şi de tehnologia de realizare.<br />
Prin solicitarea de încovoiere (fig. IX.6.62), materialul textil ia forma unui arc de<br />
cerc de rază determinată, sub acţiunea unui moment sau a unei forţe care determină;<br />
– deformarea prin întindere a stratului exterior;<br />
– compresia în stratul interior;<br />
– presupune existenţa stratului neutru, care nu se deformează.<br />
În solicitarea considerată rezultă:<br />
– forţa de întindere pe aria elementară dA:<br />
x<br />
F = σ⋅ dA=ε⋅E⋅ dA= ⋅E⋅ dA<br />
r<br />
– momentul forţei de întindere la axa neutră:<br />
E 2 E<br />
M i = x d A Iz;<br />
r ∫ = ⋅<br />
r<br />
– momentul intern total:<br />
E<br />
M i = ⋅ I z;<br />
r<br />
– rigiditatea la încovoiere:<br />
B = E·Iz<br />
Momentul de încovoiere este: MZ = 1/r·B, unde: B este rigiditatea la încovoiere şi<br />
defineşte rezistenţa epruvetei la schimbarea formei, prin momentul necesar încovoierii cu rază<br />
unitară [cN·cm 2 Fig. IX.6.62. Acţiunea momentului<br />
încovoietor asupra materialului textil.<br />
].<br />
Încercările se efectuează sub acţiunea momentelor de încovoiere dezvoltate de propria<br />
greutate sau de momente de încovoiere exterioare; metodele de încercare se particularizează prin:<br />
– condiţiile metrologice pentru categorii stucturale de produse (liniare, plane).<br />
– parametrii categoriilor de produse.<br />
Comportarea materialelor textile la solicitarea de încovoiere se apreciază prin:<br />
– indici utilizaţi în rezistenţa materialelor: moment de încovoiere exterior, Mz; rigiditate<br />
la încovoiere/flexiune, R;<br />
– indici specifici produselor textile, a căror utilizare este determinată de forma<br />
geometrică, aria secţiunii transversale şi de organizarea structurală, definiţi prin cauze /efecte<br />
de solicitare: momente, forţe, deformaţii sau lucru mecanic, în forma absolută sau relativă.<br />
IX.6.3.2. Metode de testare a comportării materialelor textile<br />
la solicitarea de încovoiere<br />
IX.6.3.2.1. Determinarea rigidităţii la flexiune; flexibilitate (sub acţiunea<br />
propriei greutăţi)<br />
Metoda se utilizează atât la determinarea flexibilităţii fibrelor tehnice liberiene cât şi a<br />
flexibilităţii şi rigidităţii la flexiune a ţesăturilor.
356<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Flexibilitatea fibrelor tehnice liberiene constituie un criteriu important de apreciere a<br />
calităţii fuiorului precum şi a modificărilor structurale (determinate de tehnologia de prelucrare).<br />
Flexibilitatea fibrelor se modifică în raport cu gradul de individualizare, care se transformă<br />
la fiecare fază tehnologică de prelucrare (cardare, laminare, prefilare şi chiar filare). Flexibilitatea<br />
(fig. IX.6.63) se măsoară prin săgeata f1, determinată de aplecarea sub acţiunea<br />
propriei greutăţi a fasciculului de fibre standard, de masă 420 mg şi lungime 270 mm;<br />
principiul de măsurare<br />
Fig. IX.6.63. Flexometru pentru fibre tehnice liberiene.<br />
Flexibilitatea ţesăturilor se determină cu ajutorul flexometrului (fig. IX.6.64) prin:<br />
– lungimea medie de încovoiere a epruvetei standard LC, care reprezintă semilungimea<br />
de îndoire l sub unghiul de 41 o 30':<br />
LC = l/2 [cm]; (IX.6.29)<br />
– rigiditatea la flexiune, definită:<br />
R = m·(LC /2) 3 [cm], (IX.6.30)<br />
unde: m este masa corespunzătoare unităţii de suprafaţă;<br />
– flexibilitatea ţesăturii (fig. IX.6.65):<br />
H = Wap /Wflex (IX.6.31)<br />
unde: Wap este lucrul mecanic de aplecare al epruvetei testate; Wflex – lucrul mecanic corespunzător<br />
epruvetei absolut flexibile.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 357<br />
principiul de măsurare<br />
Fig. IX.6.64. Flexometrul pentru ţesături.<br />
Wap = k·A = k·10(φ1 + φ2 + φ3 +...+ φ10/2)<br />
Wflex = 9000·k<br />
H = 1/9(φ1 + φ2 + φ3 +...+ φ10/2)<br />
Fig. IX.6.65. Principiul de determinare al flexibilităţii ţesăturilor.<br />
Determinarea coeficientului de drapaj. Capacitatea materialului de a forma falduri se<br />
determină cu aparatul Drap-meter, cu ajutorul căruia se urmăreşte aplecarea materialului în<br />
jurul unei suprafeţe de sprijin, sub acţiunea unui moment încovoietor dezvoltat de propria<br />
greutate.<br />
Testul se aplică pe epruvete standardizate E, de formă circulară, cu diametrul D;<br />
suprafaţa de sprijin este tot circulară, cu diametrul d (fig. IX.6.66).
358<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
a<br />
c<br />
Fig. IX.6.66. Metode pentru determinarea drapajului materialelor textile:<br />
a – metoda Evdochimov-Buharov, pentru epruvete dreptunghiulare; b – metoda<br />
Preda, pentru epruvete circulare; c – metoda de prelevare şi prelucrare automată<br />
a imaginilor video.<br />
b
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 359<br />
Capacitatea materialului de a forma falduri se apreciază prin:<br />
– coeficientul de drapaj:<br />
D−Dx CD<br />
= ⋅ 100%<br />
x D<br />
– coeficientul de drapaj general:<br />
(IX.6.32)<br />
C = 1/ S ( S −S ) ⋅ 100%;<br />
(IX.6.33)<br />
Dg0 0 p<br />
– indicele de drapaj general:<br />
L⋅D−2⋅SRx I D = ⋅100%,<br />
g L⋅D (IX.6.34)<br />
unde: Dx este diametrul proiecţiei; S0 – aria epruvetei; SP – aria proiecţiei epruvetei aplecate.<br />
Observaţii:<br />
1. Coeficienţii de drapaj sunt relevanţi atât pentru rigiditatea la încovoiere cât şi pentru<br />
rigiditatea la forfecare a textilelor plane, determinarea lor fiind indicată mai ales pentru<br />
articolele destinate confecţiilor textile.<br />
2. Valoarea medie a coeficientului de drapaj este reprezentativă pentru rigiditatea la<br />
încovoiere iar coeficientul de variaţie, pentru histereza la încovoiere.<br />
3. Valorile coeficienţilor de drapaj se corelează pozitiv cu valorile lungimii de încovoiere<br />
şi a rigidităţii la flexiune.<br />
Prin cercetări paralele efectuate asupra comportării la încovoiere a unui sortiment de<br />
ţesături (138 articole – ţesături de tip lână pieptănată, cardată realizate din lână 100% şi în<br />
amestec cu fibre sintetice, din fire texturate şi alte materiale), destinat confecţiilor de îmbrăcăminte<br />
de toamnă/iarnă, utilizând metoda pătratelor minime, s-a stabilit ecuaţia de regresie:<br />
C = 5,1+ 115 B / W + 131,1 B / W + 1, 2 B / W,<br />
(IX.6.35)<br />
Dg<br />
90 0 45<br />
în care: W reprezintă masa unităţii de suprafaţă a ţesăturii testate; B90, B0 şi B45 – rigiditatea la<br />
încovoiere pe direcţiile axelor tehnologice ale produselor.<br />
Modul de realizare a eşantionului analizat dovedeşte faptul că:<br />
– relaţia stabilită are un caracter general şi atestă legătura pozitivă dintre valorile<br />
coeficientului de drapaj şi indicii mecanici;<br />
– valorile coeficientului de drapaj general sunt dependente de compoziţia fibroasă şi de<br />
parametrii geometrici ai ţesăturii şi firelor componente; pentru diferite categorii tehnologice de<br />
ţesături se pot preciza limitele de variaţie (tabelul IX.6.21).<br />
IX.6.3.2.2. Determinarea momentului /deformaţiei generate<br />
de un factor exterior<br />
Determinarea rigidităţii la încovoiere prin modelul grinzii simplu rezemate:<br />
3<br />
B = EI = Pl /48 f,<br />
(IX. 6. 36)<br />
unde: P – forţa tăietoare şi l – lungimea probei sunt cunoscute, iar f – săgeata se determină<br />
experimental, conduce la rezultate aproximative în cazul structurilor textile complexe (fire,<br />
ţesături, tricoturi, materiale neţesute sau compozite, caracterizate prin discontinuitate şi
360<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
anizotropie); procesul de măsurare a momentului de încovoiere intern la aceste materiale<br />
necesită traductoare sensibile la deformaţii mici – TDLV sau capacitive (fig. IX.6.67).<br />
Tabelul IX.6.21<br />
Valori orientative ale coeficientului de drapaj pentru categorii<br />
tehnologice de ţesături<br />
Materialul testat<br />
Ţesături de lână<br />
cardată<br />
Ţesături de lână<br />
pieptănată<br />
Coeficient de drapaj<br />
Mediu Minim Maxim<br />
2 HB / W<br />
66,1 63,5 68 0,066<br />
54 51,9 54,7 0,06<br />
Ţesături tip LP 37,3 36,5 38,6 0,034<br />
Ţesături de mătase 32,8 31,6 33,6 0,033<br />
Cauciuc natural 72,3 71,8 72,5 0,031<br />
Fig. IX.6.67. Determinarea momentului<br />
de încovoiere intern.<br />
Fig. IX.6.68. Flexometrul pentru testarea<br />
rezilienţei la încovoiere.<br />
Capacitatea de revenire din încovoiere este mai uşor de evidenţiat prin adaptarea unui<br />
flexometru la determinarea histerezei la încovoiere prin stabilirea valorii medii a revenirii<br />
unghiulare (atribut al tuşeului) la testarea simultană a două epruvete.<br />
Testarea comportării la încovoiere prin studiul buclei de material. Se face prin<br />
măsurarea tensiunii/deformaţiei în bucla de material.<br />
Măsurarea tensiunii, P1 dezvoltată în bucla de material textil la aplicarea unei deformaţii<br />
determinate constituie o metodă neconvenţională şi poate fi aplicată la testarea fibrelor, firelor<br />
şi ţesăturilor.<br />
Rezultatele procesului de măsurare se exprimă prin rigiditatea la flexiune, care se<br />
calculează în funcţie de profilul ţesăturii supuse la încovoiere:<br />
B = (L/L') 2 ·P1/cosα (IX.6.37)
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 361<br />
Principiul descris nu necesită un echipament special (fig. IX.6.69); se poate utiliza<br />
dinamometrul electronic, care asigură o rezoluţie satisfăcătoare; înregistrarea grafică a<br />
diagramei forţă-deformaţie este reprezentativă pentru evaluarea energiei consumate la<br />
încovoiere (fig. IX.6.70); rezultatele sunt comparabile cu cele obţinute prin metoda Cantilever<br />
Test.<br />
Fig. IX.6.69. Măsurarea deformaţiei<br />
la încărcare statică.<br />
Fig. IX.6.70. Principiul de calcul al rigidităţii<br />
la încovoiere.<br />
Măsurarea deformaţiei unei bucle de material textil la aplicarea unei forţe determinate<br />
este o metodă neconvenţională, care permite urmărirea procesului de deformare-revenire a<br />
epruvetelor de fibre, fire sau ţesături, la aplicarea unei forţe tăietoare determinate (fig. IX.6.71);<br />
precizia de evaluare a ciclului de încovoiere este mai mică, deoarece se bazează pe percepţia<br />
vizuală a deformaţiei.<br />
Testarea comportării la încovoiere a fibrelor şi firelor prin solicitarea la buclă şi nod<br />
(fig. IX.6.72) permite evaluarea globală a comportării la încovoiere a fibrelor şi firelor şi se<br />
realizează prin determinarea rezistenţei la buclă, Pb, şi a rezistenţei la nod, Pn, care se exprimă<br />
în procente faţă de valoarea medie a rezistenţei eşantionului testat:<br />
Pb = P'b /2P·100%; Pn = P'n /P·100%<br />
unde: P'b; P'n sunt valorile determinate experimental.<br />
Fig. IX.6.71. Determinarea deformaţiei sub acţiunea<br />
unei forţe constante pe bucla de material textil.<br />
P<br />
f
362<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.6.72. Testare la încovoiere /<br />
solicitare la buclă şi nod.<br />
IX.6.3.2.3. Testarea comportării produselor plane şi liniare<br />
la solicitarea dinamică de încovoiere<br />
Metoda se bazează pe determinarea frecvenţei de rezonanţă a epruvetei dimensionate,<br />
supusă la încovoiere dinamică prin intermediul unei surse de vibraţii/ audiofrecvenţă.<br />
1<br />
a<br />
3<br />
2<br />
a<br />
l<br />
Fig. IX.6.73. Testarea comportării la încovoiere prin determinarea<br />
frecvenţei de rezonanţă a epruvetei:<br />
a – produse liniare; b – produse plane.<br />
Frecvenţa de rezonanţă depinde atât de dimensiunile geometrice ale epruvetei cât şi de<br />
rigiditatea la flexiune a materialului testat şi se exprimă prin ecuaţia Rayleigh-Ritz:<br />
f r Bd h<br />
Valoarea rigidităţii la încovoiere este:<br />
b<br />
2 1/2<br />
=α/2 π ⋅( / ρ ) .<br />
(IX.6.38)<br />
B A d W f<br />
2 2<br />
= 4 / α ⋅( ⋅ ) , (IX.6.39)<br />
unde: r este raza epruvetei pe porţiunea liberă să vibreze; �ρ – densitatea materialului, în g/cm 3 ;<br />
d – grosimea epruvetei de material textil, în cm; M – masa unităţii de suprafaţă a epruvetei; A –<br />
aria suprafeţei libere să vibreze, în cm 2 .<br />
1<br />
2<br />
3
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 363<br />
Testarea ţesăturilor prin metoda Rayleigh-Ritz conduce la rezultate convergente cu<br />
Cantilever Test; diferenţele rezultă din aplicarea a două principii diferite de evaluare:<br />
– metoda Rayleigh-Ritz presupune o evaluare globală a epruvetei, fără să se mai ţină<br />
seama de orientarea sistemelor de fire;<br />
– Cantilever Test apreciază comportarea la încovoiere a epruvetei dimensionate şi<br />
orientate; rezultatul testului corespunde uneia din axele tehnologice ale produsului şi se poate<br />
remarca anizotropia comportării la încovoiere a ţesăturilor (fig. IX.6.74) – prin diagrama<br />
polară.<br />
Rezultatele aplicării metodei Reileigh-Ritz sunt concordante cu media determinărilor<br />
Cantilever-Test.<br />
La ţesături echilibrate, anizotropia este determinată de rigiditatea diferită a firelor celor<br />
două sisteme/firele de urzeală se rigidizează la prelucrare (consecinţă a oboselii).<br />
Fig. IX.6.74. Diagrama polară ilustrând anizotropia comportării<br />
ţesăturilor la solicitarea de încovoiere.<br />
IX.6.4. Şifonarea materialelor textile<br />
Şifonarea materialelor textile pentru produse de îmbrăcăminte constituie un efect<br />
nedorit de deformare cu caracter temporar / permanent, determinat de solicitările compuse de<br />
încovoiere şi compresie din timpul utilizării, în condiţiile de utilizare sau de întreţinere; poate fi<br />
dirijată sau întâmplătoare şi se manifestă prin apariţia de încreţituri, cute şi dungi pe<br />
suprafaţa materialului, care alterează aspectul şi reduc valoarea de întrebuinţare. Din acest<br />
motiv, materialele pentru confecţii se clasifică astfel:<br />
– cu şifonabilitate redusă, articole tip lână;
364<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
– cu şifonabilitate medie, articole din fire sintetice;<br />
– cu şifonabilitate pronunţată, din fire celulozice, care se corectează prin finisări<br />
superioare.<br />
Şifonarea este efectul modificărilor ireversibile produse prin alunecarea reciprocă<br />
a formaţiunilor structurale ale fibrelor componente (microfibrile, fibrile) la solicitarea de<br />
încovoiere, specific structurilor orientate, cu cristalinitate mare (fibre celulozice); alunecările se<br />
produc datorită ruperii legăturilor de hidrogen, care se refac uşor în alte poziţii, determinând<br />
caracterul permanent al şifonării.<br />
Observaţii:<br />
1. Cu cât flexibilitatea şi elasticitatea (Ge [%]) sunt mai mari, cu atât materialul îşi<br />
revine într-o mai mare măsură din şifonare; deoarece materialele textile se caracterizează<br />
prin viscoelasticitate, ele îşi revin rapid sau lent şi parţial, în funcţie de gradul de<br />
plasticitate Gp.<br />
2. Revenirea din şifonare se produce pe baza legăturilor intermoleculare formate<br />
consecutiv procesului de deformare (în stare uscată, umedă şi condiţionată) în zonele amorfe.<br />
3. Îndoirea permanentă (obţinerea cutelor, dungilor) presupune coordonarea condiţiilor de<br />
solicitare (durată şi efort unitar la compresie, îndoire) cu regimul hidrotermic. Obţinerea efectelor<br />
permanente este legată de energia absorbită de material în timpul solicitării, în comparaţie cu<br />
energia potenţială, acumulată de materialul textil sub forma deformaţiilor elastice.<br />
4. Studiul comportării materialelor textile la şifonare / îndoire materializează două principii:<br />
– determinarea capacităţii de revenire din şifonare alternativ cu determinarea<br />
şifonabilităţii produselor; indicii nominalizaţi exprimă comportarea produsului la un proces<br />
de compresie, la parametri standardizaţi, cu menţionarea parametrilor de climat şi umiditate ai<br />
materialului;<br />
– determinarea rezistenţei materialelor textile la şifonare, concretizată prin delimitarea<br />
regimului de solicitare în limitele căruia nu se produc deformaţii (încreţituri, cute, dungi)<br />
permanente.<br />
IX.6.4.1. Metode şi indici de testare ai şifonabilităţii – prin<br />
îndoirea epruvetei<br />
Şifonabilitatea se defineşte prin indici specifici determinaţi în limitele unei solicitări de<br />
compresie la parametri standardizaţi:<br />
● indici pentru determinarea şifonabilităţii:<br />
– coeficientul de şifonare, S: defineşte rezistenţa materialului testat la solicitare şi<br />
exprimă, sub formă procentuală, deformaţia permanentă după compresia exercitată<br />
în condiţii standard asupra produsului testat; parametrii de compresie se stabilesc în<br />
funcţie de masa unităţii de suprafaţă (efectul de alunecare reciprocă a formaţiunilor<br />
structurale – fig. IX.6.74);<br />
● indici pentru determinarea capacităţii de revenire din şifonare:<br />
– capacitatea de revenire din şifonare a produsului testat se determină pentru toate<br />
formele de structuri textile (liniare şi plane) şi mai ales pentru ţesături; indicele<br />
exprimă, sub formă procentuală, energia potenţială acumulată în timpul solicitării la<br />
nivelul elementelor structurale de regimul de şifonare/ efectul de restabilire a<br />
legăturilor de hidrogen în noi poziţii; principiul de determinare este general valabil<br />
pentru toate categoriile tehnologice de produse (fig. IX.6.76).
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 365<br />
a<br />
b<br />
Fig. IX.6.75. Principiul de apreciere al coeficientului de şifonare<br />
la materiale textile:<br />
a – metoda buclei, S = 100(d – d0)/d0 [%]; b – metoda armonicii, S = 100·L0/L [%].<br />
● coeficient de revenire, λ [%]:<br />
λ = αN/180 o .<br />
● coeficient de revenire instantanee λ1:<br />
λ1 = α1/180 o .<br />
● coeficient de revenire încetinită, λ2:<br />
λ 2 = (α2 – α1)/180 o .<br />
Fig. IX.6.76. Principiul măsurării şi indicii pentru aprecierea<br />
capacităţii de revenire din şifonare a materialelor textile.<br />
Determinarea coeficientului de revenire din şifonare (fig. IX.6.77) constă în măsurarea<br />
unghiului de revenire α care are valori diferite, în funcţie de condiţia de relaxare, asigurată prin<br />
poziţionarea epruvetei.<br />
Fig. IX.6.77. Reprezentarea grafică<br />
a procesului de revenire din şifonare.<br />
Momentul de revenire poate fi diminuat de:<br />
– momentul generat de greutatea segmentului superior;<br />
– forţele de frecare pe suport;<br />
– momentul generat de propria greutate.<br />
Procesul de revenire este marcat de caracteristicile vâscoelastice specifice compoziţiei<br />
fibroase ale epruvetei solicitate, ceea ce impune analiza în timp; prin înregistrarea grafică a<br />
cotelor de revenire se evidenţiază componentele de revenire înalt elastică şi elastică încetinită,<br />
cât şi deformaţia remanentă.
366<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Condiţii metrologice semnificative pentru testarea comportării la şifonare.<br />
Şifonabilitatea materialului textil este determinată la nivelul compoziţiei /natura fibrei; poate fi<br />
influenţată la nivelul structurii textile şi de asemenea se manifestă diferit în funcţie de condiţia<br />
de umiditate a materialului: uscat, umed, ud.<br />
La o structură textilă complexă ca ţesătura, şifonabilitatea manifestă dependenţă faţă de:<br />
fineţea şi torsiunea firelor în cele două sisteme; desimea tehnologică şi legătura ţesăturii.<br />
Testarea epruvetelor orientate diferit faţă de axele tehnologice ale ţesăturii, a permis<br />
observarea anizotropiei şifonabilităţii şi capacităţii de revenire din şifonare la ţesăturile<br />
echilibrate (fig. IX.6.78). Deoarece, în utilizare, şifonarea nu poate fi orientată preferenţial,<br />
exprimarea vectorială a capacităţii de revenire din şifonare prezintă un interes deosebit;<br />
orientarea epruvetei pe direcţii diferite faţă de axele tehnologice supune firele ţesăturii unor<br />
solicitări diferite de întindere, încovoiere şi torsionare, ceea ce determină unghiuri diferite de<br />
revenire.<br />
Fig. IX.6.78. Anizotropia coeficientului de revenire<br />
din şifonare.<br />
Observaţii:<br />
1. Reprezentarea polară permite evaluarea corectă a direcţiei prioritare de formare a<br />
cutelor în ţesătura condiţionată uniform.<br />
2. Axele de simetrie ale polarogramelor nu corespund direcţiilor principale şi rezultatul<br />
este analog celui obţinut în cazul testării rigidităţii la încovoiere.<br />
3. Testul se efectuează pentru ambele feţe ale ţesăturii (cu excepţia ţesăturilor cu<br />
legătură pânză, fără finisaje speciale) şi, din acest motiv, numărul de epruvete tăiate este par.<br />
Polarograma exprimă sintetic capacitatea de revenire din şifonare a produsului testat,<br />
printr-o singură valoare (S/S0) şi nu este identică pe cele două feţe ale ţesăturii dacă desenul nu<br />
este reversibil.<br />
Din acest motiv, decuparea epruvetelor trebuie să se realizeze astfel încât să asigure<br />
orientarea muchiei de îndoire pe direcţia firelor de urzeală, de bătătură sau altă posibilitate de<br />
orientare; epruvetele orientate pe direcţia U/B trebuie să cuprindă un număr cât mai mare de<br />
fire.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 367<br />
Metodele standardizate pentru testarea capacităţii de revenire din şifonare cât şi<br />
condiţiile metrologice de testare (forţa şi durata compresiei epruvetelor îndoite, în funcţie de<br />
masa unităţii de suprafaţă a ţesăturii) sunt prezentate sintetic în tabelul IX.6.22.<br />
SR 6145/1-82 prescrie utilizarea „metodei germane” îmbunătăţită prin forma specială a<br />
epruvetelor „cu aripioare”, care sunt testate cu ajutorul aparatului FF 07-Metrimpex. Forma<br />
epruvetei permite un contact perfect al acesteia cu suprafaţa de sprijin şi o aplicare uniformă şi<br />
corectă a compresiei.<br />
1. Total test: aparat de<br />
şifonare cu cilindri<br />
2. Metoda Monsanto<br />
ASTM 1295;<br />
Metoda Shirley, BS<br />
3. Metoda germană,<br />
DIN 53890<br />
Aparat: Metrimpex, FF72.<br />
Metode şi condiţii metrologice standardizate la testarea capacităţii<br />
de revenire din şifonare<br />
I. Muchia de îndoire în plan orizontal<br />
II. Muchia de îndoire în plan vertical<br />
Tabelul IX.6.22<br />
Proba suspendată pe cablu.<br />
Unghiul de revenire este<br />
diminuat de momentul<br />
încovoietor:<br />
M = (M/2)·(b/2) sinα/2<br />
Valoarea unghiului de<br />
revenire este influenţată<br />
pozitiv de :<br />
M = M·(b/2)·cos(180 – α)<br />
Proba sprijinită în plan<br />
vertical.<br />
Valoarea unghiului de<br />
revenire este influenţată de:<br />
M = M·b/2·cos(180 – α)<br />
4. Metoda Quehl Valoarea unghiului de<br />
revenire este diminuată de<br />
forţele de frecare pe<br />
suprafaţa de sprijin a<br />
epruvetei<br />
Conform DIN 53890:<br />
– durata compresiei este de 60 min; timpul de revenire este 5...60 min;<br />
– încărcarea este de 1-2-3 daN pentru M < 100; 100 < M < 500; M > 500 g/m 2 .
368<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.6.4.2. Metode de analiză a comportării textilelor la şifonare<br />
întâmplătoare<br />
Efectele şifonării întâmplătoare se materializează prin formarea pe suprafaţa epruvetei<br />
testate a unor denivelări (încreţituri, cute, dungi) a căror frecvenţă şi amplitudine definesc<br />
gradul de şifonare. Şifonarea întâmplătoare se produce prin compresia epruvetei dimensionate<br />
sub acţiunea unei presiuni determinate, în volum limitat, cu spălare prin picurare şi uscare.<br />
Gradul de şifonare (şifonabilitatea) poate fi evaluat:<br />
– subiectiv (prin observare vizuală): prin compararea epruvetei şifonate cu 5 standarde<br />
vizuale, care reprezintă stările posibile;<br />
– obiectiv, prin metode de măsurare a frecvenţei şi amplitudinii denivelărilor<br />
suprafeţei, cu:<br />
● aprecierea globală a stării suprafeţei epruvetelor din materialul testat (înainte/după<br />
şifonare) prin analiza capacităţii de reflexie a acesteia;<br />
● aprecierea profilului epruvetelor din materialul testat (înainte/după şifonare) prin<br />
utilizarea palpatorului inductiv; metoda triangulaţiei laser.<br />
Determinarea gradului de şifonare prin metoda reflexiei. Metoda se utilizează<br />
pentru evaluarea operativă şi globală a gradului de şifonare după procesele de spălare-uscare şi<br />
se bazează pe legătura dintre capacitatea de reflexie a materialelor textile şi starea de netezime<br />
a suprafeţei, constatată la iluminarea sub unghi mic.<br />
● uniformitatea reflexiei<br />
● durabilitatea pliurilor<br />
Gs = k·∆Φ;<br />
E = (180 – αK)/( 180 – αR)<br />
Fig. IX.6.79. Principiul determinării gradului de şifonare<br />
prin metoda reflexiei.<br />
Epruveta „şifonată” prin spălare este incidentată sub un unghi de 18 o prin fluxul emis de<br />
sursa S; fotocelulele D şi S recepţionează fluxul radiant reflectat, convertindu-l în semnal<br />
electric; prin intermediul unui circuit de măsură diferenţial se obţine măsura, sub forma unui<br />
curent a cărui intensitate este direct proporţională cu gradul de şifonare (fig. IX.6.79).<br />
Determinarea gradului de şifonare prin evaluarea profilului suprafeţelor. Principiul<br />
de evaluare al profilului suprafeţelor (înainte şi după şifonare) are avantajul de a genera<br />
imagini reproductibile în spaţiul tridimensional prin intermediul unui computer (fig. IX.6.80).<br />
Evaluarea profilului se poate realiza prin:<br />
– sistemul de măsurare tactil cu senzor inductiv;<br />
– sistemul de măsurare fără contact, triangulaţie laser (fig. IX.6.81).<br />
Fig. IX.6.80. Aspectul ţesăturii şifonate relevat prin metode optice.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 369<br />
Fig. IX.6.81. Trasarea curbelor<br />
de nivel/metoda de triangulaţie laser.<br />
În ambele situaţii, epruveta de material este dispusă pe un suport plan cu trei grade de<br />
libertate (două mişcări de translaţie, o mişcare de rotaţie), ceea ce asigură modificarea poziţiei<br />
epruvetei faţă de senzor (modificarea coordonatelor punctului de măsurare, sub controlul PC).<br />
Senzorul fix permite determinarea ordonatelor z(x; y) sub controlul PC; sincronizarea<br />
informaţiilor se obţine sub forma z = f (x, y).<br />
Procesul de măsurare se finalizează prin trasarea curbelor de profil şi prin metode de<br />
evaluare statistică a imaginii.<br />
Analiza durabilităţii dungilor şi pliurilor. În domeniul confecţiilor pentru îmbrăcăminte,<br />
este necesară realizarea de îndoiri permanente, pe direcţia unuia dintre sistemele de fire (U, B),<br />
sub formă de cute, dungi.<br />
Durabilitatea dungilor şi pliurilor se apreciază prin indici specifici (tabelul IX.6.23),<br />
definiţi similar coeficientului de revenire din şifonare şi se testează în raport cu următoarele<br />
operaţii: presare mecanică, înmuiere, spălare şi uscare, curăţire chimică.<br />
Tabelul IX.6.23<br />
Indici specifici pentru determinarea durabilităţii dungilor şi pliurilor<br />
Parametrii durabilităţii dungilor<br />
şi pliurilor<br />
Epruveta<br />
Formate (călcate) Tratate<br />
Unghiul muchiei probei, (valori măsurate) αr αK<br />
Complementul unghiului muchiei, e<br />
Durabilitatea muchiei, E<br />
er<br />
180 − αr<br />
180 −α<br />
=<br />
eK<br />
=<br />
180<br />
180<br />
180 − αK<br />
E =<br />
180 − α<br />
Observaţii:<br />
1. Deoarece stabilitatea se manifestă diferit în raport cu cele două sisteme de fire,<br />
epruvetele se orientează pe direcţia U; B (nU; B = 6 epruvete).<br />
2. Dimensiunile epruvetelor şi parametrii de realizare ai operaţiilor de pregătire în<br />
vederea testului sunt standardizate în funcţie de natura materialului (tabelul IX.6.24)<br />
Măsurarea durabilităţii plisării materialelor. Plisarea se poate aplica pe materiale<br />
hidro şi termoplastice sau pe amestecuri ale acestora; cutele îşi păstrează bine forma (exemplu:<br />
materiale din fibre PES, PA, PAC, triacetat de celuloză) şi se presupune utilizarea materialelor<br />
rigide, cu flexibilitate redusă, dar subţiri; pentru ţesăturile groase nu se poate realiza nici unghi<br />
ascuţit al cutei, nici pliere cu desime mare.<br />
Durabilitatea plisării se apreciază prin indicii de apreciere ai şifonabilităţii şi, respectiv,<br />
prin indicii specifici pentru determinarea durabilităţii dungilor şi pliurilor.<br />
r<br />
K
370<br />
Dimensiuni<br />
epruvetă<br />
Lungime, L<br />
lăţime, b<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Tabelul IX.6.24<br />
Dimensiunile şi condiţiile de pregătire a epruvetelor/ testarea durabilităţii muchiei<br />
Durată<br />
presare/călcare<br />
Presare mecanică Înmuiere Spălare<br />
Curăţire<br />
chimică<br />
Secunde Durată Greutate Lichid Durată Soluţie Soluţie<br />
12±1 T o C 15 min<br />
odihnă<br />
1 oră<br />
3 daN Apă distilată<br />
la 20 o C<br />
IX.6.5. Comportarea la solicitarea de frecare<br />
a materialelor textile<br />
15 min Apă + alcool<br />
gras sulfonat<br />
2g/l; 3 clătiri<br />
40 o C; 30 min<br />
Pentru interpretarea comportării la solicitarea de frecare (comportare tribologică) a<br />
materialelor textile se pot admite mai multe modele teoretice.<br />
Modelul şi legile clasice ale frecării: forţa de frecare Ff defineşte (la nivel macroscopic)<br />
rezistenţa opusă la deplasarea reciprocă a două corpuri în contact:<br />
Ff = µN (IX.6.40)<br />
unde: N este forţa normală pe aria de contact; µ – coeficient de frecare.<br />
Coeficientul de frecare µ nu reprezintă o constantă de material, ci o valoare dependentă<br />
de N, iar forţa de frecare Ff este independentă de aria de contact; modelul poate conduce la<br />
interpretări eronate, deoarece materialele textile sunt voluminoase şi uşor deformabile,<br />
generând variaţii ale presiunii şi ariei de contact, deci relaţia IX.6.39 nu este aplicabilă în cazul<br />
materialelor fibroase.<br />
Modelul Bowden-Tabor admite că materialele textile nu se supun legilor clasice ale<br />
frecării (la nivel microscopic); se acceptă mecanismele de generare a frecării prin adeziuneforfecare<br />
şi ipoteza variaţiei ariei de contact sub acţiunea presiunii, în funcţie de voluminozitate<br />
şi de deformabilitatea în volum; relaţia dintre forţa de frecare şi forţa normală este de forma:<br />
unde: n şi a sunt indici de frecare.<br />
Ff = aN n (IX.6.41)<br />
Observaţii:<br />
1. Relaţia IX.6.41 redă comportarea la frecare a fibrelor care se abat de la legile clasice<br />
ale frecării, unde F este în dependenţă liniară faţă de N.<br />
2. În cazul particular: n = 1, a = µ, se obţine legea clasică: Ff = µN.<br />
3. Orice test presupune determinarea indicilor de frecare a, n, care exprimă comportarea<br />
la frecare mai bine decât coeficientul de frecare clasic µ; în cadrul testului, valoarea<br />
coeficientului de frecare se asociază cu forţa normală:<br />
µ = a·N n–� (IX.6.42)<br />
4. Determinarea indicilor a şi n impune efectuarea determinărilor într-un domeniu larg<br />
de variaţie a forţei normale şi permite standardizarea valorilor pentru comportarea la frecare a<br />
fibrelor; astfel:<br />
µ = F/N (IX.6.43)<br />
constituie o relaţie cu caracter practic.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 371<br />
5. Materialele textile (fibre şi ansambluri de fibre) sunt caracterizate prin relaţia:<br />
a = SCMK –n m 1–n (IX.6.44)<br />
în care: a este coeficient de frecare normalizat în funcţie de forţa din regiunea de contact; S –<br />
efortul de forfecare; CM – constantă dependentă de distribuţia forţei de apăsare laterală în<br />
regiunea de contact; m – numărul asperităţilor; n – indicele de frecare definit de presiunea şi<br />
aria de contact; depinde de deformabilitatea materialului.<br />
6. Conform modelului Bowden-Tabor, forţele de frecare depind de: morfologia contactului<br />
– indicată prin numărul asperităţilor m; distribuţia eforturilor – indicată prin parametrul CM,<br />
de comportarea mecanică a asperităţilor /presiune-arie de contact şi efort de forfecare.<br />
IX.6.5.1. Metode de testare a comportării tribologice<br />
a fibrelor textile<br />
Metode de măsurare pe fibre individuale. Măsurarea forţelor de frecare generate în<br />
cuple de frecare compuse din fibre textile se realizează prin măsurări efectuate pe fibre<br />
individuale prin:<br />
– metoda contactului liniar: în cupla de frecare simplă, alcătuită din două fibre răsucite,<br />
are loc deplasarea reciprocă a componentelor (iniţiată prin deplasarea clemei motoare a<br />
dinamometrului), căreia i se opune forţa de frecare, este determinată prin intermediul celulei<br />
de măsură (Instron) – figura IX.6.82,a;<br />
– metoda contactului punctiform: în cupla de frecare mixtă (fig. IX.6.82,b), forţa de frecare<br />
dintre fibră şi rola înfăşurată sub unghiul θ determinată la deplasarea clemei motoare în acelaşi mod.<br />
Fig. IX.6.82. Schematizarea metodelor de determinare a forţei de frecare generate<br />
în cuple de frecare simple sau mixte/la fibre individuale.<br />
Metode de măsurare pe ansamblu de fibre. Comportarea tribologică a unui ansamblu<br />
de fibre se analizează prin măsurarea forţei de frecare, materializată prin profilul forţei de<br />
frecare F.<br />
Determinarea profilului forţei de frecare F se realizează în context cu numărul<br />
elementelor în contact (nf) şi încărcarea normală prestabilită (fig. IX.6.83); datorită structurii<br />
cuplei (cu dublă suprafaţă de frecare), valoarea determinată reprezintă dublul forţei de frecare.
372<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Cupla de frecare (formată din mănunchiul de fibre B2 şi corpul de frecare B1), sub forţa<br />
de apăsare normală N, este ataşată prin clemele C2 (motoare) şi respectiv C1 la celula de măsură<br />
a MIT Instron. Forţa de frecare este iniţiată prin mişcarea descendentă a clemei motoare C2 şi<br />
este măsurată continuu / conversie în semnal electric.<br />
Fig. IX.6.83. Adaptarea sistemului de măsurare Instron la determinarea<br />
profilului forţei de frecare /ansamblu de fibre.<br />
Observaţii:<br />
1. Prin analiza profilului curbei de variaţie a forţei de frecare (fig. IX.6.84) se diferenţiază:<br />
– forţa de frecare fibră–fibră de forţa de frecare fibră–metal;<br />
– varietăţile de bumbac.<br />
Astfel, proprietăţile ansamblului de fibre (fineţe, maturitate şi lungime) sunt variabile<br />
determinante pentru comportarea tribologică a fibrelor de bumbac. Comportarea fibrelor la<br />
frecare determină rezistenţa opusă de semifabricate forţelor de laminare, în procesele<br />
tehnologice de prelucrare; forţele de frecare dintre fibre sunt dependente de forma secţiunii<br />
transversale, geometria suprafeţei, rigiditatea la flexiune, dar şi de lungimea şi fineţea acestora.<br />
Fig. IX.6.84. Puterea de relevare a profilului forţei de frecare/natura<br />
elementelor cuplei de frecare; varietăţile de bumbac.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 373<br />
2. Profilul curbei de variaţie a forţei de frecare (fig. IX.6.85,a) este relevant prin<br />
următoarele aspecte:<br />
– Fmax / 2 reprezintă rezistenţa statică la frecare a eşantionului testat;<br />
– depăşirea forţei de frecare maxime implică alunecarea şi reducerea forţei de frecare;<br />
– modificarea repartiţiei forţei de apăsare determină creşterea forţei de frecare; ciclul<br />
maxim descreştere (alunecare) se repetă;<br />
– forţa de frecare este proporţională cu numărul fibrelor la distanţa de măsurare, deci<br />
profilul forţelor de frecare este dependent de repartiţia lungimii fibrelor în eşantion; la baza<br />
mănunchiului de fibre, forţa de frecare este maximă, iar spre vârful mănunchiului de fibre,<br />
numărul acestora scade, determinând scăderea valorilor forţei de frecare.<br />
3. Înregistrările grafice (IX.6.85,b) evidenţiază:<br />
– valoarea maximă a forţei de frecare, Fmax;<br />
– valorile caracteristice: Fi – forţa de frecare medie (corespunde morfologiei suprafeţei<br />
fibrelor); Fm – forţa de frecare (corespunde atât suprafeţei cât şi dimensiunii fibrelor); Ff –<br />
forţa de frecare (corespunde lungimii şi fineţii fibrelor) / în cuplă se găseşte un număr mic de<br />
fibre.<br />
Fig. IX.6.85. Profilul forţei de frecare în raport cu distanţa<br />
de alunecare / numărul de fibre la abscisă determinată.
374<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
4. Parametrii a şi n, determinaţi prin metoda testării profilului forţei de frecare în<br />
condiţia variaţiei presiunii de contact, permit diferenţierea fibrelor conform tabelului IX.6.25.<br />
Fibra<br />
Parametrul<br />
Valorile parametrilor a şi n pentru diferite tipuri de fibre<br />
Bumbac<br />
Bumbac<br />
mercerizat<br />
Tabelul IX.6.25<br />
Fibre acrilice Polipropilenă<br />
a 1,8-2,25 0,319 0,59<br />
n 0,6-0,886 0,59-0,61 0,678 0,852<br />
IX.6.5.2. Metode de testare a comportării tribologice<br />
a firelor textile<br />
Caracteristicile tribologice determină prelucrabilitatea firelor şi calitatea produselor<br />
textile plane realizate din acestea. În procesele tehnologice, frecarea generează creşterea<br />
tensiunilor de prelucrare şi determină creşterea frecvenţei ruperilor de fire şi uzura mai rapidă a<br />
suprafeţei, influenţând tuşeul textilelor plane.<br />
Caracteristicile de suprafaţă ale firelor se diferenţiază la analiza comportării<br />
tribologice, prin valorile forţelor de frecare generate la deplasarea acestora în cuplele de frecare<br />
simple şi mixte.<br />
Determinarea forţelor de frecare se realizează prin măsurare în regim static/ dinamic a<br />
tensiunilor dezvoltate în timpul prelucrării, înainte şi după cupla de frecare.<br />
Instalaţiile şi sistemele de măsurare utilizate pentru determinarea forţelor de frecare<br />
reproduc prin intermediul modelelor cuplelor de frecare traseele tehnologice de prelucrare<br />
a firelor; măsurarea propriu-zisă se realizează prin intermediul unor module pentru<br />
determinarea tensiunii în fir (fig. IX.6.86). Ţinându-se seama de geometria cuplelor<br />
specifice proceselor tehnologice, se determină coeficienţii de frecare dinamici, aplicând<br />
formulele Euler:<br />
– cuple mixte (fir -conducător de fir):<br />
– cuple simple (fir-conducător de fir):<br />
1 T2<br />
µ d = ⋅ln<br />
π T<br />
1 T2<br />
µ d = ⋅ln<br />
πβ n T<br />
1<br />
1<br />
(IX.6.45)<br />
(IX.6.46)<br />
în care: n reprezintă numărul de înfăşurări ale firelor în cuplă; β – unghiul de înfăşurare (cupla<br />
simplă); T1; T2 – tensiunile în fir (înainte şi după cupla de frecare).<br />
Determinarea forţei de frecare se poate realiza prin utilizarea unor module/ tensometre<br />
pe un traseu improvizat (cu condiţia menţinerii parametrilor mediului ambiant în condiţii<br />
constante) sau prin intermediul unor instalaţii de măsură dedicate (F-metru Rotschild,<br />
fig. IX.6.87).
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 375<br />
a – cuple mixte b – cuple simple<br />
Fig. IX.6.86. Cuple specifice proceselor tehnologice:<br />
S1, S2 – tensometre; 1 – rolă de ghidare;<br />
2 – rolă de măsurare; 3 – firul testat; 4 – cupla de frecare.<br />
a<br />
b<br />
Fig. IX.6.87. Instalaţia (a) şi sistemul F-meter Rotschild (b)<br />
pentru testarea comportării tribologice a firelor.
376<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Observaţii:<br />
1. Determinările se efectuează în limitele vitezei de antrenare de 5 cm/min-<br />
300 m/min.<br />
2. Regimul tensiunilor de intrare/ieşire din cuplă se stabileşte în funcţie de domeniul de<br />
măsurare indicat pentru traductoarele utilizate.<br />
3. Determinarea comportării la frecare a firelor permite identificarea factorilor de<br />
influenţă în cazul cuplelor de frecare simple şi mixte; aceştia sunt:<br />
– structura firelor testate: compoziţia fibroasă; caracteristicile geometrice ale<br />
firelor/ fineţe; torsiune; tehnologia de realizare (cardat; pieptănat; semipieptănat); sistemul<br />
de filare utilizat (clasic, OE-rotor, filare AJ, filare uscată, filare umedă – în cazul fibrelor<br />
liberiene).<br />
– condiţiile tehnologice ale încercării:<br />
● regimul de prelucrare: viteza de efectuare a testului şi tensiunea de intrare în cuplă;<br />
prezenţa adaosurilor tehnologice cu caracteristicile de compoziţie corespunzătoare;<br />
temperatura cuplei de frecare (în cazul în care aceasta reprezintă o condiţie<br />
tehnologică de prelucrare);<br />
● geometria cuplei de frecare / specificată prin regimul tehnologic: material;<br />
rugozitate; diametru.<br />
– mediul ambiant: temperatura, umiditatea relativă a aerului; umiditatea materialului<br />
testat.<br />
Comportarea tribologică a firelor în cuplele de frecare simple. Testarea comportării<br />
la solicitarea de frecare particularizează modelul structural al firelor şi poate delimita<br />
condiţiile de prelucrare (viteze, tensiuni) sau de utilizare a acestora; forţele de frecare<br />
influenţează stabilitatea dimensională şi tuşeul produselor realizate din fire.<br />
Rezultatele testării comparative a comportării tribologice (evidenţiate prin forţa de<br />
frecare (T2 -T1) şi, respectiv, tensiunea (T2 / T1)) a firelor filate prin procedeul clasic, OE- rotor<br />
şi de fricţiune în cuple de frecare fir-fir, în funcţie de unii dintre factorii determinanţi amintiţi<br />
anterior, sunt prezentate în tabelele IX.6.26-IX.6.30.<br />
Tabelul IX.6.26<br />
Materie<br />
primă<br />
Bumbac<br />
Poliester<br />
Viscoză<br />
Sistemul de<br />
filare<br />
Influenţa vitezei relative a firelor / cuple de frecare fir-fir<br />
Forţa de<br />
frecare<br />
(cN)<br />
Viteza relativă<br />
40 m/s 100 m/s 200 m/s<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare<br />
(cN)<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare<br />
(cN)<br />
Tensiune<br />
Ring 3,41 1,32 3,01 1,30 2,43 1,23<br />
Rotor 5,50 1,53 4,72 1,41 3,29 1,28<br />
Fricţiune 6,21 1,57 5,83 5,83 4,84 1,37<br />
Ring 4,85 1,45 4,39 1,41 2,18 1,23<br />
Rotor 7,91 1,70 7,91 1,69 5,81 1,53<br />
Fricţiune 6,44 1,49 6,46 1,536 5,17 1,51<br />
Ring 4,79 1,39 4,73 1,38 2,48 1,24<br />
Rotor 7,15 1,68 7,23 1,63 5,73 1,59<br />
Fricţiune 8,50 2,09 7,7 2,27 – –<br />
* Densitatea liniară = 98,4; tensiunea de intrare = 11 cN; numărul de ruperi = 2.
Materie<br />
primă<br />
Bumbac<br />
Poliester<br />
Viscoză<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 377<br />
Influenţa numărului de înfăşurări ale firelor/ cuple de frecare fir-fir<br />
Sistem de<br />
filare<br />
Forţa de<br />
frecare<br />
(cN)<br />
Numărul de înfăşurări<br />
40 m/s 100 m/s 200 m/s<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare<br />
(cN)<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare<br />
(cN)<br />
Tabelul IX.6.27<br />
Tensiune<br />
Ring 5,95 1,46 11,04 2,21 19,56 2,85<br />
Rotor 6,36 1,55 11,64 2,09 19,67 2,86<br />
Fricţiune 0,88 1,07 11,69 1,97 27,36 3,05<br />
Ring 2,21 1,21 4,84 1,44 17,45 2,57<br />
Rotor 5,07 1,49 7,91 1,7 19,46 2,82<br />
Fricţiune 2,275 1,21 6,42 1,48 19,34 2,67<br />
Ring 3,12 1,21 4,80 1,40 30,14 3,91<br />
Rotor 5,31 1,50 7,13 1,69 32,86 4,2<br />
Fricţiune 3,5 1,33 8,42 2,04 32,19 4,18<br />
* Densitatea liniară = 59,0 tex; viteza relativă = 40 m/min; tensiunea de intrare = 11 cN.<br />
Sistem de<br />
filare<br />
Influenţa densităţii liniare a firelor de bumbac / cuple de frecare fir-fir<br />
Forţa de<br />
frecare<br />
(cN)<br />
Densitatea liniară, Ttex<br />
98,4 59,0 42,2<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare<br />
(cN)<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare<br />
(cN)<br />
Tabelul IX.6.28<br />
Tensiune<br />
Ring 3,41 1,32 11,04 2,21 11,03 2,09<br />
Rotor 5,50 1,53 11,64 2,09 11,66 2,10<br />
Fricţiune 6,21 1,57 11,69 1,97 – –<br />
* Viteza relativă = 40 m/min; tensiunea de intrare = 11 cN; numărul de ruperi = 2.<br />
Sistem de<br />
filare<br />
Influenţa tensiunii de intrare a firelor de bumbac / cuple de frecare fir-fir<br />
Forţa de<br />
frecare (cN)<br />
Tensiunea de intrare<br />
5 cN 11 cN 15 cN<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare (cN)<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare (cN)<br />
Tabelul IX.6.29<br />
Tensiune<br />
Ring 5,82 1,31 11,04 2,21 10,40 1,68<br />
Rotor 7,79 2,49 11,64 2,09 10,22 1,66<br />
Fricţiune 7,99 2,79 11,69 1,97 19,23 2,35<br />
* Densitatea liniară = 59,0 tex; viteza relativă = 40 m/min; numărul de ruperi = 2.
378<br />
Materia primă<br />
Bumbac<br />
Poliester<br />
Viscoză<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Influenţa torsiunii firelor / cuple de frecare fir-fir<br />
Factorul de torsiune<br />
(tors/cm)tex 1/2<br />
Forţa de<br />
frecare (cN)<br />
Ring Rotor<br />
Tensiunea<br />
Forţa de<br />
frecare (cN)<br />
Tabelul IX.6.30<br />
Tensiunea<br />
40 10,07 1,91 – –<br />
46 10,34 1,93 11,17 1,88<br />
48 9,21 1,84 11,83 2,11<br />
55 – – 8,10 1,67<br />
40 4,84 1,44 – –<br />
46 4,29 1,48 7,88 1,75<br />
48 3,43 1,12 7,91 1,7<br />
55 – – 4,97 1,47<br />
40 4,80 1,40 – –<br />
46 4,87 1,41 5,97 1,58<br />
48 3,71 1,29 7,13 1,69<br />
55 – – 3,57 1,37<br />
* Densitatea liniară = 59,0 tex; viteza relativă = 40 m/min; tensiunea de intrare = 11 cN;<br />
numărul de ruperi = 2<br />
Observaţii:<br />
1. Firele filate prin procedeul clasic prezintă cele mai mici valori ale forţei de frecare,<br />
indiferent de condiţiile de efectuare ale testului; firele filate prin procedeul OE-rotor prezintă<br />
cele mai ridicate valori ale forţei de frecare la realizarea din fibre poliesterice; în cazul firelor<br />
filate din bumbac (sau celuloză), firele filate prin procedeul de filare prin fricţiune prezintă cele<br />
mai ridicate valori (tabelul IX.6.26).<br />
2. Schimbarea geometriei cuplei prin modificarea numărului de spire şi creşterea<br />
tensiunii la intrarea în cuplă modifică semnificativ valoarea forţelor de frecare, care creşte la<br />
creşterea numărului de spire şi scade la creşterea tensiunii de intrare în cuplă; pentru firele<br />
realizate din fibre celulozice sau poliesterice acest fenomen este pregnant la trecerea de la două<br />
la trei spire, ceea ce confirmă influenţa rigidităţii la încovoiere asupra forţelor de frecare, la<br />
contactul liniar (tabelul IX.6.27).<br />
3. Geometria cuplei de frecare fir-fir este influenţată de structura geometrică a firului,<br />
reflectându-se în valoarea forţelor de frecare, dependente de voluminozitatea firelor testate şi<br />
de viteza de variaţie a suprafeţei de contact între componentele cuplei, în funcţie de tensiunea<br />
iniţială (tabelele IX.6.28-IX.6.30)<br />
Comportarea tribologică a firelor în cuplele de frecare mixte. Comportarea tribologică<br />
este esenţială pentru stabilirea naturii cuplelor de frecare adecvate prelucrării şi influenţează<br />
regimul tensiunilor în fir; testele de laborator vor preciza natura şi geometria cuplei de frecare<br />
în raport cu compoziţia, fineţea şi torsiunea firelor analizate.<br />
Prin analiza comparativă a celor trei categorii tehnologice de fire / MFI, OE – rotor şi F<br />
(tabelele IX.6.31-IX.6.32), se observă că, în cuplele de frecare fir-conducător, firele obţinute<br />
prin procedeul clasic de filare din fibre de bumbac sau celofibră prezintă cele mai mari valori de<br />
caracterizare/forţa de frecare (determinată ca diferenţă a tensiunilor T2 – T1), fiind urmate de firele<br />
filate prin procedeul OE-rotor şi de firele produse prin procedeul de filare prin fricţiune – F.
Materia<br />
primă<br />
Bumbac<br />
Poliester<br />
Viscoză<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 379<br />
Influenţa vitezei firelor / cuple de frecare fir-conducător<br />
Sistem de<br />
filare<br />
Forţa de frecare<br />
(cN)<br />
Viteza<br />
100 m/min 300 m/min<br />
Tensiune<br />
Forţa de frecare<br />
(cN)<br />
Tabelul IX.6.31<br />
Tensiune<br />
MFI 23,67 2,92 23,36 3,22<br />
OE-rotor 20,05 2,90 16,57 1,81<br />
F 19,26 2,81 15,51 1,62<br />
MFI 11,03 1,95 22,41 3,00<br />
OE-rotor 13,71 2,16 15,15 2,57<br />
F 22,50 2,83 20,83 2,91<br />
MFI 27,19 3,27 24,49 3,07<br />
OE-rotor 25,29 3,19 15,09 2,49<br />
F 22,14 3,01 – –<br />
* Densitatea liniară = 98,4 tex; tensiunea de intrare = 12 cN.<br />
Materia<br />
primă<br />
Influenţa densităţii liniare a firelor / cuple de frecare mixte<br />
Forţa de<br />
frecare (cN)<br />
Densitatea liniară, Ttex<br />
98,4 59,0 42,2<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare (cN)<br />
Tensiune<br />
Forţa de<br />
frecare (cN)<br />
Tabelul IX.6.32<br />
Tensiune<br />
MFI 23,36 3,22 27,84 3,81 28,01 3,83<br />
OE-rotor 16,57 1,81 18,24 1,99 18,98 2,01<br />
F 15,51 1,62 16,24 1,78 – –<br />
Eşalonarea nu se păstrează în cazul firelor obţinute din fibre poliesterice, pentru care<br />
cele mai mari forţe de frecare sunt dezvoltate (în aceleaşi condiţii de testare) de firele obţinute<br />
prin procedeul de filare prin fricţiune.<br />
IX.6.5.3. Comportarea tribologică a ţesăturilor<br />
Comportarea tribologică influenţează direct tuşeul şi indirect durabilitatea ţesăturilor –<br />
implicit a confecţiilor realizate din acestea. Comportarea la solicitarea de frecare a produselor<br />
textile plane se caracterizează prin coeficientul de frecare µ (conform relaţiei IX.6.43)<br />
determinat prin măsurarea forţei de frecare de alunecare F, la deplasarea reciprocă a<br />
elementelor unei cuple de frecare plane simple sau mixte, printr-o adaptare simplă a<br />
dinamometrului electronic.<br />
Valoarea forţei de frecare este dependentă de presiunea de contact realizată între<br />
elementele cuplei şi impune precizarea sa în condiţiile metrologice sau în investigarea<br />
sistematică, fără a depinde de viteza de alunecare (fig. IX.6.88).
380<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
a<br />
c<br />
Fig. IX.6.88. Metoda şi aparatul pentru testarea comportării tribologice<br />
a ţesăturilor şi rezultate experimentale obţinute cu acestea:<br />
a – metodă şi aparat; b – CO + PES, pânză, 117 g/m 2 , d = 0,167;<br />
c – PES, pânză, 88g/m 2 , d = 0,127.<br />
Observaţii:<br />
1. Valorile coeficientului de frecare sunt tipice pentru parametrii de compoziţie şi de<br />
construcţie; din acest motiv, metoda diferenţiază materialele, în funcţie de: compoziţia fibroasă;<br />
masa unităţii de suprafaţă (fineţea firelor, desimea tehnologică, grosime) şi tipul de legătură.<br />
2. Metoda relevă anizotropia comportării tribologice a ţesăturilor, caracterizate prin<br />
valori diferite ale coeficientului de frecare pe direcţia axelor tehnologice şi este sensibilă la<br />
variaţiile de umiditate ale materialului testat. Astfel, valorile coeficientului de frecare sunt mai<br />
mari la deplasarea pe direcţia firului de urzeală şi cresc semnificativ la ţesăturile ude.<br />
3. Criteriile de încadrare a ţesăturilor în domeniul de întrebuinţare în funcţie de comportarea<br />
tribologică sunt asigurate prin valoarea coeficientului de frecare al ţesăturilor, care constituie:<br />
– o componentă de tuşeu şi deci de confort psihosenzorial;<br />
– factor determinant în comportarea la uzură (în timpul întrebuinţării) şi deci în durata<br />
de viaţă a produsului.<br />
4. Valoarea coeficientului de frecare al ţesăturilor umede informează asupra rezistenţei<br />
la spălări repetate.<br />
b
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 381<br />
IX.6.6. Testarea rezistenţei la pilling a materialelor textile<br />
Pillingul este o manifestare tipică a textilelor plane, care constă în formarea pe<br />
suprafaţa acestora a unor aglomerări de fibre, aderente, ca rezultat al acţiunii forţelor de<br />
frecare, afectându-le aspectul. Fenomenul este mai pronunţat la articolele din fibre sintetice sau<br />
din amestecurile de fibre sintetice şi naturale, structuri textile deschise şi flexibile /tricoturi,<br />
cauzat fiind de emergenţa fibrelor şi de persistenţa aglomerărilor generate.<br />
Intensitatea fenomenului pilling este determinată:<br />
– la nivelul proprietăţilor mecanice ale fibrelor componente, prin:<br />
● rezistenţa la tracţiune, la obosire prin îndoiri repetate;<br />
● valoarea forţelor de frecare dintre fibre;<br />
– la nivelul caracteristicilor geometrice ale fibrelor;<br />
– la nivelul structurii firului (grad de torsionare, pilozitate iniţială);<br />
– la nivelul structurii produsului textil plan.<br />
Fenomenul pilling (fig. IX.6.89) se manifestă prin: formarea stratului pufos / „fuzzy” (c);<br />
generarea şi dezvoltarea biluţelor pilling prin încâlcirea fibrelor (d); desprinderea biluţelor de<br />
pe suprafaţa produsului, prin abraziune (e).<br />
a<br />
b<br />
c<br />
d<br />
e<br />
Fig. IX.6.89. Etape de manifestare<br />
a fenomenului pilling.
382<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Deoarece efectul pilling afectează calitatea de aspect, cuantificarea acestuia prin<br />
simularea condiţiilor de întrebuinţare a materialelor textile pentru articole de îmbrăcăminte<br />
este obligatorie şi se standardizează.<br />
Tendinţa de pilling – rezistenţa la pilling se apreciază prin metode de evaluare<br />
subiectivă şi de măsurare obiectivă, care presupun:<br />
– iniţierea fenomenului pe epruvete, cu ajutorul maşinilor de încercare standardizate;<br />
– metode de evaluare şi indici de exprimare relevanţi;<br />
– modelarea fenomenului cu detalierea fiecărei faze de generare şi utilizarea acestuia în<br />
optimizarea structurii textile.<br />
IX.6.6.1. Testarea rezistenţei la pilling a firelor<br />
Staff Tester -G556 / Zweigle (fig. IX.6.90) este un simulator pentru condiţiile de<br />
utilizare a firelor produse din fibre, simple sau răsucite; testează comportarea la abraziune<br />
şi tendinţa de rupere a firelor în timpul prelucrării, în scopul optimizării parametrilor de<br />
procesare.<br />
Facilităţile aparatului sunt:<br />
– realizarea simulării prin cuple de frecare simple (frecare fir-fir) şi mixt, a căror<br />
prezenţă în traseul firului conduce la activarea tendinţei de pilling sau la modificări mai severe;<br />
există şi posibilitatea de combinare a celor două tipuri de cuple, determinând astfel efecte de<br />
oboseală prin abraziune;<br />
– posibilitatea de colectare şi cântărire a fragmentelor detaşate din fir (de fir sau de<br />
apret, în cazul firelor încleiate);<br />
– posibilitatea de măsurare a pilozităţii şi a nopeurilor acumulate (prin intermediul<br />
unui senzor optic); prin prelucrarea statistică a rezultatelor obţinute se estimează prelucrabilitatea<br />
firelor.<br />
Indicii de apreciere sunt: Ra (raportul dintre numărul de nopeuri şi aglomerări, iniţial şi<br />
final); Pp (pierderile de masă [%], determinate prin frecarea fir-fir).<br />
Fig. IX.6.90. Încercarea rezistenţei la pilling a firelor / simulator<br />
pentru prelucrare fire-G556.<br />
Prin analiza statistică obţinută la testarea firelor de bumbac (fig. IX.6.91) s-a stabilit că<br />
legea de variaţie a numărului de nopeuri (Ra) este dublu-exponenţială şi că legea de variaţie a<br />
pierderilor de masă (Pp) este dublu logaritmică; repartiţiile se încadrează în aceeaşi categorie<br />
statistică pentru cuplele de frecare simple şi mixte.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 383<br />
Fig. IX.6.91. Repartiţia dublu exponenţială – raport Ra<br />
şi dublu logaritmică (Weibull) – procent Pp.<br />
IX.6.6.2. Testarea rezistenţei la pilling a textilelor plane<br />
IX.6.6.2.1. Maşini pentru determinări cantitative<br />
Încercările se efectuează pe două categorii de maşini pentru iniţierea /obţinerea efectului<br />
pilling.<br />
Martindale (fig. IX.6.92); Brush and Sponge pilling Tester, asemănătoare din punct de<br />
vedere constructiv, iniţiază şi formează prin abraziune uşoară pilozitatea şi biluţele pilling, pe<br />
suprafaţa plană a epruvetei.<br />
Fig. IX.6.92. Maşina Martindale, WT 37/ de încercat la abraziune.<br />
Determinările cantitative efectuate pe această categorie de maşini de încercare permit<br />
evaluarea dinamică a fenomenului pilling; pe mostra supusă încercării se determină<br />
numărul / masa „pills” fixate şi masa „pills” detaşate de pe unitatea de suprafaţă; prin<br />
suma acestora, se obţine numărul / masa „pills” formate la număr determinat de cicluri<br />
de abraziune (fig. IX.6.93).<br />
Observaţii:<br />
1. Un studiu sistematic al procesului necesită efectuarea unui număr de 3-5 probe pentru<br />
fiecare număr de cicluri de abraziune.<br />
2. Probele evaluate nu se repun în analiză, iar studiul comportă consum de material şi<br />
de timp.
384<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
3. Studiul cinematic al procesului (determinarea vitezelor de formare şi de uzare prin<br />
abraziune a „pills”) se realizează prin metode de derivare (fig. IX.6.94) grafice sau analitice.<br />
4. Metoda de măsurare, deşi laborioasă, realizează o ierarhizare obiectivă a materialelor<br />
textile în funcţie de rezistenţa la pilling (fig. IX.6.95) şi pune în evidenţă factorii determinanţi<br />
(fig. IX.6.96) fiind utilă în optimizarea structurilor ţesăturilor şi tricoturilor, a căror structură<br />
deschisă este mai predispusă la acest efect. Rezistenţa la pilling departajează materialele textile<br />
atât în stadiul iniţial cât şi în stadiul avansat de abraziune; materialele cu rezistenţă iniţială mai<br />
mare pot genera pilling mai persistent.<br />
Fig. IX.6.93. Reprezentarea grafică a indicilor<br />
de evaluare a procesului pilling.<br />
Fig. IX.6.94. Reprezentarea grafică a vitezelor<br />
de formare şi uzare a „pills”.<br />
Fig. IX.6.95. Ierarhizarea materialelor textile în funcţie<br />
de rezistenţa la pilling .
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 385<br />
Factorii de influenţă evidenţiaţi experimental (fig. IX.6.96) sunt: compoziţia fibroasă,<br />
fineţea şi lungimea fibrelor.<br />
Fig. IX.6.96. Influenţa fibrelor componente<br />
asupra rezistenţei la pilling a ţesăturilor tip LP<br />
(amestec cu fibre diferite; amestec cu fibre PES<br />
de fineţe şi lungime diferite).<br />
Influenţa compactităţii structurale este confirmată experimental (fig. IX.6.97), dovedindu-se<br />
că, pentru valoarea cea mai mare a coeficientului de torsiune şi lungimea minimă de<br />
flotare, rezistenţa la pilling este maximă – la materiale cu aceeaşi compoziţie fibroasă.<br />
Fig. IX.6.97. Influenţa parametrilor de structură ai firului<br />
şi ai ţesăturii asupra rezistenţei la pilling.<br />
5. Metoda determinărilor cantitative permite analiza şi modelarea fenomenului pilling<br />
în funcţie de:<br />
– numărul de biluţe pilling pe unitatea de suprafaţă, na, formate sau desprinse;<br />
– numărul de biluţe pilling pe unitatea de masă, nm, formate sau desprinse;<br />
– masa biluţelor desprinse; repartiţia după masă;<br />
– compoziţia biluţelor desprinse.<br />
ICI Pilling Tumble Tester, Atlas Random Pilling Tester este utilizat pentru determinări<br />
pe suprafaţa epruvetelor de material textil care acoperă suporturi de diferite forme geometrice
386<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
(frecvent cilindri); epruvetele se introduc în conteinere cu suprafaţa interioară căptuşită cu<br />
material abraziv, iar frecarea este iniţiată între epruvete (frecare omogenă) sau între epruvete şi<br />
conteiner (frecare mixtă):<br />
ICI Pilling Tumble Tester prezintă două cavităţi de formă paralelipipedică, ce lucrează<br />
în regim de rotaţie lentă (60 rot/min) şi în care epruvetele sunt supuse statistic frecării mixte<br />
sau simple.<br />
Atlas Random Pilling Tester permite o rotire rapidă a mostrelor cu ajutorul unui<br />
agitator intern (1200 rot/min).<br />
IX.6.6.2.2. Modelul cinetic al fenomenului pilling<br />
Prin analizele cantitative (pe suprafaţa plană a epruvetei) s-a elaborat modelul cinetic al<br />
fenomenului pilling (Conti-Tassinari), a cărui aplicaţie permite optimizarea structurii şi<br />
proprietăţilor componentelor textilelor plane în raport cu rezistenţa la pilling, fără a se afecta<br />
ansamblul proprietăţilor (durabilitate, tuşeu).<br />
Modelul cinetic al fenomenului pilling (fig. IX.6.98) este elaborat pe baza modului de<br />
manifestare, care presupune:<br />
– formarea stratului pufos/fuzzy, strat de fibre aduse la suprafaţa firelor componente, ca<br />
rezultat al acţiunilor mecanice exercitate asupra textilului plan;<br />
– formarea biluţelor pilling rezultate din aglomerarea şi încâlcirea fibrelor din stratul<br />
pilos iniţial sau pufos, iniţiat prin frecare;<br />
– detaşarea biluţelor pilling existente în timpul încercării, folosirii sau spălării.<br />
K1 K2 K3<br />
A → F → P → X<br />
↓ K4 ↓ K2''<br />
W H<br />
Fig. IX.6.98. Modelul cinetic al procesului pilling.<br />
Modelul admite ca variabile independente: A – numărul de fibre capabile să formeze<br />
stratul pufos; F – numărul de fibre din stratul pufos; H – pilozitatea firului; P – numărul de<br />
biluţe pilling; X – biluţe pilling detaşate; W – fibre din stratul pufos detaşate.<br />
Ipotezele admise de model sunt:<br />
– constantele cinetice K2 şi K2' sunt identice, deoarece formarea biluţelor pilling are<br />
acelaşi mecanism, atât în cazul fibrelor protuberante (din stratul pilos) cât şi în cazul fibrelor<br />
din stratul pufos;<br />
– întotdeauna există fibre capabile să genereze un strat pufos;<br />
– desprinderea fibrelor din stratul pufos este neglijabilă (K4 = 0).<br />
Ecuaţiile cineticii variabilelor independente se schematizează astfel:<br />
A = f (A0, Al, K1); F = f2 (A0, Al, K1, K2); H = f3 (H0, K2);<br />
P = f4 (A0, Al, H0, K1, K2, K3);<br />
Observaţii:<br />
1. Modelul cinetic al fenomenului pilling explică:<br />
– de ce tendinţa de încâlcire a fibrelor (K2) este mai puţin importantă decât: formarea<br />
stratului pufos (K1) şi desprinderea pills (K3);<br />
– cum se poate creşte rezistenţa la pill şi reduce tendinţa de ieşire a fibrelor (K1 redus);
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 387<br />
– determinarea tendinţei de desprindere a pills (K3)<br />
şi permite optimizarea caracteristicilor mecanice în sensul de creştere a rezistenţei la pilling<br />
fără a diminua drapajul şi rezistenţa la abraziune.<br />
2. În tabelul IX.6.33 este prezentată semnificaţia fizică a variabilelor din modelul cinetic<br />
al efectului pilling şi factorii tehnologici determinanţi.<br />
Tabelul IX.6.33<br />
Legătura dintre variabilele din modelul cinetic şi factorii tehnologici determinanţi<br />
Semnificaţia fizică a variabilelor Factori tehnologici determinanţi<br />
Ao Fibre capabile să formeze<br />
stratul pufos<br />
Ho Pilozitatea iniţială capabilă<br />
să producă pill<br />
Al Procentul de fibre care pot<br />
genera stratul fuzzy în<br />
întrebuinţare îndelungată<br />
αm; paralelizarea fibrelor; compoziţie<br />
Creşte, la structuri deschise;<br />
Redus, în general; nu se autolimitează, dar descreşte treptat<br />
K1 Tendinţa de ieşire a fibrelor Frecarea fibră-fibră;<br />
Proprietăţile mecanice ale fibrei (valori mici ale rezistenţei<br />
şi rezistenţei la abraziune conduc la un strat fuzzy compact)<br />
K2 Tendinţa de încâlcire a<br />
fibrelor<br />
Proprietăţile mecanice şi morfologice ale fibrei<br />
K3 Tendinţa de desprindere a<br />
biluţelor pills<br />
Viteza; forţa de frecare;<br />
Caracteristicile morfologice ale fibrelor şi torsiune<br />
3. Optimizarea caracteristicilor mecanice se urmăreşte prin:<br />
– fibrele componente: creşterea variabilei K3, fără a diminua comportarea la uzare<br />
abrazivă;<br />
– structura textilă: reducerea variabilelor Ao, Ho, Al, K1, fără a diminua drapajul.<br />
4. Constantele modelului cinetic se corelează cu variabilele ce caracterizează materialul<br />
testat şi fibrele componente; sensul acestor corelaţii este prezentat în tabelul IX.6.34.<br />
Variabile textile<br />
Variabile caracterizând<br />
fibrele componente<br />
Corelaţiile dintre constantele cinetice şi variabilele independente<br />
Tabelul IX.6.34<br />
Constante cinetice K1 K2 K3<br />
Compactitatea structurii – –<br />
Gradul de torsionare al firelor – –<br />
Fricţiunea fibră-fibră – +<br />
Lungimea stapel – –<br />
Densitatea liniară, valoare medie – –<br />
Densitatea liniară, CV% + + +<br />
Netezimea suprafeţei – – –<br />
Tenacitatea fibrei + –<br />
Rezistenţa la abraziune – –<br />
Rigiditatea – – –<br />
Rezistenţa la flexiuni repetate – –
388<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.6.6.2.3. Metode de evaluare a efectului pilling<br />
Metoda de evaluare subiectivă eşalonează epruvetele după rezistenţa la pilling în 5 grade<br />
sau clase (fig. IX.6.99):<br />
– standard 5 – fără modificări; rezistenţa maximă;<br />
– standard 3 – pilling iniţiat;<br />
– standard 1 – pilling sever.<br />
Standard 5 Standard 3 Standard 1<br />
Fig. IX.6.99. Standardizarea efectului pilling după aspectul<br />
suprafeţei (grade/clase).<br />
Gradarea efectului pilling se asigură prin metoda descriptivă sau prin compararea cu<br />
etaloane fotografice; rezultatele obţinute prin cele două procedee sunt în corelaţie pozitivă<br />
(chiar în cazul în care observatorii sunt mai puţin experimentaţi).<br />
IX.6.7. Testarea comportării materialelor textile<br />
la abraziune<br />
IX.6.7.1. Indici de apreciere ai comportării materialelor<br />
textile la abraziune<br />
Uzura abrazivă constituie un efect nedorit al proceselor de prelucrare şi de întrebuinţare<br />
a materialelor textile şi este generată de cuplele tehnologice de frecare omogene / mixte.<br />
Abraziunea se manifestă, ca solicitare, prin acţiunea forţelor de frecare la suprafaţa<br />
materialului textil, determinând: modificări de aspect şi respectiv de structură, pierderi de masă,<br />
diminuarea proprietăţilor mecanice, finalizându-se prin destrucţia epruvetei.<br />
Mărimea forţelor de frecare este determinată cantitativ de:<br />
– parametrii tehnologici: presiune de contact; viteza relativă între elementele cuplei;<br />
– parametrii geometrici şi structurali: starea suprefeţei; compoziţia/ forma stratului<br />
superficial;<br />
– parametrii fizici: temperatura; umiditatea relativă a materialului; umiditatea relativă a<br />
aerului.<br />
Cuantificarea efectelor uzării se asigură prin indici definiţi identic pentru toate produsele<br />
textile (tabelul IX.6.35).<br />
Uzura se apreciază calitativ şi cantitativ prin analiza efectelor la nivelul elementelor<br />
cuplei; deoarece apariţia şi dezvoltarea efectelor uzării necesită intervale mari de timp, este
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 389<br />
motivată testarea comportării tribologice a textilelor pe maşini de încercat la abraziune, în<br />
condiţii metrologice care, prin majorarea valorilor parametrilor, amplifică efectele.<br />
Studiul sistematic şi utilizarea unui ansamblu de indici adecvaţi se finalizează prin<br />
raţionalizarea parametrilor tehnologici (în cuplele de frecare) sau prin îmbunătăţirea<br />
proprietăţilor materialelor textile cu diferite destinaţii.<br />
Indici de apreciere ai comportării materialelor textile la abraziune<br />
Indicator / simbol Relaţia analitică Semnificaţia termenilor<br />
1. Abraziune până la rupere<br />
Tabelul IX.6.35<br />
Semnificaţia<br />
atribuită<br />
1.1 Numărul de cicluri de solicitare<br />
până la rupere, NC<br />
– Nc Rezistenţa la uzură<br />
1.2 Drumul de abraziune la<br />
rupere<br />
SNC = 2aNC<br />
=πaNC Măsurare obiectivă Identifică durata de<br />
utilizare<br />
1.3 Lucrul mecanic de<br />
abraziune la rupere<br />
La = π⋅NC ⋅ S Măsurare obiectivă Lucrul mecanic de<br />
destrucţie epruvetă<br />
1.4 Lucrul mecanic specific<br />
de abraziune la rupere<br />
µ ⋅NC⋅S La<br />
=<br />
m ∆m<br />
Măsurare obiectivă<br />
2. Abraziune la un număr limitat de cicluri, Nn<br />
2.1 Modificarea aspectului – Apreciere: subiectivă – etalon foto;<br />
obiectivă – videoimagine<br />
2.2 Pierderi de masă, ∆MS<br />
2.3 Rezistenţa reziduală, ∆P:<br />
la tracţiune; sfâşiere;<br />
străpungere<br />
3.1 Coeficient de durabilitate<br />
∆M<br />
∆ M S =<br />
S<br />
Pr<br />
∆ P = ⋅ 100%<br />
P<br />
∆MS, pierderi de masă;<br />
S, suprafaţa epruvetei<br />
uzate<br />
Rezistenţa epruvetei:<br />
– după încercare, Pa; – iniţială, P;<br />
3. Indicatori de sinteză (din caracteristica de abraziune)<br />
D<br />
NC<br />
=<br />
∆P%<br />
3.2 Gradul de deteriorare ∆P%<br />
d =<br />
N<br />
C<br />
r P<br />
∆ P = M<br />
P<br />
Curbe<br />
caracterisitice:<br />
∆MS(N); ∆P(N)<br />
NC – numărul de cicluri/ solicitare până la<br />
rupere<br />
3.3 Numărul de calitate G = N ( P−P) ⋅η Pr – rezistenţa reziduală<br />
Prr IX.6.7.2. Maşini pentru încercarea materialelor textile<br />
la abraziune<br />
NPr – numărul de cicluri până la atingerea Pr<br />
Maşinile de încercat produc abraziunea materialelor textile prin intermediul unei cuple<br />
de frecare simple (mixte), funcţionând la parametri tehnologici controlaţi; astfel, se simulează<br />
prin modelul geometric şi cinematic al cuplei o mare diversitate de procese reale de uzură,<br />
tehnologice sau de întrebuinţare.
390<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Cinematica şi geometria cuplei se adoptă în funcţie de materialul testat, în scopul<br />
modelării, pe cale experimentală, a unui anumit proces de abraziune; parametrii tehnologici se<br />
adoptă astfel încât procesul să fie bine conturat.<br />
IX.6.7.2.1. Maşini pentru încercarea fibrelor la abraziune<br />
Comportarea fibrelor la încercările de abraziune este determinată structural (chimic<br />
şi fizic), prin dimensiunea transversală şi forma de prezentare a acestora, fiind influenţată<br />
prin adaosuri tehnologice de prelucrare sau pierderi de substanţe însoţitoare, prin diferite<br />
tratamente de suprafaţă.<br />
Observaţii:<br />
1. Comportarea fibrelor se reflectă în comportarea la abraziune a tuturor formelor de<br />
structuri textile, deci motivează importanţa acordată determinării şi analizei acesteia.<br />
2. Maşinile de încercat produc abraziunea transversal sau longitudinal, continuu sau<br />
intermitent, şi permit testarea simultană a unui număr de fibre sau fire.<br />
Maşina cu abraziune transversală intermitentă (fig. IX.6.100,a) este destinată încercării<br />
fibrelor şi firelor. Fibra 1, fixată în clema de prindere 2 (în stare pretensionată), este solicitată<br />
intermitent pe direcţie transversală, de suprafaţa laterală a discului abraziv 3; frecarea<br />
intermitentă este determinată de ciocanul 4, acţionat în mişcare de oscilaţie alternativă prin<br />
intermediul unor protuberanţe 5, echidistant plasate pe baza discului.<br />
a b<br />
Fig. IX.6.100. Maşină cu abraziune transversală intermitentă (a);<br />
cu abraziune longitudinală continuă (b).<br />
Maşina cu abraziune longitudinală continuă (fig. IX.6.100,b) testează simultan un<br />
număr de 10 fibre, dispuse în trei zone de lucru; abrazivul este pulbere de diamant sau o reţea<br />
de fibre depuse pe generatoarea cilindrului de abraziune; unghiul de înfăşurare este α0 = 20 o<br />
(sens orar), pentru a preveni erorile determinate de un fenomen de rezonanţă la greutate GP;<br />
solicitarea prin forţele de frecare este uniformizată prin translaţia lentă, alternativă a cilindrului<br />
de abraziune. Condiţiile de încercare se modifică prin valorile a0, GP şi n3 (turaţia cilindrului de<br />
abraziune). Încercarea se poate efectua şi în condiţia rotirii în sens antiorar a discului abraziv,<br />
caz în care presiunea maximă de contact se înregistrează în punctul B.
a<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 391<br />
c<br />
b<br />
Fig. IX.6.101. Reprezentarea grafică a<br />
pierderilor procentuale de tenacitate (a) şi<br />
modulul iniţial (b, c)/ fibre polietilenă şi<br />
polipropilenă.<br />
Rezultatele încercărilor la abraziune (fig. IX.6.101, a, b şi c) indică pierderile procentuale<br />
de tenacitate şi, respectiv, pierderile procentuale ale modulul iniţial, exprimate prin numărul de<br />
cicluri la care se produce destrucţia (9; 12; 14 şi 16) pentru fibre de polietilenă şi polipropilenă.<br />
Interpretarea reprezentării grafice trebuie să ia în considerare seria de rezistenţă la<br />
abraziune a fibrelor: PA (excelentă), PE, PP, PES, Spandex in, PAC, bumbac mătase, lână,<br />
viscoză, acetat, sticlă (slabă).<br />
Instalaţia pentru determinarea capacităţii de defibrare supune solicitării o reţea de<br />
fibre tensionate, fixate printr-un cadru de formă pătrată într-un cilindru umplut parţial cu lichid.<br />
Solicitarea se realizează prin antrenarea cilindrului într-o mişcare alternativă şi se<br />
materializează prin impulsuri de lovire şi frecare repetate, în punctele de încrucişare ale fibrelor<br />
din reţea şi reproduce comportarea la uzură prin spălare; efectul se apreciază prin capacitatea<br />
de defibrare SP, care se determină cu relaţia:<br />
S q R z −<br />
8 1<br />
P = 10 ( ⋅ ⋅ )<br />
(IX.6.47)<br />
în care: q este constantă de material; R – sarcina de rupere specifică a fibrelor reţelei; z –<br />
numărul de cicluri corespunzător scăderii rezistenţei cu 100% (se deduce prin extrapolare).
392<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.6.7.2.2. Maşini pentru încercarea firelor la abraziune<br />
Încercarea la abraziune a firelor permite optimizarea regimului tehnologic de<br />
funcţionare al cuplelor de frecare mixte/ simple, atât în funcţie de caracteristicile materialului<br />
prelucrat cât şi în funcţie de necesitatea stabilirii semicuplelor adecvate utilizării.<br />
Observaţii:<br />
1. Ca şi în cazul fibrelor, abraziunea firelor se poate exercita longitudinal sau transversal,<br />
iar maşinile de încercat prezentate pot fi utilizate în testele pentru fire, cu modificarea<br />
parametrilor tehnologici (presiune de contact, viteze relative).<br />
2. Maşinile pentru încercarea firelor se diversifică constructiv prin utilizarea cuplelor de<br />
frecare mixte şi simple, în cadrul cărora, pe lângă forţele de frecare, acţionează forţe de<br />
întindere şi momente de încovoiere la raze mici.<br />
3. Indiferent de modelul de solicitare utilizat, testarea firelor impune condiţii metrologice<br />
suplimentare: regimul dinamic de solicitare şi menţinerea torsiunii iniţiale a firului.<br />
Instalaţii cu abraziune prin translaţie alternativă, sub tensiune constantă (fig. IX.6.102).<br />
Solicitarea este iniţiată prin antrenarea capului de testare în mişcare de translaţie alternativă,<br />
prin intermediul mecanismului de tip bielă-manivelă. Frecvenţa solicitării se stabileşte în<br />
funcţie de domeniul de utilizare al firului, iar capul de testare este modular (de profil şi formă<br />
diferite, în funcţie de categoria tehnologică a firului).<br />
a<br />
Fig. IX.6.102. Testarea firelor la abraziune prin translaţie alternativă:<br />
a – Instalaţia Metrimpex; b – Sistem Zweigle G-551.<br />
Capul de testare Metrimpex este echipat cu ace de cusut, cocleţi sau cu un cilindru<br />
acoperit (sau nu) cu material abraziv pentru testarea aţei de cusut sau a firelor de urzeală. Firul<br />
solicitat 1 este prins la capătul superior în dispozitivul de fixare 2 şi capătul inferior este<br />
pretensionat cu greutatea P; forţa de pretensionare este de maximum 10 % din forţa de rupere a<br />
firului testat (50-150 cN); instalaţia Metrimpex testează 10 fire simultan.<br />
Aprecierea comportării la abraziune se realizează prin:<br />
– determinarea numărului de cicluri de solicitare (NC) la destrucţia epruvetei; la ruperea<br />
firului, dispozitivul de pretensionare acţionează asupra unui microîntrerupător, care decuplează<br />
numărătorul;<br />
– determinarea pierderilor procentuale ale indicilor proprietăţilor tensionale, la număr<br />
de cicluri de solicitare predeterminat.<br />
b
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 393<br />
Instalaţia Zweigle G-550 poate fi conectată la un sistem de calcul (G-551) şi, în acest<br />
caz, sistemul asigură prelucrarea automată a datelor experimentale. Instalaţia Zweigle testează<br />
20 de fire simultan.<br />
Testele efectuate asupra firelor relevă factorii de influenţă ai rezistenţei la abraziune:<br />
– rezistenţa la abraziune a fibrelor componente/ natura şi fineţea acestora;<br />
– fineţea firelor şi compactitatea structurală a acestora;<br />
– modelul structural /sistemul de filare utilizat, care influenţează modul de repartizare al<br />
componentelor firului.<br />
Conform reprezentării din figura IX.6.103, gradul de compactitate este determinant<br />
pentru rezistenţa la abraziune:<br />
N(c) = k·α 6<br />
(IX.6.48)<br />
Relaţia (IX.6.48) este stabilită experimental de Barella, pentru fire de lână pieptănată;<br />
analiza comparativă a curbelor torsiune - rezistenţă permite identificarea şi localizarea unor<br />
deteriorări induse prin finisare.<br />
Deoarece, rezistenţa la abraziune a firelor testate este exprimată ca procent de fire<br />
rupte la o valoare determinată a numărului de cicluri de abraziune, în condiţiile: α = 170 o ,<br />
P = 40 cN/fir, ν = 2 Hz, N(t) admite o repartiţie Weibull; în condiţiile mai severe ale testului<br />
Zweigle, repartiţia se aproximează ca normală.<br />
Maşina de încercat la abraziune prin încovoiere (Stoll, ASTM 1175) are aplicabilitate<br />
universală; asigură abraziunea pe direcţia epruvetei E (mănunchi de fire, material textil),<br />
simultan cu încovoierea în plan vertical sub acţiunea plăcii de încovoiere 4; muchia de<br />
încovoiere se deplasează simetric faţă de axa capului de presare 2, cu suprafaţă abrazivă 3,<br />
delimitând o zonă intens solicitată (fig. IX.6.104). Suportul 1 asigură translaţie alternativă cu o<br />
cursă de 1 inch (numărul de cicluri nc = 115 ±15/min).<br />
Iniţierea solicitării este realizată de suportul care fixează unul dintre capetele epruvetei;<br />
corpul de frecare este fix şi asigură o presiune constantă pe tot parcursul încercării; placa de<br />
încovoiere din oţel cementat, polizat cu margini rotunjite, se racordează la sistemul de presare<br />
şi exercită abraziunea.<br />
Fig. IX.6.103. Curbe torsiune-rezistenţă<br />
la abraziunea firelor.<br />
Fig. IX.6.104. Testarea firelor la<br />
abraziune prin încovoiere / sistem Stoll.
394<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Parametrii determinanţi pentru încercare sunt: tensiunea la placa de încovoiere,<br />
presiunea exercitată de capul de presare; cursa şi frecvenţa de solicitare.<br />
IX.6.7.2.3. Maşini pentru încercarea textilelor plane la abraziune<br />
Simularea procesului de uzură prin abraziune a textilelor plane, pe maşinile de încercat,<br />
presupune solicitări complexe de compresie, încovoiere şi forfecare la nivelul suprafeţelor care<br />
formează cupla simplă sau mixtă.<br />
Rezistenţa ţesăturii la abraziune constituie unul dintre cei mai semnificativi indicatori de<br />
apreciere ai durabilităţii în exploatare a ţesăturilor.<br />
Parametrii tehnologici de încercare (presiunea de contact şi viteza relativă) pot fi aleşi<br />
astfel încât, prin valoarea drumului de frecare, să se reducă durata analizei şi totodată să poată<br />
fi determinată durabilitatea materialului în condiţii extreme.<br />
Observaţii:<br />
1. Încercările se efectuează cu aplicarea solicitării: pe o parte; pe ambele părţi ale<br />
materialului textil; pe muchia de îndoire sau pe marginea ţesăturii. Abraziunea se exercită în<br />
funcţie de modul în care se efectuează mişcarea relativă între capul de probă (a) şi capul de<br />
frecare (b) (fig. IX.6.103) şi este determinată de natura, structura şi geometria suprafeţelor în<br />
contact cât şi de parametrii tehnologici ai încercării (tabelul IX.6.36).<br />
Fig. IX.6.105. Elementele de bază ale maşinii de încercat la abraziune:<br />
a – cap de probă; b – cap de frecare.<br />
Principii de abraziune clasificate în funcţie de modul de solicitare<br />
la abraziune /ASTM<br />
Solicitare la abraziune<br />
Efecte de abraziune<br />
Tabelul IX.6.36<br />
Mişcare Parametrii controlaţi<br />
1. Stoll: Abraziune plană<br />
Abraziune prin frecare Rotaţie în jurul unui ax perpendicular Presiune<br />
mixtă /omogenă<br />
pe suprafaţa de contact;<br />
2. Stoll: Abraziune longitudinală<br />
Abraziune prin frecare şi<br />
Translaţie alternativă Eforturi longitudinale de<br />
încovoiere<br />
întindere; compresie<br />
3. Tabor: Abraziune circulară tangenţială<br />
Abraziune prin frecare mixtă Rotaţie în jurul unui ax perpendicular Putere de abraziune<br />
pe suprafaţa de contact<br />
determinată<br />
4. Schiffer, Lhomargy, Cesconi; Metrimpex: uzură uniformă<br />
Abraziune prin frecare Rotaţie compusă / corpul şi capul de Uzură uniformă<br />
mixtă /omogenă<br />
frecare
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 395<br />
2. Maşinile de încercat la abraziune au în componenţă: capul de frecare (în care se<br />
fixează corpul abraziv); capul de probă (în care se fixează epruveta); dispozitiv de acţionare<br />
(iniţierea frecării); dispozitiv pentru exercitarea presiunii reglabile asupra capului de probă.<br />
3. Epruvetele sunt de dimensiuni standardizate; forma şi dimensiunea depind de metoda<br />
şi maşina de încercare prin care se acţionează asupra epruvetei; tensionată pe o direcţie, pe<br />
toate direcţiile; fixată în suport: rigid sau moale; solicitată suplimentar: la întindere constantă,<br />
pulsantă sau la încovoiere sub rază determinată.<br />
4. Rezultatele încercării sunt influenţate de conţinutul de umiditate sau de adaosurile<br />
tehnologice din materialul textil şi de parametrii de climat.<br />
5. Aprecierea rezistenţei la abraziune a ţesăturilor se realizează prin:<br />
– numărul de cicluri de frecare, până la degradare totală;<br />
– forţa de rupere/tenacitatea şi alungirea la rupere, după uzura materialului la 20-80%<br />
din numărul mediu de cicluri de frecare până la rupere;<br />
– scăderea procentuală a rezistenţei şi alungirii la plesnire, după uzura materialului la<br />
20-80% din numărul mediu de cicluri de frecare până la rupere;<br />
– scăderea procentuală a grosimii după uzura materialului la 20-80% din numărul mediu<br />
de cicluri de frecare până la rupere;<br />
– variaţia permeabilităţii la aer după uzura materialului la 20-80% din numărul mediu<br />
de cicluri de frecare până la rupere.<br />
Abraziune plană (translaţie şi rotaţie lentă). Acest principiu este aplicat în construcţia<br />
maşinii de încercat Stoll (ASTM-D1175) utilizată pentru teste asupra ţesăturilor şi tricoturilor<br />
(fig. IX.6.106,a). Epruveta este fixată în suportul capului de probă pe o membrană de cauciuc<br />
prin intermediul unui capac cu filet. În cavitatea închisă de membrană se introduce aer sub<br />
presiune, iar membrana se arcuieşte, luând forma unei calote sferice prin care se asigură<br />
tensionarea uniformă a epruvetei, pe toate direcţiile.<br />
Capul de probă este fixat pe o placă, acţionată în mişcare de translaţie alternativă cu<br />
amplitudinea de 25,4 mm şi frecvenţa de 125± 5 cicluri/min.La fiecare cursă a plăcii, capul de<br />
probă este rotit uşor cu ajutorul unui clichet (1 rot/min).<br />
Capul de frecare este fix, permiţând reglarea presiunii de contact (0,543-2,27 kP), prin<br />
greutăţile adiţionale plasate pe tija verticală; pe axa capului de frecare, un ac metalic sesizează<br />
deteriorarea epruvetei (prin contact cu discul metalic al membranei de cauciuc) şi comandă<br />
întreruperea funcţionării maşinii de încercare. În timpul încercării, capul de presare (încărcat cu<br />
o anumită forţă) apasă asupra membranei care se deformează până la echilibrul presiunilor<br />
interioară-exterioară pe suprafaţa de sprijin A:<br />
F [kP]<br />
A = (IX.6.49)<br />
2<br />
p [kP/cm ]<br />
Metoda utilizează presiunea de abraziune egală cu presiunea aerului, deci independentă<br />
de capul de presare (aria de contact se modifică în funcţie de presiunea aplicată).Maşina<br />
realizează următoarele solicitări:<br />
– abraziune unidirecţională prin blocarea clichetului;<br />
– abraziune în stare umedă.<br />
Abraziunea de margine, cută sau şifonare. Metoda Stoll se adaptează testului de<br />
abraziune la cută sau şifonare dacă se renunţă la placa de încovoiere; se pot realiza astfel<br />
variantele: abraziune de margine (1), abraziune simplă de muchie (2), abraziune pe muchie cu<br />
placă intermediară (3), conform figurii IX.6.106,b. Încercarea se efectuează prin dispozitivul de<br />
prindere special al capului de probă, iar abraziunea poate fi direcţionată (urzeală, bătătură);
396<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
cuta formată o dată cu fixarea probei permite realizarea a două moduri de lucru – cuple. Cuta<br />
migrează atunci când materialul aderă la suprafeţele de prindere şi uzura se produce în cupla<br />
ţesătură-ţesătură, iar dacă frecarea ţesăturii este mai intensă uzura se produce în cupla ţesătură -<br />
abraziv.<br />
a<br />
Fig. IX.6.106. Maşina de încercat Stoll:<br />
a – abraziune plană; b – testarea marginii şi tivului.<br />
Abraziune prin frecare şi încovoiere. Metoda de abraziune prin încovoiere este<br />
realizabilă pe maşina Stoll de încercare la abraziune prin încovoiere (fig. IX.6.104); principiul<br />
de funcţionare este prezentat în figura IX.6.107.<br />
În cazul unui textil plan, abraziunea se exercită pe direcţia celor două sisteme de fire;<br />
reglajul tensiunii la placa de încovoiere asigură: 100 < Nc < 300. Indicatorii de apreciere sunt:<br />
– numărul de cicluri la rupere, Nc;<br />
– formarea nopeurilor;<br />
– evoluţia proprietăţilor tensionale;<br />
– efectele asupra culorii şi grosimii.<br />
Abraziune circulară tangenţială – Metoda Tabor. Maşina Tabor (fig. IX.6.108) este<br />
destinată încercării textilelor plane, cu putere de uzură determinată; dimensiunile epruvetei<br />
permit detaşarea unor benzi dreptunghiulare (2), pentru determinarea rezistenţei remanente.<br />
Capul de probă execută o mişcare de rotaţie cu turaţie constantă, prin care iniţiază<br />
abraziunea; metoda este numită „metoda platformei rotitoare”.<br />
Capul de frecare exercită presiunea normală prin propria greutate – poate fi modificată<br />
prin adăugarea unor greutăţi adiţionale; uzura se produce pe suprafaţa inelară (1).<br />
Fig. IX.6.107. Maşina Stoll. Fig. IX.6.108. Principiul metodei „Tabor”.<br />
b
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 397<br />
Abraziune uniformă – maşina de încercat Scheifer. Principiul de abraziune plană cu<br />
compunerea a două mişcări de rotaţie stă la baza funcţionării maşinii de încercat Scheifer<br />
(ASTM D 1175) – fig. IX.6.109 şi conduce la efectul de uzură uniformă.<br />
Fig. IX.6.109. Încercare la abraziune „Scheifer”.<br />
Fig. IX.6.110. Geometria cuplei de frecare /<br />
principiul Scheifer.<br />
Abraziunea se exercită cu o viteză relativă, conform reprezentării din figura IX.6.110:<br />
n1 = n2;<br />
n n<br />
v = m⋅<br />
[m/s]; ω 1 =ω 2 =ω 3 = ;<br />
9,55 9,55<br />
2 2 2<br />
v = v1 + v2 −2⋅vv 1 2⋅cos<br />
α;<br />
v1 = x⋅ω ; v2 = y⋅ω;<br />
2 2 2<br />
x + y −m<br />
cos α=<br />
;<br />
2⋅x⋅y<br />
2 2 2<br />
2 2 2 2 2 2 x + y −m<br />
2 2<br />
v =ω x +ω y −2 ⋅x⋅y⋅ω⋅ =ω ⋅m<br />
.<br />
2⋅x⋅y<br />
IX.6.8. Testarea comportării materialelor textile<br />
la oboseală<br />
Testarea comportării materialelor textile la solicitări mecanice repetate (oboseală)<br />
constituie una dintre cele mai adecvate metode pentru aprecierea durabilităţii; oboseala<br />
materialelor se cuantifică prin indici obiectivi şi se evaluează subiectiv, prin analize vizuale.<br />
Fenomenele de oboseală se manifestă prin reducerea treptată a omogenităţii şi<br />
compactităţii structurale, care se reflectă în diminuarea indicilor proprietăţilor mecanice,<br />
finalizându-se prin destrucţie; fenomenele de oboseală se instalează în regimul de solicitare<br />
dinamică şi alternativă; poate fi observat la solicitări simple (tracţiune, compresie, încovoiere,<br />
frecare) sau complexe; intensitatea efectelor este determinată de amplitudinea şi frecvenţa<br />
solicitării.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 397<br />
IX.6.8.1. Principii, metode şi indici pentru testarea materialelor<br />
textile la solicitări ciclice de tracţiune<br />
Solicitarea ciclică de tracţiune constituie o solicitare tehnologică sau de utilizare, care<br />
se regăseşte de cele mai multe ori sub forma complexă, asociată cu încovoierea, compresia şi<br />
frecarea.<br />
Solicitările ciclice de tracţiune generează la nivelul materialelor textile efecte de<br />
dezorganizare structurală, manifestate prin deformaţii, deplasări sau detaşări ale fibrelor<br />
componente şi, în consecinţă, cu diminuarea proprietăţilor tensionale, finalizându-se prin<br />
destrucţie.<br />
Testarea comportării materialelor textile la solicitările ciclice este realizată prin<br />
intermediul unor maşini de încercare, care simulează parţial condiţiile prelucrării tehnologice;<br />
de cele mai multe ori, modelele utilizate nu reproduc condiţiile de prelucrare sau utilizare şi,<br />
din acest motiv, rezultatele sunt orientative.<br />
Solicitarea ciclică de tracţiune se realizează prin variaţia nivelului tensiunii / deformaţiei<br />
aplicate epruvetei de material textil, în limitele unei legi prestabilite; testul asupra comportării<br />
materialelor textile la solicitările ciclice este cu atât mai util cu cât regimul de încercare se<br />
apropie de regimul de prelucrare industrială (nivelul maxim al forţei de întindere; frecvenţa<br />
de alternare; legea de variaţie a forţei sau deformaţiei aplicate); în regimul tehnologic de<br />
prelucrare, orice solicitare ciclică se compune cu o solicitare statică, constantă.<br />
Regimul de solicitare repetată la tracţiune se caracterizează prin următorii parametri:<br />
– valoarea componentei statice (tensiune; forţă, P / deformaţie, D);<br />
– limitele de variaţie ale componentei dinamice (tensiune/deformaţie; Pmax; Pmin/Dmax;<br />
Dmin);<br />
– frecvenţa de aplicare a ciclurilor tensionare-detensionare / deformare-revenire (fn/s);<br />
– durata de solicitare /numărul ciclurilor de solicitare aplicate (tc / Nc).<br />
Aprecierea comportării produselor textile la solicitările repetate de tracţiune se<br />
realizează într-un regim de încercări adecvat, relevant pentru:<br />
– identificarea efectelor şi a limitelor de apariţie a unor deteriorări semnificative;<br />
– simularea solicitării complexe (modele experimentale cu solicitări complexe).<br />
Analiza fenomenologică a comportării materialelor textile în regim dinamic de solicitări<br />
mecanice repetate se realizează pe baza unui model matematic; de cele mai multe ori, solicitarea<br />
urmează o lege de variaţie sinusoidală, reflectată prin deformaţia definită de ecuaţia IX.6.50:<br />
ε = ε0sinωt (IX.6.50)<br />
în care: ε0 este amplitudinea deformaţiei; ω – pulsaţia corespunzătoare aplicării acesteia.<br />
Tensiunea dezvoltată în epruveta solicitată este:<br />
σ = εE + ηdε/dt, (IX.6.51)<br />
unde: σ este tensiunea; E – modulul de elasticitate; η – coeficientul de viscozitate al<br />
materialului testat.<br />
Rezultă:<br />
σ = ε0Esinωt + ηε0cosωt (IX.6.52)<br />
sau: σ = ε0(E 2 + η 2 ω 2 ) 1/2 sin(ωt + δ); (IX.6.53)
398<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
σ = σ0sin(ωt + δ), (IX.6.54)<br />
unde: σ0 = ε0(E 2 + η 2 ω 2 ) 1/2 . (IX.6.55)<br />
Termenul din paranteză (relaţia IX.6.55) are semnificaţia modulului de elasticitate<br />
dinamic; din relaţia (IX.6.53) rezultă că în regimul de solicitare mecanică repetată, caracterizat<br />
prin amplitutudine şi pulsaţie determinate, tensiunea este defazată cu δ faţă de deformaţia<br />
aplicată; defazajul se datoreşte viscoelasticităţii, iar tgδ este coeficientul de pierderi.<br />
Întârzierea tensiunii faţă de deformaţie se observă în diagrama caracteristică forţădeformaţie,<br />
sub forma unei bucle de histerezis (fig. IX.6.111), a cărei suprafaţă este<br />
proporţională cu energia disipată în timpul unui ciclu de solicitare, sub formă de căldură, în<br />
mediul înconjurător.<br />
Fig. IX.6.111. Fenomene de histereză în regimul de solicitări ciclice<br />
de tracţiune ale materialelor elastice, viscoelastice şi plastice.<br />
Energia disipată într-un ciclu de solicitare se determină cu relaţia:<br />
W = 1/2Alε × 2πηω<br />
(IX.6.56)<br />
2<br />
1 0<br />
şi depinde de amplitudinea deformaţiei, ε0; energia disipată într-un ciclu de solicitare poate fi<br />
exprimată şi în funcţie de efortul maxim; în acest caz, W1 se exprimă prin:<br />
W = 1/2Alσ × 2 πηω ( E +η ω ) . (IX.6.57)<br />
2 2 2 2 −1/2<br />
1 0
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 399<br />
Tabelul IX.6.37<br />
Metode de testare; indicii comportării materialelor textile la solicitări de tracţiune ciclice<br />
1. Metoda de solicitare cu gradient de deformaţie constant; D max = const.<br />
Încercări individuale la: fibre, fire, ţesături, tricoturi, textile neţesute:<br />
● ν < 1 Hz; înregistrările se realizează pe maşina de încercat la tracţiune;<br />
● ν > 1 Hz; înregistrările se realizează pe testere dedicate; se obţine curba Wöhler*<br />
Fig. IX.6.112. Reprezentare grafică<br />
a solicitării ciclice/D max = const.<br />
Fig. IX.6.113. Evoluţia componentelor<br />
deformaţiei.<br />
2. Metoda de solicitare cu gradient de forţă constant; P max = const.<br />
Încercări individuale la: fire, ţesături, tricoturi, textile neţesute/serigraful Scott;<br />
Încercări pe grupe de fire: solicitare simplă sau complexă/Zweigle,Metrimpex/ P max = const.;<br />
● ν > 1 Hz, în funcţie de regimul tehnologic aferent prelucrării produsului<br />
Fig. IX.6.114. Reprezentare grafică<br />
a solicitării ciclice/ P max = const.<br />
Fig. IX.6.115. Evoluţia componentelor<br />
deformaţiei.
400<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Prin raportare la unitatea de volum a epruvetei, se poate scrie energia specifică disipată<br />
în cadrul unui ciclu de solicitare:<br />
W =σ πηω E +ηω (IX.6.58)<br />
2 2 2 2 −1/2<br />
1 0 ( ) .<br />
Comportarea materialelor textile la solicitări repetate de tracţiune se apreciază<br />
prin indici, care se definesc în context cu: parametrii de solicitare; instalaţia utilizată şi<br />
particularităţile structurale ale produsului testat; testarea se efectuează pe maşini de încercare<br />
ce funcţionează cu program de solicitare ciclică cu:<br />
– amplitudinea deformaţiei constantă, la pulsaţie determinată;<br />
– amplitudinea forţei de întindere constantă, la pulsaţie constantă.<br />
Limitele de variaţie ale pulsaţiei determină relevanţa testului, în raport cu utilizarea /<br />
prelucrarea materialului analizat.<br />
Observaţii:<br />
1. Încercările la oboseală se pot realiza pe maşini de încercat la tracţiune (principiul<br />
de solicitare cu gradient de deformaţie constant) sau pe maşini de încercat dedicate<br />
(tabelul IX.6.37).<br />
2. Indici de apreciere obiectivă (comuni celor două metode / tabelul IX.6.37):<br />
– Nc, numărul de cicluri de solicitare ce determină destrucţia epruvetei;<br />
– IP, indicele de reducere procentuală a proprietăţilor tensionale [%];<br />
3. Evaluarea aspectului la un număr de cicluri (determinat) poate fi:<br />
– subiectivă: prin analize microscopice;<br />
– prin indici de apreciere obiectivă (specifici testării grupelor de fire):<br />
R(t) = 1 – N(t) (IX.6.59)<br />
unde: Nt este proporţia de fire rupte; N(t) = (e –t ) k ; R(t) – fiabilitatea exponenţială a firelor<br />
testate, pentru k = 1; t – durata de viaţă a firelor testate, proporţională cu numărul de cicluri de<br />
solicitare până în momentul ruperii.<br />
Rezultatele încercărilor la oboseală ale materialelor textile (obţinute atât prin solicitări<br />
repetate de tracţiune, cât şi prin solicitări complexe de tracţiune-abraziune) sunt interpretate<br />
statisic prin modelul Weibull:<br />
−t<br />
R(t) = e .<br />
k<br />
(IX.6.60)<br />
Se observă că reprezentarea grafică la scara logaritmică este liniară, deci permite<br />
interpretări şi comparaţii directe (fig. IX.6.116-IX.6.117). Pentru produsele textile, k ≥ 1, iar<br />
valoarea parametrului k este dependentă de:<br />
– condiţiile de solicitare (deformaţia totală aplicată în solicitarea ciclică);<br />
– natura materialului;<br />
– parametrii de structură ai firului testat.<br />
Valoarea parametrului k rezultă din reprezentarea grafică (fig. IX.6.118), drept tangenta<br />
unghiului de înclinare al dreptei faţă de abscisă; cu cât condiţiile de încercare sunt mai severe<br />
unghiul de înclinare este mai mare, ceea ce este în concordanţă cu producerea ruperii la un<br />
număr mai mic de cicluri.<br />
Prin intermediul parametrului k se interpretează mecanismul de oboseală; panta<br />
dreptei este determinată de severitatea condiţiilor de testare. Rezultatele unui test efectuat<br />
la deformaţii totale de 3; 2,5 şi 2% se consideră asemănătoare celor obţinute în cazul testelor<br />
de abraziune, la fire cu grad de torsionare crescător; panta dreptei se reduce la condiţii mai<br />
severe de încercare.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 401<br />
Posibilitatea de coexistenţă a două sau mai multe mecanisme de obosire/ frecare este<br />
evidenţiată prin bimodalitate, reliefată prin transformarea dreptei într-o succesiune de<br />
segmente de pantă diferită; bimodalitatea este evidenţiată prin rezultatele testului de oboseală<br />
aplicat la fire de bumbac crude şi încleiate (neomogenitatea repartiţiei apretului conduce la<br />
mecanisme distincte de obosire).<br />
Fig. IX.6.116. Fiabilitatea exponenţială.<br />
IX.6.117. Proporţia de fire rupte.<br />
IX.6.118. Reprezentări grafice R(t) [%]: fire de bumbac crude şi încleiate.
402<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Metoda de testare prin solicitare ciclică de tracţiune<br />
1. Metoda de testare prin solicitare ciclică de tracţiune – Pmax= const. – produse liniare<br />
şi plane – se aplică prin utilizarea serigrafului Scott (construit pe principiul planului înclinat –<br />
fig. IX.6.119); aparatul este destinat solicitării repetate de tracţiune cu forţă de încărcare<br />
constantă, în regim de frecvenţă joasă şi moderată, ce corespunde domeniului de utilizare al<br />
produsului testat.<br />
Testul se aplică asupra unor epruvete de formă dreptunghiulară, de lungime l (prinse în<br />
clemele C1, C2 ale serigrafului pe lungimea l0).<br />
Solicitarea este iniţiată prin mişcarea de oscilaţie a planului P, în limitele unghiului α<br />
constant; forţa de întindere maximă: T0 = F + G⋅sinα (se neglijează forţele de frecare prin<br />
rostogolire şi forţele de inerţie pentru frecvenţe mici de oscilaţie),iar ruperea prin şoc este<br />
evitată prin amortizorul C0.<br />
Diagrama caracteristică forţă-deformaţie (fig. IX.6.120) este trasată cu ajutorul unui<br />
inscriptor ataşat căruciorului pe suportul solidar cu planul P, care efectuează o translaţie<br />
alternativă pe direcţie perpendiculară pe acesta.<br />
Fig. IX.6.119. Serigraful Scott.<br />
Fig. IX.6.120. Protocol de analiză / tricot.<br />
2. Metoda de testare prin solicitare ciclică de tracţiune – εmax= const. – produse liniare<br />
şi plane – se aplică prin utilizarea unor maşini de încercare, construite pe principiul solicitării<br />
ciclice de tracţiune cu deformaţie constantă şi cu posibilitatea de compensare a deformaţiei<br />
remanente produse în timpul încercării (fig. IX.6.121).<br />
Solicitarea la oboseală a ţesăturilor se execută individual, până la destrucţie sau la un<br />
număr determinat de cicluri, NC, iar testul se caracterizează prin durată ridicată. Relevanţa<br />
testului este determinată de frecvenţa de solicitare fC şi de nivelul deformaţiei totale aplicate;<br />
prin cercetări efectuate asupra unui sortiment larg de articole ţesute, s-a constatat că:<br />
– ţesăturile se diferenţiază semnificativ prin diminuarea proprietăţilor tensionale, la un<br />
număr de cicluri de solicitare: NC =60 000 şi la o tensiune de solicitare de 30-40% din forţa de<br />
rupere;
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 403<br />
– indicii care reflectă sensibil nivelul de<br />
obosire al materialului sunt: lucrul mecanic de<br />
deformare la rupere şi alungirea la rupere;<br />
– ţesăturile se diferenţiază semnificativ prin<br />
numărul de cicluri de solicitare până la destrucţie,<br />
dacă solicitarea depăşeşte 60-70% din forţa de<br />
rupere; numărul de măsurări necesar, este de 3-5<br />
pentru fiecare variantă tehnologică analizată.<br />
Maşina pentru încercarea la oboseală a<br />
ţesăturilor este formată din:<br />
– mecanismul pentru iniţierea solicitării la<br />
deformaţie constantă a epruvetei, conectat cu lanţul<br />
de măsurare al deformaţiei – electromotorul 5,<br />
mecanismul bielă-manivelă 6-7, sistemul mecanic<br />
de deplasare al spotului luminos pe ordonata ecranului<br />
de vizualizare a deformaţiei, 4-12-13;<br />
– lanţul de măsurare al forţei de întindere<br />
acţionat de epruveta 1 prin clema superioară 3 care<br />
acţionează bara de torsiune 2 şi sistemul optic de<br />
deplasare al spotului luminos pe abscisa ecranului de<br />
vizualizare;<br />
Fig. IX.6.121. Maşina Metrimpex pentru<br />
încercarea la oboseală a ţesăturilor.<br />
– mecanismul pentru compensarea deformaţiei remanente a epruvetei, care asigură<br />
funcţionarea în regimul de deformaţie constantă; este alcătuit din sistemul optic cu fotocelula 15<br />
ce realizează comanda intermitentă a motorului care execută compensarea prin corecţia poziţiei<br />
barei de torsiune 2.<br />
– sincronizarea funcţională a celor două lanţuri de măsurare permite vizualizarea pe<br />
ecran a efectelor solicitării de tracţiune repetate şi a ciclurilor de deformare-revenire.<br />
Maşina de încercări Metrimpex permite efectuarea testelor 1000; 1600; 2000 cc / min,<br />
iar NC se determină prin evaluarea duratei testului/ programarea valorii acestuia. Dimensiunile<br />
epruvetelor testate sunt: L×l (100×50 mm).<br />
IX.6.8.2. Metoda de testare prin încovoiere şi frecare – testarea<br />
firelor cord<br />
Testarea comportării la oboseală a firelor cord se realizează prin solicitarea complexă<br />
de încovoiere-frecare, pe maşina de încercări Metrimpex (fig. IX.6.121). Solicitarea este<br />
iniţiată prin intermediul capului de solicitare 1, antrenat în mişcare de translaţie alternativă prin<br />
intermediul mecanismului bielă-manivelă 2, de la electromotorul 3. Tensiunea se asigură prin<br />
intermediul greutăţilor de pretensionare 6; turaţia electromotorului determină frecvenţa de<br />
solicitare, fC, care se poate varia prin raport de transmisie în lanţul cinematic motor - mecanism<br />
bielă-manivelă. Maşina este prevăzută cu un sistem de control şi reglare, 4, a temperaturii la<br />
care se efectuează încercările (prevăzut cu un bloc de încălzire, ventilator şi termoregulator cu<br />
termocuplu, 6), a cărui funcţionare este urmărită cu ajutorul termometrului cu mercur.<br />
Observaţii:<br />
1. Testarea se realizează concomitent la 10 fire, conduse printre rolele capului de<br />
solicitare; ciclurile de flexiune sunt realizate concomitent cu deplasarea alternativă până la<br />
ruperea acestora; numărul de cicluri corespunzătoare ruperii epruvetei se înregistrează cu un<br />
contor electric 7.
404<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
2. Intensitatea solicitării se reglează prin poziţionarea reciprocă a rolelor capului de<br />
solicitare şi prin tensiunea iniţială a firelor, care se reglează prin greutatea de pretensionare.<br />
3. Evaluarea comportării firelor la obosire complexă se asigură prin:<br />
– înregistrarea numărului de cicluri de flexiune, care determină destrucţia epruvetelor,<br />
înregistrare individuală;<br />
– determinarea pierderilor procentuale ale proprietăţilor tensionale ale firelor obosite<br />
la un număr de cicluri determinat, sub nivelul de rupere.<br />
Fig. IX.6.122. Maşina de încercare la obosire/solicitare complexă<br />
a firelor cord.<br />
IX.6.8.3. Testarea comportării materialelor textile la oboseală<br />
prin încovoiere<br />
Încovoierea alternativă generează o dezmembrare structurală intensivă, pe porţiuni<br />
reduse, acolo unde se localizează concret solicitarea; dezmembrarea constituie consecinţa<br />
directă a alternării întindere-compresie, cu efecte de concentrare în zonele cu defecte<br />
structurale / neomogenităţi.<br />
Încovoierea repetată generează oboseala mai repede decât întinderea repetată, deoarece<br />
determină reducerea legăturilor dintre şi din fibre; astfel, se poate explica de ce produsele din<br />
fibre sintetice prezintă o rezistenţă mare la solicitările repetate de tracţiune, dar semnificativ<br />
mai mică la solicitările repetate de încovoiere.<br />
Testarea comportării produselor liniare la încovoiere dinamică se realizează prin<br />
metodele:<br />
– de buclare unidirecţională, cu întindere;<br />
– încovoiere bidirecţională şi întindere;<br />
– încovoiere bidirecţională cu întindere şi frecare.<br />
Metoda de testare cu buclare unidirecţională, cu întindere – Schieffer (fig. IX.6.123),<br />
este utilizată pentru testarea fibrelor şi firelor; solicitarea este iniţiată prin intermediul clemei<br />
de fixare a epruvetei, cu libertatea de a efectua mişcare de rotaţie în plan vertical (deci, în jurul<br />
secţiunii normale a firului / fibrei).
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 405<br />
Observaţii:<br />
1. Natura fibrei supuse solicitării constituie un<br />
factor determinant pentru rezultatul încercării, pe care<br />
îl influenţează atât prin structura moleculară cât şi prin<br />
starea suprafeţei fibrei / valoarea coeficientului de<br />
frecare fibră-fibră.<br />
2. Rezistenţa la flexiuni repetate se determină<br />
prin numărul de cicli de solicitare până la rupere,<br />
care depinde de forţa de întindere aplicată – pretensionare,<br />
de frecvenţa de efectuare a testului şi de<br />
forma de prezentare a epruvetei (fibră, fir).<br />
Metoda de testare cu buclare bidirecţională şi<br />
întindere – Schopper este utilizată pentru caracterizarea<br />
firelor (jurubiţe) şi benzilor de ţesătură de<br />
dimensiuni standardizate; încovoierea alternativă se<br />
execută cu ajutorul unei plăci metalice (fig. IX.6.124)<br />
prevăzute cu o fantă de ghidare a epruvetei testate;<br />
epruveta se supune unei forţe de pretensionare,<br />
reglabilă în funcţie de severitatea impusă testului.<br />
Observaţii:<br />
1. Evaluarea corectă a numărului de cicluri –<br />
efectuat până la destrucţia epruvetei, se poate realiza<br />
dacă se compensează variaţiile de lungime ale<br />
acesteia/metoda Schopper.<br />
2. Comportarea la solicitarea alternativă de<br />
încovoiere se apreciază în mod obiectiv prin numărul<br />
de cicluri de dublă încovoiere la care se produce<br />
destrucţia epruvetelor testate, Nc.<br />
3. Prin teste paralele s-a constatat că obosirea<br />
se instalează mai rapid la solicitarea unui ansamblu,<br />
faţă de solicitarea individuală a fibrei; aceasta se<br />
datorează faptului că obosirea prin încovoiere a fibrei<br />
unice se manifestă în funcţie de flexibilitatea structurii<br />
moleculare şi macromoleculare dependentă de:<br />
flexibilitatea catenei principale şi a legăturilor intra şi intercatenare; gradul mediu de<br />
polimerizare; structura supramoleculară. La nivelul ansamblului de fibre (fir, tricot, ţesătură) în<br />
timpul solicitării de încovoiere intervin ca factori de dezorganizare structurală suplimentari<br />
forţele de frecare dintre fire şi fibre; destrucţia survine mai rapid.<br />
IX.6.9. Determinarea tuşeului materialelor textile<br />
IX.6.9.1. Metode, indici şi mijloace de măsurare pentru<br />
determinarea tuşeului materialelor textile<br />
Fig. IX.6.123. Principiul testului<br />
de obosire prin încovoiere ciclică.<br />
Fig. IX.6.124. Metoda Schopper pentru<br />
testarea comportării firelor şi ţesăturilor<br />
la solicitarea de încovoiere dinamică.<br />
Tuşeul este o proprietate complexă a materialelor textile care constă din generarea unor<br />
senzaţii tactile; percepţia senzorială a tuşeului este subiectivă şi poate fi descrisă prin<br />
atributele: moale - tare; neted - aspru; plin - sărac; cald - rece.
406<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Tuşeul ţesăturilor poate fi:<br />
– evaluat subiectiv, prin intermediul percepţiilor tactile: aprecierea intensităţii senzaţiilor<br />
tactile, în scara 0-10, pe baza comparaţiei cu standarde fizice;<br />
– măsurat obiectiv, cu determinarea parametrilor de caracterizare a comportării la<br />
solicitări mecanice, în domeniul deformaţiilor elastice (prin intermediul unor mijloace tehnice<br />
adecvate); metodele de măsurare obiectivă realizează cuantificarea percepţiilor subiective prin<br />
mărimi mecanice (tabelul IX.6.38), ce caracterizează produsul testat;<br />
Evaluarea tuşeului este asigurată prin ansamblul percepţiilor – mărimilor mecanice.<br />
Termenul<br />
japonez<br />
Atribute şi proprietăţi fizico-mecanice definind tuşeul<br />
Atribute<br />
Corespondentul<br />
obiectiv<br />
Definiţia senzaţiilor percepute<br />
KOSHI Rigiditate Senzaţie determinată de rigiditatea la flexiune;<br />
compactitatea ţesăturii, elasticitatea firelor<br />
componente cresc intensitatea percepţiei<br />
Tabelul IX.6.38<br />
HARI Rigiditate, antidrapaj Rigiditatea percepută este de natură să modifice<br />
percepţia vizuală/ drapajul<br />
SHINAYAKASA Flexibilitate, moliciune Se percepe ca atare<br />
NUMERI Netezime Senzaţie mixtă de moliciune şi netezime<br />
SOFTUOSA Moliciune Senzaţie mixtă derivată din voluminozitate,<br />
flexibilitate şi netezime<br />
FUKURAMI Plinătate moale Senzaţie de cald<br />
SHARI Creponat Senzaţie de asprime conferită de rugozitate, cauzată<br />
de firele puternic torsionate; senzaţie de rece<br />
KISHIMI Senzaţia de lunecos; mătăsos<br />
Rezultatele obţinute prin cele două metode de apreciere se corelează, deoarece senzaţiile<br />
percepute la pipăirea unei mostre sunt determinate de răspunsul acesteia la solicitări mecanice<br />
simple şi de comportarea la frecare; sfera percepţiilor senzoriale depăşeşte sfera proprietăţilor<br />
mecanice prin senzaţiile de cald/rece datorate conductivităţii termice .<br />
Atât atributele cât şi proprietăţile fizico-mecanice definesc unilateral tuşeul, motivând<br />
aprecierea prin indicatori individuali şi sintetizarea acestora prin metode grafice sau statistice<br />
definitorii pentru domeniul de existenţă al produsului testat.<br />
IX.6.9.2. Evaluarea subiectivă a tuşeului materialelor textile<br />
Evaluarea subiectivă a tuşeului materialelor textile se realizează prin metoda experţilor,<br />
ce cuprinde două etape:<br />
1. stabilirea valorilor primare de tuşeu, HV, care constă în aprecierea subiectivă a<br />
intensităţii percepţiei fiecărui atribut prin comparaţia senzaţiei tactile generate de materialul<br />
testat cu un standard fizic (compus din 11 mostre etalon) ce ierarhizează intensitatea percepţiei<br />
în limitele 0-10 (0 – absenţa percepţiei; 1 – intensitate minimă; 10 – intensitate maximă).<br />
Cuantificarea intensităţii percepţiei unui atribut se realizează prin medierea notelor acordate de
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 407<br />
experţi, la analiza aceleiaşi mostre (0-10); atributele sunt selective pentru destinaţie: categorie<br />
de confecţii (articole pentru bărbaţi, femei, de sezon) 1 .<br />
2. stabilirea valorilor globale de tuşeu, THV, în limitele 1-5, în funcţie de suma<br />
valorilor HV:<br />
– prin intermediul standardelor se stabileşte:<br />
– profilul ţesăturii (fig. IX.6.125);<br />
– modelul caracteristicii complexe, prin stabilirea ecuaţiei de regresie între valorile<br />
primare HV şi valoarea globală THV;<br />
– prin analiza statistică se confirmă subiectivitatea metodei experţilor care conduce la<br />
valori ale coeficientului de corelaţie de r = – 0,145... + 0,9.<br />
Fig. IX.6.125. Definirea zonei de calitate superioară a ţesăturilor,<br />
conform valorilor THV.<br />
IX.6.9.3. Evaluarea tuşeului prin metode obiective<br />
IX.6.9.3.1. Algoritmi de evaluare ai tuşeului, cu parametri obiectivi<br />
Determinarea tuşeului prin măsurare obiectivă se realizează prin parametri care<br />
ilustrează comportarea epruvetei la solicitările mecanice, corespondente atributelor /tabelul<br />
IX.6.38. Între observaţiile subiective şi măsurările obiective se stabilesc corelaţii pe baza cărora<br />
se realizează modelele matematice ale tuşeului:<br />
k n<br />
n<br />
Y = a+∑ b X<br />
(IX.6.61)<br />
i=<br />
1<br />
Y = a+ b X + c log X<br />
i i j i<br />
i= 1 j= k+<br />
1<br />
i i<br />
∑ ∑ , ecuaţia „Kawabata" (IX.6.62)<br />
n<br />
Y = a+∑ b lg X , ecuaţia „Webber-Fechner"': (IX.6.63)<br />
i=<br />
1<br />
i i<br />
1 În Japonia acordarea atributelor este standardizată (Standard of Hand Evaluation Comitee) în raport<br />
cu destinaţia produselor, care este codificată; de exemplu: A – mostre pentru costume bărbăteşti de iarnă –<br />
atribute 1 Koshi 2 Numeri 3 Fukurami.
408<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
n<br />
lgY = a+∑ b lg X , ecuaţia „Stevens" (IX.6.64)<br />
i=<br />
1<br />
i i<br />
unde: a, b, c reprezintă coeficienţii de regresie stabiliţi prin metoda regresiei multiple; n –<br />
număr de mărimi mecanice corelate cu valorile primare de tuşeu (1≤n≤ 16,<br />
sistem KES); X –<br />
intensitatea mărimilor pe scara fizică; Y – intensitatea percepţiilor, pe scara psihologică HV sau<br />
THV.<br />
IX.6.9.3.2. Metode de măsurare a tuşeului prin parametri obiectivi<br />
Metodele de măsurare obiectivă presupun:<br />
– descompunerea caracteristicii complexe a tuşeului în componente, cu nominalizarea<br />
parametrilor mecanici;<br />
– existenţa unor sisteme de măsurare caracterizate prin precizie şi reproductibilitate<br />
pentru parametrii mecanici selectaţi;<br />
– stabilirea legăturii (corelaţiei) parametri - HV/corelaţii individuale; parametri – TH V.<br />
Măsurarea efectivă a tuşeului se realizează prin:<br />
– determinarea ansamblului de parametri mecanici prin utilizarea sistemelor KES,<br />
FAST;<br />
– determinarea forţei de tuşeu, caracteristică de sinteză;<br />
– substituirea sistemelor KES; FAST prin adaptarea dinamometrului electronic la<br />
măsurarea parametrilor de tuşeu.<br />
IX.6.9.3.2.1. Sistemul Kawabata – KES<br />
Sistemul KES utilizează 17 parametri, care exprimă comportarea ţesăturii la solicitările<br />
mecanice simple, incluzând masa corespunzătoare unităţii de suprafaţă şi grosimea ţesăturii<br />
(tabelul IX.6.39).<br />
Determinarea parametrilor KES se realizează prin intermediul sistemului de măsurare<br />
de construcţie modulară, format din patru module destinate testării comportării la solicitările<br />
mecanice simple.<br />
1. Modulul KES-FB1 (fig. IX.6.126): determinarea comportării la solicitarea de<br />
tracţiune şi forfecare, prin intermediul dispozitivului de prindere compus din clema activă, A<br />
(pentru solicitarea de întindere) şi, respectiv, clema activă B (pentru solicitarea de forfecare).<br />
Solicitarea de tracţiune, orientată pe una dintre axele tehnologice (U, B) este realizată<br />
prin acţiunea clemei active A, montată pe masa glisantă 2; întinderea epruvetei 1 se realizează<br />
prin deplasarea clemei A cu viteză constantă pe direcţia axei tehnologice. Forţa – efortul – de<br />
tracţiune se determină prin intermediul senzorului 3 de cuplu – moment de torsiune la nivelul<br />
arborelui clemei pasive C; deformaţia se determină prin măsurarea deplasării mesei glisante. În<br />
urma solicitării se obţin semnale electrice, care se prelucrează analogic şi se afişează numeric<br />
sub forma parametrilor KES (tabelul IX.6.39) şi a înregistrării grafice a procesului de<br />
deformare-revenire.<br />
Solicitarea de forfecare se produce prin deplasarea mesei glisante 2, perpendicular<br />
pe axa solicitată la tracţiune; rezistenţa la forfecare este detectată prin intermediul<br />
senzorului de forţă 3 şi al unghiului de forfecare; se înregistrează procesul de deformarerevenire,<br />
sub forma unei curbe închise, a cărei suprafaţă redă histereza/rezilienţa la forfecare<br />
(fig. IX.6.126,b).
a<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 409<br />
Fig. IX.6.126. Modulul KES-FB1:<br />
a – principiul de solicitare la întindere şi forfecare; b – diagrama forţă-deformaţie<br />
Solicitare/ Grupe<br />
proprietăţi<br />
Întindere LT<br />
WT<br />
Parametrii KES de evaluare a tuşeului ţesăturilor /* MKFS<br />
b<br />
Tabelul IX.6.39<br />
Simbol UM Caracteristica Relevant pentru<br />
E<br />
RT<br />
Îndoire/flexiune B<br />
2HB<br />
RB<br />
Forfecare G<br />
2HG<br />
2HG5<br />
Compresie LC<br />
WC<br />
Frecare/structura<br />
de suprafaţă<br />
RC<br />
MIU<br />
MMD<br />
SMD<br />
Masă; grosime W<br />
T<br />
–<br />
gf·cm/cm 2<br />
mm<br />
%<br />
gf·cm 2 /cm<br />
gf·cm/cm<br />
%<br />
gf/cm·grad<br />
gf/cm<br />
gf/cm<br />
–<br />
gf·cm/cm 2<br />
%<br />
–<br />
–<br />
mm<br />
mg/cm 2<br />
mm<br />
Liniaritate<br />
Energie specifică de deformaţie<br />
Deformaţie la efort de<br />
500 kgf/m<br />
Rezilienţă<br />
Rigiditate specifică la<br />
flexiune<br />
Histereza momentului de<br />
îndoire intern<br />
Rezilienţa la îndoire<br />
Rigiditate la forfecare<br />
Histereza la forfecare,<br />
g = 0,5 o<br />
Histereza la forfecare,<br />
g = 5 o<br />
Liniaritate<br />
Energie specifică de<br />
compresie<br />
Rezilienţă la compresie<br />
Coeficient de frecare<br />
Abaterea medie liniară<br />
Rugozitate geometrică<br />
Masa unităţii de suprafaţă;<br />
Grosime la p = 0,5 gf/cm 2<br />
Compoziţie fibroasă<br />
Structură geometrică<br />
Compactitate structurală<br />
Formabilitate<br />
Formabilitate<br />
Masa unităţii de suprafaţă<br />
Grosime<br />
Compactitate structurală<br />
Compoziţie fibroasă<br />
Compoziţie fibroasă<br />
Structură geometrică<br />
Compactitate structurală<br />
Structura de suprafaţă în<br />
procesele de finisare<br />
Compactitatea structurală<br />
Parametrii structurii<br />
geometrice<br />
Compoziţie fibroasă<br />
Structură geometrică<br />
Structura de suprafaţă în<br />
procese de finisare<br />
Compoziţie fibroasă<br />
Structură geometrică<br />
Evoluţia în procesele de<br />
finisare
410<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
2. Modulul KES-FB2 (fig. IX.6.127): testarea comportării la flexiune a epruvetei 1, în<br />
condiţia unei solicitări simple, între două valori de curbură, K = ± cm -1 , corespunzătoare feţei<br />
şi spatelui ţesăturii, la un gradient de 0,5 cm –1/s . Variabila dependentă (momentul de<br />
încovoiere) se determină cu ajutorul detectorului de moment 3, şi se exprimă în gf·cm /cm (ca<br />
funcţie de curbura K),determinată prin intermediul detectorului 6. Procesul de măsurare este<br />
redat grafic sub forma diagramei de histereză la încovoiere, într-un ciclu complet deformarerevenire.<br />
a b<br />
Fig. IX.6.127. Modulul KES -FB 2:<br />
a – principiul de măsurare; b – graficul ciclului de deformare-revenire.<br />
3. Modulul KES-FB3 (fig. IX.6.128): testarea comportării ţesăturilor la solicitarea de<br />
compresie transversală. Epruveta 1, fixată între două discuri plate 2, este supusă compresiei<br />
(care se exercită în plan vertical),iniţiată printr-un lanţ cinematic rigid, acţionat de dispozitivul<br />
de antrenare 5. Detectorul de grosime 4 furnizează informaţii privitoare la variaţia grosimii<br />
materialului testat sub influenţa presiunii de lucru; forţa exercitată asupra epruvetei<br />
dimensionate este determinată prin senzorul 3.<br />
Semnalele electrice obţinute sunt redate sub forma graficului forţă-deformaţie în cadrul<br />
unui ciclu de deformare-revenire.<br />
4. Modulul KES-FB4 (fig. IX.6.129): testarea caracteristicilor de suprafaţă, cu<br />
măsurarea forţei de frecare şi determinarea rugozităţii epruvetei.<br />
Măsurarea forţei de frecare C se realizează cu senzorul de deplasare 3, de tip parametric,<br />
pentru o forţa de compresie iniţială de 50 gf.
a<br />
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 411<br />
Fig. IX.6.128. Modulul KES-F3:<br />
a – principiul de funcţionare; b – diagrama deformare-revenire.<br />
a<br />
Fig. IX.6.129. Modulul KES-FB 4:<br />
a – principiul de măsurare; b – palpatorul (A) şi corpul de frecare (B).<br />
Determinarea rugozităţii epruvetei 1 are loc la deplasarea acesteia pe un suport fix, în<br />
plan orizontal; deplasarea pe direcţie verticală (A) a palpatorului este transformată în semnal<br />
electric prin intermediul unui senzor de tip coardă vibrantă. Palpatorul este realizat sub forma<br />
unui ansamblu de zece segmente de coardă de pian, a căror frecvenţă naturală este mai mare de<br />
30 Hz, când senzorul nu atinge suprafaţa testată. Forţa de compresie iniţială este de 10 gf la<br />
testul de rugozitate, care se efectuează cu viteza de 0,1 cm/s, pe o lungime de 2 cm, iar<br />
tensiunea epruvetei este Tl = 20 gf/cm.<br />
b<br />
b
412<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.6.9.3.2.2. Sistemul FAST<br />
Sistemul FAST (Fabric Assurance by Simple Testing), dezvoltat din iniţiativa CSIRO,<br />
pentru măsurarea proprietăţilor ţesăturilor care afectează performanţele de confecţionare şi<br />
aspectul îmbrăcămintei în timpul purtării, cuprinde trei module (instrumente) simple şi o<br />
metodă de analiză a caracteristicilor ţesăturilor crude, finisate şi recepţionate la utilizator (în<br />
industria de confecţii). Sistemul FAST este asociat produselor noi sau neconvenţionale de lână,<br />
cu scopul de a identifica neconformităţile şi de a delimita cauzele acestora; cuantificarea<br />
performanţelor realizate cu acestea în procesele de confecţionare a îmbrăcămintei.<br />
1. Modulul FAST1 (fig. IX.6.130): testarea comportării ţesăturilor la solicitarea de<br />
compresie; cu determinarea grosimii standard T0 [mm] la presiunea de 2 gf/cm 2 şi a grosimii de<br />
suprafaţă ST considerată ca relevantă pentru senzaţia tactilă în evaluarea tuşeului. Procedeul se<br />
bazează pe modelul structural stratificat, care conţine un miez incomprimabil şi un strat<br />
superficial format din fibre. Relaţia dintre grosimea şi presiunea aplicată este:<br />
T = k ⋅ p –1/3 (IX.6.65)<br />
Fig. IX.6.130. Evidenţierea stratului superficial al ţesăturii;<br />
dependenţa grosimii acestuia de presiunea de testare.<br />
Metoda FAST prescrie efectuarea determinărilor:<br />
– grosime (în condiţiile: T0/ cu p = 2 gf/cm 2 ; T1/cu p = 100 gf/cm 2 )<br />
– grosimea stratului superficial: ST= T0 – T1 .<br />
Acest parametru evaluează moliciunea ţesăturii şi este sensibil la finisarea prin aburire;<br />
stabilitatea la aburire se evaluează cu relaţia:<br />
FS [%] = 100 ST1/ST2 (IX.6.66)<br />
care reprezintă raportul grosimilor stratului superficial înainte şi după aburire.<br />
Rezultatele măsurătorilor de grosime efectuate cu modulul FAST1 sunt dependente de:<br />
efortul de compresie aplicat; natura şi proprietăţile viscoelastice ale fibrelor din stratul<br />
superficial, corelându-se cu percepţia senzorială a grosimii şi cu rezultatele determinărilor KES<br />
şi SHIRLEY (fig. IX. 6.131).<br />
2. Modulul FAST 2: testarea comportării la flexiune pe baza principiului Pierce, prin:<br />
determinarea lungimii de încovoiere C [cm] – pentru un unghi de aplecare de 41 o 30' şi a<br />
rigidităţii la încovoiere B [mN⋅mm 2 /mm], necesară la calculul formabilităţii. Rezultatele<br />
determinărilor de rigiditate la flexiune se corelează cu valorile obţinute cu sistemul KES-FB2<br />
(fig. IX.6.132).
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 413<br />
Fig. IX.6.131. Corelaţia dintre grosimea ţesăturii determinată cu<br />
modulul FAST-1 şi KES-FB 3; SHIRLEY.<br />
Fig. IX.6.132. Corelaţia valorilor rigidităţii la flexiune –<br />
FAST 2 şi KES-FB 2.<br />
3. Modulul FAST 3: testarea extensibilităţii relative a materialelor textile sub acţiunea<br />
unui efort de 5; 20; 100 gf/cm orientat pe axele tehnologice ale produsului. Prin orientarea<br />
axelor la 45° faţă de direcţia de solicitare, se poate aproxima relaţia dintre tensiunea şi unghiul<br />
de forfecare/la o tensiune de 5 gf/cm (4,9 N/m). Rigiditatea la forfecare se calculează:<br />
G = (4,9·100) / 4EB5% [N/m] (IX.6.67)<br />
GFAST = (0,981·2,25 o GRES)/(tg2,25 o ) (IX.6.68)
414<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
4. Modulul FAST 4: testarea stabilităţii<br />
dimensionale a ţesăturilor la tratamente termice<br />
(fig. IX.6.133). Metoda presupune determinarea<br />
variaţiei dimensiunilor unei epruvete în funcţie<br />
de conţinutul de umiditate, conform unui<br />
algoritm determinat; caracterizarea epruvetei<br />
testate se realizează prin doi parametri: contracţia<br />
de relaxare RS şi dilatarea higroscopică HE:<br />
RS = 100(L1 – L3) / L1<br />
HE = (L2 – L3) / L3<br />
unde: L1 este dimensiunea epruvetei uscate; L2 –<br />
dimensiunea epruvetei relaxate (prin înmuiere în<br />
apă); L3 – dimensiunea epruvetei reuscate.<br />
Între valorile contracţiei de relaxare determinate<br />
cu ajutorul modulului FAST-4 şi<br />
Fig. IX.6.133. Principiul FAST-4.<br />
respectiv, prin procedeul convenţional, s-a pus în<br />
evidenţă existenţa unei corelaţii (fig. IX.6.134).<br />
Stabilitatea dimensională redusă constituie o cauză majoră a aspectului necorespunzător<br />
al produselor de îmbrăcăminte; modificarea dimensiunilor se produce în timpul confecţionării,<br />
în timpul utilizării (mai ales în contextul variaţiilor de umiditate sau prin vaporizare).<br />
Contracţia de relaxare este cauzată de revenirea fibrelor tensionate în timpul prelucrării<br />
sub variaţia umidităţii relative a aerului, iar dilatarea higroscopică este cauzată de umezirea<br />
sau uscarea fibrelor. Cele două fenomene au ca efect variaţia dimensiunii şi formei, încreţirea<br />
reperelor componente ale îmbrăcămintei şi se evidenţiază mai ales la îmbinări, la care sunt<br />
amplificate prin diferenţierea acestora (încreţirea cusăturii, ondularea sau încreţirea în timpul<br />
plisării, absenţa echilibrului îmbrăcămintei).<br />
Fig. IX.6.134. Corelaţia valorilor contracţiei de relaxare (FAST-4)<br />
şi procedeul convenţional.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 415<br />
IX.6.9.3.2.3. Aplicaţiile sistemelor KES în domeniul confecţiilor<br />
textile<br />
Determinarea confecţionabilităţii materialelor textile. Confecţionabilitatea materialelor<br />
textile sintetizează formabilitatea, potenţialul elastic şi drapajul ţesăturilor (mărimi fizice<br />
derivate din parametrii KES); confecţionabilitatea defineşte domeniul de calitate (de aspect)<br />
superioară a confecţiilor.<br />
Formabilitatea exprimă comportarea ţesăturilor la asamblare, prin parametrul F, definit:<br />
F = B·ε [mm 2 ] (IX.6.71)<br />
unde: B este rigiditatea la flexiune; ε – alungire relativă,la deformări elastice (KES, 50 gf/cm;<br />
FAST 20; 5 gf/cm).<br />
Din condiţiile de determinare, rezultă:<br />
FKES = (B·ε50) / 50·0,981 = (49,035) –1 B·ε50 (IX.6.72)<br />
FFAST = B[ε20 – ε5]/14,7 (IX.6.73)<br />
Formabilitatea exprimă nivelul deformaţiei la suprapunere, în direcţia cusăturii (U/U;<br />
B/B; pe bie) şi se corelează cu limita de suprapunere, OL(conform figurii IX.6.135). Limita de<br />
suprapunere este determinată de direcţia de coasere; este mai mare pe bie şi permite obţinerea<br />
formei dorite pentru reperul confecţionat; se poate evidenţia influenţa favorabilă a grosimii<br />
materialului şi a aburirii sub presiune (fig. IX.6.136).<br />
Fig. IX.6.135. Determinarea valorilor limită de acoperire OL,<br />
pentru coasere şi presare; corelaţia OL-F.
416<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.6.136. Zona valorilor superioare de TAV definită pe baza<br />
componentelor confecţionabilităţii.<br />
Observaţii:<br />
1. Se definesc parametrii:<br />
– acoperire:<br />
– compresie longitudinală:<br />
A12 [%] =100(A12 – B12) / A12 (IX.6.74)<br />
A12 [%] = 100(A12 – AB12)/A12; B12, [%] =100(B12 – AB12)/A12 (IX.6.75)<br />
2. Formabilitatea ţesăturilor şi aspectul confecţiilor realizate din acestea sunt dependente<br />
de comportarea la solicitarea de forfecare a ţesăturilor: în cazul cusăturilor executate pe bie,<br />
compresia sau întinderea determină eforturi de forfecare în zonele adiacente cusăturii (care<br />
deplasează firele cu unghiuri de până la 11 o ); forfecarea se produce rapid, când ţesătura se<br />
supune compresiei longitudinale, iar firele se rotesc faţă de punctele de legare. În procesul de<br />
confecţionare, controlul asupra ţesăturii este asigurat prin histereză şi rigiditate la forfecare<br />
(2HG5, KES).<br />
Potenţialul elastic al ţesăturilor determină formabilitatea şi confortul. Extensibilitatea<br />
constituie un neajuns pentru stabilitatea dimensională a confecţiilor (întreţinere), prin: limita<br />
inferioară, limita superioară şi, respectiv, valorile mai mari de 10% asociate cu „dilatarea<br />
higroscopică”.Sub acest aspect se recomandă valorile: KES – U: 3,5-6,5%; B: 4-7,5 %;<br />
FAST – U: 2-4 % %; B: 2-6 %<br />
Drapajul /comportarea la flexiune şi formabilitatea ţesăturii reflectă rigiditatea la<br />
flexiune; sub aspectul confecţionării, o rigiditate prea mică incomodează croirea. Valorile<br />
recomandate pentru rigiditate sunt: KES – 500-1300 gf/cm; FAST – 5-13 mN·mm, iar pentru<br />
formabilitate: FAST – 0,2- 0,6 mm 2 .
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 417<br />
Componentele confecţionabilităţii definesc ţinuta confecţiilor textile şi se sintetizează<br />
prin TAV (Total Appearance Value), pe baza corelaţiei dintre valorile parametrilor<br />
obiectivi şi rezultatele evaluărilor subiective. Conform corelaţiilor stabilite între parametrii<br />
de confecţionabilitate şi TAV, se defineşte domeniul de calitate superioară a confecţiilor<br />
textile (fig. IX.6.136).<br />
Performanţele confortului la purtare. Prin corelarea rezultatelor evaluării subiective<br />
cu valorile parametrilor mecanici (proprietăţile tensionale şi comportarea la forfecare) ai<br />
materialelor pentru confecţii textile se poate defini „zona optimă a confortului la purtare”<br />
delimitată prin graficul de control al procesului de confecţionare (fig. IX.6.137); graficul<br />
delimitează zona „Non control”, în cadrul căreia procesul de confecţionare se realizează cu<br />
uşurinţă, iar proprietăţile materialelor asigură deformabilitatea indispensabilă mişcărilor<br />
corpului uman. Zona „Non control” nu are semnificaţia inutilităţii controlului, care rămâne un<br />
imperativ al realizării produselor de calitate superioară.<br />
Fig. IX.6.137. Graficul de control al procesului de confecţionare:<br />
zona „Non control” / fără probleme.<br />
Criteriile care definesc confecţionabilitatea ţesăturilor constituie, în mod indiscutabil,<br />
criterii de calitate, care asigură standardul (specificaţiile) de calitate al produselor ideale pentru<br />
confecţii .<br />
Deoarece procedeul de analiză este complex şi minuţios, Kawabata propune un algoritm<br />
pentru realizarea ţesăturilor ideale în viitor (fig. IX.6.138):<br />
– selecţionarea ţesăturilor care, prin proprietăţi se apropie de ţesăturile ideale;<br />
– controlul parametrilor mecanici şi precizarea celor care se abat de la zona ideală;<br />
– selecţionarea parametrilor importanţi care contribuie la corectarea proprietăţilor de<br />
tuşeu;<br />
– proiectarea unui proces de refinisare pentru reducerea abaterilor faţă de zona ideală;<br />
– analiza rezultatelor;<br />
– reproiectarea ţesăturilor în situaţia în care refinisarea nu a condus la rezultatele<br />
scontate;<br />
– continuarea procesului de analiză, chiar până la fibră, dacă rezultatele o impun.
418<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.6.138. Grafic de control asupra corecţiei valorilor primare<br />
şi globale de tuşeu prin procesele de finisare.<br />
Algoritmul prezentat se susţine prin relevanţa şi sensibilitatea parametrilor KES, la<br />
variaţia geometriei şi a proprietăţilor fizice ale componentelor structurale ale ţesăturilor<br />
analizate (fig. IX.6.139) ceea ce subliniază o potenţială extindere spre optimizarea proiectării<br />
acestora.<br />
Fig. IX.6.139. Influenţa fineţii fibrelor asupra parametrilor KES – la ţesături<br />
tip bumbac – fire Air Jet.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 419<br />
IX.6.9.3.2.4. Aplicaţiile sistemului FAST în domeniul confecţiilor textile<br />
Deşi determinarea proprietăţilor ţesăturilor prin intermediul sistemului FAST este<br />
relativ simplă, interpretarea performanţelor de confecţionare/relativ dificilă/se realizează prin<br />
procedeul grafic, care permite delimitarea domeniilor de încadrare a virtualelor probleme<br />
tehnologice şi, prin analiza parametrilor, evaluarea posibilităţii eliminării acestora.<br />
Relevanţa parametrilor FAST se centrează pe anumite faze ale procesului tehnologic de<br />
confecţionare (tabelul IX.6.40), iar graficele de control delimitează zonele de performanţă<br />
(fig. IX.6.140).<br />
Tabelul IX.6.40<br />
Relevanţa parametrilor FAST pentru diferite faze ale procesului de confecţionare<br />
Proprietăţile ţesăturilor<br />
tip lână<br />
Spănuire Croire Termolipire Coasere Presare Aspect<br />
Contracţie de relaxare x x x x<br />
Dilatare higroscopică x x x x<br />
Rigiditate la flexiune x x x<br />
Extensibilitate x x x x<br />
Forfecare x x x x<br />
Compresie x<br />
Formabilitate x x<br />
Fig. IX.6.140. Graficul de control FAST cu limite de încadrare<br />
pentru ţesături tip lână pieptănată.
420<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.6.9.3.3. Determinarea caracteristicilor de tuşeu prin utilizarea<br />
dinamometrelor electronice<br />
Simularea eforturilor mecanice mici din timpul utilizării produselor de îmbrăcăminte –<br />
purtare, întreţinere – furnizează informaţii importante asupra calităţii acestora, definind şi<br />
starea de confort senzorial în timpul purtării – răspunsul tactil.<br />
Investigarea parametrilor mecanici ai ţesăturilor în domeniul deformaţiilor elastice<br />
substituie metodele clasice de control destructiv, relevante pentru performanţa tehnică a<br />
materialelor. Rezultatele determinării acestor proprietăţi sunt utile deopotrivă proiectantului şi<br />
tehnologului ţesător, precum şi finisorului şi confecţionerului în vederea optimizării calităţii<br />
proceselor, produselor şi costurilor .<br />
Sistemele KES, FAST destinate testării caracteristicilor de tuşeu sunt mai puţin<br />
accesibile, din cauza preţului ridicat, ceea ce motivează alternativa – dinamometru electronic,<br />
existent în dotarea laboratoarelor de încercări uzinale.<br />
Parametrii KES-FB pot fi determinaţi cu ajutorul dinamometrului electronic, în<br />
condiţia adaptării acestuia, prin elemente adecvate extinderii condiţiilor de exploatare;<br />
procedeele de adaptare sunt:<br />
– testul proprietăţilor tensionale: se realizează prin simpla alegere a domeniului de<br />
măsurare; în cazul încercării/simbolizate grafic (fig. IX. 6.141,a,b)/se pot determina parametrii<br />
care definesc elasticitatea şi comportarea la forfecare a ţesăturii (aceştia din urmă, prin<br />
orientarea axelor tehnologice ale mostrei faţă de direcţia de solicitare);<br />
a b<br />
Fig. IX.6.141. Reprezentarea grafică a principiului de apreciere a parametrilor de<br />
extensibilitate şi elasticitate ai ţesăturilor prin utilizarea dinamometrului electronic.<br />
– testul de încovoiere: aplicat prin substituirea cu compresia buclei de material;<br />
comportarea epruvetei este studiată într-un ciclu de deformare-revenire obţinut la aprecierea<br />
rigidităţii la flexiune a ţesăturilor (conform reprezentărilor grafice ale principiilor enunţate –<br />
fig. IX.6.142.<br />
Prin adaptarea celulei de măsură a dinamometrului la solicitarea de compresie se poate<br />
evalua grosimea ţesăturii în condiţiile limită corespunzătoare metodei KES-FB (fig. IX.6.143).<br />
– testul comportării la frecare a ţesăturii: realizat prin determinarea forţei de frecare, cu<br />
utilizarea directă a clemei motoare a dinamometrului electronic (măsurarea tracţiunii necesare<br />
pentru depăşirea acesteia); variaţia forţei de frecare la deplasarea epruvetei – cupla de frecare<br />
simplă sau mixtă – poate fi înregistrată grafic şi analizată statistic (fig. IX.6.144).<br />
Parametrii KES pot fi substituiţi prin rezultatele testelor efectuate cu ajutorul<br />
dinamometrului electronic, în cadrul unui ciclu deformare-revenire, prin înregistrare grafică<br />
sau prin prelucrarea numerică a semnalului furnizat de celula de măsură.
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 421<br />
Datorită condiţiilor metrologice diferite, rezultatele obţinute în acest caz nu sunt<br />
identice cu rezultatele obţinute prin utilizarea sistemului KES (mai ales în cazul solicitărilor de<br />
forfecare şi încovoiere, unde principiul de solicitare aplicat este diferit).<br />
Fig. IX.6.142. Principiul de apreciere a rigidităţii la flexiune a ţesăturilor<br />
prin utilizarea dinamometrului electronic.<br />
Fig. IX.6.143. Principiul de apreciere a compresibilităţii ţesăturilor<br />
prin utilizarea dinamometrului electronic.<br />
Fig. IX.6.144. Determinarea coeficientului de frecare în cuple simple<br />
şi mixte pentru textile plane.
422<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Observaţii:<br />
1. Numărul parametrilor utilizaţi pentru aprecierea tuşeului este minimizat prin analiza<br />
corelaţiei dintre aceştia, ceea ce permite creşterea operativităţii metodei propuse de Nyng Pan.<br />
2. Parametrii selecţionaţi prin metoda corelaţiei sunt: 2HB, MIU, SMD, LT, WT, RT,<br />
2HG, RC şi T (codificaţi ca: Yi, cu i = 1-9) şi definesc calitatea ţesăturilor printr-un procedeu<br />
grafic/ diagrama polară în cadrul căreia mărimile selectate constituie vectorii calităţii/ care se<br />
normalizează conform relaţiei:<br />
Yj' = (Yj max – Yj)/ (Yj max – Yj min) (IX.6.76)<br />
astfel încât: Yj' ∈ [0...1], cu semnificaţia absenţei proprietăţii, respectiv a intensităţii ei maxime<br />
(fig. IX.6.145).<br />
Metoda grafică decelează diferenţele generate de compoziţia fibroasă în structura<br />
geometrică a ţesăturilor testate sau diferenţele dobândite în procesele de finisare.<br />
Fig. IX.6.145. Diferenţierea calitativă a ţesăturilor prin metoda grafică,<br />
în funcţie de materia primă şi finisajul aplicat.<br />
IX.6.9.3.4. Metode obiective de evaluare globală a tuşeului<br />
Evaluarea globală a tuşeului ţesăturilor se realizează prin determinarea forţei de<br />
tuşeu, la extragerea epruvetei dimensionate printr-un inel (Fabricometer) sau printr-o duză<br />
de formă tronconică (fig. IX.6.146).Variaţia forţei de extracţie în funcţie de lungimea<br />
extrasă se reprezintă grafic sub forma unei curbe, care particularizează materialul testat<br />
prin cinci puncte caracteristice; acestea pot fi tratate ca indicatori ai proprietăţilor mecanice,<br />
fiind strâns legate de valoarea coeficientului de drapaj şi a unghiului de revenire din<br />
şifonare.<br />
Metoda este sensibilă la variaţia compoziţiei fibroase şi la variaţia parametrilor de<br />
structură geometrică ai ţesăturii testate; rezultatele indică metoda de extracţie ca utilizabilă în<br />
identificarea ţesăturilor.<br />
Parametrii caracteristici deduşi din curba de extracţie sunt: abscisa forţei maxime,<br />
L [mm]; valoarea forţei maxime, P [N]; lăţimea picului la valoare P/2, W[mm]; aria de sub<br />
curba de extracţie, A [mm 2 ] şi valoarea pantei nominale a curbei, S [N/mm].
Proprietăţile mecanice ale materialelor textile 423<br />
Fig. IX.6.146. Principiul metodei de determinare a forţei de extracţie a ţesăturii<br />
şi curba de variaţie a acesteia în funcţie de lungime.
IX.7.<br />
SISTEME AUTOMATE PENTRU CONTROLUL<br />
PRODUSELOR ŞI PROCESELOR<br />
Asigurarea calităţii produselor şi proceselor presupune colectarea şi prelucrarea<br />
informaţiilor obiective asupra materialelor supuse prelucrării (materii prime, semifabricate),<br />
proceselor tehnologice (parametri tehnologici, elemente de reglaj, producţii şi randamente,<br />
pierderi tehnologice şi consumuri specifice) şi asupra calităţii produselor realizate.<br />
Informaţiile corespunzătoare producţiei şi calităţii se obţin prin control „on line”,<br />
caracterizat prin eficienţă, precizie şi volum mare al informaţiilor, capacitate de decizie şi<br />
intervenţie.<br />
Calitatea produselor se exprimă prin caracteristici, indici şi funcţii: densitatea liniară,<br />
abaterea densităţii liniare de la valoarea nominală, neregularitatea structurală în formele<br />
generale şi locale, conţinutul de impurităţi şi defecte; calitatea proceselor tehnologice se<br />
exprimă prin valorile producţiei, duratei staţionărilor, a randamentelor (la nivel de unitate de<br />
debitare, utilaj, fază de proces) şi a pierderilor tehnologice, iar calitatea produselor reflectă<br />
întotdeauna calitatea proceselor.<br />
Controlul „on line” corespunde particularităţilor procesului tehnologic în cadrul căruia<br />
fazele se pot grupa în două categorii:<br />
– cu debitări mari pe unitatea de timp, concentrate pe un număr relativ mic de posturi de<br />
lucru;<br />
– cu debitări reduse pe unitatea de timp, dispersate pe un număr mare de posturi de<br />
lucru la care se aplică laminaje mari, iar dublajul D = 1; D = 2.<br />
Sistemele de control „on line” satisfac exigenţele de rezoluţie, operativitate, şi<br />
corectitudinea deciziei, fiind compatibile cu structura proceselor tehnologice în scopul<br />
asigurării calităţii.<br />
Firma Zelwegger-Uster a dezvoltat cel mai complet sistem informatic pentru asigurarea<br />
calităţii şi urmărirea producţiei prin sisteme de control şi reglare automată de construcţie<br />
modulară adoptate de firme constructoare de utilaje textile de mare prestigiu.<br />
IX.7.1. Organizarea sistemului Uster Expert<br />
Uster Expert (fig. IX.7.1) constituie o reţea de sisteme compatibile, cu structură<br />
modulară, deservite prin softuri specializate, proiectată şi realizată pentru asigurarea calităţii<br />
produselor şi proceselor în filatură, compusă din subsisteme de control proces: Uster Sliver<br />
Expert, Uster Ring Expert, RotorExpert, Uster Cone Expert care pot fi conectate cu sisteme<br />
exterioare, comerciale.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 425<br />
Structura sistemelor de control se bazază pe faptul că orice mărime fizică ce<br />
caracterizează produsul sau procesul tehnologic poate fi transformată, prin intermediul<br />
senzorilor, în informaţie numerică şi supusă analizei statistice în timp real. Utilizarea<br />
sistemului sau a reţelei asigură:<br />
– transmiterea în paralel a informaţiilor pentru toate mărimile controlate, prin semnale<br />
codificate;<br />
– transmiterea selectivă, continuă sau intermitentă a informaţiilor;<br />
– utilizarea informaţiilor (prelucrate corespunzător) la orice nivel ierarhic: utilaj,<br />
sortiment, atelier;<br />
– circulaţia informaţiilor în dublu sens;<br />
– funcţiile de control şi dublarea cu funcţia de reglare automată<br />
Fig. IX.7.1. Reţeaua de sisteme compatibile Uster Expert.<br />
IX.7.1.1. Mărimi fizice urmărite în control on line<br />
şi senzori utilizaţi<br />
În procesele tehnologice din filatură se pot controla în timp real mărimi fizice<br />
constituind condiţii de lucru, parametri de proces, parametri de reglaj, caracteristici de calitate.<br />
Măsurarea acestor mărimi fizice se poate realiza prin intermediul senzorilor care permit:<br />
– conversia lor în semnale electrice ce redau precis şi reproductibil orice parametru;<br />
– prelucrarea statistică a semnalelor care conduce la o analiză operativă a fenomenului/<br />
mărimii redate;<br />
– sintetizarea numerică şi concisă a unui volum mare de informaţii;<br />
– vizualizarea sau înregistrarea în forme accesibile, ce admit interpretări directe a<br />
proceselor tehnologice prin parametri redaţi;<br />
– datele prelevate din procesul tehnologic se referă la condiţiile de desfăşurare, la<br />
parametrii de producţie şi la parametrii de calitate.
426<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Senzorii se adoptă în funcţie de caracterul mărimilor urmărite (în procesele tehnologice,<br />
mărimi dinamice, în laborator, statice şi dinamice) şi de condiţiile în care se realizează<br />
măsurarea (în proces, în laborator).<br />
Structurarea sistemelor informatice textile şi localizarea în fazele de proces se realizează<br />
prin alegerea variantelor constructive de senzori (tabelul IX.7.1) adecvate în funcţie de<br />
caracteristicile statice şi dinamice.<br />
Mărime fizică<br />
Viteze organe<br />
de lucru<br />
Densitate<br />
liniară semifabricat,<br />
fir<br />
Capacităţi<br />
Niveluri<br />
Senzori utilizaţi în structura sistemelor informatice textile şi posibilităţi<br />
de implementare<br />
Categorie<br />
tehnologică<br />
Parametri tehnologici Mecanici<br />
Inductivi<br />
Efect Hall<br />
Optoelectronici<br />
Caracterizează<br />
produsul/procesul<br />
Sincronizarea<br />
parametrilor de<br />
proces<br />
Tabelul IX.7.1<br />
Senzor Implementare/localizare Observaţii<br />
Radiaţii: β, laser,<br />
ultrasunete<br />
Mecanic<br />
Optoelectronic<br />
Capacitiv,<br />
optoelectronic<br />
Electromagnetici<br />
Bariere optice<br />
Contoare producţie<br />
Turaţia organe de lucru<br />
Turaţia cursorului<br />
Turaţia organelor de lucru<br />
Grosime strat alimentat<br />
Variaţia fineţii benzilor<br />
Grosimea pretorturilor<br />
Diametrul firelor<br />
Neregularitatea<br />
Frecvenţa depăşirilor<br />
Variaţia fineţii benzilor<br />
Sincronizarea capacităţilor<br />
de producţie<br />
Orice utilaj<br />
Orice utilaj<br />
Maşina de<br />
filat<br />
Carde,<br />
laminoare<br />
Maşini de<br />
filat<br />
Oe<br />
Carde,<br />
laminoare<br />
Bataj<br />
Observaţii:<br />
1. Senzorii utilizaţi sunt prezentaţi în detaliu o dată cu sistemul; principiile de funcţionare se<br />
regăsesc şi în capitolul IX.1.3.<br />
2. Sistemele informatice sunt compatibile cu regimul de lucru dinamic şi corespund sub aspectul<br />
caracteristicilor vitezelor de prelucrare.<br />
IX.7.2. Sistemul Sliverdata<br />
Sistemul Uster Sliverdata constituie un sistem informatic coerent şi unitar prin<br />
concepţie şi structură, care valorifică informaţiile asupra producţiei şi calităţii benzilor, prin<br />
controlul total; se poate realiza ca sistem informatic, independent, fiind destinat achiziţionării<br />
de informaţii asupra producţiei şi calităţii, ca element component al sistemului de control şi<br />
autoreglare, dedicat asigurării calităţii benzilor.<br />
Avantajele economice ale implementării sistemului constau din faptul că acesta:<br />
– previne defectele de calitate ale benzilor şi elimină cheltuielile suplimentare impuse<br />
de operaţiile de remediere a acestora;<br />
– reduce activitatea de urmărire a producţiei prin laboratoarele de încercări fizicomecanice,<br />
precum şi cheltuielile de deservire;
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 427<br />
– obţine şi prezintă datele de P (producţie) şi Q (calitate) concomitent, sub forma rapoartelor<br />
de producţie sau calitate, în forma tabelară, grafică, cu prelucrările statistice cele mai adecvate;<br />
– asigură nivelul specificat al calităţii benzilor şi se determină cantitativ producţia<br />
realizată, cu pierderi minime este fără pierderi.<br />
IX.7.2.1. Elemente constructive în Uster Sliverdata<br />
şi funcţiile acestora<br />
Sistemul Uster Sliverdata este flexibil, modular (fig. IX.7.2) are o capacitate de 140 maşini,<br />
cu maximum 80 posturi de lucru, ale cărui componente (codificate) îndeplinesc funcţiile:<br />
Fig. IX.7.2. Structura sistemului de monitorizare on line a producţiei şi calităţii<br />
în preparaţia filaturii Uster Sliverdata.<br />
Funcţionarea sistemului:<br />
SLIDA-ZE unitate centrală (capacitate 140 maşini cu max. 80 posturi de lucru);<br />
prevăzut cu U P (Uster Polylink) şi VT(videoterminal);<br />
SLIDA-BS asigură transferul informaţiilor;<br />
Uster Sliver Expert* soft specializat pentru transferul informaţiilor – prin TEXBUS – de la<br />
SLIDA-ZE<br />
Monitorizarea producţiei (3, 4):<br />
SLIDA-MET1 terminal de intrare al maşinii, cu funcţia de comandă/ nominalizare a<br />
parametrilor nominalizaţi;<br />
SLIDA -K concentrator, conectează simultan 16 terminale; cu funcţie de colectare,<br />
stocare şi transfer periodic al informaţiilor spre unitatea centrală pentru<br />
procesare;<br />
4-STOP bloc de conexiuni, preia 4 semnale codificate de întrerupere pe cauze;<br />
SLIDA-MES terminal care permite comanda manuală de identificare, datorită altor 14<br />
cauze de oprire prin cartele de cod;
428<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Monitorizarea producţiei şi calităţii (1, 2):<br />
SLIDA-SP subprocesor, conectează 16 staţii de maşină, procesând datele de<br />
producţie şi calitate de la utilajele din sistem;<br />
SLIDA-MS microprocesorul (staţia maşinii) de evaluare a semnalelor de la<br />
senzorii producţiei şi de la cei de control al titlului benzii; prevăzut<br />
cu: U.S.A.-Uster Sliver Alarm;<br />
SLIDA-NMT terminal numeric al maşinii; vizualizează parametrii de producţie şi<br />
calitate ai fiecărei maşini pe care este instalat;<br />
SLIDA-FP; AV.OPT senzori ai calităţii;<br />
TAHYM senzorul producţiei;<br />
USC * Uster Sliver Control, sistem integrat pentru controlul laminării;<br />
UQM ** Uster Quality Monitor, sistem integrat pentru carde, laminoare şi maşini<br />
de pieptănat.<br />
IX.7.2.2. Valorificarea informaţiilor obţinute prin Uster Sliverdata<br />
Pachetul de programe SLIDA /Uster Sliver Expert asigură:<br />
– controlul următorilor parametri de calitate: fineţea benzii, A [%]; neregularitate,<br />
CV [%]; numărul de îngroşări/100 m bandă; defecte periodice(spectrograma); unde de laminare<br />
(spectrogramă);<br />
– stabilirea limitelor de control pentru principalii parametri de calitate; aceasta se<br />
realizează prin prelucrarea statistică a ansamblului de date stocate, reprezentate sub forma<br />
graficelor de control statistic (fig. IX.7.3-IX.7.4).<br />
Urmărirea variaţiei fineţii benzii laminate se realizează atât prin abaterea de la valoarea<br />
nominală cât şi prin valoarea coeficientului de variaţie care se regăseşte la nivelul firului, în<br />
valoarea neregularităţii pe porţiuni lungi – CV100 m [%]; în exemplul prezentat, limitele de<br />
control au fost stabilite la ± 3%.<br />
Depăşirea limitelor de control determină oprirea maşinii, intervenindu-se prin reglaje<br />
specifice; orice oprire se înregistrează în raportul de producţie – randament; număr de opriri<br />
pe oră; producţie, în kg/h sau lb/h; numărul de opriri pentru remedierea defectelor se<br />
înregistrează în rapoartele de producţie.<br />
Fig. IX.7.3. Reprezentarea variaţiei orare/zilnice a fineţii benzilor cardate<br />
(abaterea de la valoarea nominală).
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 429<br />
Fig. IX.7.4. Reprezentarea variaţiei orare/zilnice a fineţii benzilor laminate<br />
(abaterea de la valoarea nominală).<br />
Actualizarea, stocarea şi transferul datelor de producţie şi calitate se face pe intervale<br />
de timp determinate; transferul datelor se realizează din minut în minut (fig. IX.7.5).<br />
Monitorizarea producţiei şi calităţii facilitează: scanarea, procesarea, stocarea<br />
periodică a informaţiilor preluate la nivelul concentratoarelor, subprocesoarelor, terminalelor<br />
NM-T de pe maşini; banca de date deserveşte optimizarea tehnologiei de prelucrare sub<br />
aspectul amestecurilor şi al parametrilor de prelucrare.<br />
Fig. IX.7.5. Diagrama de variaţie a abaterii de la valoarea nominală a fineţii<br />
benzii laminate/ corespunzătoare testului IT pentru lungime de secţionare<br />
egală cu viteza de debitare.
430<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Monitorizarea producţiei se poate realiza pentru orice maşină, cu senzori tipici<br />
mişcării de rotaţie a organelor de lucru debitoare, pentru care producţia este proporţională cu<br />
viteza.<br />
Rezultatele monitorizării se exprimă prin rapoarte standard, care se elaborează sub<br />
două forme.<br />
Rapoartele standard pentru monitorizarea producţiei cuprind indicatorii specifici:<br />
producţie, productivitate, randamente, timpi de staţionare, întreruperi tehnologice specifice<br />
(unde este cazul, schimbarea formatelor – fig. IX.7.6).<br />
Fig. IX.7.6. Raport de producţie USD.<br />
Raportul staţionărilor cuprinde întreruperi, staţionări de durată, stări de excepţie (pe<br />
cauze nominalizate, prin parametrii de calitate principali – funcţii cheie) localizate la nivelul<br />
utilajului, sortimentului sau atelierului şi se referă la perioade de timp diferite (schimb, zi,<br />
săptămână, lună).<br />
Rapoartele standard pentru analiza calităţii se pot obţine periodic sau la cerere şi<br />
se referă la următorii parametri de calitate: fineţe medie, neregularitate pe porţiuni lungi –<br />
CVLT [%], neregularitate pe porţiuni scurte (structurală) – CV [%], neregularitate periodică,<br />
spectrogramă.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 431<br />
Vizualizarea parametrilor de calitate se poate realiza: selectiv, pe parametri, maşină în<br />
display, în cadrul staţiei utilajului; succesiv, în terminalul sistemului central, care achiziţionează<br />
tot ansamblul de date.<br />
Sistemul Uster Sliverdata constituie un sistem de control preventiv care avertizează<br />
sau opreşte utilajul monitorizat la constatarea depăşirii limitelor de control stabilite<br />
statistic pentru parametrii de calitate (fig. IX.7.7): fineţe medie, neregularitate pe porţiuni<br />
lungi – CVT [%], neregularitate structurală – CV [%], neregularitate periodică, spectrogramă<br />
(fig. IX.7.7-IX.7.8).<br />
Rapoartele Standard de calitate constituie o formă eficientă de control total, amplificată<br />
prin posibilitatea de avertizare la depăşirea limitelor de control pentru oricare dintre parametrii<br />
controlabili.<br />
În controlul „On line” realizat prin intermediul subsistemului USD (şi în toate verigile<br />
sistemului UMD) informaţiile sunt obţinute sub forma semnalelor electrice analogice, care<br />
redau fidel variaţia mărimilor testate; semnalele sunt convertite numeric şi sunt prelucrate<br />
conform algoritmilor Uster.<br />
Identitatea de formă şi conţinut a indicilor şi funcţiilor pentru aprecierea neregularităţii<br />
produselor testate se reflectă în identitatea metodelor de interpretare; rapiditatea deciziei este<br />
apreciabil crescută prin utilizarea sistemelor Uster Expert, care măresc promptitudinea deciziilor<br />
la detectarea neconformităţilor.<br />
Fig. IX.7.7. Neîncadrarea valorii CV [%] în limitele de control<br />
impune controlul prin spectrogramă şi identificarea sursei de creştere<br />
a valorii acestuia.
432<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.8. Creşterea amplitudinii defectelor periodice declanşează oprirea maşinii,<br />
impune controlul prin spectrogramă şi identificarea sursei perturbatoare.<br />
IX.7.2.3. Particularităţile senzorilor utilizaţi în Uster Sliverdata<br />
Pentru monitorizarea parametrilor de producţie şi monitorizarea (reglarea) parametrilor<br />
de calitate a benzilor se încorporează: senzori inductivi – monitorizarea producţiei, senzori<br />
pneumatici; senzori capacitivi, senzori optoelectronici – monitorizarea (reglarea) parametrilor<br />
de calitate.<br />
Slida FP (fig. IX.7.9,a) este un senzor pneumatic, destinat controlului variaţiilor densităţii<br />
liniare a benzilor.<br />
Celula de măsură de tip pneumatic (3) converteşte variaţiile densităţii liniare a benzii (1)<br />
în presiune variabilă şi apoi în semnal electric; celula se amplasează în faţa unor cilindri<br />
calandri (2). Performanţele de măsurare în regim dinamic se menţin până la viteza maximă de<br />
800 m/min; semnalul emis este independent de umiditatea fibrelor şi coeficientul de frecare,<br />
dar dependent de raportul fineţe-maturitate; redă variaţiile cu perioadă scurtă, fără inerţie, cu<br />
detectare îngroşărilor pe porţiuni scurte (< 4 cm), echivalente cu un procent ridicat de fibre<br />
scurte în banda cardată – care generează unde de laminare.<br />
Barco/Sliver dance este un senzor cu ultrasunete, 3-5 kHz pentru testarea dinamică a<br />
titlului benzilor (fig. IX.7.9,b).<br />
Undele ultrasonore emise de EUS/generator u.s. acţionează cu forţă constantă pe o<br />
lungime constantă de bandă, determinând vibraţia fibrelor; vibraţiile se transmit prin aer spre<br />
membrana microfonului RUS (receptor), permiţând obţinerea unui semnal electric variabil în<br />
fază cu variaţia densităţii liniare a acesteia.<br />
Performanţele de măsurare constau din eliminarea limitelor traductorului pneumoactiv,<br />
care percepe variaţia de fineţe a fibrelor ca variaţie de grosime a benzii.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 433<br />
Fig. IX.7.9. Senzori utilizaţi pentru detectarea<br />
variaţiilor de fineţe a benzilor:<br />
a – senzorul pneumatic SLIDA-FP; b – senzorul<br />
pneumatic BARCO.<br />
b<br />
În cadrul sistemului de monitorizare a calităţii benzilor laminate se utilizează:<br />
– senzori mecanici de distanţă (fig. IX.7.10), pentru detectarea variaţiilor de distanţă,<br />
utilizaţi pentru măsurarea variaţiilor de fineţe ale ansamblului de benzi alimentate pe laminor,<br />
specifici utilajelor din filatura de lână, încorporaţi în prezent în USC, destinaţi controlului şi<br />
autoreglării fineţii benzilor laminate, pe porţiuni scurte.<br />
În cadrul sistemului de monitorizare a producţiei se utilizează:<br />
– senzorul de turaţie cu placă magnetorezistivă; tahometrele măsoară turaţia cilindrilor<br />
direct sau prin intermediul unor roţi fixate pe arborii acestora; tahometrele încorporate în<br />
sistemul USC utilizează senzori de distanţă cu plăci magnetorezistive (fig. IX.7.11), a căror<br />
rezistenţă electrică variabilă, sub acţiunea inducţiei magnetice variabile generează o succesiune<br />
de impulsuri ce se transformă prin integrare în tensiune proporţională cu turaţia; viteza<br />
organului controlat (până la valori de 1200 m/min), prin conversie directă, în impulsuri;<br />
– senzori capacitivi, care transformă variaţiile densităţii liniare a benzii testate în semnal<br />
tensiune variabilă (principiul circuitelor rezonante); sunt integraţi în sistemul ADC-E2 pentru<br />
reglarea pe porţiuni medii a benzilor de laminor; manifestă sensibilitate la variaţiile umidităţii<br />
materialului testat, semnalul fiind determinat de natura componenţilor (cu permitivitate<br />
dielectrică diferită), ceea ce implică precauţii suplimentare la testarea benzilor din amestecuri<br />
de fibre;<br />
– senzori optoelectronici, încorporaţi în sistemul de control şi reglare pe porţiuni scurte<br />
a densităţii liniare a benzilor de cardă, care permit aprecierea grosimii stratului de fibre de pe<br />
tambur (fluxul radiant reflectat este transformat în semnal electric, proporţional cu grosimea<br />
stratului.<br />
a
434<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.10. Senzor mecanic T-G (USC)<br />
pentru detectarea variaţiilor de fineţe ale<br />
benzilor alimentate la laminor.<br />
Fig. IX.7.11. Senzorul de turaţie cu placă<br />
magnetorezistivă.<br />
IX.7.2.4. Sisteme de control şi reglare automată a fineţii<br />
benzilor cardate<br />
Introducerea sistemelor de control şi reglare automată a fineţii benzilor cardate este<br />
determinată de evoluţia concepţiilor tehnologice – scurtarea proceselor tehnologice şi<br />
constructive – alimentarea cardelor cu ghemotoace, în context cu menţinerea neregularităţii<br />
firelor în toleranţele impuse.<br />
Neregularitatea benzilor cardate se manifestă pe porţiuni scurte, medii şi lungi şi<br />
constituie un factor determinant al neregularităţii firelor pe porţiuni lungi; compensarea<br />
neregularităţii se poate realiza parţial prin faza tehnologică de dublare a benzilor, care este<br />
eficientă în cazul formelor aleatoare de neregularitate.<br />
Formele periodice de neregularitate se pot compensa doar parţial, şi acest lucru<br />
motivează introducerea sistemelor de control şi reglare automată a fineţii.<br />
Sistemele de control şi reglare a fineţii benzilor cardate se adaptează fluxului tehnologic<br />
şi sunt create pentru a compensa neregularitatea pe porţiuni scurte, medii şi lungi.<br />
Sistemul de control şi reglare a fineţii benzilor pe porţiuni lungi (sistem de control<br />
şi reglare cu buclă deschisă – fig. IX.7.12) este adecvat fluxurilor tehnologice care se<br />
realizează pe agregate bataj-cardă şi substituie trecerile de laminor; utilizarea sa îmbunătăţeşte<br />
uniformitatea densităţii liniare a firelor.<br />
Detectarea este realizată cu ajutorul unui traductor pneumatic (mecanic), plasat pe<br />
pâlnia condensatorului de bandă, standardizat în funcţie de fineţea benzii debitate.<br />
Sistemul nu compensează variaţiile de fineţe cu perioadă scurtă, ceea ce impune<br />
utilizarea în fluxul tehnologic a două pasaje de laminor; lungimea de corecţie este de 25-30 m,<br />
pentru cardele de bumbac, 50 m pentru cardele tandem şi cardele de lână, iar reglarea se<br />
realizează în limitele –30...+30 %.<br />
Sistemul de control şi reglare a fineţii benzilor pe porţiuni medii (sistem de reglare<br />
cu două bucle deschise). Sistemul este absolut necesar liniilor tehnologice care funcţionează cu<br />
un singur pasaj de laminor, aşa cum este cazul liniilor tehnologice pentru filarea cu rotor sau în<br />
anumite situaţii speciale (fig. IX.7.13); detectează atât variaţiile de fineţe pe porţiuni lungi,<br />
cu senzorul pneumatic, cât şi pe cele produse pe porţiuni medii, produse de neuniformitatea
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 435<br />
stratului de fibre acumulat pe tambur, pe care le sesizează prin intermediul unui senzor<br />
optoelectronic.<br />
Fig. IX.7.12. Sistem de control şi autoreglare a fineţii benzilor<br />
cardate UCC-L.<br />
Fig. IX.7.13. Sistem de control şi autoreglare a fineţii benzilor<br />
cardate (UM+UCC-L).
436<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Semnalul furnizat de senzorul optoelectronic efectuează corecţia semnalului de<br />
comandă pentru viteza de alimentare.<br />
Sistemul de control şi reglare a fineţii benzilor pe porţiuni scurte. Sistemul de<br />
control şi reglare a fineţii benzii cardate pe porţiuni scurte (fig. IX.7.14) impune operarea în<br />
zona de debitare a cardei, prevăzută cu tren de laminat, şi operează prin:<br />
– sistemul de reglare cu buclă deschisă: măsurarea mecanică a neregularităţii fineţii<br />
benzii la intrarea în trenul de laminat şi reglarea vitezei cilindrului debitor şi a sistemului de<br />
debitare care este prevăzut cu acumulator de bandă;<br />
– sistemul de reglare cu buclă închisă: măsurarea mecanică a variaţiilor de fineţe la<br />
cilindrul debitor şi reglarea vitezei acestuia şi a sistemului de debitare prevăzut de asemenea cu<br />
acumulator de bandă;<br />
– sistemul de reglare cu două bucle: detectarea prin senzorul pneumatic a variaţiilor de<br />
fineţe la intrarea în trenul de laminat şi corectarea vitezelor de alimentare a cardei şi de debitare<br />
din trenul de laminat, fără să se corecteze viteza în sistemul de debitare; acumulatorul de bandă<br />
este necesar.<br />
Fig. IX.7.14. Sistem de control şi autoreglare a fineţii benzilor<br />
cardate(UM+UCC-L).<br />
Observaţii:<br />
1. Sistemele de control şi reglare automată a fineţii benzilor cardate permit evaluarea la<br />
cerere sau periodică a procesului de producţie sub aspect cantitativ şi calitativ.<br />
2. Informaţiile sunt livrate sub forma protocolului standard pentru monitorizarea<br />
producţiei (fig. IX.7.6) sau calităţii (fig. IX.7.7).<br />
3. Informaţiile asupra principalilor parametri de calitate sunt urmărite sub forma<br />
graficelor de control statistic (fig. IX.7.8).<br />
4. Informaţiile stocate sunt prelucrate statistic, în scopul determinării limitelor de<br />
control.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 437<br />
IX.7.2.5. Sisteme de control şi autoreglare a fineţii benzilor<br />
de laminor<br />
Sistemele de control şi autoreglare a fineţii benzilor laminate pe porţiuni medii constituie<br />
o alternativă pentru autoreglarea benzilor cardate pe porţiuni lungi, în filatura de bumbac.<br />
Pe laminor, reglajul se execută asupra vitezei de alimentare, care modifică laminajul<br />
preliminar sau principal.<br />
Sistemul de control şi autoreglare a fineţii benzilor de laminor pe porţiuni medii<br />
(sistem de autoreglare cu buclă închisă). Sistemul detectează variaţiile de fineţe ale benzii la<br />
ieşirea din trenul de laminat şi reglează viteza de debitare; corecţia se efectuează asupra<br />
laminajului principal (fig. IX.7.15). Lungimea de corecţie depinde de distanţa dintre capul de<br />
măsurare, punctul de reglare şi laminaj; aceasta este de 5-10 m când se acţionează asupra<br />
laminajului principal, şi de 10-20 m când se acţionează asupra laminajului preliminar.<br />
Acest sistem permite şi alte variante de execuţie a corecţiei, tot prin reglarea în buclă<br />
închisă, pe un sistem de laminare suplimentar; în acest caz, lungimea de corecţie depăşeşte<br />
15 m şi, prin efecte, reglarea corespunde neregularităţilor cu perioadă lungă.<br />
Fig. IX.7.15. Sistem de autoreglare a fineţii benzilor laminate<br />
pe porţiuni medii (cu buclă închisă) ADC-E1.<br />
Sistemul de control şi autoreglare a fineţii benzilor de laminor pe porţiuni scurte<br />
(sistem de autoreglare mixt). Este utilizat pentru controlul şi autoreglarea fineţii benzilor<br />
pieptănate, care conţin defectul periodic de „sudura benzilor”, rezultat din funcţionarea ciclică<br />
a maşinilor de pieptănat.<br />
Detectarea neregularităţilor cu perioadă scurtă se realizează prin intermediul unui<br />
senzor pneumatic instalat în zona de debitare a benzii, care lucrează în cooperare cu un senzor<br />
mecanic (capacitiv), plasat în zona de alimentare, ce detectează variaţia fineţii ansamblului<br />
benzilor alimentate.<br />
Senzorul pneumatic funcţionează pe principiul buclei deschise şi corectează neregularităţile<br />
cu perioada medie, iar senzorul mecanic (capacitiv), pe principiul buclei închise<br />
şi asigură (corectează) neregularităţile cu perioadă scurtă. La ultimul pasaj de laminor se<br />
instalează sistemul de control Uster Tex-Alarm care, prin funcţionare continuă, previne<br />
depăşirea câmpului de toleranţă al fineţii.
438<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.16. Sistem de autoreglare a fineţii benzilor laminate<br />
pe porţiuni scurte (mixt) ADC-E1C.<br />
Observaţii:<br />
1. Monitorizarea producţiei se sintetizează sub forma rapoartelor standard: de<br />
producţie, de staţionări (nominalizând cauzele, pe funcţii statistice cheie).<br />
2. Rapoartele se localizează la nivel de utilaj, sortiment, atelier pe perioade de timp<br />
diferite: schimb, zi, săptămână, lună; în raport se editează indicatorii specifici: producţie,<br />
productivitate, timpi de staţionare, întreruperi tehnologice specifice care se localizează sau se<br />
referă la procesul analizat.<br />
3. Monitorizarea calităţii benzilor laminate (fig. IX.7.17,a) asigură calitatea firelor sub<br />
aspectul neregularităţii pe porţiuni lungi; introducerea controlului şi a reglării automate a fineţii<br />
benzilor laminate are funcţia de a reduce componentele neregularităţii necompensate prin<br />
dublaj (variaţii cu caracter periodic, induse prin defecte de tip mecanic, generate prin procesul<br />
de cardare şi pieptănare).<br />
Defectele periodice induse în fazele procesului tehnologic de filare se propagă până la<br />
nivelul firului şi compensarea lor prin dublare poate fi realizată numai parţial; acestea pot fi<br />
total compensate prin utilizarea sistemelor de control şi reglare automată a fineţii benzilor,pe<br />
porţiuni medii şi scurte.<br />
Eficienţa sistemului ADC-E1C se demonstrează prin corecţiile executate, care se<br />
evidenţiază prin funcţiile ce exprimă conţinutul neregularităţii şi prin reprezentări grafice tipice<br />
ale acestora (fig. IX.7.17,b, c, d).<br />
IX.7.2.6. Uster Sliver Expert pentru monitorizarea calităţii<br />
benzilor<br />
USE monitorizează procesul în preparaţia filaturii prin colectarea şi evaluarea datelor<br />
furnizate de USC şi USLA ca şi de Uster Sliver Guard/senzor Uster FP pentru variaţii de masă<br />
pe porţiuni scurte; sistemul reacţionează la orice abatere de la specificaţiile de calitate ale<br />
benzilor laminate, cardate şi pieptănate.
a b<br />
c d<br />
Fig. IX.7.17. Propagarea defectului mecanic de „sudura benzilor” din banda pieptănată la nivelul firului (a); corecţia laminajului şi a titlului<br />
benzii debitate (la scăderea accidentală a dublajului) (b); reducerea neregularităţii benzii laminate prin sistem/amplitudine de variaţie; valoare medie<br />
(spectrogramă, la nivelul benzii) (c); efectul reducerii neregularităţii pe porţiuni scurte a benzii laminate (ilustrat prin funcţia B(L) – la fir (d).
440<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Performanţele includ:<br />
– 100% monitorizare densitatea de lungime – cu abaterea A [%]; neregularitatea CV [%],<br />
CVL [%]; defecte periodice;<br />
– detectarea permanentă a defectelor rare ale benzilor*, care depăşesc 90% din totalul<br />
neconformităţilor;<br />
– avertizarea (alarmă) şi oprirea maşinii, la depăşirea toleranţei de calitate;<br />
– controlul on line al producţiei, vitezelor, randamentului şi opririlor maşinilor<br />
monitorizate;<br />
– rapoarte pe perioade lungi şi analiza îndeplinirii;<br />
– localizarea celor mai probabile cauze ale defectelor periodice pe baza cinematicii<br />
utilajului şi detectarea defectelor cu L > 2,5 cm** prin spectrogramă;<br />
– comparaţie on line cu rezultatele Uster din laboratorul de analiză;<br />
– evaluarea de rutină se efectuează în laborator.<br />
Observaţii<br />
Defectele rare ale benzilor (fig. IX.7.18): aperiodice şi se detectează întâmplător la<br />
nivelul controlului of line; senzorul FP detectează defectele în limitele λ > 4 cm şi A >120;<br />
USG detectează defectele de lungime λ > 1,5 cm (ceea ce a permis standardizarea); determină<br />
creşterea frecvenţei ruperilor şi creşterea duratei opririlor la MFI, OE şi JA.<br />
Spectrogramele obţinute prin utilizarea sistemului USG prezintă avantajul capacităţii de<br />
redare a defectelor periodice cu lungime de undă λ < 2,5 cm, ceea ce permite evidenţierea<br />
prezenţei îngroşărilor benzii (fig. IX.7.19).<br />
Îngroşările sau defectele rare ale benzilor se generează cu cauze bine determinate în<br />
fiecare fază tehnologică de realizare (tabelul IX.7.1); detectarea şi intervenţia operativă prin<br />
intermediul senzorului USG / vizualizarea prin spectrogramă şi oprirea maşinii pentru intervenţie.<br />
Îngroşările sau defectele rare se propagă şi cauzează creşterea incidenţei defectelor la<br />
faza următoare sau creşterea frecvenţei ruperilor (fig. IX.7.20).<br />
Fig. IX.7.18. Forme tipice de manifestare a defectelor rare ale benzilor.<br />
USG şi USE permit eliminarea defectelor rare ale benzilor şi constituie cea mai bună<br />
investiţie pentru calitate şi reducerea costurilor în filatură:<br />
– USG monitorizează parametrii de calitate majori: densitate de lungime – A [%];<br />
neregularitate – CV [%], CVL [%]; îngroşări scurte (λ > 1,5 cm); defecte periodice;<br />
– USE monitorizează date de producţie; detectează situaţiile de excepţie; localizează<br />
cauzele defectelor periodice; sintetizează rapoarte şi execută reprezentări grafice.<br />
Prin achiziţionarea USG şi USE:<br />
– se reduce drastic costul analizelor de laborator care acceptă fracţiunea defectă de<br />
0,02% (control prin sondaj);<br />
– se efectuează controlul total şi se asigură calitatea la viteza de prelucrare a benzilor;<br />
– se stabilesc şi se optimizează parametrii de prelucrare prin Uster Sliver Statistics.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 441<br />
Fig. IX.7.19. Spectrograme evaluate în controlul on line al benzilor:<br />
a – cu senzorul USC; b – cu senzorul USG.<br />
Fig. IX.7.20. Efecte de propagare a defectelor de bandă.<br />
Prin monitorizarea proceselor de cardare, laminare şi pieptănare:<br />
– se stabilesc principalele cauze de creştere ale frecvenţei porţiunilor îngroşate<br />
(îngroşări / km bandă) la limita de control de +30%; acestea sunt: laminaje preliminare<br />
incorecte; poziţionare incorectă a calandrilor; sistem de vid neadecvat şi determină creşterea<br />
neregularităţii semitorturilor şi firelor;<br />
– se stabilesc principalele cauze de creştere ale frecvenţei defectelor rare ale benzilor;<br />
acestea sunt: alarmă / avertizare la curăţire şi alarmă / legări incorecte; determină creşterea<br />
frecvenţei ruperilor de semitort şi fir (tabelul IX.7.2).
442<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Principalele cauze de creştere ale frecvenţei defectelor rare (îngroşări/ km bandă)<br />
Banda cardată,<br />
limita de control de +30%<br />
Acumulări de scamă pe<br />
parcursul benzii debitate<br />
Acumulări de fibre la perietor<br />
Acumulări de scamă la rolele<br />
debitoare datorită depozitării<br />
zaharurilor<br />
Sistem de absorbţie dereglat<br />
Banda laminată,<br />
limita de control de +30%<br />
Îngroşări în benzile<br />
alimentate;<br />
Contaminări cu scamă pe masa<br />
de alimentare<br />
Acumulări de fibre la debitori<br />
sau la elementele de ghidare<br />
Cilindri curăţitori defecţi<br />
Sistem de absorbţie dereglat<br />
Tabelul IX.7.2<br />
Banda pieptănată,<br />
limita de control de +30%<br />
Transferul din banda alimentată<br />
Contaminarea la depozitare şi<br />
transport<br />
Acumulări de fibre la dispozitivele<br />
de antrenare şi conducere<br />
Role curăţitoare defectuoase;<br />
Peria curăţitoare<br />
Sistemul de aspiraţie<br />
Detectarea îngroşărilor benzilor (fig. IX.7.21) este dependentă de limitele tehnice ale<br />
unităţii de măsură/ senzor şi de limitele statistice ale neregularităţii benzii:<br />
– limita superioară se defineşte în raport cu senzorul folosit;<br />
– limita inferioară se defineşte în raport cu neregularitatea benzii, acceptându-se că<br />
apariţia unui defect la 100 km bandă este defect/ neconformitate:<br />
Linf = 5 × CVa [%]<br />
Fig. IX.7.21. Limitele de detectare ale îngroşărilor<br />
benzii/lungimea minimă detectată cu senzorii:<br />
a – USC; b – USG.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 443<br />
În concordanţă cu aceasta, în diferite forme de organizare ale procesului tehnologic în<br />
preparaţia filaturii se recomandă (tabelul IX.7.3) şi se garantează (tabelul IX.7.4).<br />
Sortiment de fire<br />
Limite de control recomandate /pentru abaterea densităţii<br />
de lungime, A [%]<br />
Cardate, MFI – Laminor<br />
finisor<br />
Pieptănate, MFI Laminor<br />
finisor<br />
Valori standard [%] pentru îngroşările benzii/abateri pozitive<br />
Tabelul IX.7.3<br />
20 25 30 35 40<br />
Laminor<br />
pasaj 1<br />
Laminor<br />
pasaj 1<br />
Maşina de<br />
pieptănat<br />
OE, cardate – – Laminor<br />
finisor<br />
OE, pieptănate – Laminor<br />
finisor<br />
Laminor<br />
pasaj 1<br />
– Cardă<br />
Laminor<br />
pasaj 0<br />
Laminor<br />
pasaj 1<br />
Maşina de<br />
pieptănat<br />
Frecvenţa preconizată a îngroşărilor benzii – în condiţiile<br />
recomandate<br />
Îngroşări/km bandă<br />
Îngroşări/lungimea<br />
debitată pe oră<br />
Tabelul IX.7.4<br />
Domeniul Valoarea medie<br />
0,01-0,1 0,06<br />
Viteza de debitare, m/min<br />
300 0,1-1,5 0,8<br />
600 0,2-3 1,6<br />
900 0,3-4,5 2,4<br />
Cardă<br />
Cardă<br />
Laminor<br />
pasaj cardă<br />
* Depăşirea limitei de alarmă de 45% determină oprirea maşinilor pentru remedierea<br />
punctelor critice/ reduce 80 % din defecte şi, în acelaşi timp problemele de prelucrare la<br />
flaier; se obţine o valoare medie de 0,04 îngroşări/ km bandă<br />
IX.7.3. Sistemul Uster Ring Data<br />
Sistemul informatic Uster Ring Expert (fig. IX.7.22 şi tabelul IX.7.5) utilizat pentru<br />
conducerea proceselor de filare realizate pe MFI monitorizează fiecare poziţie de filare,<br />
furnizând informaţii utile pentru:<br />
– detectarea posturilor de lucru cu funcţionare defectuoasă, care la frecvenţă de 2%<br />
produc 30% din ruperile care deteriorează sensibil calitatea firelor;<br />
– creşterea sistematică a vitezei de filare;<br />
– intervenţii globale şi specifice în cazul creşterii frecvenţei ruperilor, la nivel de<br />
maşină, lot şi atelier;<br />
– detectarea fuselor cu alunecări, care determină defecte de torsionare;<br />
– monitorizarea producţiei, vitezei cursorilor, randamentului şi a opririlor.
444<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Sistemul are o structură modulară, compatibilă cu specificul fibrelor prelucrate: scurte<br />
(bumbac) şi lungi (lână), fiind capabil să deservească maşinile de filat din cele două sectoare<br />
(fig. IX.7.22).<br />
Observaţii:<br />
1. Sistemul realizează monitorizarea calităţii şi producţiei (Q + P) sau a producţiei (P).<br />
2. Sistemul este prevăzut cu un soft dedicat, prevăzut cu instrucţiuni de operare şi de<br />
acces; transferul de date se realizează de la RIDA-MS – staţia maşinii – colectarea datelor de<br />
producţie şi calitate, şi de la RIDA-K concentratori – colectarea datelor de producţie, prin<br />
TEXBUS, automat, periodic.<br />
Pachetul de programe permite: detectarea situaţiilor de excepţie, colectarea şi memorarea<br />
datelor, prezentarea datelor sub formă de rapoarte care specifică: poziţia maşinii, lista<br />
indicatorilor, tabele pentru sistematizarea datelor, grafice de prognoză şi spectrograme.<br />
Fig. IX.7.22. Structura sistemului informatic Uster Ring Expert.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 445<br />
Structura sistemului Uster Ring Expert<br />
Controlul calităţii şi producţiei Controlul producţiei<br />
RIDA-G-MS/staţia maşinii: monitorizare<br />
individuală a fuselor:<br />
– procesează informaţiile asupra ruperilor şi<br />
producţiei<br />
– transmite informaţiile spre RE– PC<br />
– control optic opţional şi indicarea ruperilor<br />
RIDA-MES: analiza ruperilor pe cauze:<br />
– prin coduri, pentru maximum 14 coduri diferite<br />
RIDA-MES: analiza ruperilor pe cauze<br />
– prin coduri, pentru maximum 14 coduri diferite<br />
Senzorul producţiei/de turaţie:<br />
– determinarea vitezei de debitare /proporţională<br />
cu producţia<br />
Senzor mobil: detectarea ruperilor pe fuse<br />
– prin mişcare de du-te-vino, în lungul băncii<br />
inelelor<br />
– un senzor mobil deserveşte o parte de maşină<br />
– senzorul detectează turaţii în limitele<br />
4-25·10 3 rot/min<br />
– viteza senzorului de 0,4 m/s<br />
Mecanism de acţionarea şi alimentarea<br />
senzorului mobil: electric, prin cablu;<br />
– mecanism de ghidare<br />
– antrenare şi compensare a mişcării băncii inelelor<br />
– alimentarea părţii electronice pentru formarea şi<br />
transmiterea semnalului<br />
Senzorul înfăşurării: determină numărul şi<br />
durata levatelor:<br />
– determină poziţia băncii inelelor<br />
Indicatorul optic al ruperilor:<br />
– pe parte de maşină: indică depăşirea limitei de<br />
control la fuse inactive;<br />
– pe secţiune de maşină: indică oprirea fuselor<br />
într-o secţiune; 6 secţiuni / parte de maşină<br />
IX.7.3.1. Structura sistemului Uster Ring Data 3<br />
Tabelul IX.7.5<br />
RIDA-K/concentrator<br />
– procesează semnalele de producţie/ de la<br />
maşini<br />
– conectează 16 staţii de intrare<br />
– transmite informaţiile spre RE<br />
– PC/prin TEXBUS<br />
RIDA– MES: analiza ruperilor pe cauze:<br />
– prin coduri, pentru maximum 14 coduri<br />
diferite<br />
RIDA-MES: analiza ruperilor pe cauze:<br />
– prin coduri, pentru maximum 14 coduri<br />
diferite<br />
– cauzele ruperilor se programează manual,<br />
prin cartele<br />
Senzorul producţiei/de turaţie:<br />
– determinarea vitezei de debitare/<br />
proporţională cu producţia<br />
Senzorul înfăşurării:<br />
– determină numărul şi durata levatelor<br />
– determină poziţia băncii inelelor<br />
Cutia de distribuţie: adaptează semnalele de<br />
funcţionare/ oprire şi de levată în vederea<br />
preluării lor de către concentrator<br />
Uster Ring Data este un sistem informatic proiectat şi realizat în vederea monitorizării<br />
producţiei de fire obţinute pe MFI, care furnizează informaţii permanent, sistematic şi complet<br />
asupra producţiei şi productivităţii şi parţial asupra calităţii; sistemul permite depistarea<br />
–<br />
–
446<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
cauzelor ruperilor de fire prin cercetări sistematice, realizând implicit diminuarea acestora<br />
(fig. IX.7.23).<br />
Fig. IX.7.23. Schema bloc a subsistemului Uster Ring Data<br />
funcţionând în varianta Pilote.<br />
Sistemul este prevăzut cu o unitate de control montată permanent pe maşină, care se<br />
conectează cu un detector mobil şi cu o unitate centrală prevăzută cu terminale (video,<br />
imprimantă).<br />
Staţiile de maşină transmit informaţiile achiziţionate, succesiv, unităţii centrale prin<br />
intermediul Texbus.<br />
În funcţie de modul de utilizare a detectorului, sistemul Uster Ring Data poate funcţiona<br />
ca: PILOTE, MOBILE sau ca instalaţie integrală.<br />
Funcţionarea ca PILOTE. Sistemul este prevăzut cu unul sau mai multe detectoare<br />
mobile, ce deservesc sortimentul de maşini succesiv, fiecare maşină fiind prevăzută cu staţia<br />
destinată preluării şi transmiterii semnalelor de la instalaţia detectorului.<br />
Funcţionarea ca MOBILE. Cu ajutorul acesteia mai multe maşini sunt echipate cu<br />
detectoare mobile şi staţii de maşină, care, la anumite intervale de timp, sunt transferate de la o<br />
maşină de filat la alta. Sistemul MOBILE este recomandat numai ca instalaţie complementară.<br />
Dacă este folosită numai instalaţia MOBILE nu se poate cunoaşte, în cazul schimbării de la o<br />
maşină de filat la alta, dacă o eventuală diferenţă între rezultatele obţinute se datorează maşinii<br />
de filat sau unor cauze externe.<br />
Instalaţia integrală. Staţiile de maşină sunt conectate la unitatea centrală; toate maşinile<br />
sunt prevăzute cu detector; în acest caz unitatea centrală supervizează toate ruperile dintr-o<br />
filatură şi în mod permanent pune în valoare toate aceste date.<br />
Supravegherea permanentă a tuturor maşinilor permite detectarea imediată a<br />
perturbărilor şi eliminarea acestora; ca urmare, se poate ajunge la o reducere de până la 30% a<br />
frecvenţei totale a ruperilor. Datorită volumului de date, instalaţia Uster Ring Data este în<br />
măsură de a rezolva problemele în domeniul controlului productivităţii şi al stabilirii salariilor<br />
(soluţia este costisitoare).
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 447<br />
IX.7.3.2. Prezentarea şi prelucrarea informaţiilor în sistemul<br />
Uster Ring Data<br />
Prezentarea şi prelucrarea informaţiilor în sistemul Uster Ring Data / Q+P.<br />
Prezentarea şi prelucrarea informaţiilor pentru frecvenţa ruperilor şi parametrilor de producţie<br />
se sintetizează în sistemul Uster Ring Data prin următoarele documente: rapoarte, dări de<br />
seamă şi diagnoze.<br />
Raportul maşinii:<br />
– numărul maşinii;<br />
– data şi ora;<br />
– durata totală de supraveghere, în ore şi minute;<br />
– durata de producţie;<br />
– numărul total de ruperi;<br />
– numărul total de ruperi pentru fiecare parte a maşinii;<br />
– numărul de ruperi / 1000 fuse / oră, calculat pe durata<br />
de producţie a maşinii;<br />
– durata medie a ruperilor, în minute.<br />
Raportul Uster Ring Data arată evoluţia frecvenţei ruperilor de fir. Pentru a fi vizibile şi<br />
micile schimbări de tendinţă este recomandată raportarea mediei zilnice şi calculul mediei<br />
săptămânale.<br />
Modul de consemnare a observaţiilor: în raport se consemnează toate observaţiile<br />
legate de ruperi, chiar cele care, la prima vedere, nu prezintă interes. Notările se fac atât pentru<br />
un număr de ruperi prea mare cât şi pentru un număr prea mic; suma evenimentelor observate<br />
stabileşte şi confirmă programul de intervenţie optim. Rapoartele se elaborează zilnic, la<br />
aceeaşi oră.<br />
Studiul comparativ al celor două părţi de maşină (partea dreaptă şi partea stângă) se<br />
recomandă după eliminarea perturbaţiilor exterioare. „Studiul încrucişat” (în condiţia inversării<br />
detectoarelor mobile) elimină erorile sistematice.<br />
Optimizarea traseului de deservire: durata medie a ruperilor reprezintă timpul mediu<br />
necesar pentru remedierea unei ruperi şi este în relaţie directă cu timpul mediu de parcurgere a<br />
rutei de către cel care lucrează; această durată corespunde aproximativ cu jumătatea timpului<br />
de rond.<br />
Limitele de încredere de 95% se calculează în funcţie de numărul total de ruperi.<br />
Diagnozele Uster Ring Data. Diagnozele Uster Ring Data consemnează rezultatele<br />
intervenţiilor efectuate asupra posturilor cu funcţionare defectuoasă (fig. IX.7.24,b).<br />
Raportul ruperilor este prezentat în figura IX.7.25.<br />
Raportul ruperilor conţine:<br />
– numărul maşinii;<br />
– data şi ora;<br />
– durata totală de supraveghere în zile, ore, minute;<br />
– durata de producţie în zile, ore, minute;<br />
– numărul total de ruperi;<br />
– numărul de ruperi / 1000 fuse / oră;<br />
– numărul mediu de ruperi pe fus;<br />
– limita aleasă pentru numărul de ruperi pe fus;<br />
– numărul de fuse cu număr de ruperi de fir, care atinge sau depăşeşte limita prescrisă.
a b<br />
Fig. IX.7.24. Raport Uster Ring Data la prelucrarea unui fir de bumbac cardat (a); diagnoze Uster Ring Data (b).
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 449<br />
Raportul de prealarmă. Frecvenţa ruperilor de fir la<br />
fuse individuale este subordonată legilor statistice. În practică,<br />
cel mult un fus la 1000 poate fi clasat pe nedrept ca defectuos,<br />
ceea ce presupune o siguranţă statistică de 99,9%; această<br />
limită este de bază pentru declanşarea unui raport de alarmă.<br />
Limita de siguranţă de 97% este suficientă pentru raportul<br />
de prealarmă. Dacă se stabileşte că un fus apare de două ori<br />
la rând în raport, el poate fi calificat ca defectuos, cu o<br />
probabilitate de 99,9%.<br />
Fusele individuale cu număr de ruperi ridicat pot<br />
exercita o influenţă considerabilă asupra numărului total de<br />
ruperi; mai mult, aceste fuse produc fire a căror calitate se<br />
situează sub limitele de toleranţă. De aceea, se cere intervenţia<br />
cu prioritate asupra acestor fuse anormale. Se recomandă<br />
începerea controlului cu fusul cel mai necorespunzător, adică<br />
a celui ce prezintă cel mai mare număr de ruperi, apoi se<br />
continuă cu al doilea etc.<br />
Repartizarea ruperilor în lungul maşinii de filat: cu<br />
ajutorul raportului de prealarmă maşina poate fi împărţită în<br />
secţiuni cu număr egal de fuse; se poate face astfel sumarea<br />
ruperilor care apar pe secţiune. Se poate constata dacă există<br />
secţiuni ale maşinii cu număr semnificativ de ruperi.<br />
Monitorizarea parametrilor de producţie / P. Uster<br />
Ring Data permite monitorizarea următorilor parametri de<br />
producţie:<br />
Randamentul efectiv. Reprezintă durata de funcţionare Fig. IX.7.25. Raportul ruperilor.<br />
a maşinii, în %, faţă de durata schimbului. În cazul firelor mai<br />
groase, datorită duratei mai scurte a levatei, randamentul efectiv este mai redus. În cazul<br />
schimbării automate a levatei (fig. IX.7.26,a) randamentul atins este în general superior celui<br />
obţinut la levata schimbată manual (fig. IX.7.26,b).<br />
Producţia pe fus / oră. Evaluarea producţiei se face presupunând randamentul efectiv<br />
de 100%. Limita tehnologică este determinată de viteza cursorului.<br />
Pierderi de producţie datorate ruperilor [%]. Se calculează plecând de la frecvenţa<br />
ruperilor şi durata acestora. Fibrele absorbite prin aspiraţie corespund în mare parte pierderilor<br />
medii de producţie (fig. IX.7.27,a, b).<br />
Pierderi de producţie / rupere [g]. Se calculează prin intermediul frecvenţei ruperilor, al<br />
duratei acestora şi al producţiei pe fus/oră; firele mai groase prezintă pierderi mai mari de<br />
producţie la fiecare rupere (fig. IX.7.27).<br />
Prin prelucrarea statistică a datelor privind ruperile de fire s-au sintetizat standardele<br />
Uster provizorii (fig. IX.7.28).<br />
Frecvenţa medie este de 23 ruperi / 1000 fuse / oră şi este practic independentă de<br />
fineţea firelor. Statistica prezentată nu ţine cont de viteza de filare sau de torsiunea firelor<br />
(frecvenţa ruperilor este în legătură directă cu nivelul de calitate al firului obţinut).<br />
Este posibil ca ruperea unui fir să se producă exact înainte de intervenţia muncitorului,<br />
caz în care durata ruperii este mică, sau ca ruperea unui fir să se producă imediat după trecerea<br />
muncitorului, durata ruperii fiind foarte mare. În medie, durata unei ruperi corespunde cu<br />
aproximaţie jumătăţii timpului de rond.
450<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
a<br />
Fig. IX.7.26. Randament efectiv de producţie la MFI:<br />
a – schimbarea automată a levatei; b – schimbarea manuală a levatei.<br />
a<br />
Fig. IX.7.27. Pierderi de producţie pe rupere:<br />
a – grame; b – în procente.<br />
b<br />
b
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 451<br />
a<br />
Fig. IX.7.28. Standarde statistice provizorii pentru frecvenţa ruperilor;<br />
pentru durata medie a unei ruperi la filarea firelor de bumbac cardat şi pieptănat.<br />
Reducerea timpului de rond. În încercarea de a optimiza procesul de producţie în atelierul<br />
maşinilor de filat cu inele, Uster Ring Data semnalizează ruperile printr-un procedeu vizual. Fiecare<br />
maşină este subdivizată în şase secţiuni. Apariţia unei ruperi la o secţiune este anunţată printr-un<br />
semnal luminos, în mijlocul acesteia; domeniul de căutare al muncitorului este considerabil redus.<br />
Faţă de patrularea în lungul maşinii cu supravegherea unei singure părţi, acest procedeu are<br />
avantajul de a deservi la o singură trecere ambele părţi ale maşinii, în acelaşi coridor.<br />
Semnalizarea ruperilor reduce la jumătate deplasările şi, în consecinţă, reduce timpul<br />
de deplasare pentru remedierea unei ruperi (fig. IX.7.29).<br />
Dacă numărul de fuse oprite se situează sub o valoare minimă, nu se execută patrularea<br />
între două maşini. Ca urmare, este dispus un semnalizator vizual frontal pe fiecare parte (stânga /<br />
dreapta) a maşinii şi la fiecare extremitate a ei; semnalizatorul se aprinde dacă numărul de<br />
ruperi depăşeşte o anumită valoare, iar operatorul va deservi numai zonele semnalate.<br />
Semnalizarea ruperilor este avantajoasă numai în cazul în care numărul de ruperi pe<br />
timpul de rond nu depăşeşte o anumită proporţie.<br />
Ca limită superioară se admite ca, la începutul unui rond, nu mai mult de jumătate din<br />
semnalizatoare să fie aprinse; economia de deplasare este de 50%, iar numărul de semnalizatoare<br />
active se stabileşte pentru o frecvenţă şi o durată de rond determinate.<br />
Fig. IX.7.29. Reducerea traseului de rond modificat cu ajutorul semnalelor luminoase.<br />
b
452<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.7.4. Sistemul Uster Conedata<br />
Creşterea vitezelor de prelucrare în cadrul tehnologiilor moderne impune exigenţe<br />
sporite asupra calităţii firelor şi mai ales asupra formelor de neregularitate locală a acestora<br />
(imperfecţiuni, defecte rare).<br />
Curăţarea (epurarea), executată în cadrul operaţiei tehnologice de bobinare, îmbunătăţeşte<br />
calitatea (aspectul şi prelucrabilitatea) firelor; eficienţa epurării este determinată de<br />
sistemul de curăţare adoptat (mecanic, electronocapacitiv sau electronooptic) şi de prescripţiile<br />
de calitate impuse firelor.<br />
Curăţarea reprezintă în tehnologia modernă o formă de control total, aplicabilă în<br />
limitele unor viteze mari de procesare, fundamentată statistic pe cunoaşterea formei,<br />
dimensiunilor şi repartiţiei defectelor firelor.<br />
IX.7.4.1. Defectele firelor şi clasificarea tipodimensională<br />
Defectele rare ale firelor sunt manifestări locale ale neregularităţii structurale ce se<br />
caracterizează prin depăşirea valorii nominale a densităţii de lungime /diametrului, în limitele:<br />
(–30... –100%); (+100 ... +400 %) manifestate pe segmente a căror lungime poate fi cuprinsă<br />
între 0,1 şi 32 cm.<br />
Defectele rare îşi au originea în procesul tehnologic de realizare a firelor, iar apariţia lor<br />
poate fi determinată de calitatea materiei prime şi a procesului tehnologic (utilajul adoptat,<br />
parametri tehnologici, starea tehnică a utilajului şi accesoriilor; organizarea procesului de<br />
prelucrare; respectarea disciplinei tehnologice).<br />
Prezenţa defectelor (agravată prin creşterea dimensiunilor şi a frecvenţei) diminuează<br />
prelucrabilitatea firelor şi, în final, aspectul ţesăturilor şi tricoturilor produse din acestea.<br />
Clasificarea tipodimensională a defectelor permite stabilirea unor limite de control<br />
obiective, concordante cu percepţia vizuală şi comportarea firelor la prelucrare; clasificarea<br />
sistematică a defectelor de fir permite (fig. IX. 7.30; IX.7.31):<br />
– identificarea unor relaţii cauzale la generare;<br />
– detectarea, măsurarea şi stabilirea repartiţiei defectelor prin măsurare obiectivă;<br />
– eliminarea defectelor dăunătoare ale firelor pe baza unui criteriu obiectiv.<br />
Frecvenţa şi forma defectelor permit identificarea unor relaţii cauză-efect la nivelul<br />
fazelor procesului tehnologic de obţinere a firelor, ceea ce permite acţiuni corective, parţiale;<br />
eliminarea defectelor dăunătoare a căror apariţie nu poate fi evitată, se realizează prin<br />
curăţirea firelor în faza tehnologică de bobinare.<br />
Frecvenţă Tip Dimensiuni Cauze<br />
Defecte speciale Cârcei, noduri, fire<br />
dublate, bucle<br />
Defecte rare Legări, scame, corpuri<br />
străine, crachere<br />
Imperfecţiuni Subţieri, îngroşări,<br />
nopeuri<br />
Grosime Materia primă: corpuri străine,<br />
defecte fibre chimice<br />
Lungime Tehnologie de prelucrare:<br />
preparaţia filaturii, îngroşări<br />
scurte; filare: scame(adiacente,<br />
încorporate), înfăşurări, biciuiri<br />
Fig. IX.7.30. Clasificarea dimensională a defectelor rare ale firelor.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 453<br />
Defectele firelor se repartizează Poisson sau exponenţial, deci, detectarea, măsurarea<br />
şi determinarea frecvenţei acestora impune analiza unei lungimi mari de fir, pentru asigurarea<br />
statistică a rezultatelor obţinute (100 km); se motivează astfel controlul „on line” aplicat în<br />
cadrul procesului tehnologic de bobinare.<br />
Fig. IX.7.31. Forme tipice de defecte generate şi identificarea surselor<br />
în procesul tehnologic de filare.<br />
Detectarea, determinarea frecvenţei, clasificarea şi epurarea defectelor de fir<br />
beneficiază de:<br />
– sisteme de măsurare capacitive: Uster Cone Data; Keisokki;<br />
– sisteme de măsurare elctronooptice: Peyer, Zweigle,<br />
compatibile cu criteriul dimensional de clasificare a defectelor; semnalele de măsurare se<br />
dimensionează în funcţie de:<br />
– grosimea defectului: amplitudinea semnalului de măsurare, detectată ca depăşire a<br />
limitei de control, exprimată ca abatere procentuală faţă de valoarea nominală a densităţii<br />
liniare/ diametrului;<br />
– lungimea defectului: durata depăşirii limitei de control la nivel de semnal, detectată<br />
ca durată/impuls.<br />
Spre exemplu, sistemul Classimat repartizează defectele firelor în 23 de clase de<br />
dimensiuni, grupate în următoarele categorii tehnologice: S, îngroşări scurte; L, îngoşări lungi ;<br />
T, subţieri lungi; D, fire dublate (fig. IX.7.32,a).<br />
Suplimentar, evaluarea defectelor firelor se poate realiza cu ajutorul standardelor<br />
vizuale sau grade, care nu cuprind categoria defectelor lungi; din acest motiv, gradul<br />
(fig. IX.7.32,b) cuprinde numai 16 grupe de defecte. Pentru categoriile tehnologice de fire, în<br />
funcţie de impresia vizuală creată, se utilizează 7 etaloane:<br />
– patru etaloane pentru firele de bumbac, Ttex 75-5;<br />
– trei etaloane pentru firele de lână pieptănată, Ttex 80-16.<br />
Sistemele de măsurare evaluează funcţia de frecvenţa depăşirilor, în cadrul unui test<br />
preliminar, pe baza căruia se stabileşte programul de curăţire, prin care, în cadrul procesului<br />
tehnologic de bobinare, defectele considerate nocive sunt tăiate şi înlocuite prin sudură sau nod<br />
(fig. IX.7.33).
454<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
a b<br />
Fig. IX.7.32. Clasificarea defectelor după criteriul dimensional;<br />
scările Grades pentru îngroşări scurte.<br />
Fire livrate pe cops Fire<br />
usterizate<br />
Detectarea defectelor firului<br />
Aprecierea<br />
calităţii<br />
Indicarea limitei<br />
de curăţire<br />
Măsurarea defectului CONTROLUL CALITĂŢII<br />
Clasificare-Înregistrare<br />
Protocol de<br />
analiză<br />
Protocol de<br />
analiză<br />
Fixarea limitelor de curăţire<br />
Stabilirea reglajelor curăţitorului<br />
Reglarea curăţitorului<br />
Curăţirea firelor<br />
Comercializare fir usterizat<br />
Aprecierea calităţii<br />
MONITORIZAREA<br />
EPURĂRII<br />
Fig. IX.7.33. Programul de curăţare/usterizare electronocapacitivă a firelor.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 455<br />
IX.7.4.2. Structura şi funcţiile sistemului automat de control<br />
Sistemul Uster Cone Data este un sistem automat de control destinat curăţării firelor, în<br />
scopul îmbunătăţirii calităţii prin reducerea frecvenţei defectelor rare.<br />
Sistemul Uster Cone Data cuprinde:<br />
– Uster Classimat, pentru determinarea frecvenţei defectelor de fir;<br />
– Uster Automatic, pentru curăţarea firelor, conform algoritmului prezentat (fig. IX.7.33);<br />
– modul pentru concentrarea şi raţionalizarea informaţiilor furnizate;<br />
– modul pentru transmiterea datelor.<br />
Uster Cone Data reprezintă un sistem electronocapacitiv pentru asigurarea calităţii<br />
firelor, cu următoarele funcţii specifice:<br />
– determinarea frecvenţei procentuale a defectelor rare şi analiza dinamicii acesteia;<br />
– identificarea cauzelor defectelor prin analiza frecvenţei în grupe de dimensiuni şi<br />
aspect;<br />
– detectarea şi eliminarea perturbaţiilor specifice la maşina de bobinat; optimizarea<br />
vitezei de prelucrare a firelor pe maşina de bobinat; detectarea zonelor de funcţionare<br />
defectuoasă;<br />
– optimizarea reglajelor epuratoarelor de fire şi a efectelor acestora asupra randamentului;<br />
– furnizarea informaţiilor la nivelul unui sistem centralizat.<br />
IX.7.4.3. Principiul de măsurare electronocapacitiv<br />
Subsistemul Uster Classimat aplică criteriul dimensional pentru detectarea, măsurarea,<br />
clasificarea şi numărarea defectelor de fir, utilizând principiul elctronocapacitiv, de măsurare<br />
continuă, în regim dinamic (fig. IX.7.34).<br />
Măsurarea se realizează prin deplasarea cu viteză constantă a firului printre electrozii<br />
condensatorului de măsură, C1; defectul perceput ca variaţie locală a densităţii liniare<br />
determină variaţia proporţională a capacităţii condensatorului de măsură, care devine o mărime<br />
variabilă, Cx. Variaţia de capacitate ∆Cx este convertită în semnal tensiune, proporţional cu<br />
dimensiunea transversală a defectului. Conversia se realizează prin metoda circuitelor<br />
rezonante.<br />
a<br />
Fig. IX.7.34. Principiul electronocapacitiv de detectare a defectelor de fir<br />
(metoda circuitelor rezonante):<br />
a – circuit oscilant (1), circuit rezonant (2); b – semnalul de detecţie al unui defect.<br />
b
456<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
1<br />
În absenţa firului, rezonanţa se produce în condiţia: ω=ω 1 = , iar la bornele<br />
LC ⋅<br />
condensatorului C se constată tensiunea Umax; în timpul procesului de măsurare, capacitatea<br />
condensatorului de măsură creşte, C → Cx, iar pulsaţia w devine w < w1, deci determină<br />
funcţionarea circuitului oscilant în regim capacitiv / tensiunea la bornele circuitului de<br />
măsurare Ux fiind mai mică decât tensiunea de rezonanţă, Umax. În condiţia Ux = (0,5-0,7) Umax<br />
(fig. IX.7.34,b), valoarea tensiunii este direct proporţională cu capacitatea condensatorului de<br />
măsură.<br />
Detectarea, măsurarea şi clasificarea defectelor se obţine prin „triggerarea” semnalului,<br />
operaţie prin care defectele firului sunt redate prin impulsuri de amplitudine (depăşire, în %) şi<br />
durată (lungime, în cm) determinate; percepţia electronocapacitivă a defectului este diferită de<br />
cea vizuală.<br />
IX.7.4.3.1. Percepţia electronocapacitivă a formei defectelor detectate<br />
Admiţând că densitatea firelor testate, ρF, este constantă pe lungimea acestora, defectele<br />
se percep în sistemul de măsurare ca abateri de la densitatea liniară nominală; sistemul de<br />
măsurare converteşte abaterile în impulsuri de tensiune, de amplitudine şi durată determinate<br />
de dimensiunile defectelor.<br />
Fig. IX.7.35. Percepţia electronocapacitivă a unui defect de fir.<br />
Percepţia electronocapacitivă a defectelor de fir este diferită de percepţia vizuală şi de<br />
acest fapt trebuie să se ţină seama la măsurare şi clasificare.<br />
Un defect de formă dreptunghiulară este redat corect prin tensiunea semnal ca variaţie<br />
de masă/volum, dar nu este redat corect ca lungime şi secţiune.<br />
Durata depăşirii este proporţională cu lungimea aparentă a defectului: L = Ld + Le, iar<br />
amplitudinea defectului Umax redă abaterea de la grosimea nominală; defectul de formă<br />
dreptunghiulară este redat sub forma unui trapez.<br />
Lungimea reală a defectelor detectate se corectează automat, scăzând din lungimea<br />
detectată, L, lungimea electrodului de măsură, Le.<br />
IX.7.4.3.2. Clasificarea electronocapacitivă a defectelor de fir<br />
Detectarea, numărarea şi clasificarea defectelor de fir se realizează prin compararea<br />
impulsurilor de tensiune de amplitudine determinată cu cele patru limite de control corespunzătoare<br />
clasificării după grosime a defectelor firelor (Umax > Ulim); durata depăşirii este<br />
proporţională cu lungimea defectului.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 457<br />
Clasificarea după lungime se bazează pe principiul voltmetrului electronic (fig. IX.7.36);<br />
depăşirea limitei de control (impuls de amplitudine determinată) generează tensiunea de<br />
comandă, Uc > 0, pentru care, prin poarta deschisă, trece o succesiune de impulsuri, NΩ, unde<br />
N este proporţional cu durata depăşirii; durata depăşirii este convertită în semnal tensiune,<br />
proporţională cu lungimea defectului. Lungimea se corectează automat cu 0,6·Le .<br />
Fig. IX.7.36. Principiul de clasificare<br />
al defectelor în clase de grosime şi<br />
lungime.<br />
Fig. IX.7.37. Principiul de clasificare al defectelor<br />
în clase de grosime şi lungime.<br />
Unitatea de măsurare conţine patru circuite de detectare, pentru limitele de control ale<br />
grosimii, prevăzute cu contoare, corespunzătoare claselor de lungime; contoarele sunt astfel<br />
conectate încât apariţia unui defect într-o clasă de grosime este înregistrată simultan în clasele<br />
cu secţiuni mai mici (defectul D3/1 cm se înregistrează simultan ca: D3/1 cm; D2/1 cm;<br />
D1/1 cm).<br />
Sistemul Classimat evaluează variaţia diametrului între două limite succesive ca<br />
echivalentă cu variaţia lungimii în limitele claselor de lungime.<br />
IX.7.4.3.3. Factori metrologici de influenţă pentru clasificarea<br />
defectelor<br />
Precizia şi reproductibilitatea detectării, măsurării şi clasificării defectelor /epurării<br />
firelor pe baza utilizării principiului electronocapacitiv sunt influenţate de:<br />
– parametrii de structură ai materialului testat: compoziţia fibroasă / permitivitate<br />
dielectrică; fineţea firelor testate;<br />
– parametrii secundari: conţinutul de umiditate, în funcţie de umiditatea relativă a<br />
aerului;<br />
– parametrii impuşi testului: detectarea defectelor; clasificarea şi determinare frecvenţei<br />
defectelor, în clase de lungime şi grosime, în condiţiile unei anumite viteze de bobinare;<br />
– stabilirea limitelor de epurare prin utilizarea curbelor correlator; translator.<br />
Compoziţia fibroasă a firelor testate influenţează direct nivelul semnalului obţinut,<br />
prin caracteristica de material, M; la aplicaţii pe amestecuri binare, se impune calculul M ca<br />
medie ponderată după cotele de participare ale componenţilor (fig. IX.7.38).
458<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Testarea firelor din amestecuri binare impune o atenţie deosebită asupra reglării<br />
caracteristicii de material; în mod normal, caracteristica de material se determină ca medie<br />
ponderată prin cotele de participare ale caracteristicilor de material ce corespund componenţilor:<br />
– în firul normal, aceste cote de participare se regăsesc, pe toată lungimea, în jurul<br />
valorii nominale;<br />
– în zonele cu defecte, cotele se abat de la valorile nominale, valoarea şi sensul abaterii<br />
fiind determinate de clasa de lungime a defectului. Repartizarea neuniformă a componenţilor în<br />
fir are un efect perturbator asupra clasificării defectelor, iar compensarea efectelor nedorite se<br />
poate realiza prin creşterea valorii reglajului „lungime de referinţă”, RL, şi reducerea valorii<br />
reglajului de „sensibilitate”, S.<br />
Fig. IX.7.38. Nomograma caracteristicii de material în funcţie<br />
de cotele de participare şi umiditatea relativă a aerului.<br />
Reglajul în funcţie de fineţea nominală a firului trebuie să ţină seama de particularităţile<br />
structurale ale acestuia: diferenţa dintre valoarea nominală şi efectivă; variaţia<br />
cotelor de participare în lungul firului; conţinutul de umiditate şi tratamentele chimice aplicate;<br />
particularităţi structurale.<br />
Reglajul în funcţie de umiditatea firelor testate ţine seama de abaterile de la valorile<br />
normale ale umidităţii; abaterile impun corecţii asupra caracteristicii de material, M, care se<br />
adoptă în funcţie de compoziţia fibroasă; corecţia are acelaşi sens cu abaterea umidităţii faţă de<br />
valoarea normală.<br />
La fluctuaţii ale φ [%] de ±15%, umiditatea<br />
firelor testate variază în limitele ±δ [%] percepute<br />
capacitiv ca variaţie de fineţe:<br />
– la firul de lână Nm 40, ±δ [%] = ±4;<br />
– la firul de bumbac Nm 40 ± δ [%] = ± 2,<br />
ceea ce confirmă necesitatea climatizării firelor<br />
înainte de operaţia de bobinare.<br />
Efectele perturbatoare la detectarea defectelor<br />
sunt prevenite prin corecţiile aplicate factorului<br />
de material.<br />
Reglajul „lungime de referinţă”, RL; reglajul<br />
de „sensibilitate”, S se definesc prin principiul de<br />
clasificare Classimat: depăşirea unei limite de<br />
Fig. IX.7.39. Variaţia u [%] = f(φ [%])<br />
reflectată în variaţia M.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 459<br />
grosime la trecerea defectului determină încadrarea acestuia în anumite limite de lungime<br />
(deoarece semnalul redă variaţia de masă); lungimea minimă a defectelor detectate depinde de<br />
viteza de efectuare a testului, care influenţează măsurarea şi încadrarea corectă a defectului în<br />
clasa de grosime (sensibilitatea).<br />
Observaţii:<br />
1. Higroscopicitatea firelor influenţează sensibilitatea curăţitoarelor electronice;<br />
neuniformitatea umidităţii firelor influenţează negativ precizia epurării (deoarece sistemul<br />
capacitiv detectează şi măsoară defectele prin metoda deviaţiei, iar variaţia conţinutului de<br />
umiditate este percepută ca variaţie de permitivitate dielectrică, deci ca variaţie de densitate<br />
liniară).<br />
2. Orice variaţie a umidităţii relative a aerului antrenează variaţii de umiditate la nivelul<br />
materialului şi se reflectă în calitatea epurării; din acest motiv se impune climatizare prealabilă.<br />
3. Modelele SLM şi SLMT ale Uster Automatic se caracterizează prin corectarea<br />
automată şi continuă a caracteristicii de material, astfel că se minimizează influenţele<br />
variaţiilor de umiditate din cadrul lotului de fire, abaterilor faţă de valoarea fineţii nominale,<br />
valoarea efectivă a caracteristicii de material, a cotelor de participare în amestec, agenţilor<br />
chimici şi a efectelor acestora.<br />
IX.7.4.4. Structura instalaţiei Uster Classimat<br />
Instalaţia Uster Classimat cuprinde următoarele module (fig. IX.7.40,A):<br />
– unitatea de măsurare, capacitivă; amplificator de semnal prevăzut cu potenţiometru de<br />
reglare şi cu sistem electromagnetic pentru tăierea defectelor detectate;<br />
– dispozitivul de clasificare, cu contoare de impulsuri; unităţi de indicare pentru clasa<br />
defectelor înregistrate şi de programare a defectelor care se vor epura, cu posibilităţi de<br />
semnalizare optică;<br />
– potenţiometru pentru reglarea instalaţiei în funcţie de fineţea firului analizat;<br />
– vernier pentru introducerea corecţiei de compoziţie /material a firelor analizate;<br />
– comutatoare pentru selectarea vitezelor de testare; a modului de lucru/cu sau fără<br />
tăierea defectelor; a regimului de lucru / calibrare sau test.<br />
Instalaţia este prevăzută cu un aparat pentru etalonare care conţine un generator de semnal şi<br />
o unitate de comandă şi afişare, prevăzută cu un monofilament etalon cu defect dimensionat.<br />
Fig. IX.7.40,A. Sistemul clasic: structura şi panoul de comandă:<br />
1 – unitate de detectare-măsurare /traductor capacitiv; 2 – unitate de operare/dispozitiv<br />
de tăiere; 3 – unitate de comandă.
460<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.40,B. Structura sistemului electronocapacitiv Uster-Classimat:<br />
1 – unitate de clasificare centrală; 2 – unitatea de operare; 3 – imprimanta color;<br />
4 – unitatea de evaluare CMT3-AE; 5 – celula de măsură CMT3-MK;<br />
6 – indicator de avertizare CMT3-AM.<br />
IX.7.4.4.1. Valorificarea tehnologică a informaţiilor<br />
Uster Classimat<br />
Detectarea, măsurarea şi clasificarea defectelor de fir se finalizează prin raportul Uster<br />
Classimat care prezintă numărul de defecte înregistrat în fiecare categorie dimensională, util<br />
pentru:<br />
– localizarea surselor generatoare de defecte din cadrul procesului tehnologic de filare,<br />
în vederea reducerii frecvenţei acestora;<br />
– determinarea condiţiilor optime de curăţire, reglarea curăţitorilor capacitivi instalaţi pe<br />
maşina de bobinat .<br />
Categoriile dimensionale de defecte se clasifică tehnologic prin studiul microscopic al<br />
aspectului şi structurii, ceea ce permite stabilirea corespondenţei cu fazele procesului în care<br />
au fost generate; cea mai mare parte a defectelor de fir este generat în procesul de filare<br />
(tabelul IX.7.6). Conform analizei statistice realizate de firma Zellwegger, rezultă că<br />
frecvenţa defectelor particularizează firele în funcţie de materia primă şi amestecul de fibre<br />
prelucrat şi procesul tehnologic de prelucrare.<br />
Observaţii:<br />
1. Materia primă prelucrată se reflectă în frecvenţa corespunzătoare grupei de defecte 1,<br />
mai numeroase în cazul prelucrării amestecurilor tip bumbac;<br />
2. Tehnologia de fabricaţie se reflectă pregnant în grupa de defecte 2, a căror frecvenţă<br />
este influenţată de caracteristicile amestecului de fibre şi de parametri de prelucrare / reflectat<br />
în indicele de frecvenţă al ruperilor/care determină frecvenţa legărilor de fir; îngroşările scurte<br />
şi lungi sunt determinate de corelarea parametrilor de prelucrare ai semifabricatelor în trenul de<br />
laminat cu parametrii nominali ai acestora şi cu caracteristicile geometrice şi fizico-mecanice<br />
ale fibrelor prelucrate.
Tipul defectului<br />
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 461<br />
Tabelul IX.7.6,A<br />
Protocol de analiză Uster Classimat pentru fire tip bumbac<br />
Analiza frecvenţei defectelor firelor din diferite categorii tehnologice de fire<br />
Total,<br />
%<br />
Fire tip bumbac Fire tip lână<br />
C P Amestec<br />
F.C,<br />
100%<br />
Total,<br />
%<br />
P,<br />
100% Amestec<br />
Tabelul IX.7.6,B<br />
F.C,<br />
100%<br />
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10<br />
1. Materia primă<br />
Corpuri străine 0-10 16,2 11,1 6,4 1,9 0-5 3,1 2,9 1,1<br />
Defecte fibre<br />
chimice<br />
0-10 – – 1,3 5,3 – – 0,3 0,3<br />
2. Filare/Preparaţie<br />
Legări 30-70 10,1 12,5 8,6 16 0-15 10,3 9 15<br />
Îngroşări scurte 10-20 6,2 6,9 5,4 6,1 0-5 3,3 – 2,9<br />
Îngroşări lungi – – – – – 0-10 7,2 4 8,3<br />
Crachere 0-2 0,4 0,2 0,4 – < 1 0,4 0,6 0,7
462<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Tabelul IX.7.6,B (continuare)<br />
1 2 3 4<br />
3. Filare<br />
5 6 7 8 9 10<br />
Scame încorporate < 50 42 44 38 29
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 463<br />
– controlor electronic de fir, care determină oprirea automată a postului de bobinare la<br />
ruperea firului sau în absenţa controlului;<br />
– blocul de reglare automată a caracteristicii de material care serveşte adaptării instalaţiei la<br />
condiţiile de testare: natura şi fineţea firelor testate; viteza de bobinare şi factorii de climat.<br />
Funcţionarea instalaţiei Uster Automatic se bazează de asemenea pe detectarea<br />
defectelor ca abateri locale faţă de densitatea de lungime nominală a firului testat prin semnale<br />
electrice proporţionale, care se analizează ca durată şi amplitudine.<br />
Semnalele scurte, corespunzătoare defectelor, sunt comparate cu limita de epurare,<br />
prescrisă prin sensibilitate, S, şi lungime de referinţă, RL.<br />
Semnalele lungi, cu amplitudini mai mici, sunt comparate cu reglajul Nm, care constituie<br />
baza de referinţă pentru epurare. Depăşirea limitelor impuse prin reglaj declanşează semnalul de<br />
comandă sub forma unui impuls, care comandă decuparea porţiunii defecte şi înlocuirea cu un nod.<br />
Eficienţa curăţitorului de fir este asigurată prin reglaje iniţiale, care se stabilesc în<br />
funcţie de:<br />
– frecvenţele admise pentru fiecare categorie de defecte/conform analizei Classimat;<br />
– caracteristicile materialului testat/fineţea firului; compoziţia fibroasă; conţinutul de<br />
umiditate;<br />
– viteza de efectuare a testului.<br />
Optimizarea reglajelor curăţitorului de fir Uster Automatic se defineşte prin curbele de<br />
epurare (fig. IX.7.42), Correlator, şi se precizează prin curbele de calibrare, Translator.<br />
Fig. IX.7.42. Raport de analiză; utilizarea curbelor de epurare şi etalonare.
464<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.7.4.6. Sistemul informatic Uster Conedata<br />
IX.7.4.6.1. Structura sistemului<br />
Sistemul centralizat informatic Uster Conedata este structurat din:<br />
– subsistemul descentralizat Uster Classimat/ analiza automată a defectelor de fir;<br />
– subsistemul descentralizat Uster Automatic / curăţirea firelor în condiţii optime;<br />
– unitatea centrală, de comandă, pentru concentrarea informaţiilor provenite de la cele<br />
două subsisteme şi pentru raţionalizarea datelor colectate;<br />
– căi de acces şi transmitere a datelor.<br />
Fig. IX.7.43. Arhitectura sistemului Uster Conedata.<br />
Structura sistemului de interceptare a datelor la maşinile automate de bobinat, cu<br />
capetele de bobinare aşezate în serie, permite: colectarea individuală a datelor şi regruparea la<br />
un centralizator, pe secţiuni; centralizarea datelor la nivelul maşinii; transmiterea la unitatea<br />
centrală printr-un cablu comun.<br />
IX.7.4.6.2. Modul de prezentare al informaţiilor în sistemul Uster Conedata<br />
Sistemul Uster Conedata furnizează şi sintetizează informaţiile sub forma rapoartelor,<br />
care cuprind:<br />
• date referitoare la maşină, coloana „instalaţie” (fig. IX.7.44), care identifică maşina,<br />
grupa şi redă, pentru fiecare secţiune, valoarea mediei sau sumei pentru:<br />
– randamentul producţiei, P [%];<br />
– timpii neproductivi, în min (IM);<br />
– numărul de tăieri, tehnice, raportat la numărul de noduri, C/N;<br />
– viteza de bobinare, în m/min (V: M);<br />
– media tuturor secţiunilor maşinii (NT);<br />
• date referitoare la fir, coloana producţie (fig. IX.7.45), care identifică secţiunea şi<br />
raportează:<br />
– fineţea firului şi parametri de structură (NM);<br />
– producţia, în kg (KG);<br />
– frecvenţa tăierilor de curăţire, raportat la lungimea de 100 km fir, CE;<br />
– numărul de noduri, la 100 km fir (N);<br />
– durata medie a opririlor, pe posturi de lucru, în s (A.S).
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 465<br />
Fig. IX.7.44. Raport de calitate.<br />
Fig. IX.7.45. Raport de producţie.<br />
Rapoartele Uster Conedata pot fi obţinute şi pentru maşină, articol, grup, iar parametrii<br />
raportaţi sunt identici cu cei din rapoartele de instalaţie sau de producţie.<br />
IX.7.4.6.3. Valorificarea informaţiilor sistemului Uster Conedata<br />
Deoarece lungimea defectelor firelor se repartizează exponenţial, pentru efectuarea unor<br />
analize reprezentative se impune testarea unor lungimi foarte mari de fir; din acest motiv, testul<br />
a fost implementat în procesul tehnologic de bobinare.<br />
Informaţiile furnizate de sistemul Uster Conedata:<br />
– frecvenţa defectelor de fire, în firul supus epurării;
466<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
– frecvenţa nodurilor în firul epurat, se extinde prin analiza frecvenţei şi cauzelor tăierii<br />
firului la curăţitor şi individualizarea defectelor detectate pe grupe: îngroşări scurte, S; îngroşări<br />
lungi, L; subţieri, T; tăieri suplimentare, A – permite interpretări tehnologice (fig. IX.7.46):<br />
– frecvenţa ruperilor de fire dă indicaţii asupra variaţiei rezistenţei la tracţiune a acestora<br />
şi se corelează cu tensiunea de bobinare şi reglarea dispozitivelor de tensionare;<br />
– frecvenţa tăierilor adiţionale se corelează cu caracteristicile de aspect;<br />
– frecvenţa îngroşărilor şi subţierilor lungi nu influenţează frecvenţa nodurilor;<br />
– frecvenţa îngroşărilor şi subţierilor lungi influenţează calitatea ţesăturii;<br />
– firele pentru tricotaje necesită eliminarea defectelor A; B.<br />
Sistemul Uster Conedata asigură statistic prin lungimea testată informaţii privind:<br />
frecvenţa defectelor în firul epurat; frecvenţa nodurilor în fir. Pe baza acestor informaţii s-au<br />
elaborat standarde statistice (fig. IX.7.47).<br />
Fig. IX.7.46. Reprezentarea schematică a frecvenţei şi cauzelor<br />
nodurilor la fire pentru ţesături şi tricoturi.<br />
Observaţii:<br />
Uster Cone Expert (fig. IX. 7.48) prezintă următoarele facilităţi:<br />
– capacitate de conectare: la 99 de maşini / linie TEXBUS; total 600 de maşini;<br />
– raportul standard cuprinde: setare curăţire fir; limite de alarmă pentru calitate; alarmă de<br />
tăiere; limite ale coeficientului de variaţie în funcţie de masă/pentru poziţii şi grupe de maşini;
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 467<br />
– date de calitate: număr de tăieri absolute /100 km fir; număr defecte fir/virtual; număr<br />
de alarme de calitate; evaluarea statistică a poziţiilor de excepţie;<br />
– protocol standard: raport numeric; diagrame de poziţie; raport Classimat;<br />
– condiţii de lucru: umiditate relativă 65-80 %; temperatură: 15 ....40 o C.<br />
Fig. IX.7.47. Standarde statistice pentru frecvenţa nodurilor în firele epurate.
468<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.48. Uster Cone Expert.<br />
IX.7.5. Sistemul automat de control al firelor Classifault<br />
Principiul clasic al instrumentelor convenţionale care utilizează limite fixe pentru nivelul<br />
de depăşire precum şi pentru lungimea defectului (sistem Uster ) ridică probleme în privinţa<br />
fixării limitelor de curăţire şi a adaptării acestora la particularităţile dimensionale ale<br />
defectelor, determinate de materia primă şi de sistemele de filare utilizate. Deoarece defectul se<br />
percepe ca variaţie de masă, sistemul de clasificare nu permite identificarea precisă a<br />
dimensiunilor: acelaşi defect poate fi înregistrat la lungimi diferite în funcţie de S, RL şi de<br />
viteza de prelucrare.<br />
Principiul Keisokki raţionalizează stabilirea lungimii optime de curăţire prin utilizarea<br />
histogramei lungimii defectelor şi permite încadrarea precisă a defectelor în clase de lungime şi<br />
grosime, cu excepţia îngroşărilor scurte, S.<br />
Acest sistem determină frecvenţa şi lungimea defectelor ce depăşesc limita de control /<br />
clasa de grosime, trasează histograma şi calculează lungimea medie a defectelor din clasa de<br />
grosime. În felul acesta devin perceptibile toate particularităţile dimensionale ale defectelor, iar<br />
limita de epurare se poate stabili riguros.<br />
Principiul se aplică în cadrul sistemului de măsurare prevăzut în acest scop cu o unitate<br />
de calcul performantă şi permite optimizarea utilizării curăţitoarelor de fire, care asigură<br />
eficienţa bobinării, calitatea şi prelucrabilitatea firelor din fibre.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 469<br />
IX.7.5.1. Histograma defectelor de fir<br />
Sistemul de clasificare a defectelor de fir Classifault CFT-II stabileşte histograma<br />
lungimii defectelor de fir dintr-o anumită categorie de grosime.În acest scop, semnalul de<br />
măsurare constituit dintr-o succesiune de impulsuri se analizează sub următoarele aspecte:<br />
– amplitudine, prin care se stabileşte clasa de grosime a defectelor; clasa de grosime este<br />
delimitată de canalul de triggerare prin care trece semnalul;<br />
– durata depăşirii, prin care se stabileşte lungimea fiecărui defect detectat (integrarea<br />
impulsurilor rezultate la triggerare);<br />
– înregistrarea numărului de defecte din fiecare clasă de lungime – histograma.<br />
Caracterizarea histogramei. Histograma lungimii defectelor ce depăşesc o limită de<br />
control impusă poate fi analizată şi caracterizată în funcţie de DR [%], lungimea pe care se<br />
repartizează acestea, exprimată în procente din lungimea totală analizată. Considerând<br />
defectele ca abateri faţă de valoarea nominală a densităţii liniare a produsului testat, se acceptă<br />
repartiţia normală a depăşirilor, de unde rezultă lungimea totală [%], ca:<br />
2<br />
mmax 1 m<br />
− ⋅<br />
2 2<br />
CV<br />
1<br />
DR+ =<br />
e d m;<br />
CV 2π<br />
∫ (IX.7.1)<br />
α<br />
α<br />
2<br />
1 m<br />
− ⋅<br />
2 2<br />
CV<br />
1<br />
DR− e d m,<br />
CV 2<br />
=<br />
π ∫ (IX.7.2)<br />
unde: m este abaterea faţă de valoarea nominală; mmax – abaterea maximă; CV – coeficientul de<br />
variaţie; α – limita de control pentru densitate liniară.<br />
Defectele de fir se repartizează exponenţial în raport cu lungimea (fig. IX.7.49), deci<br />
densitatea de probabilitate a defectului l dintr-o anumită clasă de grosime este:<br />
N ⎜−⎟ ⎝ DR ⎠<br />
f() l α = e ,<br />
(IX.7.3)<br />
DR<br />
unde: N este numărul total de defecte l, pe unitatea de lungime; DR – lungimea [%] defectelor<br />
l.<br />
Deoarece numărul total de defecte din unitatea de lungime a firului este N, se poate<br />
determina numărul de defecte de lungime l:<br />
mmin<br />
⎛ N ⎞<br />
l<br />
n(l) = N·f(l), (IX.7.4)<br />
unde n(l) este numărul de defecte l din unitatea de lungime a firului testat.<br />
Din reprezentarea grafică executată sub forma histogramei, rezultă:<br />
– ordonata redă numărul de defecte repartizat pe lungimea testată (10 5 m), iar abscisa,<br />
lungimea defectului;<br />
– raportul DR/N are semnificaţia lungimii medii a defectului / dreapta de gradient, în<br />
scară logaritmică;<br />
– dreapta intersectează abscisa la l = A, care reprezintă lungimea optimă de curăţire a<br />
firului testat, LC.
470<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Lungimea optimă de curăţire, LC, reprezintă valoarea maximă a lungimii defectelor<br />
detectate în clasa de grosime constituind echivalentul lungimii de referinţă, RL, utilizată de<br />
sistemele Uster.<br />
Fig. IX.7.49. Histograma lungimii defectelor de fir.<br />
Clasificarea proceselor în funcţie de histograma lungimii defectelor de fir. Eficienţa<br />
sistemului de curăţire a firelor este determinată de relaţia dintre lungimea de epurare, LE, şi<br />
lungimea optimă de curăţire, LC; dacă:<br />
– LE < LC, detectarea se extinde asupra imperfecţiunilor şi defectelor periodice ale<br />
firului;<br />
– LE > LC, detectarea nu include defectele cu l < LC.<br />
Aplicarea acestui principiu permite clasificarea proceselor tehnologice din filatură<br />
(fig. IX.7.50) în:<br />
– procese tehnologice normale, caracterizate prin LC (dreapta A);<br />
– procese tehnologice normale, caracterizate prin valori mai mari ale N, numărul total<br />
de defecte şi ale LC determinate de creşterea variaţiei secţionale (dreapta B);<br />
– procese tehnologice cu prefilare şi filare realizate în mod necorespunzător; în acest<br />
caz, deşi numărul total al defectelor scade, LC creşte (dreapta C);<br />
– procese tehnologice în cadrul cărora există defecte periodice induse în fazele<br />
tehnologice de filare; de prefilare.<br />
Raportul DR / N creşte, fără să crească numărul total al defectelor şi, dacă sursa nu este<br />
identificată, curăţirea se face cu randament redus, fără efecte deosebite asupra calităţii firelor<br />
(fig. IX.7.51). Folosirea lungimii optime de curăţire ca limită de control stabileşte noi<br />
coordonate pentru procesul de curăţire al firelor, în cadrul căruia se pot stabili dominantele<br />
defectelor de fir.<br />
Sistemul permite interpretări tehnologice asupra procesului din filatură şi asupra<br />
reglajelor ce se impun în cadrul operaţiei de bobinare.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 471<br />
Fig. IX.7.50. Clasificarea proceselor tehnologice în funcţie de histograma<br />
lungimii defectelor de fir.<br />
Fig. IX.7.51. Tipuri de histograme obţinute la analiza defectelor de fir.<br />
Histograma lungimii defectelor prezintă o extindere pronunţată pe direcţia abscisei,<br />
conturând un maxim cu semnificaţia prezenţei defectelor periodice, de natură mecanică<br />
(fig. IX.7.52).<br />
În acest caz, DR/N creşte, la N staţionar; epurarea defectelor periodice este imposibilă,<br />
histograma permite o localizare aproximativă a sursei perturbatoare.<br />
Confirmarea prin spectrogramă permite eliminarea defectului şi îmbunătăţirea procesului<br />
de curăţire.
472<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.52. Histograma lungimii defectelor la fir cu defecte periodice.<br />
IX.7.5.2. Structura sistemului Keisokki CFT-II<br />
Sistemul Keisokki CFT-II cuprinde (fig. IX.7.53): unităţi de măsurare de tip capacitiv;<br />
sistem de clasificare; unitate de calcul; terminale: videomonitor; imprimantă; elemente de<br />
conexiune.<br />
Unităţile de măsurare Keisokki se produc în variante constructive utilizabile la curăţirea<br />
oricărei categorii de fire din fibre, cu conţinut de fibre metalice, vopsite cu coloranţi<br />
conductivi; seria se alege în funcţie de fineţea firului prelucrat (fig. IX.7.54).<br />
Fig. IX.7.53. Structura sistemului<br />
Keisokki CFT-II.<br />
Tip GRM Tip GRA Tip GRE<br />
Fig. IX.7.54. Unităţi de măsurare<br />
Keisokki.<br />
Unităţile de măsurare se conectează în sistem, prin intermediul unităţilor de control/<br />
CB 84, CB 36, unde cifra indică numărul maxim de celule de măsură controlate; conectarea se<br />
realizează printr-un reglaj unic al sensibilităţii, cu o toleranţă de ±15%, orice abatere fiind<br />
sesizată prin sistemul de alarmă (tabelul IX.7.7).<br />
Observaţii:<br />
1. Domeniul de utilizare al celulelor (unităţilor de măsură) depinde de material.<br />
2. Sistemul Keisokki permite evidenţierea şi diferenţierea netă a imperfecţiunilor firelor<br />
de defecte (nivelurile de control –90...+95%, pentru subţieri, T, şi îngroşări, L).<br />
3. Reglarea sistemului este deosebit de flexibilă şi permite efectuarea unor teste adaptate<br />
la particularităţile structurale şi de compoziţie ale firului.
Domeniu/Nm<br />
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 473<br />
Combinaţii unitate de măsură-amplificator<br />
Tabelul IX.7.7<br />
Unitate de măsurare Amplificator<br />
Tip Cod Tip Cod<br />
F F 238-1000 0-2 C 237-1000 0-3<br />
C C 238-2000 0-2 C 237-1000 0-3<br />
W W2 4 238-3000 0-2 C 237-1000 0-3<br />
W1 W3 0 238-4000 0-2 W1 237-2000 0-3<br />
W2 W3 0 238-4000 0-2 W2 237-2000 0-3<br />
Epurarea firelor se realizează în conformitate cu clasificarea bidimensională, proprie<br />
sistemului de detectare a defectelor (fig. IX.7.55) /similară, evident, clasificării Uster Classimat,<br />
stabilindu-se limitele de control, în funcţie de cerinţele tehnologice impuse firului prelucrat<br />
(fig. IX.7.56, tabelul IX.7.8).<br />
Tabelul IX.7.8<br />
Performanţe de măsurare la utilizarea CFT II<br />
Fineţea nominală şi compoziţia fibroasă a firului<br />
Lungimea de clasificare: 5 grupe de clasificare: defecte: S, L, T şi imperfecţiuni<br />
● 4 niveluri pentru defecte S<br />
● 4 niveluri pentru defectele L; T<br />
În intervalul 0,1-25,5 cm/pas 0,1 cm;<br />
În intervalul 1-255 cm/pas 1 cm;<br />
Nivelul depăşirii: 2 grupe de clasificare: pentru L, T<br />
● 2 niveluri pentru îngroşări, L:<br />
● 2 niveluri pentru subţieri, T:<br />
● 4 niveluri fixe pentru îngroşările scurte: S<br />
(+95 / +5%) pas 5%<br />
(0 / –5%) pas 5%<br />
(+400; +250; +150; +100)<br />
Viteza de bobinare: Se stabileşte în unitatea de control a CFT II<br />
Se recomandă: stabilirea reglajelor la limita inferioară, pentru fiecare grupă<br />
Fig. IX.7.55. Sistemul de clasificare a defectelor Keisokki-CFT.
474<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.56. Limite de curăţire Keisokki-CFT.<br />
Procesul de curăţire se finalizează prin redactarea rapoartelor analitice (fig. IX.7.57), a<br />
rapoartelor de sinteză (fig. IX.7.59), care cuprind: clasificarea defectelor detectate (în limitele<br />
de reglaj stabilite), numărul de defecte epurate pentru fiecare canal de analiză, lungimea optimă<br />
de curăţire (pentru fiecare categorie de defecte detectatate) şi prin rapoartele analitice,<br />
corespunzătoare histogramelor (fig. IX.7.58,a, b).<br />
Fig. IX.7.57. Rapoarte analitice CFT-II.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 475<br />
a<br />
b<br />
Fig. IX.7.58. Histogramele lungimii defectelor de fir – protocol de încercare (a);<br />
histogramele lungimii defectelor de fir – protocol de încercare (b).
476<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.59. Raport de sinteză.<br />
IX.7.6. Sistemul Uster Polyguard<br />
Sistemul Uster Polyguard pentru asigurarea şi monitorizarea calităţii firelor OE rotor<br />
constituie un echivalent al sistemului Uster Automatic (utilizat în curăţirea firelor clasice).<br />
Uster Polyguard are o construcţie modulară (fig. IX.7.60):<br />
– unitatea de măsurare electronocapacitivă (deserveşte o unitate de filare);<br />
– unitatea de evaluare (deserveşte 6-20 unităţi de filare) care prelucrează semnalul de<br />
măsurare şi clasifică defectele de fir, transmite informaţii la unitatea centrală, preia comenzi,<br />
de la unitatea centrală – de continuare / întrerupere a alimentării, a funcţionării unităţii de<br />
filare, execută comenzi;<br />
– unitatea centrală (deserveşte o maşină de filat OE rotor) asigură tensiunea de<br />
alimentare necesară funcţionării unităţii de măsurare şi unităţii de evaluare, preia şi analizează
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 477<br />
informaţii şi elaborează decizii cu privire la funcţionarea posturilor de lucru/conform<br />
adreselor, stochează şi sistematizează informaţiile, conectează sistemul cu sisteme ierarhic<br />
superioare;<br />
– conexiunile integrează modulele în sistem şi asigură circulaţia în dublu sens a<br />
informaţiilor, ceea ce permite îndeplinirea funcţiilor de bază, pentru fiecare în parte.<br />
Fig. IX.7.60. Structura modulară a sistemului UPG/ asigurarea<br />
şi monitorizarea calităţii firelor OE rotor.<br />
Utilizarea sistemului se realizează prin intermediul unităţii centrale, prevăzută cu o<br />
tastatură de comandă prin intermediul căreia se stabilesc limitele de curăţire corespunzătoare<br />
categoriilor de defecte pentru care sistemul UPG este selectiv.<br />
IX.7.6.1. Structura sistemului Uster Polyguard 5<br />
Sistemul Uster Polyguard 5 monitorizează calitatea firelor filate prin procedeul OE rotor<br />
prin două forme constructive:<br />
– UPG5-R1, integrată în maşina automată Rieter R1;<br />
– UPG5, pentru maşini de filat OE de alte fabricaţii.<br />
Sistemul detectează şapte tipuri de defecte dăunătoare de fire, oferă posibilitatea<br />
determinării individuale a limitelor de curăţire a firelor în funcţie de amplitudinea, lungimea şi<br />
frecvenţa defectelor şi de corecţie automată a Nm.<br />
Uster Polyguard 5 previne creşterea treptată a frecvenţei defectelor la fiecare post de<br />
filare şi permite instituirea procedeelor specifice de întreţinere ale maşinilor automate; posturile<br />
de filare care produc un număr excesiv de defecte sunt blocate şi evidenţiate prin sistemul de<br />
alarmă, fiind deservite operativ de unitatea de legare automată; posturile de filare blocate sunt<br />
indicate optic, individual şi afişate pe display.<br />
Sistemul Uster Polyguard (fig. IX.7.60), are o structură modulară şi conţine:<br />
– unităţi de măsurare, corespunzătoare posturilor de filare;<br />
– unităţi de evaluare, ce preiau semnalul de la cel mult 20 de unităţi de măsurare;<br />
– unităţi centrale de comandă, pentru fiecare maşină.
478<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Unitatea de măsurare este construită pe principiul electronocapacitiv, fiind dimensionată<br />
în raport cu caracteristicile constructive ale maşinii de filat cu rotor. Ea poate fi realizată în<br />
versiunile MK-C15-21 (cu ajutorul căreia se controlează fire OE rotor cu Nm12-120) şi<br />
MK-C20-21(cu ajutorul căreia se controlează fire OE, rotor cu Nm 6-60); în ambele cazuri<br />
sunt posibile restricţii la gama de fineţe, care se datorează naturii fibrelor prelucrate.<br />
Reglajele se asigură pe canalele de analiză ale semnalului, corespunzătoare celor şapte<br />
categorii de defecte, să se obţină detecţia, în condiţiile din tabelul IX.7.9.<br />
Reglajul unităţii de măsură a sistemului Uster Polyguard 5<br />
Tabelul IX.7.9<br />
Canalul N S L T MO* C P<br />
Tip defect Îngroşare<br />
foarte scurtă<br />
Îngroşare<br />
scurtă<br />
Îngroşare<br />
lungă<br />
Subţiere Moire Variaţii<br />
de Nm<br />
Dublări<br />
Sensibilitate, % 20-500 70-300 10-100 –10-70 ±50-±300 1,4×S<br />
RL, cm 1 cm 2-10 cm 20 cm-<br />
10 m<br />
20 cm-<br />
10 m<br />
Circumferinţa<br />
rotorului<br />
10-100<br />
m<br />
2-10 cm<br />
Observaţii:<br />
1. Efectul Moire se manifestă printr-o succesiune de îngroşări şi subţieri, ce alternează<br />
pe segmente de fir mai lungi de 2 m; fiecare unitate de măsurare este prevăzută cu posibilitatea<br />
de reglare automată a canalului Moire, şi de reglare automată a canalului C.<br />
2. Unitatea de măsură asigură funcţia de avertizare-alarmă „triggerată” de unitatea<br />
centrală, iar semnalizarea se produce atât la unităţile de măsură Uster Polyguard cât şi la<br />
interfaţa de utilizare BOB.<br />
3. Funcţia de avertizare este activată pentru disfuncţionalităţi: datele achiziţionate de la<br />
fiecare post de lucru controlat sunt transmise unităţii centrale prin interfaţa BOB sau<br />
sistemului Uster Rotordata 200.<br />
4. Întreţinerea unităţilor de măsurare este o problemă deosebit de importantă şi se<br />
execută prin curăţire periodică/acest lucru fiind impus de principiul de măsurare capacitiv; se<br />
execută de asemenea verificări periodice ale traseului de fir, ale sensibilităţii unităţilor de<br />
măsură şi ale transmisiei informaţiilor la unitatea de evaluare; este permisă înlocuirea oricărui<br />
modul al instalaţiei, fără calibrare.<br />
5. Utilizarea instalaţiei Uster Polyguard impune menţinerea parametrilor de climat în<br />
limitele de: temperatură de T = +4...+40 o C; umiditate relativă a aerului de φmax = 80%.<br />
Unitatea de evaluare, serveşte amplificării semnalelor pentru canalele de detectare a<br />
celor şapte categorii de defecte menţionate; unitatea conţine un procesor de semnal pentru<br />
monitorizarea şi evaluarea semnalelor firului, simultan, pentru cele 20 de unităţi de filare.<br />
Unitatea centrală de comandă conţine interfaţa de comunicare care asigură prin hard<br />
transmisia informaţiilor între unitatea de evaluare şi unitatea centrală şi o unitate de memorie<br />
EPROM, care furnizează softul pentru controlul monitorizării firului. Unitatea de comandă<br />
controlează tensiunea de alimentare pentru toate unităţile de măsură şi unităţile de evaluare şi<br />
conectează sistemul Uster Polyguard cu sistemele superioare Uster Rotor Data şi Uster<br />
Milldata. Informaţiile referitoare la unităţile de filare sunt stocate în unitatea de comandă şi pot<br />
fi apelate prin tastatura de comandă şi vizualizate pe display; tot prin intermediul tastaturii se<br />
apelează comenzile de reglare ale sistemului de control.<br />
Avantajele sistemului Uster Polyguard 5:<br />
– reprezintă un sistem pentru asigurarea calităţii firelor OE rotor;
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 479<br />
– reprezintă un sistem bazat pe măsurare obiectivă, stabil pentru un milion de unităţi<br />
de măsurare;<br />
– permite diferenţierea a şapte categorii de defecte de fire;<br />
– este prevăzut cu funcţii de alarmă şi blocare a unităţilor cu funcţionare defectuoasă;<br />
– asigură permanenta monitorizare a tensiunii de alimentare şi a elementelor de reglaj,<br />
pentru fiecare unitate de măsurare;<br />
– permite o deservire uşoară şi conectarea cu sistemul Uster Rotordata.<br />
Uster Polyguard 5R-1-Q-Pack. Constituie un sistem de control on-line care asigură<br />
monitorizarea calităţii firelor OE rotor şi este aplicat în operaţia de curăţire a firelor.<br />
Sistemul asigură calitatea formatelor cu fire OE prin determinarea unor caracteristici de<br />
calitate pentru fiecare poziţie de filare; detectează on-line posturile de lucru care se abat de la<br />
limitele de control ale caracteristicilor de calitate, utilizează sisteme de avertizare şi furnizează<br />
informaţii semnificative statistic asupra caracteristicilor de calitate ale firelor controlate:<br />
– determinarea caracteristicilor de calitate în regim on-line reduce considerabil volumul<br />
determinărilor de laborator;<br />
– utilizarea sistemului este realizată prin interfaţa BOB, prin care se conectează maşina<br />
şi posturile individuale de lucru cu unitatea centrală;<br />
– sistemul UPG Q-Pack se poate conecta cu sistemul superior Uster Rotordata 200;<br />
– caracteristici de calitate determinate; domenii de reglare: coeficientul de variaţie,<br />
CV(CVm [%]-UPG); curba varianţă - lungime; spectrograma; frecvenţa imperfecţiunilor<br />
(IP-UPG); clasificarea defectelor (CMT-UPG).<br />
Pentru a asigura statistic valorile sau testele efectuate, se impune analiza unor lungimi<br />
determinate de fir.<br />
Tabelul IX.7.10<br />
Condiţii metrologice la determinarea on-line a caracteristicilor<br />
de calitate ale firelor OE rotor<br />
Spectrograma<br />
Lungimea de testare, m 40 160 640 1280<br />
λ min 2 2 2 2<br />
λ max 5 20 80 160<br />
CV-UPG, IP-UPG: 100-1000 m în intervale de 100 m<br />
CMT-UPG: 50; 100; 200; 500; 1000 km<br />
Determinarea CVm-UPG şi CMT-UPG se face continuu, la fiecare post de filare; IP-UPG<br />
şi spectrograma sunt determinate ciclic, de la o poziţie la alta, în cadrul unei unităţi de evaluare.<br />
Determinarea imperfecţiunilor IP-UPG se realizează în condiţiile de reglaj, conform<br />
tabelului IX.7.11. Reglajul se efectuează pe unitatea de control.<br />
Determinarea imperfecţiunilor IP-UPG<br />
Tipul defectului Niveluri de sensibilitate, %<br />
Tabelul IX.7.11<br />
Subţieri –30 –40 –50 –60<br />
Îngroşări 35 50 70 100<br />
Nopeuri 140 200 280 400
480<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Evaluarea caracteristicilor de calitate în sistem de analize on-line conduce la avantajul<br />
unor decizii prompte pentru corectarea procesului tehnologic.<br />
Sistemul Q-Pack realizează curăţirea virtuală, care detectează defectele pe baza<br />
principiilor de curăţire, înregistrează frecvenţa defectelor, dar nu le elimină.Curăţirea virtuală<br />
reprezintă o modalitate de a optimiza limitele de curăţire, limitele de control şi avertizare<br />
pentru caracteristicile de calitate în analiză şi furnizează informaţii asupra frecvenţei<br />
defectelor de fir. Curăţirea virtuală se derulează pe canalele N, S, L, T reglate în limitele<br />
valorilor de reglaj, indicate pentru controlul activ.<br />
Sistemul Q-Pack realizează funcţia de avertizare şi alarmă, activată la:<br />
– alarma absolută: depăşirea limitei de control pentru CVm pe maşină,<br />
CVm max/CVm min, limite: 0-50%;<br />
– alarma relativă: încadrarea în aceleaşi limite pentru raportul dintre CVm, med – valoarea<br />
medie a maşinii şi cea corespunzătoare unei poziţii de filare;<br />
– spectrograma de alarmă;<br />
– alarmă la depăşirea limitelor de control pentru imperfecţiuni (pentru fiecare grupă în<br />
parte);<br />
– alarma de calitate indică devierea unei unităţi de filare de la valorile admise; alarmele<br />
de calitate sunt înregistrate şi prelucrate în unitatea centrală, iar posturile de filare cu<br />
funcţionare defectuoasă sunt înregistrate, oprite sau blocate.<br />
Avantajele sistemului Uster Polyguard 5Q-Pack:<br />
– extinde posibilităţile sistemului Uster Polyguard 5 de monitorizare a firului OE rotor<br />
prin control on-line asupra principalelor caracteristici de calitate, pentru care se impun limite<br />
de acceptare, a căror depăşire determină blocarea unităţii defective; aplică criteriul de control<br />
pentru fiecare unitate de filare, garantând astfel omogenitatea lotului de fire;<br />
– limitele de control se stabilesc prin aplicarea principiului de curăţire virtuală;<br />
– se controlează on-line variaţia densităţii liniare a firelor produse;<br />
– se monitorizează on-line fiecare unitate de filare sub aspectul CVm [%];<br />
– clasificarea on-line a defectelor de fir; aplicarea alarmei selective;<br />
– datele achiziţionate sunt asigurate statistic pe baza unei lungimi de analiză adecvate;<br />
– raţionalizarea regimului de întreţinere al utilajului.<br />
Sistemul Uster Rotordata 200. Este un sistem de monitorizare sistematică a filării cu<br />
rotor, capabil să sistematizeze şi să sintetizeze volumul de informaţii realizat prin UPG5,<br />
UPG5-QPack. Centralizarea şi sistematizarea informaţiilor înlesnesc şi fundamentează deciziile<br />
tehnologice şi manageriale; permite evaluarea producţiei şi a calităţii firelor prin documente<br />
specifice: rapoarte de producţie; rapoarte de calitate care sunt însoţite de reprezentări grafice<br />
adecvate; se asigură optimizarea calităţii firelor în contextul reducerii costurilor de producţie.<br />
Prezentarea şi prelucrarea informaţiilor. Integrarea sistemului descentralizat Uster<br />
Polyguard de asigurare şi monitorizare a calităţii firelor în sistemul informatic centralizat Uster<br />
Rotordata/Uster Cone Expert asigură posibilitatea sistematizării şi prelucrării statistice a<br />
informaţiilor şi prezentării acestora sub formă de rapoarte tabelare sau reprezentări grafice.<br />
Rapoartele se redactează pe termen scurt (la nivel de schimb) sau ocazional şi vizează<br />
productivitatea şi calitatea (la nivel de post de lucru, maşină, articol), sau pe termen lung<br />
(supravegherea procesului de producţie în ansamblu).<br />
Rapoartele de producţie (fig. IX.7.61) conţin date referitoare la producţia realizată:<br />
viteza de filare (m/min); cantitatea de fir produsă [kg]; cantitatea de fir produsă [g/fus·h];<br />
randamentul efectiv – INE [%].<br />
Rapoartele de calitate (fig. IX.7.62) conţin date referitoare la: numărul de ruperi de fire<br />
pe maşină (FBR); numărul întreruperilor generate de condiţiile de calitate(QS/h); numărul<br />
întreruperilor generate de calitate pe cauze (S, L, T şi MO); numărul defectelor alarmante;
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 481<br />
frecvenţa ruperilor de fire; număr de ruperi/1000 rotoare oră; numărul opririlor de scurtă<br />
durată; numărul opririlor de scurtă durată /10 6 m.<br />
Fig. IX.7.61. Raport de producţie Uster Rotordata.<br />
Fig. IX.7.62. Raport de calitate Uster Rotordata.
482<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Prin analiza statistică a datelor Uster Polyguard - Uster Rotordata referitoare la producţia<br />
şi calitatea firelor OE rotor, s-a realizat o imagine de ansamblu asupra producţiei/rotor⋅h şi asupra<br />
frecvenţei ruperilor de fire şi a duratei medii de menţinere a ruperilor la utilizarea acestui<br />
sistem de filare (fig. IX.7.63-IX.7.65).<br />
Producţia specifică a maşinilor OE rotor [g/rotor/h] serveşte comparaţiei cu valoarea<br />
corespunzătoare randamentului de 100%, limitată tehnologic de turaţia rotoarelor; creşterea<br />
gradului de torsionare limitează valoarea randamentului la filare.<br />
Fig. IX.7.63. Producţia specifică<br />
a maşinilor OE rotor.<br />
Fig. IX.7.64. Indicele de frecvenţă al ruperilor<br />
de fire la filarea OE rotor.<br />
Observaţii:<br />
1. Indicele de frecvenţă al ruperilor este de: 75/1000 f × h, indiferent de fineţea firului.<br />
2. Ruperile de fire se repartizează întâmplător la filarea cu rotor /bumbac 100%.<br />
3. Dispersia frecvenţei ruperilor creşte o dată cu fineţea firelor produse.<br />
4. Frecvenţa ruperilor poate fi influenţată de materia primă, gradul de torsionare, viteza<br />
de extragere şi turaţia rotoarelor.<br />
5. Timpul de staţionare mediu al unei unităţi de filare reprezintă aproximativ 50% din<br />
timpul de rond, la deservirea manuală; dotarea maşinilor OE rotor cu instalaţii automate pentru<br />
remedierea ruperilor a redus considerabil timpii de staţionare.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 483<br />
Fig. IX.7.65. Durata medie de menţinere<br />
a unei ruperi de fir la filarea OE rotor.<br />
IX.7.6.2. Condiţii metrologice specifice la utilizarea sistemului<br />
Uster Polyguard<br />
Utilizarea sistemului electronocapacitiv de curăţire a firelor OE rotor Uster Polyguard<br />
impune particularităţi ale reglajelor, determinate de particularităţile dimensionale ale defectelor;<br />
acestea pot fi încadrate în clasificarea tipodimensională generală a defectelor de fir, cu<br />
următoarele precizări:<br />
Firele OE rotor prezintă defecte de tipul S, L, T:<br />
– defecte de tipul S, L, T sunt comparabile cu categoriile C, D, E, F, G, Uster Classimat;<br />
defectele C, D se compară numai subiectiv cu Grades Classimat; uneori, aceste defecte sunt<br />
supărătoare şi se impune eliminarea prin curăţire;<br />
– frecvenţa mărită a îngroşărilor este dăunătoare pentru aspectul ţesăturilor; aceste<br />
defecte pot avea secţiunea de 2-3 ori mai mare decât a firului normal şi, de obicei, mai scurte<br />
decât diametrul rotorului (< 15 cm); în structura ţesăturii se regăsesc, deoarece acestea nu<br />
constituie neapărat porţiuni slabe. Cauzele îngroşărilor sunt: insuficienta individualizare a<br />
fibrelor la cilindrii desfibratori (garnitura uzată, deteriorată; calitatea necorespunzătoare a<br />
benzilor alimentate; conţinutul de fibre scurte sau materialul fibros utilizat);<br />
– subţierile sunt foarte vizibile în tricot (fig. IX.7.66) , deoarece depăşesc lungimea<br />
raportului de legătură; asemenea defecte pot avea jumătate din secţiunea firului normal şi<br />
depăşesc de cele mai multe ori lungimea, de cel puţin 60 cm;
484<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
– subţierile sunt mai frecvente la firele din amestecuri de fibre, fiind generate de<br />
aglomerări (amestecare insuficientă) sau de abateri de la valoarea fineţii benzii alimentate;<br />
subţierile pot fi generate şi prin legări incorecte sau prin laminajele false la alimentarea<br />
benzii;<br />
– îngroşările scurte sunt foarte vizibile în ţesătură, deoarece ele prezintă o abatere mare<br />
de la valoarea nominală a diametrului firului; defectele sunt vizibile chiar şi la catifea, unde<br />
îngroşările scurte ale firului de B deplasează firele de U şi apar pe suprafaţa acesteia.<br />
Fig. IX.7.66.Vizualizarea efectelor defectelor de fir (OE rotor) din categoria S, L, T<br />
asupra calităţii ţesăturilor şi tricoturilor.<br />
Firele OE rotor prezintă defecte particulare, de tip Moire. Defectele de tip Moire se<br />
manifestă ca succesiune de îngroşări şi subţieri periodice cu lungimea de undă fundamentală<br />
egală cu circumferinţa rotorului. Această categorie de defecte este o consecinţă a<br />
dezechilibrării rotorului la acumularea în canelură a microparticulelor (praf, avivaj), ce<br />
perturbă procesul de formare al firului printr-o succesiune de impulsuri (unilaterale, bilaterale)<br />
apărute prin vibraţia rotorului (fig. IX.7.67). Deoarece semnalul prezintă armonice de frecvenţă<br />
ridicată, numărul de defecte care poate fi observat pe o anumită lungime de fir poate fi foarte<br />
mare.<br />
Firele OE rotor prezintă defecte particulare de tip lanţuri de defecte. Lanţurile de<br />
defecte (S, L, T şi /sau defecte Moire) sunt generate de o unitate de filare care nu funcţionează<br />
corespunzător; apariţia acestei categorii de defecte se datoreşte uzurii şi vibraţiei rotorului şi<br />
impune întreruperea funcţionării postului de lucru.<br />
Lanţurile de defecte se caracterizează dimensional identic cu îngroşările şi subţierile,<br />
particularizându-se prin concentrarea pe o anumită lungime de fir şi repetarea la intervale<br />
egale, cu lungimi de ordinul metrilor sau kilometrilor; aceste defecte sunt o consecinţă a<br />
aglomerării de impurităţi sau scame, pe organele de alimentare-defibrare din unitatea de filare.<br />
Lanţurile de defecte în care alternează îngroşări şi subţieri pot produce un efect Moire, ascendent<br />
sau descendent (fig. IX.7.68). Asemenea defecte sunt generate de blocarea intermitentă, scurtă,<br />
a rotorului, care se eliberează la antrenarea acumulărilor în firul format; în cazul în care defectul<br />
se repetă, unitatea de filare trebuie scoasă din funcţiune pentru a se putea analiza şi elimina cauza.<br />
Fire OE rotor cu legări necorespunzătoare. Legările necorespunzătoare sunt frecvente<br />
la utilizarea maşinilor OE-rotor cu grad redus de automatizare şi influenţează negativ aspectul<br />
produselor realizate din fire; ele se identifică vizual, având aceeaşi lungime cu circumferinţa<br />
rotorului, 110-200 mm, şi o creştere a secţiunii transversale de peste 125% faţă de valoarea<br />
nominală; aceste defecte creează probleme în etapele de prelucrare a firelor, deoarece rezistenţa<br />
la rupere scade cu până la 40% faţă de valoarea medie.<br />
Dificultăţi de prelucrare determinate de defecte. Prezenţa defectelor firelor rotor<br />
generează ruperi în fazele tehnologice de bobinare, urzire, ţesere; ruperile/staţionările produse<br />
în aceste procese cresc costul fabricaţiei.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 485<br />
Fig. IX.7.67. Diagrama şi spectrogramele unui fir OE rotor<br />
cu defecte Moire.
486<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.68. Efectele producerii defectului Moire în ţesătură şi tricot.<br />
Pentru 100 de maşini de ţesut, fir Nm 34, la o frecvenţă a ruperilor de 0,7-2/1000 km,<br />
apar costuri suplimentare de 30 000FE; din analiza frecvenţei şi cauzelor ruperilor de fire, în<br />
procesul de prelucrare rezultă că 50% sunt determinate de modul de realizare al firului.<br />
Datorită implicaţiilor asupra randamentelor utilajelor şi a costului produselor, un fir este<br />
considerat acceptabil dacă, în procesul de urzire, se înregistrează cel mult o rupere la prelucrarea<br />
lungimii de 1000km fir/bumbac, 100%, Nm 34 (tabelul IX.7.12). Pentru fire mai fine decât Nm 50,<br />
sunt permise limite de frecvenţă ale ruperilor mai ridicate, până la două ruperi pe 1000 km fir.<br />
Tabelul IX.7.12<br />
Frecvenţa şi cauzele ruperilor la urzirea fir Nm34, bumbac 100%<br />
Nr./1000 km fir Filatură<br />
Construcţia<br />
bobinei<br />
Transport,<br />
fixare rastel<br />
Alte cauze<br />
2 40% 20% 30% 10%<br />
1 50% 25% 15% 10<br />
0,7 60% 15% 15% 10<br />
Ruperile produse la urzire nu sunt întotdeauna cauzate de subţierile sau îngroşările<br />
lungi; cu toate acestea, supravegherea calităţii firelor prin intermediul sistemului aduce o<br />
îmbunătăţire a prelucrabilităţii.<br />
Condiţii asemănătoare s-au constatat şi la procesul de ţesere, la care frecvenţa ridicată a<br />
ruperilor de fire la maşina de ţesut (costuri de aproximativ 0,5 FE / rupere) sunt generate de<br />
calitatea filării şi în special de frecvenţa imperfecţiunilor şi a defectelor de fire.<br />
IX.7.6.3. Stabilirea reglajelor optime ale sistemului Uster Polyguard<br />
Prin studii comparative efectuate asupra frecvenţei şi tipologiei defectelor la fire filate<br />
prin sisteme clasice şi cu rotor s-a ajuns la următoarele concluzii:<br />
– firele OE rotor au mai puţine defecte decât firele clasice, sau nu prezintă defecte;<br />
– defectele se concentrează pe anumite bobine, în cadrul cărora pot să apară grupate sau<br />
răspândite, în toată masa bobinei.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 487<br />
Tipologia şi frecvenţa defectelor depind de:<br />
– tipul maşinii şi gradul de automatizare al acesteia;<br />
– starea maşinii şi gradul de uzură al unor organe de lucru;<br />
– calitatea benzilor alimentate;<br />
– condiţiile de microclimat.<br />
Firele filate prin procedeul OE prezintă mult mai puţine defecte decât firele filate prin<br />
procedeul clasic. Defectele detectate trebuie eliminate înainte de a provoca dificultăţi în<br />
procesele de prelucrare (creşterea frecvenţei ruperilor); defectele afectează aspectul suprafeţei<br />
produsului finit.<br />
Reglajele optime ale sistemului Uster Polyguard se stabilesc pentru fiecare categorie<br />
dimensională, în context cu destinaţia tehnologică (influenţa asupra calităţii produsului;<br />
influenţa asupra prelucrabilităţii firelor) la nivelul traseului de prelucrare a semnalului (canal).<br />
Reglajele se stabilesc în funcţie de dimensiunile defectelor reflectate în semnal: abaterea de la<br />
valoarea nominală a densităţii liniare / amplitudine şi lungime / durata depăşirii.<br />
Alegerea defectelor S, L,care trebuie eliminate, se face cu ajutorul curbei translator<br />
(fig. IX.7.69), cu care se stabileşte nivelul de curăţire pe Grades Classimat:<br />
– defectele (S, L) firelor OE se compară în mod subiectiv cu Grades Classimat; pentru<br />
reglajul: SS =150%, RL = 3,3 cm; SL = 50%, RL = 170 cm, toate defectele din Grades Classimat<br />
plasate deasupra curbei se pot elimina prin curăţire;<br />
– defectele (T) firelor OE corespunzătoare grupei I2 Grades Classimat se elimină cu<br />
reglajul ST = –50%, RL = 170 cm 2 (toate defectele plasate deasupra curbei rămân în fir).<br />
Deoarece la măsurarea electronocapacitivă lungimea de baleiere/secţionare este<br />
dependentă de viteza de efectuare a testului, reglajul S, RL se face în concordanţă cu viteza de<br />
filare (în cazul curăţitorului UPG), egală cu viteza de testare (tabelul IX.7.13).<br />
Lungimea<br />
de referinţă,<br />
în cm<br />
Sensibilitate<br />
Corelarea reglajului cu viteza de filare<br />
Tabelul IX.7.13<br />
Reglajul Viteza, m/min<br />
Canalul 100 110 120 130 140 150<br />
S 3 3,3 3,7 4 4,3 4,7 5<br />
L, T 150 170 180 200 220 230 250<br />
S 180 170 170 160 150 140 140<br />
L 70 70 70 65 60 60 60<br />
T –50 –50 –50 –45 –40 –40 –40<br />
Mo 150 150 150 150 150 150 150<br />
Defectele H şi I (subţieri lungi), sunt comparabile cu Grades Classimat şi pot fi eliminate<br />
în totalitate cu reglajul 20%; cu acest reglaj se percep subţierile determinate de variaţia de<br />
fineţe a benzilor alimentate, defectele de legare a benzilor, benzile duble sau laminajele false.<br />
Defectul Moire este un defect periodic de lungime de undă mică (1/n din circumferinţa<br />
rotorului, cu n = 1; 2; ...); dacă pentru o depăşire de +50% un defect S are frecvenţa de 5 / 10 m<br />
fir, defectul Moire poate avea frecvenţa de 100 /10 m fir.<br />
Detectarea defectelor de lungime de undă redusă impune reducerea sensibilităţii prin<br />
utilizarea unui factor de amplificare redus; deoarece defectul este perceput global ca variaţie de<br />
masă, în felul acesta lungimea se amplifică favorabil pentru percepţie; apariţia defectului Moire<br />
poate fi redată prin diagramă (fig. IX.7.70).
488<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.69. Utilizarea curbei translator pentru stabilirea nivelului<br />
de curăţire la fire OE.<br />
Fig. IX.7.70. Diagrama Uster a firului OE rotor cu defecte Moire:<br />
a – 18 defecte/8 m; b – 230 defecte/8 m.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 489<br />
Lanţul de defecte reflectă starea maşinii de filat cu rotor; repetarea acestora impune<br />
scoaterea din funcţiune şi verificarea amănunţită a unităţii de filare (uzură, defecte mecanice).<br />
Deoarece apariţia unui lanţ constituie un defect grav, prin reglajul alarm al defectelor se<br />
urmăreşte obiectivul: reglaj tolerant, admite 5 defecte/1 km fir; reglaj sever, admite<br />
2 defecte/10 km fir; reglaj pentru curăţire totală, 1 defect /10 km fir. Apariţia lanţului de<br />
defecte este semnalizată optic, o dată cu blocarea unităţii de filare; prin LED-ul capului de<br />
măsurare, se realizează identificarea unităţii defecte şi operativitatea repunerii în funcţiune.<br />
În figura IX.7.71, legarea necorespunzătoare este asimilată defectelor L, T; legarea<br />
corespunzătoare trece nestingherită prin fanta curăţitorului de fir; deoarece viteza de filare este<br />
puţin mai mică după legare, canalele L şi T se activează după 2 s de la punerea în funcţiune a<br />
unităţii de filare (pentru reglaj de 180%, S2s este 260%).<br />
Reglajul pentru fineţea firului şi cifra de material. Utilizarea principiului de măsurare<br />
capacitiv impune o deosebită atenţie asupra reglajului de fineţe şi a cifrei de material, deoarece<br />
sunt decisive pentru sensibilitatea canalelor S, L, T (fig. IX.7.71).<br />
Reglajul se face pe baza principiului stabilit pentru unitatea de măsurare a curăţitorului<br />
Uster Automatic; influenţa unei modificări de ±10 % se resimte atât la introducerea firului în<br />
fanta curăţitorului cât şi în regimul normal de funcţionare (tabelul IX.7.14).<br />
Fig. IX.7.71. Sensibilitatea canalului S la două secunde<br />
după pornirea unităţii de filare.<br />
Influenţa modificării de 10% a reglajului MZ asupra sensibilităţii<br />
canalelor S, L, T<br />
MZ –2 –1 Normal 1 2<br />
Tabelul IX.7.14<br />
Canal S L T S L T S L T S L T S L T<br />
Până la 2 s 170 201 235 273 315<br />
După 2 s 120 29 52 125 44 46 150 60 40 178 78 33 210 98 26<br />
Regim 121 52 32 135 54 36 150 60 40 167 67 45 186 74 50
490<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.7.6.4. Caracteristicile de epurare ale firelor OE rotor<br />
Caracteristicile de epurare pentru firele OE rotor (fig. IX.7.72), s-au stabilit pe baza<br />
analizei statistice a rezultatelor experimentale obţinute la curăţirea firelor în diferite condiţii de<br />
reglare: sensibilitate S, lungime de referinţă RL, viteză de filare.<br />
Ca principii generale se pot enunţa:<br />
– reglajul de sensibilitate generează creşterea sau descreşterea numărului de defecte eliminat;<br />
– repartiţia defectelor firelor OE rotor (fire din bumbac cardat, 100%) în funcţie de<br />
criteriul dimensional este, aproximativ: defecte S, 50%, defecte L, 30%; defecte T, 10% şi<br />
defecte Mo, 10%;<br />
– la firele realizate din amestecuri de bumbac-fibre chimice, frecvenţa defectelor scade<br />
cu 30%.<br />
Prin Standardele Statistice Uster, firma Zellweger a stabilit limitele de variaţie ale frecvenţei<br />
defectelor firelor OE rotor, pentru fire din bumbac cardat 100% şi din bumbac în amestec cu fibre<br />
chimice. În funcţie de domeniile de utilizare şi de modul în care frecvenţa defectelor poate afecta<br />
prelucrabiliatatea şi aspectul produsului finit, firma Zellweger prezintă sugestii asupra reglajelor<br />
ce se impun pentru încadrarea în limitele unor valori admise (fig. IX.7.72).<br />
Fig. IX.7.72. Frecvenţa defectelor S, L, T, Mo în funcţie de<br />
reglajul de sensibilitate.<br />
IX.7.7. Uster Optiscan – detectarea corpurilor străine<br />
în agregatul de bataj<br />
Contaminarea bumbacului preindustrializat se produce prin deşeuri de ţesătură, tricot,<br />
hârtie, polipropilenă, piele, resturi de seminţe, fibre defecte, particule grele şi metalice. Uster<br />
Optiscan este un component al agregatului de destrămare-amestecare - curăţire care permite
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 491<br />
detectarea şi eliminarea corpurilor străine la începutul procesului tehnologic deoarece în<br />
această fază este mai eficientă prin:<br />
– examinarea mai atentă a ghemotoacelor în liniile de bataj curente;<br />
– extracţia selectivă a corpurilor străine cu pierderi minime de fibre prelucrabile;<br />
– extracţia automată a particulelor grele în timpul prelucrării;<br />
– extracţia particulelor metalice.<br />
Uster Optiscan elimină corpurile străine prin trei funcţii de extracţie (fig. IX.7.73):<br />
– monitorizarea variaţiei culorii ghemotoacelor de bumbac şi a strălucirii acestora şi<br />
obţinerea semnalului de detectare a corpurilor străine; a particulelor metalice; această funcţie se<br />
exercită prin intermediul unui sistem de detectoare optice inteligente, care analizează<br />
intensitatea componentelor spectrale (R, G, V) şi strălucirea ghemotoacelor / particulelor care<br />
traversează canalul de detecţie;<br />
– comanda prin semnalul de detectare a sistemului pneumatic de alimentare cu aer<br />
comprimat, prevăzut cu valve şi duze poziţionate pe toată lăţimea de lucru a maşinii; această<br />
funcţie asigură eliminarea corpurilor străine, prin acţiunea de separare a unui curent de aer, la<br />
schimbarea direcţiei de deplasare; corpurile străine se separă prin cădere liberă în cutia<br />
colectoare;<br />
– menţinerea concentraţiei de corpuri străine în limitele câmpului de toleranţă prestabilit<br />
(funcţie de avertizare şi alarmă); această funcţie se exercită la depăşirea limitei de control<br />
(funcţie de avertizare şi alarmă);<br />
Observaţii:<br />
1. Rezoluţia sistemului este îmbunătăţită prin dimensiunea redusă a canalului de<br />
detectare/ grosime de 10 mm; la trecerea prin canal, ghemotoacele sunt întinse prin intermediul<br />
unei curele transportoare de individualizare, care se deplasează cu viteza de 150 m/min, şi<br />
răspândite pe toată lăţimea maşinii;<br />
2. Sistemul Uster Optiscan are o capacitate de 600-800 kg/h şi poate fi prevăzut cu un<br />
dispozitiv de adiţional de destrămare preliminară, când dimensiunile ghemotoacelor sunt<br />
nesatisfăcătoare pentru precizia sa de funcţionare (fig. IX.7.73).<br />
IX.7.8. Sistemul Uster R Intelligin<br />
Sistemul Uster R Intelligin a fost proiectat (1994) şi realizat (1998) în scopul monitorizării<br />
şi controlului procesului de egrenare şi constituie rezultatul colaborării firmei Uster cu USDA<br />
şi CRADA.<br />
Prin intermediul sistemului, egrenarea bumbacului se realizează sub controlul parametrilor<br />
determinanţi: umiditatea fibrelor alimentate, conţinutul de impurităţi, culoarea, ceea ce asigură<br />
prelucrarea în condiţii optime şi livrarea la parametrii specificaţi către consumator.<br />
Avantajele asigurate prin utilizarea Uster Intelligin în staţiile de egrenare sunt:<br />
– menajarea calităţii fibrelor de bumbac prin optimizarea procesului de egrenare pe baza<br />
informaţiilor obţinute prin monitorizare (stabilirea/restabilirea numărului de faze de separare a<br />
fibrelor de pe seminţe; oprirea procesului; modificarea traseului materialului în mers);<br />
– optimizarea procesării şi prestabilirea gradului;<br />
– prevenirea suprauscării fibrelor de bumbac (prelucrarea la u = 5,5%);<br />
– raţionalizarea preţurilor la cultivator, în funcţie de calitatea materialului furnizat;<br />
– fundamentarea unui sistem de relaţii cultivator-filator;<br />
– creşterea producţiei şi productivităţii cu minimizarea pierderilor de material fibros;<br />
– reducerea procentului de nopeuri şi fibre scurte din loturile de bumbac livrate din<br />
staţiile de egrenare.
492<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
a<br />
b<br />
Fig. IX.7.73. Principiul Optiscan de detectare a corpurilor străine (a);<br />
Uster Optiscan – amplasarea în agregatul de bataj (b).
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 493<br />
Sistemul de monitorizare şi control al egrenării bumbacului asigură conducerea procesului<br />
de egrenare de la consola principală, care permite vizualizarea continuă a parametrilor de<br />
proces, temperatura în uscător şi activarea valvelor de ocolire pe baza informaţiilor furnizate<br />
de trei senzori complecşi; dirijarea fluxului de material este automatizată/semiautomatizată.<br />
Comanda se realizează prin intermediul unui sistem de calcul performant, prevăzut cu<br />
hard şi soft dedicat; sistemul de calcul permite elaborarea rapoartelor, statisticilor şi analizelor<br />
pe baza cărora se fundamentează optimizarea procesului de egrenare.<br />
Sistemul achiziţionează informaţiile prin intermediul a trei senzori (fig. IX.7.74):<br />
– senzorul 1 plasat în modulul de alimentare;controlează umiditatea, culoarea materialului<br />
alimentat şi temperatura la uscător, stabilind parametrii optimi de prelucrare preliminară;<br />
– senzorul 2 care, determină cei trei parametri după faza de prelucrare preliminară,<br />
raţionalizând parametrii de prelucrare, şi emite semnalul de comandă al valvelor de ocolire, în<br />
funcţie de informaţiile prelucrate;<br />
– senzorul 3 este amplasat înainte de instalaţia de presare / balotare şi controlează<br />
(verifică) parametrii finali pentru fibrele egrenate (U [%]; T [%], culoarea), verificând în acest<br />
fel deciziile de pe parcursul procesului.<br />
Fig. IX.7.74. Sistemul de control Uster R Intelligin.<br />
Observaţii:<br />
La cerere, sistemul este prevăzut cu o staţie de control Micronaire, pentru lucru off-line,<br />
permiţând optimizarea comercializării bumbacului prin raţionalizarea dirijării spre consumatori,<br />
după necesităţi şi condiţiile tehnice de prelucrare proprii acestora.<br />
IX.7.9. Sisteme integrate de control şi analiză a fibrelor<br />
în prelucrarea preliminară tehnologică<br />
Recepţia calitativă a fibrelor de bumbac se realizează în conformitate cu standardele<br />
internaţionale, prin intermediul sistemelor HVI Spinlab; HVI Spectrum, AFIS, capabile să<br />
furnizeze informaţii asupra următoarelor caracteristici şi parametri (tabelul IX.7.15):<br />
IX.7.9.1. Sisteme HVI / HVI Spinlab; HVI Spectrum<br />
HVI/Spinlab şi Spectrum reprezintă sisteme de testare a fibrelor de bumbac, prin metode<br />
de măsurare aplicate asupra mănunchiului de fibre; aceste sisteme au o structura modulară, prin
494<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
care se asigură determinarea lungimii şi a proprietăţilor tensionale, fineţea şi maturitatea,<br />
gradul (în conformitate cu standardele şi clasificarea americană); HVI-Spectrum asigură şi<br />
determinarea umidităţii fibrelor din lotul testat.<br />
Sisteme integrate pentru controlul fibrelor de bumbac<br />
1. USTER-HVI (High – Volume Instruments):Spinlab line; HVI Spectrum<br />
– determinarea caracteristicilor fibrelor de bumbac prin măsurări asupra mănunchiului (tuft)<br />
Caracteristici sub control<br />
Tabelul IX.7.15<br />
Lungime & Rezistenţă Fineţe & Maturitate Culoare & Impurităţi<br />
Fibrograma:<br />
– parametrii de lungime specifici<br />
Diagrama forţă-deformaţie:<br />
– proprietăţile tensionale<br />
Valoarea Micronaire:<br />
– indice sintetic al fineţii<br />
şi maturităţii fibrelor de<br />
bumbac<br />
Gradul:<br />
– culoarea; conţinutul de<br />
impurităţi<br />
2. USTER-AFIS (Advanced Fiber Information System):Zellweger Uster<br />
determinarea parametrilor de calitate ai fibrelor de bumbac prin metode de măsurare individuală<br />
Caracteristici sub control<br />
AFIS- L&.M/Lungime & maturitate AFIS – N AFIS-T/ Impurităţi<br />
Diagrama stapel:<br />
– Parametrii de lungime specifici;<br />
– Fineţea /densitatea liniară a fibrelor<br />
AFIS– L&.D<br />
Nopeuri dimensiuni,<br />
repartiţie, număr<br />
Număr particule/gram<br />
Dimensiunea particulelor<br />
(500 mm)<br />
Repartiţia particulelor; VFM<br />
– diametrul fibrelor – –<br />
Observaţii:<br />
1. Sistemele HVI permit aplicaţii asupra:<br />
– fibrelor de bumbac, în orice formă de prezentare;<br />
– fibrelor chimice, în varianta semiautomatic (exceptând amestecurile de fibre).<br />
2. Deservirea modulelor este asigurată prin instalaţia Fibrosampler pentru pregătirea<br />
probelor.<br />
3. Prelucrarea rezultatelor procesului de măsurare se realizează sub formă statistică şi<br />
grafică prin intermediul sistemului de calcul Spectrum Datamanager (computerul sistemului),<br />
este prevăzut cu soft specializat, şi asigură prelucrarea statistică a rezultatelor măsurării,<br />
vizualizarea şi redactarea unui protocol imprimat.<br />
IX.7.9.1.1. Modulul pentru determinările de lungime şi rezistenţă<br />
Determinarea parametrilor de lungime. Pentru determinările de lungime se utilizează<br />
eşantionul numeric real (vezi fibrograful digital). Determinarea parametrilor de lungime se<br />
realizează pe baza semnalului de măsurare, obţinut prin scanarea pe intervale de 0,1 mm a<br />
penei de fibre / eşantion numeric, pe toată lungimea, de la vârf la bază (principiul baleierii:<br />
electronooptic).<br />
Fiecare valoare a semnalului de măsurare reprezintă aria laterală a fibrelor din eşantion<br />
la o abscisă determinată şi, datorită structurii eşantionului, redă complementul funcţiei de<br />
repartiţie φ () l corespunzătoare frecvenţelor cumulate; prin integrare se obţine funcţia T(l) care
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 495<br />
se reprezintă grafic prin fibrogramă şi se interpretează fizic ca lungimea corespunzătoare unei<br />
anumite frecvenţe (tabelul IX.16).<br />
Fibrograma HVI se interpretează prin determinarea lungimii medii, ML, a lungimii<br />
medii superioare, UML, şi a indicelui de neuniformitate, UI.<br />
Parametrii de caracterizare ai fibrelor de bumbac (teste HVI):<br />
modulul pentru determinările de lungime şi rezistenţă<br />
Lungime medie ML [mm, inch] Lungimea corespunzătoare punctului<br />
de intersecţie cu ordonata tangentei la<br />
fibrograma din abscisa de 100%<br />
Lungime medie superioară,<br />
UHML [mm, inch]<br />
Indice de uniformitate UI [%]<br />
Lungimea corespunzătoare punctului<br />
de intersecţie cu ordonata a tangentei<br />
la fibrograma din abscisa de 50%;<br />
limite de variaţie: 0,99....1,1 inch<br />
ML<br />
UI = ⋅ 100<br />
UHML<br />
Procentul de fibre scurte SF [%] – procentul de fibre sub 12,7 mm<br />
Tabelul IX.7.16<br />
Limite de variaţie:<br />
– < 76 foarte redus;<br />
– 77-79 redus;<br />
– 80-82 mediu;<br />
– 83-85 ridicat;<br />
– >86 foarte ridicat<br />
Ondulaţia fibrei GO [%] – din diagrama forţă-deformaţie, simultan cu proprietăţile tensionale<br />
Capacitatea de analiză a sistemului HVI permite:<br />
– evaluarea sistematică a parametrilor de lungime ai fibrelor de bumbac şi<br />
raţionalizarea comercializării acestuia, în conformitate cu cerinţele clienţilor sau în funcţie de<br />
performanţele tehnologice ale filaturilor;<br />
– analiza statistică a evoluţiei varietăţilor de bumbac pe recolte anuale şi provenienţă;<br />
stabilirea intervalului de variaţie al acestora (fig. IX.7.75);<br />
– optimizarea culturii bumbacului;<br />
– urmărirea evoluţiei parametrilor statistici care caracterizează fibrele de bumbac de<br />
provenienţe diferite şi evaluarea producţiei de fibre de bumbac cu precizarea cotelor de<br />
regăsire pentru fiecare parametru, prin statisticile Uster;<br />
– evaluarea evoluţiei parametrilor de lungime ai fibrelor în procesul tehnologic de<br />
prelucrare şi a eficienţei proceselor tehnologice; standardizarea reglajelor tehnologice<br />
dependente de parametrii de lungime.
496<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.75. Funcţia de frecvenţă a parametrilor de lungime<br />
ai fibrelor de bumbac Upland (recolta 1994/ U.S. Cotton Chart/ 1995).<br />
Deoarece parametrii statistici determinaţi prin metoda eşantionului numeric real sunt<br />
diferiţi de valorile celor determinaţi prin metoda eşantionului teoretic (mănunchiul cap drept),<br />
s-au efectuat studii în ceea ce priveşte corelaţia parametrilor obţinuţi prin metoda HVI şi<br />
metodele clasice (fig. IX.7.76).<br />
Fig. IX.7.76. Distribuţia lungimii fibrelor de bumbac după numărul şi masa fibrelor<br />
(determinate prin metoda sortării pe clase de lungime şi prin metoda HVI).<br />
Prin cercetări comparative asupra distribuţiei lungimii fibrelor de bumbac, s-a constatat<br />
că:<br />
– sistemul Texlab pierde atât fibre scurte cât şi fibre lungi, la efectuarea analizei;<br />
pierderile de fibre se datorează metodei de pregătire a eşantionului cu Fibroliner; poziţionarea<br />
verticală a mănunchiului de fibre supus pieptănării diminuează considerabil pierderile de fibre<br />
lungi;<br />
– performanţele operatorului influenţează rezultatul analizei;<br />
– metoda HVI prezintă avantajul rapidităţii, constituind un instrument de o deosebită<br />
valoare pentru cercetări asupra proceselor tehnologice din filatură;<br />
– rezultatele HVI sunt comparabile cu rezultatele obţinute prin metoda fibrograf digital,<br />
cu care se găsesc în corelaţie liniară (fig. IX.7.77).<br />
Determinarea indicilor proprietăţilor tensionale. Determinarea proprietăţilor<br />
tensionale ale fibrelor de bumbac se realizează prin intermediul aceluiaşi modul, prevăzut cu<br />
dispozitivul de fixare şi încercare la tracţiune a mănunchiului de fibre.<br />
Încercarea se efectuează prin metoda de solicitare cu gradient de deformaţie constant,<br />
prin deplasarea clemei active cu viteză constantă (fig. IX.7.78). Sistemul de măsurare este<br />
prevăzut cu doi senzori: pentru determinarea forţei (ataşat clemei fixe) şi pentru determinarea<br />
deformaţiei, prin măsurarea deplasării clemei mobile faţă de poziţia iniţială.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 497<br />
Testarea proprietăţilor fibrelor de bumbac prin metoda HVI este operativă şi permite<br />
acumularea în timp scurt a unui volum considerabil de informaţii asupra fibrelor de bumbac<br />
(din balot şi din semifabricatele prelevate din procesele tehnologice de prelucrare).<br />
Fig. IX.7.77. Corelaţia dintre parametrii de lungime<br />
determinaţi prin metodele HVI şi Fibrograf digital.<br />
a<br />
b<br />
Fig. IX.7.78. Principiul testării rezistenţei mănunchiului de fibre:<br />
a – Spinlab; b – Motion Control.
498<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Tabelul IX.7.17<br />
Aprecierea proprietăţilor tensionale / metoda gradientului de deformaţie constant<br />
Rezistenţa la tracţiune a<br />
mănunchiului, P [N; lbs]<br />
Se diferenţiază:<br />
– rezistenţa la tracţiune, forţa maximă la care rezistă epruveta înaintea<br />
ruperii;<br />
– forţa de rupere, forţa în momentul ruperii<br />
Tenacitate, S [g/tex] S = P/Ttex < 21 foarte redus; 22-24 redus;<br />
25-27 mediu; 28-30 ridicat;<br />
> 30 foarte ridicat<br />
Alungire relativă la<br />
rupere er [%]<br />
< 5 foarte redusă; 5,3 – 6,1 redusă; 6,2-7 medie ;7,1-7,9 mare;<br />
>8 foarte mare<br />
Conţinut, n (număr) Numărul de fibre în secţiunea mănunchiului în momentul ruperii<br />
Lucrul mecanic de<br />
rupere, W [J]<br />
W = fwPmax·amax<br />
Indexul de consistenţă a<br />
filării, CSI; CSP<br />
Rezistenţa în jurubiţă a firului cu Ne 16(OE):<br />
– în funcţie de parametri HVI:se determină prin regresie multiplă<br />
Între rezultatele obţinute prin această metodă şi metodele clasice (Pressley, Stelometru)<br />
se înregistrează diferenţe semnificative, determinate de:<br />
– modul de pregătire a epruvetei supuse solicitării (prelevată ca eşantion numeric real)<br />
– modul de fixare a acesteia (între clemele dispozitivului de întindere există capete de<br />
fibre care nu contribuie la rezistenţa mănunchiului analizat);<br />
– eliminarea fibrelor scurte la pregătirea mănunchiului de probă (cap. IX.5);<br />
– metoda de solicitare diferită, gradient de forţă constant – Pressley şi Stelometru<br />
(cap. IX.6);<br />
– viteza de solicitare superioară, în cazul sistemului HVI;<br />
– metoda de cântărire a mănunchiului supus solicitării – principiu optic, la sistemul<br />
Motion Control; pneumatic, la sistemul Spinlab – conduce la rezultate diferite faţă de cele<br />
obţinute prin determinare gravimetrică, prin folosirea balanţelor analitice electronice;<br />
diferenţele de masă sunt mai mari la sistemul de cântărire optic (Motion Control), sensibil la<br />
diferenţele de grad de încreţire (care influenţează capacitatea de absorbţie a radiaţiei luminoase<br />
ce incidentează fasciculul de fibre testat).<br />
Rezultatele măsurărilor HVI sunt exprimate prin indicii proprietăţilor tensionale,<br />
specifici produselor liniare (tabelul IX.7.17).
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 499<br />
Rapiditatea determinărilor permite stabilirea limitelor de încadrare a tuturor indicilor<br />
proprietăţilor tensionale, definitorii pentru fibrele de bumbac, şi prelucrarea statistică grafică<br />
a fondului de date sub forma distribuţiei valorilor, pe recolte (fig. IX.7.80) sau sub forma<br />
statisticilor Uster.<br />
Fig. IX.7.79. Analiza corelaţiei dintre valorile tenacităţii determinate prin metode HVI<br />
şi metodele clasice/ Stelometru; Pressley.<br />
Fig. IX.7.80. Distribuţia tenacităţii fibrelor<br />
de bumbac.<br />
Fig. IX.7.81. Liniaritatea<br />
diagramei F-D.<br />
Metoda de solicitare şi principiul constructiv permit trasarea diagramei efort- deformaţie<br />
pentru fasciculul de fibre (fig. IX.7.81) şi confirmă liniaritatea acesteia; diagrama poate fi<br />
utilizată în evaluarea modificărilor indicilor proprietăţilor tensionale în raport cu parametrii de<br />
structură ai firelor, dar şi în raport cu parametrii de procesare în filatură.<br />
Metoda HVI permite decelarea diferenţelor dintre proprietăţile tensionale ale fibrelor<br />
prelevate în diferite faze ale procesului tehnologic de prelucrare, ceea ce o recomandă ca mai<br />
sensibilă şi mai precisă decât metodele clasice consacrate; pentru prima dată se pot cita studii<br />
care, prin utilizarea acestei metode, evidenţiază diferenţe semnificative între fibrele de bumbac<br />
brut, din banda cardată sau pieptănată; aceste diferenţe sunt confirmate statistic şi nu au putut fi<br />
evidenţiate până în prezent.<br />
Evoluţia proprietăţilor tensionale ale fibrelor de bumbac în procesul de prelucrare în<br />
filatură este confirmată prin analiza evoluţiei fibrelor sub aspectul lungimii; creşterea tenacităţii<br />
este în concordanţă cu creşterea lungimii span, SL50%, şi cu creşterea raportului de uniformitate<br />
al fibrelor, UR%, şi este evidentă după cardare şi după pieptănare; precizia determinărilor<br />
permite cuantificarea acestor efecte, deosebit de importante pentru filator.<br />
Tenacitatea mănunchiului este sensibilă la variaţia gradului de îndreptare al fibrelor,<br />
care se accentuează prin laminare, efect vizibil mai ales după primul pasaj de laminor.
500<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.7.9.1.2. Modulul pentru determinările de fineţe şi maturitate<br />
Sistemul HVI foloseşte, în determinarea fineţii fibrelor de bumbac metoda Air Flow cu<br />
determinare concomitentă a fineţii şi maturităţii bumbacului, care se raportează în valori:<br />
IM [µg/inch]; valorile Micronaire se încadrează în limitele 3-6 (< 3, foarte fin; 3,1-3,9, fin;<br />
4-4,9, mediu; 5-5,9, gros; > 6, foarte gros) şi permit o clasificare operativă a bumbacului în<br />
conformitate cu acest criteriu; aprecierea bumbacului se realizează prin valoare medie, fără<br />
posibilitatea de a determina procentul de fibre imature sau neuniformitatea.<br />
Metoda Micronaire este foarte adecvată pentru stabilirea limitelor de variaţie ale fineţii<br />
fibrelor aceleaşi varietăţi, în cadrul aceloraşi recolte sau în ansamblul fibrelor de diferite<br />
varietăţi, din recolte diferite (fig. IX.7.82; IX.7.83). Metoda a permis elaborarea Statisticilor<br />
Uster, prin intermediul cărora se optimizează dirijarea loturilor de bumbac în filatură; în<br />
prezent, staţiile de egrenare a bumbacului sunt prevăzute, opţional, cu module Micronaire ce<br />
permit optimizarea comercializării loturilor de fibre.<br />
Fig. IX.7.82. Limitele de variaţie ale valorilor IM,<br />
în recolta 1994/bumbac Upland.<br />
Fig. IX.7.83. Corelaţia dintre valorile<br />
Micronaire.<br />
IX.7.9.1.3. Modulul pentru determinarea culorii şi a conţinutului<br />
de impurităţi<br />
Gradul / culoarea. Clasificarea bumbacului se poate face în funcţie de:<br />
– parametrii de culoare, conform American Grade Standards (USDA), pentru bumbacul<br />
Upland şi Pima, în acord cu specificaţiile beneficiarilor;<br />
– parametrii conţinutului de impurităţi: determinarea conţinutului de impurităţi şi<br />
defecte este o analiză importantă în recepţia loturilor de bumbac (pentru lansarea în procesul de<br />
fabricaţie şi pentru analiza eficienţei proceselor de curăţire); metodele de analiză şi principiile<br />
sunt prezentate în tabelul IX.7.18.<br />
Metoda de analiză calitativă. Sistemul HVI determină gradul loturilor de bumbac, aplicând<br />
metoda 5, care permite determinarea culorii bumbacului prin analiza radiaţiei reflectate de proba<br />
reprezentativă prelevată din cadrul unui lot şi încadrarea acesteia în diagrama colorimetrică<br />
(Nickerson-Hunter), pe baza a două valori: reflectanţa şi indicele de galben (fig. IX.7.84):<br />
– reflectanţa sau gradul de gri, în ordonată (Rd, %); în cazul fibrelor de bumbac, este<br />
cuprinsă între 40 şi 85%; valorile de 60% sunt considerate excepţionale, iar la valori mai mari<br />
de 70%, bumbacul este considerat foarte lucios;<br />
– indicele de galben, în abscisă (+b) are valori determinate prin filtrarea radiaţiei<br />
reflectate de proba de fibre, la iluminarea sub unghi determinat de sursa cu spectru standard;<br />
depăşirea valorii de 10 are semnificaţia de culoare galbenă.
Nr.<br />
crt.<br />
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 501<br />
Metode de determinare a conţinutului de impurităţi din fibrele de bumbac<br />
Metoda<br />
1. Metoda de observare<br />
subiectivă prin comparare<br />
cu mostre etalon<br />
2. Metoda de separare<br />
manuală<br />
Schematizarea principiului<br />
metodei<br />
Se încadrează în grade<br />
(clasificarea americană)<br />
Permite separarea pe categorii<br />
şi determinarea frecvenţei<br />
acestora<br />
3. Metoda pneumomecanică Nu se separă categoriile de<br />
impurităţi; extrage şi fibre<br />
4. Metoda de analiză optică,<br />
obiectivă, aplicată la nivelul<br />
unei mostre de masă<br />
determinată<br />
5. Metoda completă de analiză<br />
calitativă şi cantitativă<br />
Fig. IX.7.84. Metoda de analiză<br />
calitativă.<br />
Indică în mod obiectiv gradul<br />
bumbacului<br />
Determinarea numărului,<br />
procentului/ la număr; la masă<br />
şi a repartiţiei după dimensiuni<br />
şi tipuri a impurităţilor<br />
Tabelul IX.7.18<br />
Caracterizarea metodei<br />
Analiză subiectivă<br />
Timp de analiză ridicat<br />
Informaţii utile pentru dirijarea<br />
loturilor şi stabilirea fluxului<br />
tehnologic de prelucrare<br />
Timp de analiză mai redus; se<br />
determină gravimetric<br />
conţinutul de impurităţi<br />
Asigură operativitatea şi<br />
obiectivitatea analizei<br />
Asigură controlul obiectiv şi<br />
eficient al loturilor de fibre de<br />
bumbac; se pretează la<br />
elaborarea statisticilor
502<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Metoda de analiză cantitativă. Se bazează pe analiza numerică a imaginii şi utilizează<br />
o cameră video cuplată cu un sistem de calcul; determinarea cantitativă presupune numărarea,<br />
planimetrarea A [%] şi determinarea conţinutului procentual în masa probei M [%]:<br />
– numărul particulelor a căror reflectanţă este mai redusă cu 30% faţă de fond:<br />
C = 10 ⋅ Nc,<br />
unde: Nc este frecvenţa de alternare luminos / întunecat;<br />
– aria particulelor de impurităţi detectate / se determină în pixeli:<br />
A = 40 Nx<br />
;<br />
– masa WT [%] particulelor de impurităţi se determină în funcţie de aria şi numărul acestora:<br />
WT = 2,135 + 193·10 –7 A 2 – 122·10 –4 A 2 /C 2 .<br />
Observaţii:<br />
1. Codul LEAF se defineşte prin valorile parametrilor C, A şi WT; se corelează cu<br />
informaţia asupra culorii dependente de soi, zona de cultură, condiţii de climă în perioada de<br />
dezvoltare, condiţii de transport şi depozitare – determină gradul care specifică şi preparaţia –<br />
modul de egrenare, cu cilindri, r/g, sau cu ferăstraie, s/g.<br />
2. Gradul se codifică printr-un număr de trei cifre prin care se specifică:<br />
– conţinutul de impurităţi (prima cifră, 1-8);<br />
– culoarea fibrei (a doua cifră, 1-5).<br />
În fiecare grad se cuprind 4 subdiviziuni (1-4, cifra mai mică având semnificaţia de<br />
calitate superioară).<br />
3. Controlul calităţii materiei prime se poate asigura şi prin seria USTER Low Volume<br />
Instruments, care se caracterizează prin precizie şi reproductibilitate echivalente sistemelor<br />
integrate: USTER Fibrograph 730; USTER Colorimeter 750; USTER Micronaire 775; USTER<br />
Fibroglow 380; USTER Portar 175 (portabil, similar cu Micronaire); USTER Stelometer 654<br />
iar deservirea se asigură prin USTER Fibrosampler 192.<br />
IX.7.9.2. Sistemul AFIS<br />
Sistemul AFIS este destinat testării individuale a fibrelor de bumbac; utilizarea sa se<br />
poate extinde asupra fibrelor chimice, cu care se prelucrează în amestec. AFIS are o structură<br />
modulară, prin care se asigură grupele de măsurări: N; L&M; L&D; T. Deservirea unităţilor se<br />
asigură prin modulul Autojet pentru alimentarea automată a benzilor pregătite şi prin balanţa<br />
electronică Mettler PM 300.<br />
Aplicaţiile sistemului sunt: măsurări asupra fibrelor de bumbac, fibre chimice, amestecuri<br />
de bumbac cu fibre chimice cu lungime maximă de 50 mm.<br />
Numărul necesar de sondaje efectuate este de 3-10, în funcţie de material, iar durata<br />
probei poate fi de 1- 2,5 min.<br />
IX.7.9.2.1. Modulul AFIS-N – determinarea numărului, dimensiunilor<br />
şi repartiţiei nopeurilor<br />
Tendinţa de creştere a frecvenţei nopeurilor în timpul procesului de prelucrare a<br />
bumbacului, în opoziţie cu progresul tehnic şi reducerea neuniformităţii produselor din filatură
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 503<br />
este supărătoare, mai ales în cazul firelor pieptănate; în context, sistemul AFIS, caracterizat<br />
prin capacitate de analiză, precizie şi reproductibilitate, permite acţiuni corective cu execuţie<br />
promptă, prin informaţiile care se obţin în analizele efectuate la nivelul tuturor semifabricatelor.<br />
Fig. IX.7.85. Imaginea nopeului şi corelaţia dintre metoda Neptester şi Afis-N.<br />
Metodele clasice de determinare a frecvenţei nopeurilor, bazate pe teste vizuale, sunt<br />
lente şi vin în contradicţie cu productivitatea utilajelor moderne, iar rezultatele analizelor sunt<br />
subiective; evoluţia metodelor de determinare a frecvenţei nopeurilor, atât la nivelul materiei<br />
prime cât şi în fazele procesului de prelucrare a acesteia, se justifică prin necesitatea adaptării<br />
metodei de măsurare obiectivă la percepţia vizuală a acestora, atât la nivelul semifabricatelor<br />
cât şi la nivelul firului; înlocuirea metodei vizuale (timp de lucru 4 ore) prin metoda de<br />
măsurare obiectivă cu senzor optic reduce timpul de analiză la 10 min.<br />
Principiul fizic al determinării. Modulul AFIS N conţine un subansamblu de destrămare,<br />
care separă fibrele de impurităţi sub acţiunea unui curent de aer; fluxul de material fibros dirijat<br />
spre senzorul optic conţine fibre individualizate şi nopeuri; trecerea nopeurilor produce un<br />
fenomen de reflexie difuză care este perceput de receptor şi transformat în semnal electric,<br />
tipic, proporţional cu suprafaţa reflectantă, deci cu dimensiunea nopeului:<br />
– semnalul electric poartă informaţii atât asupra frecvenţei nopeurilor cât şi asupra<br />
dimensiunlor acestora, iar percepţia formei este asemănătoare cu cea vizuală (fapt dovedit de<br />
Sasser, care prin cercetări paralele atestă o bună corelaţie între metoda ASTM/vizuală;<br />
Reutlingen-Denkendorf şi AFIS-N, fig. IX.7.85);<br />
– diferenţele sesizate între rezultate se datoresc faptului că operatorii consideră micile<br />
aglomerări de fibre din benzile laminate,cardate sau pieptănate tot ca nopeuri; prin metoda<br />
AFIS-N se stabileşte evoluţia reală a numărului de nopeuri la diferite faze tehnologice de<br />
prelucrare,iar reproductibilitatea măsurărilor este foarte bună; metoda este sensibilă la varianţa<br />
mărimii testate, pe care o redă în mod fidel.<br />
Metoda AFIS N se caracterizează prin (fig. IX.7.86):<br />
– reproductibilitate (pentru un proces stabil, la valoarea medie de N = 96 nopeuri /g se<br />
obţine o valoare CV = 8,8%);<br />
– reducerea la minimum a influenţei sistemului de măsurare asupra frecvenţei<br />
nopeurilor, demonstrată prin repetarea determinării pe aceeaşi probă, de trei ori consecutiv/<br />
∆N = ± 5 nopeuri /g; reducerea la minimum a influenţei operatorului.<br />
Analiza frecvenţei şi dimensiunii nopeurilor se realizează prin determinarea parametrilor<br />
specifici (tabelul IX.7.19) şi permite diferenţierea fibrelor de bumbac după tendinţa de formare<br />
a nopeurilor, cu identificarea fazelor tehnologice care produc (bataj, curăţire preliminară sau<br />
intensivă) sau eliminarea nopeurilor (fig. IX.7.87,a,b) şi influenţează frecvenţa acestora în fir<br />
(fig. IX.7.88- IX.7.90).
504<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Tabelul IX.7.19<br />
Parametrii de caracterizare ai fibrelor cu USTER AFIS-N<br />
Nopeuri, µm Dimensiunea medie a nopeurilor<br />
N, nr/g Numărul de nopeuri /g<br />
SCN, µm Dimensiunea medie a nopeurilor cu cojiţe<br />
SCN, nr/g Numărul de nopeuri cu cojiţe/g<br />
Fig. IX.7.86. Reproductibilitatea metodei Afis-N/control statistic<br />
şi repetarea analizei pe acelaşi eşantion.<br />
Metoda Afis-N permite evidenţierea influenţei eficienţei cardării asupra calităţii firelor<br />
cardate; reducerea diferenţiată a frecvenţei nopeurilor prin cardare este reflectată prin valorile<br />
Uster/ CV [%], frecvenţa subţierilor, îngroşărilor şi a nopeurilor; se observă reducerile<br />
semnificative ale acestor valori la creşterea procentuală a nopeurilor eliminate prin cardare<br />
(fig. IX.7.88).<br />
Utilizarea metodei AFIS-N pentru determinarea frecvenţei nopeurilor confirmă influenţa<br />
procentului de extracţie – reducerea diferenţiată a frecvenţei nopeurilor asupra calităţii firelor<br />
pieptănate; exemplul ilustrează eficienţa creşterii procentului de extracţie de la 10 la 14%<br />
(fig. IX.7.89).<br />
Utilizarea metodei AFIS-N pentru determinarea frecvenţei nopeurilor confirmă<br />
presupunerea că nopeurile pot fi generate sau reduse la trecerea înşiruirilor de fibre prin trenul<br />
de laminat şi acest lucru se evidenţiază la studiul corelaţiei dintre numărul de nopeuri din banda<br />
pieptănată şi banda debitată după trecerea prin trenul de laminat; se poate constata că procesul<br />
de laminare poate reduce /produce nopeuri.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 505<br />
a<br />
b<br />
Fig. IX.7.87. Evaluarea tendinţei de formare a nopeurilor la diferite varietăţi de bumbac (a) şi a<br />
eficienţei fazelor tehnologice de curăţire (b) prin metoda Afis-N.<br />
Fig. IX.7.88. Influenţa eficienţei cardării asupra calităţii firelor cardate.
506<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.89. Influenţa procentului de extracţie asupra calităţii<br />
firelor pieptănate.<br />
În cazul firelor, se remarcă faptul că, pentru firele prelucrate din acelaşi semitort,<br />
frecvenţa nopeurilor determinate cu ajutorul indicatorului de imperfecţiuni este mai mare la<br />
firele mai subţiri şi mai redusă la firele mai groase; acest fenomen se poate explica prin<br />
reducerea capacităţii de detectare a nopeului de dimensiune determinată, prin metode specifice<br />
firului/la testarea firelor groase (fig. IX.7.90).<br />
Fig. IX.7.90. Reducerea capacităţii de detectare a nopeului<br />
prin analize la nivelul firului.<br />
IX.7.9.2.2. Modulul AFIS – L&M – determinarea lungimii fibrelor<br />
de bumbac<br />
Sistemul AFIS permite determinarea individuală a dimensiunilor longitudinale şi<br />
transversale ale fibrelor de bumbac pe baza principiului optoelectronic; din modul de operare<br />
rezultă posibilitatea de a realiza diagrama stapel – la a cărei reprezentare frecvenţele sunt<br />
determinate după numărul de fibre sau după masă; interpretarea statistică a reprezentării grafice<br />
se realizează prin parametri specifici măsurării individuale, asemănător cu modul de interpretare<br />
al diagramei Stapel obţinută cu sortatorul cu barete cu ace – Zveigle sau Bayer (tabelul IX.7.20).<br />
Capacitatea de analiză, precizia şi reproductibilitatea metodei de măsurare individuală<br />
justifică standardizarea metodei de analiză şi elaborarea statisticilor pe baza cărora, pentru o
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 507<br />
lungime stapel determinată, se stabilesc limitele de variaţie ale fiecărei caracteristici testate;<br />
statisticile elaborate prin utilizarea sistemului AFIS, delimitează sensul şi limitele de variaţie<br />
ale procentului de fibre scurte în fazele procesului tehnologic (fig. IX.7.91), determinat, ca<br />
frecvenţă, după numărul de fibre – valoarea este deosebit de importantă la stabilirea reglajelor<br />
tehnologice precum şi după masă – valoarea este deosebit de importantă la evaluarea nivelului<br />
pierderilor tehnologice, pe faze de proces.<br />
Parametrii statistici de apreciere a lungimii fibrelor de bumbac la aplicarea<br />
metodei de măsurare individuală<br />
Tabelul IX.7.20<br />
Lungimea medie a fibrelor, L Ponderată după numărul/masa fibrelor: L(n); L(w)<br />
Coeficientul de variaţie al lungimii fibrelor, CV% Idem<br />
Procentul de fibre scurte, SFC, % Idem<br />
Lungimea medie superioară cuantilei de 25%, UQL Lungimea medie a fibrelor ce depăşesc frecvenţa<br />
cumulată de 25%/din repartiţia după masă<br />
Lungimea depăşită de 5% din fibrele analizate Din repartiţia după numărul fibrelor analizate<br />
Lungimea depăşită de 2,5% din fibrele analizate Din repartiţia după numărul fibrelor analizate<br />
Din analiză rezultă: Fineţea fibrelor/densitate liniară,mtex, ca valoare<br />
medie<br />
Parametrii de maturitate Conţinutul de fibre imature, IFC; raportul de<br />
maturitate, MR<br />
Fig. IX.7.91. Diagrama stapel realizată cu modulul AFIS – L&M.<br />
Prin analizele Afis-L se constată că:<br />
– în procesul tehnologic de prelucrare a firelor cardate modificările parametrilor de lungime<br />
sunt nesemnifcative – valorile parametrilor statistici SL2,5%, UQLW corespund valorilor determinate<br />
la recepţionarea baloţilor de bumbac; în procesul tehnologic de prelucrare a firelor pieptănate,<br />
lungimea medie superioară, UQL25% creşte cu 1-2 mm, iar procentul de fibre scurte se reduce la<br />
jumătate – în cazul frecvenţei după numărul fibrelor, de la 20% (balot) până la 8,5% (semitort);<br />
– deoarece modificarea repartiţiei lungimii de fibră influenţează în mod semnificativ<br />
rezistenţa mecanică a firelor, această tendinţă generală poate fi valorificată prin modificarea<br />
parametrilor geometrici de structură ai firelor – cu efecte pozitive asupra producţiei maşinilor<br />
de filat, la reducerea gradului de torsionare.
508<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.7.9.2.3. Modulului Afis - L&D – determinarea maturităţii fibrelor<br />
de bumbac<br />
Analiza longitudinală a fibrelor de bumbac permite stabilirea raportului dintre grosimea<br />
maximă şi minimă, relevantă pentru maturitatea biologică a fibrei; la nivelul probei se stabilesc<br />
raportul de maturitate; conţinutul de fibre imature şi fineţea medie a fibrelor analizate – a căror<br />
masă este determinată iniţial.<br />
Modulul L&D permite extinderea măsurărilor asupra diametrului echivalent al fibrei de<br />
bumbac (vezi cap. IX.5), interpretate prin parametrii statistici specifici (diametrul echivalent<br />
al fibrelor de bumbac D [µm]; repartiţia şi coeficientul de variaţie, determinate în funcţie de<br />
numărul fibrelor).<br />
Fig. IX.7.92. Diferenţierea rezultatelor aprecierii maturităţii<br />
fibrelor de bumbac prin metodele HVI; Afis Multidata.<br />
Modulul Afis L&M permite evaluarea indiviuală a maturităţii fibrelor de bumbac, prin<br />
indicele IFC (conţinut de fibre imature), care constituie un indice mai sensibil decât MR (raport<br />
de maturitate), determinat prin intermediul sistemului HVI (fig. IX.7.92); aprecierea maturităţii<br />
fibrelor prin IFC se caracterizează prin sensibilitate mai mare, fiind capabilă să diferenţieze<br />
baloturile prin dispersia caracteristicii IFC şi să evidenţieze eficienţa amestecării/ sau calitatea<br />
acesteia.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 509<br />
IX.7.9.2.4. Modulul AFIS-T – determinarea conţinutului de impurităţi<br />
din fibrele de bumbac<br />
Conţinutul de particule străine joacă un rol deosebit în aprecierea calităţii bumbacului;<br />
prin termenul LEAF destinat iniţial pentru sursa principală de contaminare a bumbacului se<br />
înţelege evaluarea conţinutului de impurităţi prin metode vizuale şi, în momentul de faţă, este<br />
utilizat în determinarea gradului bumbacului – Standard USDA.<br />
Contaminarea fibrelor de bumbac cu resturi de plantă /frunze, tulpină, seminţe / sau alte<br />
materiale (iarbă, nisip, praf, fibre străine), materiale străine vizibile rezultă din tendinţa de a curăţi<br />
energic sămânţa de bumbac prin egrenare şi de a rupe sămânţa de bumbac în particule mici; nivelul<br />
de contaminare se determină prin detectare vizuală; contaminarea este o problemă de discuţie pe<br />
piaţa bumbacului, deoarece valoarea fibrei nu depinde de preţul legat de clasificarea acestuia.<br />
Prima analiză obiectivă a fost realizată cu analizorul Shirley, care a permis separarea<br />
bumbacului în fibră filabilă şi impurităţi, prin aplicarea principiului cardării; conţinutul de<br />
impurităţi s-a exprimat în procente faţă de masa probei analizate; metoda a fost standardizată<br />
sub denumirea de metodă gravimetrică şi este utilizată şi astăzi pentru determinarea procentului<br />
de fibră utilizabilă separată o dată cu impurităţile.<br />
Introducerea sistemului de filare cu rotor a demonstrat că determinarea conţinutului de<br />
impurităţi din banda alimentată este hotărâtoare pentru reuşita programului de filare – creşterea<br />
numărului de ruperi.Ca urmare a fost necesară realizarea unor instrumente de testare, capabile să<br />
detecteze cele mai mici particule de contaminare ale bumbacului; acestea au fost realizate la<br />
Denkendorf – ITV – Tester; S.U.A. – Schaffner; instrumentele create au fost capabile să<br />
realizeze o bună separare a impurităţilor de dimensiuni foarte mici, dar aprecierea conţinutului se<br />
realiza tot gravimetric, ceea ce nu a permis lămurirea naturii agenţilor de contaminare. Metodele<br />
au permis totuşi o evoluţie pozitivă a parametrilor şi rezultatelor proceselor de curăţire, fără a fi<br />
posibile realizări spectaculoase în proiectarea utilajelor moderne pentru procesele de curăţire.<br />
Modulul AUTOJET pentru alimentarea automată a sistemului AFIS asigură separarea<br />
fibrelor de impurităţi, care sunt dirijate pe trasee diferite, spre modulele de măsurare; impurităţile<br />
sunt măsurate prin intermediul unui sistem optic automatizat, care numără două categorii: mai mici<br />
şi mai mari de 500 µm (DUST; TRASH) şi determină gradul de contaminare sub forma procentului<br />
de materiale străine vizibile, valorile de măsurare fiind interpretate statistic (tabelul IX.7.21).<br />
Eficienţa sistemului de măsurare constă în posibilitatea de aplicare pentru orice formă<br />
de prelucrare a fibelor de bumbac (bumbac brut, masă fibroasă alimentată la cardă, benzi<br />
cardate, laminate sau piptănate şi semitort, cu excepţia firelor); sistemul este testerul ideal<br />
pentru eficienţa proceselor de curăţire.<br />
Statisticile referitoare la frecvenţa impurităţilor, atât în bumbacul brut cât şi la diferite faze de<br />
prelucrare, sunt relevante pentru tendinţa generală şi normalitatea procesului tehnologic.<br />
Parametrii statistici de apreciere pentru conţinutul de impurităţi<br />
al fibrelor de bumbac<br />
Tabelul IX.7.21<br />
Total impurităţi Numărul total de particule / g<br />
Dimensiunea medie, T [µm] Dimensiunea medie a particulelor<br />
Impurităţi mici, < 500 µm/Dust Numărul particulelor / g<br />
Impurităţi, >500 µm /Trash Numărul particulelor / g<br />
Repartiţia impurităţilor după dimensiune<br />
(10/2000 µm);<br />
Se calculează parametrii statistici: MV, S, CV%.<br />
VFM,corpuri străine vizibile Corpuri străine vizibile, %, raportate la suprafaţa analizată
510<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
IX.7.10. Valorificarea tehnologică a investigaţiilor efectuate<br />
cu sisteme automate de control<br />
Aprecierea operativă a nivelului calitativ al produselor din fibre se realizează cu ajutorul<br />
normelor statistice USTER R STATISTICS, prezentate şi reactualizate în revistele Uster News<br />
Bulletin, la intervale de 4-5 ani, de firma Zellwegger.<br />
USTER R STATISTICS reprezintă un compendiu pentru analiza calităţii produselor din<br />
fibre, constituit ca bază de date prelucrată prin metode statistice analitice şi grafice, furnizând<br />
informaţii despre proprietăţile şi prelucrabilitatea fibrelor analizate în dinamica procesului<br />
tehnologic şi calitatea semifabricatelor şi a firelor; informaţiile sunt prezentate în secţiuni, în<br />
funcţie de materia primă utilizată, procesul tehnologic şi sistemul de filare.<br />
Varianta USTER R STATISTICS-2001 conţine date colectate, prelucrate şi prezentate<br />
prin intermediul sistemelor de măsurare USTER, în condiţiile climei standard, definită prin<br />
standardul ISO 139 (20 ± 2 o C; 65 ± 2 %).<br />
Parametrii de calitate standardizaţi utilizaţi pentru elaborarea standardelor statistice se<br />
prezintă centralizat în tabelul IX.7.22. USTER R STATISTICS-1997 sistematizează datele<br />
referitoare la filatura de bumbac într-o manieră complexă, prin prisma relaţiilor de determinare<br />
dintre caracteristicile de calitate ale materiei prime, procesul tehnologic şi sistemul de filare<br />
adoptat; informaţiile furnizate sunt relevante pentru evaluarea influenţei proceselor tehnologice<br />
asupra caracteristicilor fibrelor şi a tendinţelor în transferul de proprietăţi în sensul fibră-fir,<br />
servind asigurării şi optimizării calităţii.<br />
USTER R STATISTICS-2001:<br />
– sistematizează datele referitoare la filatura de lână pieptănată, pentru amestecuri de<br />
utilizare curentă, fără referiri la materia primă utilizată;<br />
– inserează pentru prima dată informaţii cu privire la filarea cu jet, aplicată în filatura de<br />
bumbac şi în filatura de lână;<br />
– acoperă întregul spectru al măsurărilor importante din punct de vedere tehnologic şi<br />
comercial cu privire la fibrele şi firele de bumbac cardat şi pieptănat, filat pe maşini de filat cu<br />
inel şi maşini de filat OE, cu rotor;<br />
– se completează cu informaţii privitoare la semifabricatele obţinute în procesele<br />
tehnologice de prelucrare pe linii tehnologice automatizate;<br />
– urmăreşte evoluţia caracteristicilor firelor în cadrul procesului de bobinare.<br />
USTER R STATISTICS / 2001 furnizează termen de comparaţie pentru următoarele<br />
categorii tehnologice de produse (tabelul IX.7.23):<br />
– Încadrarea pe nivelurile de calitate USTER R STATISTICS este orientativă deoarece<br />
acestea nu precizează fibra procesată; decizia asupra produsului şi procesului trebuie să ţină<br />
seama de influenţa calităţii şi costului materiei prime asupra calităţii, productivităţii şi costului<br />
firelor realizate şi investigate prin sistem;<br />
Parametrii de calitate incluşi în USTER R STATISTICS /2001<br />
Tabelul IX.7.22<br />
Parametrii de calitate Simbol U.M. Instrument<br />
1 2<br />
Fibre de bumbac<br />
3 4<br />
Micronaire Mic – Uster HVI<br />
Lungime UHML<br />
mm<br />
Uster HVI<br />
UI %<br />
%<br />
Tenacitate în mănunchi Strength g/tex Uster HVI<br />
Culoare Rd<br />
%<br />
Uster HVI<br />
+ b<br />
–
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 511<br />
Tabelul IX.7.22 (continuare)<br />
1 2 3 4<br />
Impurităţi CNT;<br />
–<br />
Uster HVI<br />
Area<br />
%<br />
Nopeuri Neps/g;<br />
SCN<br />
1/g Uster AFIS<br />
Lungime SFC(n);<br />
%<br />
Uster AFIS<br />
SFC (w);<br />
%<br />
UQL(w)<br />
mm<br />
Maturitate Fineţe;<br />
mtex<br />
IFC<br />
%<br />
Mat<br />
–<br />
Conţinut de impurităţi Trash/g;<br />
1/g;<br />
Uster AFIS<br />
Dust/g;<br />
1/g;<br />
VFM<br />
%<br />
Fire<br />
Variaţia numărului CV100 m % Uster AUTOSORTER3<br />
Variaţia de masă CV10 mm %; CVb % % Uster TESTER 3<br />
Pilozitate H; SH; ; CVb % Uster TESTER 3<br />
Imperfecţiuni Thin; Thick; Neps 1/1000 m Uster TESTER 3<br />
Defecte A....I 1/100 km Uster CLASSIMAT 2/3<br />
Proprietăţi tensionale RH, CVRH<br />
EH, CVEH<br />
WH, CVWH<br />
cN/tex; %;<br />
%; %<br />
cN·cm; %<br />
Uster TENSORAPID 3<br />
Proprietăţi tensionale<br />
H.V. (volum înalt)<br />
RH; CV RH;<br />
EH; CVEH<br />
WH; CV WH<br />
cN/tex; %<br />
%; %<br />
cN.cm; %<br />
cN; %<br />
Uster TENSOJET<br />
FP= 0.1; EH=0.1<br />
Structura normelor statistice USTER<br />
Tabelul IX.7.23<br />
Secţia Caracteristicile materiei prime; date tehnologice<br />
Forma de prezentare<br />
a probei<br />
1 2 3<br />
Calitatea fibrelor 100 % CO, HVI Fibre din balot<br />
Calitatea<br />
semifabricatelor<br />
100 % CO, AFIS Fibre din balot<br />
100 % CO, cardat,UT4 Semitort<br />
100 % CO, pieptănat,UT4 Semitort<br />
100%WO, pieptănat Semitort<br />
Calitate fire 100 % CO, cardat, filat pe MFI, pentru tricotaje Pe copsuri<br />
100 % CO, cardat, filat pe MFI, pentru tricotaje Pe bobine<br />
100 % CO, cardat, filat pe MFI, pentru ţesături Pe copsuri<br />
100 % CO, cardat, filat pe MFI, pentru ţesături Pe bobine<br />
100 % CO, pieptănat, filat pe MFI, pentru tricotaje Pe copsuri<br />
100 % CO, pieptănat, filat pe MFI, pentru tricotaje Pe bobine<br />
100 % CO, pieptănat, filat pe MFI, pentru ţesături Pe copsuri<br />
100 % CO, pieptănat, filat pe MFI, pentru ţesături Pe bobine<br />
65/35; 67/33 PES/CO pieptănat, filat pe MFI Pe copsuri<br />
100%CO, fir compact, pieptănat<br />
65/35; 67/33 PES/CO cardat, filat pe MFI Pe copsuri<br />
100 % PES, filat pe MFI Pe copsuri
512<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
1 2<br />
Tabelul IX.7.23 (continuare)<br />
3<br />
100 % CV, filat pe MFI Pe copsuri<br />
65/35; 67/33 PES/CV, filat pe MFI Pe copsuri<br />
100 % WO, filat pe MFI Pe copsuri<br />
55 /45 PES/WO, filat pe MFI<br />
100%PAN, filat pe MFI<br />
Pe copsuri<br />
100 % CO, cardat, filat pe maşini OE rotor Pe bobine OE<br />
50 /50 PES/CO, filat pe maşini OE rotor Pe bobine OE<br />
100 % CV, filat pe maşini OE rotor Pe bobine OE<br />
50 /50 PES/CO, filat cu jet de aer Pe bobine<br />
50 /50 PES/CO, filat cu jet de aer Pe bobine<br />
* CO – bumbac; PES – poliester; CV – viscoză; WO – lână.<br />
– Calitatea firelor trebuie raportată la destinaţie; specificaţiile firelor şi cerinţele actuale<br />
de calitate trebuie să asigure capacitatea de utilizare a produselor, echilibrul între cerinţele<br />
clienţilor şi performanţele în producţie. Impunerea unui nivel Uster superior nu are acoperire<br />
dacă cerinţele în procesele ulterioare sunt reduse, iar produsele finale nu necesită funcţii<br />
estetice, fiziologice sau tehnice deosebite.<br />
– Firul trebuie să se încadreze în limitele profilului de calitate impus, cu cheltuieli<br />
minime; depăşirile reprezintă costuri de producţie suplimentare, inutile în acest context.<br />
– Corelaţiile dintre valorile parametrilor de calitate cuprinşi în statistici nu sunt<br />
asigurate şi nici relevante, deoarece nu corespund aceleiaşi materii prime; pot fi urmărite, dar<br />
sunt nesemnificative.<br />
– Calitatea produselor testate nu este stabilită prin valorile medii şi varianţă, ccea ce<br />
impune acelaşi mod de abordare a rezultatelor măsurărilor efective la utilizarea statisticilor.<br />
– Garantarea performanţei impune analiza tuturor factorilor tehnici şi economici asociaţi:<br />
efectul materiei prime, funcţionarea maşinilor, condiţiile ambientale şi calificarea muncitorilor.<br />
– USTER R STATISTICS se utilizează ca termen de comparaţie numai în cazul în care<br />
testarea produselor a fost realizată pe sistemele de măsurare pentru care a fost creată banca de<br />
date; în cazul în care datele asupra parametrilor de calitate au fost obţinute cu alte mijloace de<br />
măsurare, comparaţia conduce la interpretări eronate.<br />
– USTER R STATISTICS, subliniate ca fiind provizorii, au fost realizate prin prelucrarea<br />
unei baze de date mai mici decât 100 de eşantioane (întreprinderi).<br />
USTER R STATISTICS sunt elaborate sub forma unor nomograme care redau într-un<br />
sistem de axe rectangular (abscisă: fineţea firului/lungimea stapel; ordonată: parametrul<br />
calitativ /categoria defectului) frecvenţa de regăsire a unei valori experimentale în producţia<br />
mondială pentru o anumită categorie tehnologică (Nivel Mondial, se exprimă ca frecvenţă<br />
cumulată: 5%; 25 %; 50%; 75% şi 95 %).<br />
Pentru exemplificare se prezintă nomograme pentru încadrarea principalelor caracteristici<br />
fizice şi mecanice ale fibrelor, semifabricatelor şi firelor în nivelurile de calitate (conform<br />
tabelului IX.7.23, fig. IX.7.93-IX.7.105):<br />
– nivelul de calitate mondial 5% indică faptul că 5% din toate firele realizate din 100%<br />
bumbac au parametrul calitativ considerat la valoarea identificată prin această izofrecvenţă;<br />
echivalent, 95% din producţia mondială a firului testat / a materiei prime testate interfazic, este<br />
realizată la valoarea identificată (din nomogramă) a parametrului calitativ;<br />
– nivelul de calitate mondial 5% trebuie interpretat însă şi ca un nivel al parametrilor<br />
calitativi la care se impun preţuri mari; echivalent, nivelul de calitate mondial 95% reflectă<br />
preţuri atractive şi o calitate potrivită a produsului pentru vânzări;<br />
– performanţa în filare este echivalentă cu obţinerea unui nivel de calitate acceptabil,<br />
din cele mai ieftine fibre.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 513<br />
Fig. IX.7.93. Calitatea fibrelor de bumbac<br />
brut relevată prin teste Uster R HVI.
514<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. 7.94.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 515<br />
Fig. IX.7.94. Calitatea fibrelor de bumbac brut relevată prin teste Uster R AFIS.<br />
Fig. IX.7.95.
516<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.95. Calitatea fibrelor de bumbac<br />
procesat în niveluri US-2001/AFIS Pro:<br />
A – fibre din balot; B – fibre din semifabricatul<br />
alimentat la cardă; C – fibre din banda cardată;<br />
F – fibre din banda laminată; G – fibre din<br />
semitort.<br />
Fig. IX.7.96. Calitatea firelor de bumbac cardat (100%) destinate ţesăturilor.<br />
Variaţia numărului, CVb% (Uster AUTOSORTER); variaţia de masă CV10 mm%;<br />
frecvenţa imperfecţiunilor (S, G, N).
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 517<br />
Fig. IX.7.97. Calitatea firelor de bumbac cardat (100%) destinate tricoturilor.<br />
Variaţia numărului, CVb% (Uster AUTOSORTER); variaţia de masă CV10mm%;<br />
frecvenţa imperfecţiunilor (S, G, N).<br />
Fig. IX.7.98.
518<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.98. Calitatea firelor de bumbac cardat 100% pentru tricotaje,<br />
relevată prin testarea cu UT4.<br />
Fig. IX.7.99. Calitatea firelor de bumbac cardat 100% pentru ţesături,<br />
relevată prin testarea cu UT4.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 519<br />
Fig. IX.7.100. Pilozitatea firelor cardate din bumbac 100%<br />
(pentru tricotaje, înainte şi după operaţia de bobinare).<br />
Fig. IX.7.101.
520<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.101. Pilozitatea firelor cardate<br />
din bumbac 100% (pentru ţesături, înainte<br />
şi după operaţia de bobinare).<br />
Fig. IX.7.102.
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 521<br />
Fig. IX.7.102. Niveluri de calitate ale firelor<br />
cardate din bumbac 100% (pentru ţesături)<br />
stabilite prin testarea proprietăţilor tensionale<br />
(Uster TENSORAPID).<br />
Fig. IX.7.103.
522<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.104.<br />
Fig. IX.7.103. Niveluri de calitate ale firelor<br />
cardate din bumbac 100% (pentru ţesături)<br />
stabilite prin testarea proprietăţilor tensionale<br />
(Uster TENSOJET).
Sisteme automate pentru controlul produselor şi proceselor 523<br />
Fig. IX.7.104. Calitate fire din 100% bumbac cardat, filat pe maşini de filat cu inele<br />
(fir pe copsuri); proprietăţi tensionale determinate pe Uster R TENSORAPID.<br />
Fig. IX.7.105
524<br />
MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – METROLOGIE TEXTILĂ<br />
Fig. IX.7.105. Calitate fire din 100 % bumbac cardat, filat pe maşini de filat cu inele<br />
(fir pe copsuri); proprietăţi tensionale determinate pe Uster R TENSOJET.