4_4 CONTINUT AVIFAUNA.pdf - BioTowns

3.4. Prezentarea rezultatelor privind studiul avifaunei
3.4.1. Descrierea speciilor
3.4.1.1. Descrierea speciilor întâlnite in Timișoara, cu caracter de
întâmplător și protejate prin Directiva 79/409 a EEC
FAMILA FALCONIDAE
Include 60 de specii. Au constituţie robustă, cu aripi lungi şi ascuţite. Pe maxilarul
superior prezintă un dinte, care foloseşte la sfâşierea prăzii. Sunt cele mai iuţi zburătoare din
acest ordin. Folosesc cuiburile altor specii.
Falco columbarius aesalon Tunst. 1771 (şoimuleţul de iarnă) - are 30 cm, ne vizitează în
perioada rece a anului. Masculul are partea superioară albăstruie şi roşcat pe piept, cu stropi
longitudinali. Femela are spatele cafeniu. Se hrăneşte cu păsărele. Primăvara se îndreaptă spre
Europa nordică şi Siberia. A fost văzut în cadrul cercetărilor proprii, în Pădurea Verde în
apropierea Ștrandului Tineretului.
Falco peregrinus peregrinus Tunst. 1771(şoimul călător) - are 45 de cm, cuibăreşte în
arbori şi stânci. Ponta e depusă în aprilie, 3-4 ouă cărămizii marmorate, clocite de ambele sexe,
timp de o lună. Coloritul este cenuşiu închis, cu partea inferioară a corpului albicioasă, cu dungi
transversal întunecate. Specia este sedentară. În Timişoara poate fi întâlnită în Pădurea Verde.
FAMILIE STRIGIDAE
Asio flammeus flammeus,(Pontopp.) 1763,(ciuf de câmp) are 38 cm, cuibărește în locuri
cu vegetaţie ierboasă, smârcuri mlaştini. Aripi mai lungi şi mai înguste decât restul stringidelor,
efectuează bătăi încete de parcă ar vâsli. Este activ şi ziua. Coloritul aripii este crem cu vârful
negricios, cu partea abdominala a corpului deschisă, cu dungi puţin vizibile, pieptul foarte
dungat. Petele de pe aripi mult mai închise şi mai pronunţate decât la ciuful de pădure. A fost
întâlnit în timpul cercetărilor proprii, în zona Calea Buziașului în anul 2010.
FAMILIA MUSCICAPIDAE
Cuprinde 400 de specii, răspândite pe tot globul. Sunt păsări insectivore, cu ciocul turtit
la bază, mandibula superioară e puţin scobită la vârf. În jurul ciocului au vibrize lungi, aripile
sunt rotunjite, insectele le prind din zbor, pasărea stând într-un anumit loc la pândă. Cuiburile au
forma de cupă așezate în scorburi sau între ramurile arborilor. Puii au penaj pătat. Sunt specii cu
talie mică, unele au cântecele foarte melodioase. Pot prezenta polimorfism mutaţional, accentuat
în ceea ce priveşte penajul masculilor adulţi.
Ficedula albicollis albicollis Temm 1815 (muscarul gulerat) - are 13 cm. Se întâlneşte în
păduri, în vecinătatea râurilor. Ouăle sunt albăstrui-albicioase, în număr de 4-6, clocite de femelă
12-13 zile. Penajul masculului este negru, având gulerul alb, şi o pată pe aripi, iar partea
inferioară este albă; femela este cafenie. Cuibul îl face în scorburile arborilor, toamna migrează
în Africa Centrală.
Ficedula parva parva Bechst 1794 (muscarul mic) - are 12 cm. Primăvara soseşte mai
târziu ca ceilalţi muscari, cuibăreşte în munţi, în pădurile de amestec. Masculul este cenuşiu, pe
guşă şi pe bărbie are o pată ruginie, care la femelă lipseşte. Cuibul şi-l instalează la înălţime, în
scorburi sau la bifurcarea crengilor groase. Femela depune 4-5 ouă de culoare albicioasă-verzuie
sau maronie, pătate cu maro, pe care le cloceşte 14 zile. Toamna migrează în India. Pot fi
întâlnite în zonele periurbane, la marginea Pădurii Verzi sau zona Calea Buziașului
210

FAMILIA FRINGILLIDAE
Emberiza hortulana L 1758 (presură de grădină)- 16,5 cm,
Poate fi întâlnită în locuri deschise, cultivate, cu pâlcuri de copaci sau tufe. Masculul are
capul gri-verzui, gât galben și abdomen cărămiziu deschis, cioc şi picioare roz. Observată în
zona periurbană Calea Buziașului.
ORDINUL CHARADRIIFORMES
FAMILIA STERNIDAE
Chlidonias niger niger L. 1758 (chirighiţa neagră), are 24 cm, poate fi întâlnită în
Timişoara, în zona Lacului Dumbrăviţa, Vara este gri închis, cu capul şi pieptul aproape negre,
subcodalele sunt şi dedesubtul aripii albicios, gri deschis.
Chlidonias hybridus hybridus Pall.1811(chirighiţa cu obraz alb) poate fi observată în
aceeaşi zonă ca precedenta, dar şi în apropierea bălţilor din cartierele mai liniştite din oraş.
Penajul de vară are mai multe diferenţe, capul prezintă doar o calotă neagră, obrajii sunt albi,
pieptul şi abdomenul sunt gri.
ORDINUL CICONIFORMES
FAMILIA ARDEIDAE
Nycticorax nycticorax nycticorax L.1758 (stârc de noapte)- observat la ieşirea Begăi din
Timişoara. Greu de observat, are penaj negru cu gri si alb, pe gât, aripi coadă. Juvenili sunt maro
cu pete cafenii deschis.
Ixobrycus minutus minutus L. 1766 (stârc pitic)- observat la ieşirea Begăi din Timişoara
şi pe bălţile din zona Freidorf sau Calea Buziașului. Are 35 cm, masculul are spatele negru cu
pete alb-gălbui pe aripi; femela maro cu striuri pe piept şi dungi închise pe spate.
Egretta garzetta garzzeta L.1758 (egreta mică) observată în zona bălților cu stuf
adiacente râului Bega, la intrarea in Timişoara. Are 60 cm, cu cioc negru, picioare negre cu
degete galbene. Penajul este complet alb.
ORDINUL ANSERIFORMES
FAMILIA ANATIDAE
Aythya nyroca Guldenst. 1770, (raţa roşie ) observată pe Lacul Dumbrăviţa şi pe balta
amenajată pentru pescuit adiacentă râului Bega la intrare in oraş. Masculul este maroniu roșiatic
închis, cu subcodale albe, iar pe abdomen are o pată mare albă înconjurată de maroniu. Femela
este maro-cenușiu cu subcodale albe.
211

Bucephala clangula clangula L. 1758 (raţa sunătoare), stol poposind pe balta amenajată
pentru pescuit adiacentă râului Bega la intrare in oraş.
3.4.2. Sistematica păsărilor comune ce pot fi văzute în parcuri sau în
Pădurea Verde
ORDINUL PASERIFORMES
Include 5000 de specii ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din păsările cunoscute.
Sunt păsări cosmopolite răspândite pe toata suprafaţa pământului de la poli până în deşerturi, cât
şi în zonele montane. Dimensiunile sunt diferite, de la specii foarte mici (Nectarinidae) până la
cele de talia unui fazan. Sunt speciile cele mai evoluate specii din punct de vedere psihic, au
cuiburi cu cele mai complicate forme de construcţii. Puii sunt nidicoli.
FAMILIA CINCLIDAE
Sunt specii de talie redusă, trăiesc în vecinătatea apelor repezi de munte. Au corpul lăţit,
aripi scurte şi rotunjite, coada scurtă, picioare lungi, puternice cu unghii scurte şi groase. Penajul
are aspect unsuros, pleoapele sunt acoperite cu pene. Nările se pot închide şi sunt acoperite cu
perișori tari, ciocul este scurt şi tare. Nu au membrane interdigitală, dar pot înota, se pot
scufunda, înfrunta torenţii.
Cinclus cinclus aquaticus Bechst. 1803 (mierla de apă) – măsoară 19 cm se întâlneşte în
tot lanţul Carpaților. Coloritul este negru-cenuşiu, cu o pată albă pe piept şi guşă. Cuibul şi-l
construieşte sub bolovanii malurilor, după perdele de apă ale cascadelor şi în caz de inundaţii în
arbori. Ponta conţine 5-6 ouă albe, depuse în aprilie şi clocite de femelă 17 zile. În căutarea
larvelor acvatice pentru a nu fi ridicată la suprafaţa apei îşi ţine aripile desfăcute în apă. Iarna
coboară la câmpie. A fost văzută în Pădurea Verde, pe Behelea în apropierea Lacului
Dumbrăviţa. Apariţia ei este deosebită.
FAMILIA PARIDAE
Cuprinde 65 de specii răspândite în zona temperată a Europei şi Asiei, Insulele
Madagascar, Noua Guinee, ţinuturile Sud Americane. Au o talie mică sau mijlocie, corp sferic
acoperit cu penaj des şi moale, cu picioare şi unghii puternice adaptate la căţărat. Ciocul este
conic subţire. Sunt păsări vioaie trăiesc în păduri, parcuri, grădini. Majoritatea cuibăresc în
scorburi ori în cuiburi ţesute artistic şi atârnate de ramuri. Hrana e formată din insecte larve,
pupe sau ouă, iarna pot consuma boabe, seminţe, iar unele specii îşi fac provizii. Sunt păsări
sedentare.
Parus major major L.1758 (piţigoiul mare) – are 15 cm. Este unul dintre cei mai
cunoscuţi piţigoi, prezent atât în pădurile joase cât şi în cele de munte până în zona coniferelor.
Are creștetul negru, spatele verde-cenuşiu, aripile şi coada albăstrui, iar partea inferioară e
galben-verzuie cu o dungă neagră longitudinală. Frecvent se întâlneşte în parcuri, grădini, livezi.
Cuibăreşte în scorburi, crăpături, ţevi metalice de garduri. Cele 10-12 ouă albe, pătate cu ruginiu
sunt depuse în luna martie-aprilie, femela le cloceşte 14 zile. Iarna rămân în aceleaşi regiuni,
fiind o pasăre sedentară. Des întâlnit în oraş, aproape oriunde unde există vegetaţie lemnoasă.
212

Fig. 77 - Parus major, pițigoiul mare (foto Cornelia Grecu)
Parus caeruleus caeruleus L.1758 (piţigoiul albastru) – este mai mic de cât precedentul,
are 12 cm. Se întâlneşte în ţinuturi joase, umede, dar şi în pădurile de foioase, urcând pe văile
râurilor până în zona coniferelor. Capul este albastru, cu orajii albi şi o dungă neagră peste ochi,
spatele verzui, pieptul şi pântecele galben-verzui. Cuibăreşte în scorburi naturale ori în cuiburi
părăsite de ciocănitori. Depune ponta prin martie-aprilie 8-10 ouă albe cu dunguliţe brun-roșcate,
clocite numai de femelă circa 13-14 zile. Este pasăre sedentară. Des întâlnit în oraş, aproape
oriunde unde există vegetaţie lemnoasă.
Aegithalos caudatus caudatus L.1758 (pițigoiul codat) - are 15 cm. Are trupul cât o nucă
şi o coadă foarte lungă etajată. Trăieşte în pădurile de foioase de la şes până în zona montană.
Spatele este colorat în negru-roşcat, iar partea inferioară este alb-zmeuriu. Cuibul este oval cu
intrare rotundă, instalat în arbori spinoşi şi arbuști, pe dinafară este căptuşit cu frunze şi mușchi.
Ponta este depusă în martie, 9-12 ouă albe cu dunguliţe şi virgule fine brun roşcate, clocite de
femelă 15 zile. Toamna şi iarna hoinăreşte în cârduri, în căutarea hranei, ţinând legătura între ei
printr-un ţiuit caracteristic. Este o specie sedentară-eratică. Întâlnit de regulă în Pădurea Verde.
FAMILIA SYLVIDAE
Cuprinde 300 de specii din Africa, Europa, Asia, Australia sau America. Au corpul
alungit, cioc subţire, relativ lat la bază, înconjurat de vibrize. Trăiesc în arbori, tufişuri, stufării.
Se hrănesc exclusiv cu insecte, foarte rar cu fructe mai moi. Cuiburile sunt ţesute din fire
vegetale. Puii au penajul uniform şi nepătat, cântecul este foarte plăcut.
Sylvia communis communis Lath 1787 (silvia de câmpie) – are 15 cm. Se întâlneşte de la
câmpie până la munte. Masculul are capul cenuşiu şi corpul gri-roşcat, femela are capul cenuşiu.
Cuibăreşte în desişuri sau la marginea pădurii. Cuibul este construit din fibre vegetale, căptuşit
cu păr şi mascat de plante. Ouăle sunt cenuşiu-verzui, cu puncte întunecate în număr de 4-5,
clocite de ambii părinţi. Toamna migrează în Africa Centrală.
Phylloscopus collybita collybita Vieill 1817 (pitulicea mică) - are 11 cm, este pasăre de
pasaj sau oaspete de vară la noi. Se întâlneşte din regiunea de câmpie până în zona
jnepenişurilor. Coloritul este verde-oliv cu partea inferioara gălbui-albicioasă. Picioarele sunt
brun-negricioase. Cuibul este minuscul, de formă sferică cu intrare laterală, instalat în tufişuri,
aproape de pământ şi mascat de frunze. Depune în mai-iunie, 5-6 ouă albe cu pete mici roşcate,
pe care le cloceşte femela timp de 13 zile. Toamna migrează în nordul şi nord-vestul Africii sau
în sud-vestul Asiei.
Phylloscopus sibilatrix Bechst 1793 (pitulicea sfârâitoare) –are 13 cm, este cea mai mare
pitulice de la noi. Are spatele de un verde mai viu decât precedenta, bărbia şi pieptul sunt
galbene-lemon, abdomenul este alb. Are un cântec plăcut şi variat. Cuibăreşte pe sol, într-o mică
213

adâncitură în păduri cu frunziş des. Ouăle în număr de 5-6 sunt albe, pătate cu brun, depuse în
luna mai. Femela le cloceşte singură 13 zile. Iernează în Africa centrală.
Hipolais icterina icterina Viell 1817 (frunzăriţa gălbuie) – are 13 cm, se întâlneşte în
grădini, păduri din zone joase, din apropierea apelor. Are penajul verde-oliv pe spate, galbenlemon
pe abdomen. Cântecul este puternic în care introduce şi triluri ale altor păsări. Cuibul îl
construieşte în arbori, şi-l maschează cu puf de salcie. Ouăle, 4-6 la număr, de culoare rozviolacee
cu punte şi pete mai întunecate, sunt depuse în luna mai şi clocite de ambii parteneri,
timp de 14 zile. Iernează în sudul Saharei.
FAMILIA TURDIDAE
Cuprinde 300 de specii răspândite pe toată suprafaţa globului, lipsesc din regiunile
arctice. Ciocul este tipic păsărilor insectivore, turtit la baza, lunguieţ şi ascuţit la capăt, puternic.
Cuiburile sunt în formă de cupă. Consumă insecte, viermi, melci şi chiar fructe moi. Sunt bune
cântătoare, au un cântec melodios. La noi în ţară se întâlnesc 19 specii.
Turdus merula merula L.1758 (mierla neagră) - are 27 cm. Specie comună întâlnită în
pădurile joase şi de deal, în zăvoaiele apelor, grădini şi parcuri publice. Masculul este negru, iar
femela cafeniu închis. Cuibăreşte în tufişuri şi boschete, cuibul este construit din lut şi ierburi.
Ponta este depusă în luna aprilie, constituită din 4-5 ouă albastru-verzui stropite cu brun, clocite
de femelă 14-15 zile. Pe vară apar 2-3 rânduri de pui. Este o pasăre sedentară, dar efectivele se
reînnoiesc cu exemplare din regiunile muntoase mai nordice.
Turdus philomelos (sturzul cântător) - are 23 cm. Cloceşte în toate pădurile şi zăvoaiele
din ţară. Are spatele cafeniu, pieptul alb-roşcat, cu puncte întunecate şi pântecele alb. Cuibul este
instalat în arbori şi arbuşti, are interiorul unei cupe formată din lemn putrezit amestecată cu
saliva păsării. Depune 4-5 ouă albastre cu puncte fine în luna aprilie, pe care femela le clocește
singură. Pe sezon creste 2-3 rânduri de pui. Are o voce plăcută şi puternică. Toamna migrează în
jurul Mării Mediterane şi sud-vestul Asiei. In iernile blânde rămân unele exemplare nordice.
Turdus viscivorus viscivorus L.1758 (sturzul de vâsc) - are 28 cm. Se întâlneşte în
pădurile de deal şi munte, este cel mai mare sturz de la noi. Are penaj cafeniu cu puncte, pe
partea inferioară e alb, cuibul este mascat de muşchi şi licheni. În luna aprilie depune 4-5 ouă
albastre-verzui cu puncte cărămizii, clocite de femelă 14 zile. Toamna şi iarna apar la şes. O
parte din ele pleacă în sudul Europei şi sud-vestul Asiei.
Turdus pilaris L. 1758 (cocoşarul) - 26 cm. Are coloritul cafeniu roşcat pe spate şi e
cenușiu pe cap şi pe târtiţă, roşcat cu pete închise pe piept. Cuibul este format din crenguţe la
exterior, iar în interior din nămol şi fire vegetale fine. Ouăle, 5 la număr, au culoarea albastră, cu
pete mici roşcate, sunt depuse în luna aprilie şi clocite de femelă 14 zile. Creşte 1-2 rânduri de
pui. Iernează în vestul Europei sau sudul Asiei.
Saxicola torquata L. 1766 (mărăcinarul negru) - are 13 cm. Apare la noi numai în
sezonul cald, corpul e negru, cu pieptul cafeniu. Femela este cafeniu-pătată pe partea superioară.
Îşi instalează cuibul în sol sau pe arbuşti nedezvoltaţi, în apropierea râurilor sau ţărmurilor. Ponta
este depusă la sfârşitul lui aprilie, formată din 5-6 ouă albastre cu pete cărămizii, pe care femela
le clocește 14 zile. Pe sezon creşte 2-3 rânduri de pui. Toamna migrează în Arabia sau Africa de
Nord-est.
Luscinia megarhychos megarhychos C.L.Brehm 1831 (privighetoarea roşcată) - are 16
cm. Soseşte în sezonul cald, în pădurile cu subarboret, dar şi în grădini. Are corpul cafeniu şi
coada ruginie. Cântecul este foarte plăcut. Cuibărește pe sol înierbat, sau în tufe joase,
mascându-şi bine cuibul. Ouăle sunt brun-măslinii în număr de 5, depuse în luna mai, clocite de
femelă 14 zile. Toamna migrează în Africa centrală sau de vest.
214

Luscinia luscinia L.1758 (filomela) – seamănă cu precedenta, dar coloritul este mai
intens, iar pe piept este pătată cu cafeniu. Vocea ei poate fi auzită şi noaptea şi ziua. Ouăle sunt
brune-verzui. Toamna migrează în Africa de est.
Erithacus rubecula rubecula L.1758 (măcăleandrul) – are 14 cm, vara îl întâlnim mai
ales la munte, iar iarna la câmpie, în parcurile şi grădinile oraşelor. Penajul este cafeniu cu o pată
ruginie pe piept şi pe bărbie. Cuibăreşte în scorburi, sub maluri ori în trunchiuri căzute. Cuibul
cuprinde 5-6 ouă albastre, cu pete ruginii, fiind complet în luna mai, pe care femela le cloceşte
13-14 zile. Iarna cânta în locurile în care s-a instalat. Unele populaţii iernează în Sudul Europei,
Nordul Africii şi sud-estul Asiei.
Phoenicurus ochruros gibraltariensis Gmel 1789 (codroşul de munte) – ca talie este
asemănător cu precedentul. Penajul masculului este cenuşiu-albăstrui, cu coada ruginie şi are o
pată albă pe aripi şi pe frunte. Femela este cafenie. Cuibăreşte în crăpături de stânci, de ziduri, pe
bolovani, pe grinzile caselor. Ouăle (4-5) sunt albe, lucioase, depuse la începutul lui mai şi
clocite 14 zile de femelă. Toamna migrează în nordul Africii şi sud-vestul Asiei.
FAMILIA TROGLODYTIDAE
Sunt specii cântătoare, cântă şi femela şi masculul, tot timpul anului. Viaţa o duc în
general pe sol, în ierburi şi tufişuri. Trăiesc în cupluri solitare. Cuibul are formă ovală cu intrare
laterală.
Troglodytes troglodytes troglodytes L. 1758 (pănţăruşul) - are 10 cm. Trăieşte în
regiunile de deal şi de munte sau în locuri joase împădurite şi cu teren denivelat. Penajul este
cafeniu-roşcat, cu striații mai închise. Cuibul este sferic-oval cu un orificiu de acces, mascat de
licheni şi muşchi, depus pe sol, între rădăcini sau crăpături de piatră. Ouăle în număr de 5-6, de
culoare albă cu puncte ruginii, sunt depuse în aprilie-mai. Femela cloceşte 15 zile, de 2 ori pe
sezon. Masculul face şi alte cuiburi cât femela cloceşte, el fiind poligam. Iarna coboară la şes.
FAMILIA LANIDAE
Sunt specii insectivore, cu maxilarul superior încovoiat la vârf. La baza ciocului au
vibrize. Tarsele sunt puternice, cu degete scurte şi unghii puternice. Dimorfismul sexual e puţin
evident. Cuiburile sunt în formă de cupă. Hrana consta în insecte mari, broaşte, şopârle şi
păsărele. Prăzile sunt reperate lângă tufele cu spini, fiind aruncate înspre spini şi sfâşiate de
aceştia, unele rămânând acolo ca provizii pentru sfrâncioci, pe perioada iernii.
Lanius collurio collurio L.1758 (sfrânciocul roşiatic) - are 18 cm, se întâlneşte în zonele
de şes, cu boschete şi arbuşti şi pe văile largi ale râurilor montane. Are colorit cafeniu roşcat, cu
capul cenuşiu şi pântecele zmeuriu deschis. Femela are capul cafeniu şi pieptul cu dungi
transversale. Ouăle pot fii roz, brune, gălbui, roşcate, cu puncte pe partea rotundă. Sunt clocite de
femelă 15 zile. Pasărea poate imita cântecul altor păsări. Toamna migrează în Africa, la sud de
Sahara. Este protejat de Directiva Păsări 79/409 a CEE.
Fig. 78 - Lanius collurio, sfrâncioc roșiatic (foto. Cornelia Grecu
215

Lanius minor minor Gmel 1788 (sfrânciocul cu fruntea neagră) - are 20 de cm, penajul
este cenuşiu cu negru şi roz pe partea inferioară. Cuibul este construit lângă trunchiul copacului,
la înălţime, din pelin. Ouăle verzui-albăstrui, cu pete brune-violacee, fiind în număr de 5-6 şi
sunt depuse în mai-iunie. Iernează în sudul Africii.
FAMILIA CERTHIIDAE
Cuprinde 6 specii din ţinuturile tropicale şi temperate, lipsind în ţinuturile Sud Americane
şi insula Madagascar. Au ciocul subţire şi curbat în jos. Penele cozii sunt rigide, dispuse etajat.
Sunt bine adaptate la căţărat pe trunchiul copacilor, pe care se deplasează în spirală sau drept.
Sunt insectivore, limba fiindu-le uşor protractilă şi modificată la vârf.
Certhia familiaris familiaris L.1758 (cojoaica comună) - are 13 cm, se întâlneşte în toate
pădurile până în zona coniferelor. Spatele e cafeniu cu striuri deschise, iar partea ventrală este
cenuşiu albicioasă. Cuibăreşte în găuri mici de arbori sau sub scoarţa lor, depunând în luna
aprilie-mai 5-6 ouă albe cu pete ruginii, clocite de femelă 15 zile. Scoate două generaţii de pui pe
sezon. Este o pasăre sedentară, iarna fiind eratică.
FAMILIA FRINGILLIDAE
Cuprinde 450 de specii răspândite pe tot globul, au talie mică sau mijlocie, cu cioc scurt
conic, foarte dur şi ascuţit, acoperit cu vibrize la bază. Mandibula superioara este mai scurtă
decât cea inferioară, la Loxia sp. mandibulele sunt încrucişate. Sunt specii arboricole, unele chiar
bune cântătoare. Sunt monogame, iar femelele îşi clocesc singure ouăle. Cuibul este în formă de
cupă, căptuşit în interior. Scot 2-3 rânduri de pui pe an, apoi hoinăresc în cârduri după hrană.
Hrana e constituită din seminţe, fructe mici, muguri de flori şi de frunze, insecte.
Fringilla coelebs coelebs L 1758 (cinteza) - este răspândită în ţinuturi joase până în zona
jneapănului din munţi. Masculul este cărămiziu roşcat, pe obraji, guşă şi piept, este cenuşiu pe
cap şi pe târtiţă, şi cafeniu pe spate. Femela are penajul cafeniu de mai multe nuanţe. Cuibul şi-l
construieşte pe crengile groase, mascându-l cu mușchi şi licheni. În el depune 4-5 ouă verzialbăstrui,
cu pete roşcate în luna aprilie. Femela le clocește 13 zile, având 2-3 clociri pe sezon.
Este parţial migratoare, mai ales femelele şi tineretul se deplasează în nord-estul Africii şi în sudvestul
Asiei. Masculii sunt sedentari şi se întâlnesc iarna în regiunile de câmpie.
Carduelis carduelis carduelis L.1758 (sticletele) - are 14 cm, este o pasare cântătoare.
Partea anterioară a capului este roşie, ceafa şi coada sunt negre, aripile negru cu galben, iar restul
corpului cafeniu. Cuibul e mic aşezat în arbori de mărime mijlocie, de regulă salcâmi. Ponta
cuprinde 4-5 ouă albe albăstrui, punctate cu roşu, clocite de femelă 13-14 zile. Scoate 2-3 rânduri
de pui pe vară. Este sedentară.
Carduelis chloris (florintele) - are 16 cm, este pasăre sedentară, în regiunile joase şi
deluroase. Penajul este verde cu galben pe aripi şi pe laturile cozii, în aprilie depune 4-6 ouă
albastre cu pete brune şi le cloceşte femela 14 zile. Pe vară scot 2-3 rânduri de pui.
Carduelis spinus spinus L. 1758 (scatiul) - are 12 cm, are penajul verde cu creştetul
negru. Femela este mai deschisă şi are pântecele alb. Cuibul îl instalează la extremitatea crengii,
la mare înălţime de sol, mascându-l cu licheni. Ouăle, le depune în luna mai, în număr de 4-5
alb-albăstrui cu puncte roşiatice. Scoate cam 2 rânduri de pui pe sezon. Toamna apar în ţinuturi
joase căutându-şi hrana.
Coccothraustes coccothraustes coccothraustes L.1758 (botgrosul) – are 18 cm, ciocul
foarte puternic, hrănindu-se cu sâmburi de cireşe, vișine. Penajul este cafeniu roşcat, cu negru la
bărbie şi pe aripi. Ouăle sunt verzui-albăstrui, gri sau cenuşii pătate cu negru, depuse în luna mai,
în număr de 5. Femela le cloceşte 14 zile.
Pyrrhula pyrrhula (mugurarul) - se întâlneşte în pădurea de amestec şi de conifere, în
dumbrăvi. Masculul are spatele cenuşiu, cu capul aripile şi coada negre, pieptul roşu trandafiriu.
216

Ouăle sunt albe-verziu, pătate cu brun. Clocitul este asigurat de femelă 14 zile. Toamna coboară
la câmpie pentru a se hrăni.
Serinus serinus L 1766 (cănărașul) - are 12 cm, penajul este asemănător cu al scatiului,
dar masculul nu are negru pe creştet, ci verde-gălbui. Ouăle, în număr de 4-5, sunt albastre cu
pete ruginii înspre capătul rotund, sunt clocite 12-13 zile de femelă. Are 2-3 depuneri de ouă pe
sezon. Iernează în regiunile din nord-estul Africii, estul Mării Mediterane sau chiar la noi în
iernile blânde.
Emberiza citrinella citrinella L. 1758 (presura galbenă) – are 17 cm, cloceşte la noi în
pădurile de şes şi de deal, pătrunzând adesea pe văile râurilor montane. Cuibăreşte în tufişuri
joase sau în ierburi, aproape de sol. Ouăle, în număr de 4-5, sunt albe cu nişte virgule roşcate,
fiind clocite în deosebi de femelă, începând din mai. Iarna coboară în ţinuturi joase, descoperite,
unde apar şi exemplarele nordice. În perioade de iarnă are loc concentrarea populaţiilor în sudul
Europei, în Turcia şi în jurul Mării Caspice.
Miliaria calandra calandra L. 1758 (presura sură) – măsoară 18 cm, este comună mai
ales în regiunile de câmpie şi de dealuri descoperite, rar şi pe văile largi, joase, ale râurilor
montane. Corpul este cafeniu cu pete întunecate, fiind mai spălăcit pe partea inferioară. Femela
cloceşte singură circa 14 zile, un număr de 4-5 ouă albe-cenuşii, stropite cu brun, pe care depune
prin mai. Scoate, pe vară, două rânduri de pui. O parte din populaţie rămâne la noi, iar restul se
deplasează în sudul continentului.
FAMILIA PASSERIDAE
Specii sunt răspândite în regiunile temperate şi tropicale. Au talie mică, cioc scurt şi
conic, unele pot prezenta dimorfism sexual permanent sau sezonier (masculii prezentă
pigmentaţii mai intense ale penajului sau chiar pene modificate în anumite perioade). Cuiburile
construite în speţa de masculi cu multă măiestrie se găsesc pe crengi sau în cavităţi, la unele
specii sunt lipite de acestea.
Passer domesticus domesticus L. 1758 (vrabia de casă) - are 15 cm, este specie
antropofită. Masculul este cafeniu pătat pe spate, cenuşiu pe frunte, creştet şi piept, negru pe
bărbie. Femela are penaj cafeniu-striat. Este specie sedentară.
Fig. 79 - Passer domesticus, vrabia de casă (foto Cornelia Grecu)
Passer montanus montanus L. 1758 (vrabia de câmp) - specie întâlnită în zone joase şi pe
lângă aşezările umane în a căror vecinătate se găsesc terenuri intravilane. Are penaj cafeniu
roşcat pe spate, spre cărămiziu pe creştet şi pământiu pe abdomen şi piept. Cuiburile sunt sferice.
Ponta este depusă în aprilie, constă în 5-6 ouă albe cu pete brune sau isabel, clocite 14 zile de
ambii parteneri. Cloceşte de trei ori pe an. Este specie sedentară.
217

Fig. 80 - Passer montanus, vrabida de câmp (foto Cornelia Grecu)
FAMILIA MOTACILLIDAE
Sunt specii cosmopolite, de talie mică, cu picioare lungi, cu unghii curbate şi subţiri.
Cuibăresc pe sol şi în crăpături. Se hrănesc cu insecte şi seminţe.
Motacilla alba alba L.1758 (codobatura albă) – măsoară 8 cm, se întâlneşte în regiuni
joase, în apropierea bălţilor şi lacurilor. Are penajul cenuşiu, cu negru pe cap, piept şi coadă;
fruntea, partea inferioară şi obrajii sunt albe. Cuibul este aşezat în excavațiile malurilor, grămezi
de lemne sau stuf. Femela cloceşte timp de 14 zile, în aprilie, 4-5 ouă albicioase, cu pete brunecenuşii.
Creste două, trei generaţii de pui pe vară. Toamna migrează în nordul Africii şi vestul
Asiei.
Anthus trivialis trivialis L.1758 (fâsa de pădure) - are 15 cm, este o specie des întâlnită în
păduri. Coloritul este cafeniu-pătat, cu gălbui cu pete închise pe partea inferioară. Femela depune
în mai, în cubul construit pe sol înierbat, cele 4-6 ouă pământii cu pete întunecate.
Toamna migrează în Africa centrala şi de vest.
FAMILIA STURNIDAE
Sunt specii robuste, cu tarsele lungi, cu ciocul lung, drept şi ascuţit. Cuibăresc în
crăpăturile zidurilor, pe stâlpi, în cavităţile arborilor. Sunt insectivore, granivore şi frugivore.
Sturnus vulgaris vulgaris L.1758 (graurele) - are 23 cm, coloritul corpului este negru, cu
desen mai deschis pe spate şi reflexe verzi-violacee pe cap şi piept. Ouăle, 5-7 la număr, sunt
albastru deschis, depuse în aprilie şi clocite 14 zile de ambii parteneri. Creşte două generaţii de
pui pe an. Iernează în sud-vestul Europei. Poate imita cântecul altor păsări.
FAMILIA ORIOLIDAE
Sunt specii tropicale şi subtropicale, au cioc puternic, puţin curbat la vârf şi zimţat în
partea terminală. Penajul este viu colorat (galben, roşu, negru). Prezintă dimorfism sexual.
Cuibul este în formă de cupă, suspendat de ramurile copacilor. Hrana constă în insecte, fructe
moi, muguri. Cântecul este plăcut, semănând cu sunetul de flaut.
Oriolus oriolus oriolus L. 1758 (grangurele) - soseşte în luna mai la noi. Masculul este
galben cu aripile şi coada negre. Femela are colorit verzui cu aripile şi coada mai întunecate. Se
întâlneşte în plantaţiile de plopi canadieni. Cuibul este în formă de hamac, prins la bifurcaţia
crengilor orizontale. Depune prin mai-iunie, 3-4 ouă albe cu pete brun-roşcate, clocite 15 zile de
femelă. Iernează în Africa.
218

FAMILIA REGULIDAE
Este o familie mică, răspândită în pădurile de conifere din Asia şi America de nord. Se
hrănesc cu insecte şi seminţe mici. Duc o viaţa în grup, exceptând perioada de reproducere, se
întâlnesc pe ramuri, pe trunchiurile copacilor.
Regulus regulus regulus L.1758 (auşelul cu capul galben) - are 9 cm, coloritul galbenverzui,
cu sprânceană mai puţin evidenţiată, iar portocaliul de pe creștet este puţin accentuat.
Apare toamna târziu în zonele cu altitudine joasă, unde iernează. O parte din populaţie iernează
în sudul Europei şi în vestul Asiei. Cuibăritul începe în prima decadă a lunii mai. Ouăle sunt albe
gălbui cu stropi fini spre capătul rotunjit al oului.
Regulus ignicapillus (auşelul sprâncenat) – seamănă cu precedentul, dar masculul are o
bandă portocalie pe creştet şi câte o dungă neagră peste ochi. Cuibăreşte în pădurile de conifere,
cuibul este aşezat la extremitatea crengilor şi căptuşit cu licheni. Ponta cuprinde 7-9 ouă gălbui,
depuse în luna mai, clocite 15 zile de femelă. Este pasărea cu greutatea cea mai mica la noi de 5-
6 grame. Toamna coboară în regiunile joase ale ţării sau migrează în sud-estul Europei.
FAMILIA CORVIDAE
Cuprinde specii cosmopolite, cam 100, răspândite pe toată suprafaţa pământului mai
puţin în zonele arctice şi Noua Zeelandă. Au o talie mijlocie şi mare, fiind cele mai mari dintre
paseriforme. Regimul de hrană este variat. De cele mai multe ori sunt omnivore. Sunt răpitoare
de ouă şi pui duc o viaţă gregară în colonii, unele imită glasul pasărilor sau vocile omeneşti.
Corvus corax corax L. 1758 (corbul) - are 65 cm. Corpul este negru cu reflexe violacee.
Ouăle de culoare verzui murder, cu pete brune, le depune încă din ianuarie-februarie, fiind
clocite 21 de zile. Poate imita glasul altor păsări. Este o pasăre sedentară.
Garrulus glandarius glandarius L. 1758 (gaiţa) - are 36 cm. Coloritul este cafeniu cu alb
şi albăstrui pe aripi, o întâlnim în regiunea pădurilor de conifere şi în zona de deal şi câmpie,
inclusiv în oraşe. Cuibul şi-l face din crengi în desişuri, iar la sfârşitul lunii aprilie depune 5-6
ouă verzui cu pete brune, pe care le cloceşte 16-17 zile. Strică adesea cuibul altor pasări luândule
ouăle. Toamna apar mai ales în zona de câmpie.
Pica pica pica L. 1758 (coţofana) – are 48 de cm. Coloritul este negru cu alb pe umeri şi
piept, iar coada e neagră cu reflexe verzui. Cuibăreşte în regiunile joase şi cele de deal şi pe văile
râurilor. Face un cuib sferic din spini, cu intrări laterale tapisat în interior cu lut. Ouăle sunt 5-7
depuse în luna aprilie, de culoare verzui cu pete brune. Femela le cloceşte singură 17-18 zile.
Este specie sedentară.
Fig. 81 - Pica pica, coșofana (foto Cornelia Grecu)
219

Corvus monedula L.1758 (stăncuţa) – măsoară 35 cm. Coloritul este negru cu ceafa şi
dosul gâtului cenuşiu. Sunt păsări antropofile sau sălbatice, ce cuibăresc în localități, în pereţi de
stâncă, în construcţii, în crăpături de ziduri, scorburi. Depune 4-6 ouă albicioase albăstrui cu pete
brune în luna aprilie, sunt clocite numai de femelă timp de 17-18 zile. Este specie sedentară.
Corvus frugilegus frugilegus L.1758 (cioara de semănătură) – are 47 cm, cuibăreşte în
regiunea de câmpie în colonii mari mai rar la deal. Penajul este negru cu reflexe violacee.
Cuiburile sunt instalate în arbori. Ponta este depusă în luna martie, formată din 5 ouă verzui
murdare, pătate cu brun, clocite 18-19 zile de femelă. Puii consumă larve, iar adulții seminţe.
Toamna populaţiile de la noi se deplasează spre sud-vestul Europei şi sunt înlocuite de cârduri
din regiunea nord-estică.
Fig. 82 - Corvus frugilegus, cioara de semănătură (foto. Cornelia Grecu)
FAMILIA PRUNELIDAE
Sunt păsări mici, cu cioc subţire; trăiesc în păduri sau stâncării, petrecându-şi timpul mai
mult pe sol. Sunt specii foarte prudente şi care se ascund foarte bine.
Prunella modularis modularis L.1758 (brumăriţa de pădure) – are 15 cm, coloritul este
asemănător cu al vrabiei, dar cu bărbia şi pieptul cenuşii. Cuibărește în tufişuri joase şi pe sol,
lângă rădăcini. Depune în aprilie 4-5 ouă albastre, pe care femela le cloceşte 13 zile. Creşte 2-3
rânduri de pui pe an. Toamna o parte din populaţie coboară în văi, alta migrează împreună cu
populaţiile nordice în sudul Europei, Asia mică, nord-vestul Africii.
ORDINUL CORACIFORMES
Majoritatea speciilor aparţin zonelor tropicale. Ciocul este alungit, dur. Capul este mare,
picioarele sunt scurte, penajul rigid şi viu colorat. Cuibăresc în scorburi, crăpături în maluri sau
tuneluri subterane. Puii sunt nidicoli. Sunt păsări certăreţe şi bănuitoare. Hrana este de origine
animală, foarte puţine specii se hrănesc cu fructe.
FAMILIA ALCEDIDAE
Sunt specii răspândite în regiunile tropicale şi temperate. Capul este voluminos în raport
cu corpul. Au cioc puternic, conic, drept şi mai alungit, aripi scurte şi rotunjite, coada şi
picioarele sunt de asemenea scurte. Au un colorit frumos, verde , roşu sau albastru. Unele specii
se hrănesc cu insecte, şopârle, rozătoare mici, altele s-au specializat în prinderea peştilor prin
căderea verticală asupra lor, după ce i-a urmărit de pe o ramură de deasupra apei.
Alcedo atthis atthis L. 1758 (pescăraşul albastru) - are 18 cm, este prezent în ţinuturi
joase, în sezonul cald, iar iarna pe marginea pâraielor de munte. Penajul este verde-albăstrui, iar
partea inferioară este cărămizie. Cuibăresc în scorburi, crăpături de stânci sau îşi sapă galerii în
malurile râurilor. Depun din aprilie până în iunie 4-6 ouă albe, lucioase, pe care le clocesc
220

ambele sexe. Iernează în sudul Europei, nordul Africii şi sud-vestul Asiei. Este protejat prin
Directiva Păsări 79/409 a CEE.
ORDINUL PICIFORMES
Cuprinde 400 de specii, răspândite în Africa, Asia şi America. Un număr mai mic de
specii se găsesc în regiunile temperate şi reci. Au degetele adaptate pentru căţărat fiind specii
exclusiv arboricole. Clocesc în scorburi rareori în cavităţi făcute în sol. Puii sunt nidicoli. se
hrănesc în special cu insecte şi fructe.
FAMILIA PICIDAE
Alcătuită din 200 de specii. Sunt mari specialiste în căţărat. Limba este foarte lungă,
cilindrică, protractilă, putând fi mult scoasă în afară. Insectele sunt scoase din galeriile
trunchiurilor cu ajutorul unor peri ţepoşi şi a vârfului limbii, care este cleios. Penele cozii sunt
rigide şi servesc ca punct de sprijin la căţăratul pe trunchiuri. Ciocul este conic ascuţit foarte tare.
Sunt păsări de talie mijlocie, sedentare. Nu sunt bune zburătoare. Hrana constă din insecte şi
larve, unele consumă seminţe şi fructe. La noi în ţară se găsesc 10 specii.
Dendrocopos major major L.1758 (ciocănitoarea pestriţă mare) – are 25 de cm lungime.
Penajul alb cu negru, cu roşu pe ceafa şi în regiunea subcodală. Femela nu are roşu pe ceafă.
Cuibul şi-l sapă în trunchiul copacilor, în luna mai depune 4-7 ouă albe lucioase. Femela le
cloceşte în 14-15 zile. Este pasăre sedentară.
Dendrocopos medius medius L 1758 (ciocănitoarea pestriţă mijlocie) - are 21 cm
lungime. Apare în majoritatea pădurilor cu frunziş căzător, şi pe văile râurilor. Are acelaşi colorit
ca şi precedenta, dar cu roşu şi pe creştet. În luna mai-iunie femela depune 5-6 ouă lucioase albe,
care sunt clocite de ambii soţi 14-15 zile. Este o pasăre sedentară.
Dendrocops minor buturlini Hart. 1912 (ciocănitoarea pestriţă mică) – are 16 cm
lungime, este cam de talia unei vrăbii. Este cea mai mică ciocănitoare de la noi. Este răspândită
în ţinuturile de câmpie. Coloritul este negru cu dungi albe pe spate şi cu roşu pe cap, femela nu
are roşu pe creştet. Cele 5-6 ouă lucioase, albe, sunt depuse în luna aprilie-mai, clocite de ambii
parteneri 14-15 zile.
Dendrocopus syriacus H&Her.1833 (ciocănitoarea pestriţă de grădină) - are 24 cm,
penajul este asemănător cu al ciocănitorii pestriţe mari. Dar nu prezintă linia neagră de pe
marginea inferioară a obrajilor, iar regiunea subcodală este zmeurie. Trăieste în ţinuturile joase,
în vecinătatea aşezărilor omeneşti. Ponta este depusă în luna mai, în scorburi săpate şi constă în
3-5 ouă mari, lucioase clocite 12-14 zile de ambii parteneri. Este o specie de asemenea sedentară.
Dryocopos martius martius L.1758 (ciocănitoarea neagră) - este cea mai mare
ciocănitoare de la noi, de talia unei ciori. Are coloritul complet negru, având doar o pata roţie pe
creştet. Trăieşte în zona pădurilor de conifere şi de amestec, mai rar se întâlneşte la şes. Cuibul
şi-l sapă în trunchiul, la 3-20 m de sol, cu intrare ovală. Ponta este depusă în aprilie-mai,
alcătuită din 3-5 ouă albe lucioase, care sunt clocite de ambele sexe, timp de 13-14 zile. Este o
specie sedentară, zborul ei spre deosebire de celelalte ciocănitori nu are întreruperi. Este
protejata prin Directiva Păsări 79/409 a CEE.
ORDINUL FALCONIFORMES
Ordinul conţine 300 de specii, răspândite pe tot globul, afară de Antarctica. Au un penaj
rigid, bine lipit de corp, cu aripi puternice. Speciile care răpesc animale active au cele 4 degete
prevăzute cu unghii ascuțite şi tăioase. Ciocul e curbat, turtit lateral, la baza maxilarului superior
au o porţiune acoperită cu o membrane numită ceromă, în care se deschid nările. Coloritul
penajului variază cu vârsta, au simţul văzului foarte dezvoltat. Trăiesc în perechi, masculii fiind
mai mici decât femelele. Cuibul îl instalează în arbori, pe stânci. Puii sunt nidicoli, acoperiţi cu
221

un puf des cenuşiu. Hrana e constituită din nevertebrate sau vertebrate, unele specii consumă
cadavre sau fecale.
FAMILIA ACCIPITRIDAE
Sunt specii cosmopolite, îndrăzneţe şi feroce. Populaţiile cunosc un declin numeric, unele
fiind ameninţate cu dispariţia. Pe lângă vânătoarea neraţională şi otrăvirea cu substanţe toxice,
distrugerea habitatelor specifice a avut un efect mai nociv, la care se adaugă prolificitatea
speciilor este mai redusă, iar maturitatea sexuală este atinsă la o vârsta mai târzie.
Buteo buteo buteo. L.1758 (şorecarul comun) – are 50-65 cm, este mai frecvent în
Carpaţi. Penajul este variabil de la brun închis până la crem. Cuibul conţine 3-4 ouă albe, cu pete
brune-cărămizii, depuse în luna aprilie. Ambii soţi clocesc ouăle pe o perioada de 28-30 de zile.
Se hrănesc cu şoareci, şerpi.
Acipiter nisus nisus L. 1758 (uliul păsărar) - 30-40 cm, apare frecvent iarna. Este o specie
clocitoare. Masculul are penajul spatelui cenuşiu închis, cu pieptul cu dungi transversale roşcate;
femela are spatele cafeniu, iar pieptul cu dungi cafenii. Cuibăreşte în regiuni joase. Ponta e
formată din 3-5 ouă albicioase pătate cu brun, depuse în luna mai. Le cloceşte mai mult femela şi
durează 32-35 de zile. Culoarea irisului este galben.
Accipiter gentilis gentilis L. 1758 (uliul porumbar) – are 50-65 cm, coloritul este cafeniucenuşiu
pe spate, cu dungi cafenii, transversale pe piept. Cuibăreşte în arbori, în regiunea de deal
şi de câmpie. Depune 3-5 ouă alb-albăstrii, în luna aprilie, clocite mai mult de femelă timp de
35-38 de zile. Consumă păsări şi mamifere mici. Se întâlneşte la noi tot timpul anului.
FAMILA FALCONIDAE
Include 60 de specii. Au constituţie robustă, cu aripi lungi şi ascuţite. Pe maxilarul
superior prezintă un dinte, care foloseşte la sfâşierea prăzii. Sunt cele mai iuţi zburătoare din
acest ordin. Folosesc cuiburile altor specii.
Falco tinnunculus tinnunculus L. 1758 (vânturelul roşu) – are 35 cm. Cuibăreşte în
arbori, pe stânci, pe clădiri înalte. Sunt ruginii cu pete negricioase pe spate şi piept; masculii au
coada şi capul albăstrui, iar de la colţurile gurii porneşte o mustaţă negricioasă. Depune în maiiunie
4-5 ouă cărămizii, marmorate, pe care femela le clocește 27-29 de zile. Iernează în Africa
de nord, centrală şi în sud-vestul Asiei.
Fig. 83 - Falco tinnunculus, vânturel roșu (foto Cornelia Grecu)
ORDINUL STRIGIFORMES
Are o singura familie Strigidae, cu 130 de specii. Strigiformele sunt lipsite de guşă, cu
un penaj moale. Gâtul este scurt, cap voluminos, cu ochii mari, orientaţi frontal, înconjuraţi de
un disc de pene numit disc facial. Ciocul este scurt, mult curbat, acoperit în mare parte de
222

vibrize. La baza maxilarului superior prezintă ceroma, în care se deschid nările. Degetele au
unghii foarte ascuţite şi curbate, uneori acoperite cu pene. Pot roti capul la 180º. Se hrănesc cu
rozătoare sau insecte pe care le vânează noaptea sau în crepuscular şi le înghit întregi. Resturile
de hrană sunt eliminate sub formă de ingluvii. Cuibăresc în scorburi sau peşteri, sau folosesc
cuiburile părăsite ale altor specii, puii sunt acoperiţi cu puf des şi sunt nidicoli.
Asio otus otus L.1758 (ciuful de pădure) - are 36 de cm, coloritul este cafeniu pătat, cu
stropi întunecaţi pe piept. Cuibăreşte în pâlcuri de pădure în regiunile joase, în coloniile de ciori
de semănătură. Ponta este alcătuită din 4-5 ouă albe, depuse în aprilie-mai şi clocite de femelă 28
de zile. Este parţial sedentar la noi. Îl întâlnim în parcuri şi în spaţiul verde de lângă Muzeul
Banatului.
Athene noctua noctua Scop 1769 (cucuveaua) – are 25 de cm, corpul este cafeniu cu pete
deschise, pe partea inferioară albicios şi obrajii sunt coloraţi deschis. Trăieşte pe lângă locuinţele
omeneşti în păduri, găuri de maluri, stâncării, depune 5-7 ouă, chiar şi 9, de culoare alba în luna
aprilie, clocite de femelă 28 de zile. Este o specie sedentară. Întâlnită mai peste tot în oraş, pe
firele de telegraf sau în poduri.
ORDINUL GALLIFORMES
Specii greoaie răspândite pe toată suprafaţa terestră, mai puţin în Antarctica. Au aripi
scurte şi rotunjite, guşă voluminoasă, masculii prezintă adesea pete pe tars. Au ciocul gros, uşor
curbat şi dur. Masculii sunt poligami. Cuiburile constau în adâncituri pe sol, puii sunt nidifugi.
FAMILIA PHASIANIDAE
Speciile familiei sunt răspândite în zona temperată şi tropicală, centrul de dispersie fiind
Asia. Sunt sedentare majoritatea şi prezintă dimorfism sexual accentuat.
Phasianus colchicus L. 1758 (fazanul) – are 55-90 cm, este o specie introdusă la noi de
om. Masculul are penajul auriu cu pete negre, galben sau cenuşiu, capul este albăstrui cu reflexe
verzui sau mov. Femela are penaj gălbui cu pete mai întunecate.
Ziua şi-o petrece în câmp, iar noaptea se retrage în pădure pentru a dormi în copaci. Este
o specie poligamă, sedentară, se deplasează mult pe sol. Depune pe solul înierbat 9-15 ouă verzui
sau brun măslinii, începând din aprilie până în iunie, pe care le cloceşte femela timp de 24 de
zile.
ORDINUL CUCULIFORMES
Cuprinde cucii şi turacii, numiţi şi mâncători de banane.
FAMILIA CUCULIDAE
Are 130 de specii, răspândite în zone temperate şi tropicale. Sunt zburătoare mediocre,
care trăiesc în păduri. Sunt specii insectivore, preferă omizile păroase, mai rar frugivore. Puii
sunt nidicoli. Particularitatea acestei familii o constituie adaptarea la viaţa parazitară.
Cuculus canorus canorus L. 1758 (cucul) - are 38 cm, masculul are penajul cenuşiu cu
pieptul albicios striat transversal. Femela este ruginie cu striuri închise. Femela îşi depune ouăle
în cuibul păsărelelor mici, aceste au un colorit asemănător cu ale speciei gazdă. Ponta se
eșalonează pe 2 luni, perioada de incubaţie este scurtă, 11-12 zile, puii de cuc ieşind primii din
ou.
223

ORDINUL COLUMBIFORMES
Are o singura familie (Columbidae), dar speciile cuprinse se găsesc pe tot globul. Ciocul
este alungit, moale la bază şi acoperit cu o pieliţă în care se deschid nările. Aripile sunt lungi şi
ascuţite. Când beau apa îşi cufundă ciocul în ea, având posibilitatea de a-şi închide nările. Cuibul
şi-l așează în arbori, pe ramuri sau în scorburi, dar şi pe lespezi. Femelele clocesc ouăle seara,
noaptea, dimineața, iar în timpul zilei sunt clocite de masculi. Cresc câte două rânduri de pui, a
doua pontă fiind depusă înainte de părăsirea cuibului de către pui. Puii sunt nidicoli şi sunt
hrăniţi de ambii părinţi cu un suc lăptos produs de guşă şi mai apoi cu seminţe prin regurgitare.
Columba livia domestica porumbelul este un urmaş al speciei Columba livia (porumbelul
de stâncă) şi păstrează o parte din caracterele strămoşului. Acesta are 33 cm. Este cenuşiu cu
reflexe verzui metalice, dar pe aripi are două dungi negre şi spatele este albicios. Trăieşte pe
ţărmurile stâncoase ale Angliei, pe coasta sudică şi vestică a Europei la noi întâlnindu-se doar
populaţii de porumbei domestici semisălbaticii.
Streptopelia decaocto decaocto Friv. 1838 (guguştiucul) – are 28 cm, este o specie cu
mare plasticitate ecologică. Coloritul este pământiu în partea din spate a gâtului are un guleraş
negru, aripile sunt mai cenuşii. Cuibăreşte aproape tot timpul anului, numai în localităţi sau în
imediata apropiere a lor. Ponta este din două ouă albe, ce sunt clocite de ambii părinţi timp de 14
zile. Este sedentar la noi.
Fig. 84 - Streptopelia decaocto. Guguștiucul (foto Cornelia Grecu)
224

3.4.3. Rezultate şi discuţii
Situaţia sistematica a populaţiilor de păsări din Timişoara
Nr.
crt.
Ordinul Familie Specia Denumire populară
1 Falconiformes Accipitridae Accipiter gentilis gentilis L. 1758 Uliul porumbar
2 Accipiter nisus nisus L. 1758 Uliul păsărar
3 Buteo buteo buteo. L.1758 Şorecar
4 Circus aeruginosus aeruginosus L.1758 Erete de stuf
5 Circus cyaneus cyaneus L.1766 Erete vânăt
6 Falconidae Falco columbarius aesalon Tunst. 1771 Şoim de iarnă
7 Falco peregrinus peregrinus Tunst. 1771 Şoim călător
8 Falco subbuteo subbuteo L.1758 Şoimul rândunelelor
9 Falco tinnunculus tinnunculus L. 1758 Vânturelul roşu
10 Strigiformes Stringidae Athene noctua noctua Scop 1769 Cucuvea
11 Asio flammeus flammeus (Pontopp.) 1763 Ciuf de câmp
12 Asio otus otus L.1758 Ciuf de pădure
13 Otus scops scops L. 1758 Ciuş
14 Strix aluco aluco L 1758 Huhurez mic
15 Ciconiformes Ciconidae Ciconia ciconia ciconia L.1758 Barza alba
16 Ardeidae Ardea cinerea cinerea L.1758 Stârc cenuşiu
17 Nycticorax nycticorax nycticorax L.1758 Stârc de noapte
18 Ixobrycus minutus minutus L. 1766 Stârc mic
19 Egretta garzetta garzzeta L.1758 Egretă mică
20 Cuculiformes Cuculidae Cuculus canorus canorus L. 1758 Cuc
21 Anseriformes Anatidae
Anas platyrhynchos plathyrhynchos L.
1758
Raţa mare
22 Anas quequerdula L.1758 Raţa cârâitoare
23 Aythya ferina L.1758 Raţa roşie
24 Aythya nyroca Guldenst. 1770 Raţa cu cap castaniu
25 Bucephala clangula clangula L. 1758 Raţa sunătoare
26 Cygnus olor Gmel 1789 Lebăda de vară
27 Galliformes Phasianidae Phasianus colchicus L. 1758 Fazan
28 Columbiformes Columbidae Columba livia domestica L. 1758 Porumbel
29 Streptopelia decaocto decaocto Friv. 1838 Guguştiuc
30 Coraciadiformes Alcedinidae Alcedo atthis atthis L. 1758 Pescăraşul albastru
31 Upupidae Upupa epops epops L.1758 Pupăza
32 Lariformes Laridae Larus ridibundus L.1766 Pescăruşul râzător
33 Piciformes Picidae Dendrocopos major major L.1758
Ciocănitoare pestriţă
mare
34 Dendrocopos medius medius L 1758 Ciocănitoare de stejar
35 Dendrocops minor buturlini Hart, 1912 Ciocănitoare
36 Dendrocopos syriacus H&Her.1833 Ciocănitoare de grădini
37 Dryocopos martius martius L.1758
Ciocănitoare pestriţă
mică
38 Apodiformes Apodidae Apus apus apus L. 1758 Drepneaua mare
39 Passeriformes Alaudidae Alauda arvensis arvensis L. 1758 Ciocârlie de câmp
40 Galerida cristata cristata L 1758 Ciocârlan
41 Hirundinidae Hirundo rustica rustica L.1758 Rândunica
42 Delichon urbica urbica L 1758 Lăstunul de casă
43 Motacillidae Anthus trivialis trivialis L.1758 Fâsa de pădure
44 Motacilla alba alba L.1758 Codobatură albă
225

45 Lanidae Lanius collurio collurio L.1758 Sfrâncioc roşietic
46 Lanius excubitor excubitor L. 1758 Sfrâncioc mare
47 Lanius minor minor Gmel 1788 Sfrâncioc frunte neagră
48 Oriolidae Oriolus oriolus oriolus L. 1758 Grangur
49 Sturnidae Sturnus vulgaris vulgaris L.1758 Graur
50 Corvidae Corvus corax corax L. 1758 Corb
51 Corvus corone cornix L.1758 Cioara grivă
52 Corvus frugilegus frugilegus L.1758 Cioara de semănătură
53 Corvus monedula L.1758 Stăncuţa
54 Garrulus glandarius glandarius L. 1758 Gaiţa
56 Pica pica pica L. 1758 Coţofana
57 Cinclidae Cinclus cinclus aquaticus Bechst. 1803 Pescărelul negru
58
Troglodytes troglodytes troglodytes L.
Troglodytidae Pănţăruşul
1758
59 Prunellidae Prunella modularis modularis L.1758 Brumăriţa de pădure
60 Sylvidae Sylvia atricapilla atricapilla L. 1758 Silvie cu cap negru
61 Sylvia communis communis Lath 1787 Silvie de câmp
62 Sylvia curruca curruca L.1758 Silvie mică
63
Acrocephalus arundinaceus arundiaceaus
L. 1758
Lăcar mare
64 Hipolais icterina icterina Viell 1817 Frunzăriţa galbenă
65 Turdidae
Phylloscopus collybita collybita Vieill
Pitulicea mică
1817
66 Phylloscopus sibilatrix Bechst 1793 Pitulicea sfârâitoare
67 Regulus regulus regulus L.1758 Auşel
68 Turdus iliacus iliacus L.1758 Sturzul viilor
69 Turdus merula merula L.1758 Mierla neagră
70 Turdus pilaris L. 1758 Cocoşarul
71 Turdus viscivorus viscivorus L.1758 Sturz de vâsc
72 Ficedula albicollis albicollis Temm 1815 Muscarul gulerat
73 Ficedula parva parva Bechst 1794 Muscar mic
74 Erithacus rubecula rubecula L.1758 Măcăleandru
75 Luscinia luscinia L.1758 Privighetoare de zăvoi
76
Luscinia megarhychos megarhychos
C.L.Brehm 1831
Privighetoare roşcată
77
Phoenicurus ochruros gibraltariensis Gmel
Codroş de munte
1789
78 Saxicola rubetra L.1758 Mărăcinar mare
79 Saxicola torquata L. 1766 Mărăcinar negru
80 Paridae Parus ater ater L. 1758 Piţigoi de brădet
81 Parus caeruleus caeruleus L.1758 Piţigoi albastru
82 Parus major major L.1758 Piţigoi mare
83 Aegithalidae Aegithalus caudatus caudatus L.1758 Piţigoiul codat
84
Panurus biarmicus rusicus C.L.Brehm
Piţigoiul de stuf
1831
85 Sittidae Sitta europaea caesia Wolf 1810 Ţiclean
86 Certhiidae Certhia familiaris familiaris L.1758 Cojoaică de pădure
87 Passeridae Passer domesticus domesticus L. 1758 Vrabie de casă
88 Passer montanus montanus L. 1758 Vrabie de câmp
89 Fringillidae Carduelis carduelis carduelis L.1758 Sticlete
90 Carduelis chloris chloris L.1758 Florinte
91 Carduelis spinus spinus L. 1758 Scatiu
92 Serinus serinus L 1766 Cănăraş
93 Fringilla coelebs coelebs L 1758 Cinteză
94 Fringilla montifringilla L 1758 Cinteză de iarnă
226

95
Coccothraustes
coccothraustes coccothraustes L. 1758
Botgros
96 Emberizidae Miliaria calandra calandra L. 1758 Presură de câmp
97 Emberiza citrinella citrinella L. 1758 Presură galbenă
98 Emberiza hortulana L 1758 Presură de grădină
99 Gruiformes Rallidae Fulica atra atra L 1758 Lişiţa
100 Gallinulla chloropus chloropus L. 1758 Găinuşă de baltă
101 Charadriiformes Sternidae Chlidonia niger niger L. 1758 Chirighiţă neagră
102 Chlidonia hybrida hybrida Pall.1811 Chirighiţă cu obraz alb
103 Podicipediformes Podicipedidae Podiceps cristatus cristatus L. 1758 Corcodel mare
104
Tachybaptus ruficollis ruficollis Pall.
1764
Corcodel mic
Păsările sunt animale vertebrate aparţinătoare Clasei Aves. Cele amintite mai sus sunt
păsări întâlnite pe teritoriul municipiului Timişoara, atât în perioada de investigaţie cât şi în
bibliografie sau cu ocazia cercetărilor proprii.
S-au întâlnit 104 specii (tabelul A.1.). Din punct de vedere sistematic, populaţiile de
păsări din Timișoara pot fi încadrate în 15 ordine (fig. A.11) si 32 de familii (fig. A.12).
Fig. 85 - Reprezentarea procentuală a situaţiei sistematice a populaţiilor de păsări de pe
teritoriul municipiului Timişoara
227

Nr.
Crt.
Fig. 86 - Reprezentarea procentuală a situației taxonomice la nivel de Familie a
populațiilor de păsări din municipiul Timișoara
Originea geografică, situaţia fenologică a avifaunei
Specia
228
Caracteristica
fenologică
speciei
Originea
geografică
a speciei
1 Accipiter gentilis gentilis L. 1758 n.m Tp A085
2 Accipiter nisus nisus L. 1758 r.n Tp A086
3 Buteo buteo buteo. L.1758 v.n.r. Tp A087
4 Circus aeruginosus aeruginosus L.1758 r.m.v. Mo A080
5 Circus cyaneus cyaneus L.1766 z E A082
6 Falco columbarius aesalon Tunst. 1771 z S A089
7 Falco peregrinus peregrinus Tunst. 1771 n.r. Tp A103
8 Falco subbuteo subbuteo L.1758 h.a Tp A099
9 Falco tinnunculus tinnunculus L. 1758 r.v. Tp A096
10 Athene noctua noctua Scop 1769 r.v Mo A218
11 Asio flammeus flammeus (Pontopp.) 1763 z Tp A222
12 Asio otus otus L.1758 n.r.v. Tp A221
13 Otus scops scops L. 1758 h.a E A214
14 Strix aluco aluco L 1758 v.r E A219
15 Ciconia ciconia ciconia L.1758 m.h.a E A031
16 Ardea cinerea cinerea L.1758 m.a Tp A028
17 Nycticorax nycticorax nycticorax L.1758 h.a M A023
18 Ixobrycus minutus minutus L. 1766 h.a E A022
19 Egretta garzetta garzzeta L.1758 h.a E A026
20 Cuculus canorus canorus L. 1758 m.a Tp A212
21 Anas platyrhynchos plathyrhynchos L. 1758 p.m Tp A053
22 Anas quequerdula L.1758 h.a.m Tp A055
23 Aythya ferina L.1758 n E A059
Cod

24 Aythya nyroca Guldenst. 1770 h.a E A060
25 Bucephala clangula clangula L. 1758 h.a S A067
26 Cygnus olor Gmel 1789 p.r Tp A036
27 Phasianus colchicus L. 1758 v.r Ch A115
28 Columba livia domestica v.r. E X
29 Streptopelia decaocto decaocto Friv. 1838 v Mo A209
30 Alcedo atthis atthis L. 1758 r E A299
31 Upupa epops epops L.1758 a.h E A232
32 Larus ridibundus L.1766 p.a E A179
33 Dendrocopos major majorL.1758 n.m. E A237
34 Dendrocopos medius medius L 1758 r.r.v. E A238
35 Dendrocops minor buturlini Hart, 1912 r.h.v Tp A240
36 Dendrocopos syriacus H&Her.1833 r.h.v M A421
37 Dryocopos martius martius L.1758 r.h.v S A236
38 Apus apus apusL. 1758 h.a E A226
39 Alauda arvensis arvensis L. 1758 a.p.m Mo A247
40 Galerida cristata cristata L 1758 r.v.p. Mo A244
41 Hirundo rustica rustica L.1758 a.h Tp A259
42 Delichon urbica urbica L 1758 h.a E A253
43 Anthus trivialis trivialis L.1758 a.m E A256
44 Motacilla alba alba L.1758 a.h E A262
45 Lanius collurio collurio L.1758 a.h.m E A338
46 Lanius excubitor excubitor L. 1758 h.z Tp A340
47 Lanius minor minor Gmel 1788 a.h.m E A339
48 Oriolus oriolus oriolus L. 1758 a.h E A337
49 Sturnus vulgaris vulgaris L.1758 a.h E A351
50 Corvus corax corax L. 1758 v Tp A350
51 Corvus corone cornix L.1758 m E A349
52 Corvus frugilegus frugilegus L.1758 h.m E A348
53 Corvus monedula L.1758 h.m. E A350
54 Garrulus Glandarius glandarius L. 1758 r.m E A342
56 Pica pica pica L. 1758 v.r.n E A343
57 Cinclus cinclus aquaticus Bechst. 1803 r.h E A264
58 Troglodytes troglodytes troglodytes L. 1758 v. E A265
59 Prunella modularis modularis L.1758 h.a. E A266
60 Sylvia atricapilla atricapilla L. 1758 a.h E A311
61 Sylvia communis communis Lath 1787 a.h E A309
62 Sylvia curruca curruca L.1758 a.h E A308
63 Acrocephalus arundinaceus arundiaceaus L. 1758 a E A298
64 Hipolais icterina icterina Viell 1817 m E A299
65 Phylloscopus collybita collybita Vieill 1817 m.a.h Tp A315
66 Phylloscopus sibilatrix Bechst 1793 m E A314
67 Regulus regulus regulus L.1758 p.z E A317
68 Turdus iliacus iliacus L.1758 p.n E A286
69 Turdus merula merula L.1758 v. E A238
70 Turdus pilaris L. 1758 z S A284
71 Turdus viscivorus viscivorus L.1758 p.h E A287
72 Ficedula albicollis albicollis Temm 1815 h.a E A321
73 Ficedula parva parva Bechst 1794 h.a E A320
74 Erithacus rubecula rubecula L.1758 r.v E A269
75 Luscinia luscinia L.1758 a.h E A270
76 Luscinia megarhychos megarhychos C.L.Brehm 1831 a.m.h E A271
77 Phoenicurus ochruros gibraltariensis Gmel 1789 r.n.h Mo A273
78 Saxicola rubetra L.1758 a.h E A275
79 Saxicola torquata L. 1766 n.m.a E A276
229

80 Parus ater ater L. 1758 m E A328
81 Parus caeruleus caeruleus L.1758 m.r E A329
82 Parus major major L.1758 m.r E A330
83 Aegithalus caudatus caudatus L.1758 m.n E A324
84 Panurus biarmicus rusicus C.L.Brehm 1831 r Mo A323
85 Sitta europaea caesia Wolf 1810 a.v.m Tp A332
86 Certhia familiaris familiaris L.1758 r.h E A334
87 Passer domesticus domesticus L. 1758 v Tp A354
88 Passer montanus montanus L. 1758 v Tp A326
89 Carduelis carduelis Carduelis L.1758 p.n E A364
90 Carduelis chloris chloris L.1758 v.r.n E A363
91 Carduelis spinus spinus L. 1758 h.m E A365
92 Serinus serinus L 1766 a.h M A361
93 Fringilla coelebs coelebs L 1758 m E A359
94 Fringilla montifringilla L 1758 z S A360
95 Coccothraustes coccothraustes L. 1758 r E A373
96 Miliaria calandra calandra L. 1758 a.h E A383
97 Emberiza citrinella citrinella L. 1758 a.h E A378
98 Emberiza hortulana L 1758 a.h E A379
99 Fulica atra atra L 1758 p.a Tp A125
100 Gallinulla chloropus chloropus L. 1758 a.h E A123
101 Chlidonia niger niger L. 1758 h.a E A197
102 Chlidonia hybrida hybrida Pall.1811 h.a M A197
103 Podiceps cristatus cristatus L. 1758 h.a Tp A005
104 Tachybaptus ruficollis ruficollis Pall. 1764 h.a E A004
Notații: Caracteristica fenologică speciei din perspective prezentei ei in habitat:
a- avis aestiva(specii care parasesc pe timp de iarna tara, sunt specii care realizeaza
adevarate migratii); r- avis residens (specii care isi petrec tot timpul in teritoriu); p- avis partium
migratoria (doar o parte din populatie părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarna
indepartate); n- avis nomas (specii care migreaza regulat dar pe distante scurte s-au inegale de la
an la an sau specii de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspetii de vara cuibaritori sau necuibaritori);
z- avis hostes nonassidua (specii cu aparitii neregulate) sau oaspeti de iarna; m- population mixta
(in tara specia este reprezentata prin indivizi rezultati din populatiile autohtone dar si straine); v-
aves vernaculae (indivizii speciei provin numai din populatiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei :
A- artic; E- european; Tp- transpalearctic; S- siberian; Mo- mongol; M- mediteranean; Ch-
chinez.
Coduri conform Directivelor si Conventiilor cu privire la protectia si conservarea
populatiilor de Păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European 79/ 409 EEC
privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Conventia de la Washinton, Legea nr. 69 din 15 iulie 1994;
Conventia de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru aderarea Romaniei la Conventia
privind conservarea vietii sălbatice si a habitatelor naturale din Europa, adoptata la Berna in 1979;
Lista rosie a speciilor din Romania, Bucuresti 2000; Ordonanta de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007
230

Fig 87 - Reprezentarea procentuala a originii geografice a speciilor intalnite pe teritoriul
Timisoarei
Dintre speciile intalnite 62 % sunt specii europene, 22% sunt specii transpalearctice, 7 %
sunt specii de origine mongola, 4 % sunt specii mediteraneene si respectiv specii de origine
siberiana si 1% sunt specii de origine chineza.
Fig. 88 - Reprezentarea procentuala a caracteristicii fenologice
Procentajul cel mai mare din punct de vedere al caracteristicii speciei din perspectiva
prezentei ei in habitat in detin oaspetii de vara, urmate de speciile sedentare si speciile partial
migratorii, acestea din urma dand spectul avifaunistic constant in perioada rece a anului.
Fig. 89 - Reprezentarea procentuala a gradului de protectie asigurat prin legislatia
internationala si nationala speciilor intalnite
*Alte convenții internaționale transpuse în legislația românească – Convenția de la
Washington, Legea nr. 69 din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie
1933 pentru aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România, București
2000; Ordonanța de urgență nr. 57 din 20 iulie 2007
231

Din cele 104 specii întâlnite 56% sunt protejate prin Convenția de la Washington, Legea
nr. 69 din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru aderarea
României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa,
adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România, București 2000; Ordonanța de
urgență nr. 57 din 20 iulie 2007; 20% sunt protejate prin Directiva Păsări (Directiva Consiliului
European 79/409 privind conservarea păsărilor sălbatice si 24 % sunt specii care nu necesită o
protecție specială, unele pot fi comercializate în condițiile stabilite de Ordonanța de urgenta
57/2007.
Particularităţile de cuibărit ale speciilor de păsări în Timişoara
Speciile întâlnite pe teritoriul Timișoarei din punct de vedere al reproducerii
Nr.
crt.
Specia
1 Accipiter gentilis gentilis L. 1758
2 Accipiter nisus nisus L. 1758
3 Buteo buteo buteo. L.1758 X
4 Circus aeruginosus aeruginosus L.1758 X
5 Circus cyaneus cyaneus L.1766
6 Falco columbarius aesalon Tunst. 1771
7 Falco peregrinus peregrinus Tunst. 1771
8 Falco subbuteo subbuteo L.1758
9 Falco tinnunculus tinnunculus L. 1758 X
10 Athene noctua noctua Scop 1769 X
11 Asio flammeus flammeus (Pontopp.) 1763
12 Asio otus otus L.1758 X
13 Otus scops scops L. 1758
14 Strix aluco aluco L 1758 X
15 Ciconia ciconia ciconia L.1758 X
16 Ardea cinerea cinerea L.1758 X
17 Nycticorax nycticorax nycticorax L.1758 X
18 Ixobrycus minutus minutus L. 1766
19 Egretta garzetta garzzeta L.1758
20 Cuculus canorus canorus L. 1758 X
21 Anas platyrhynchos plathyrhynchos L. 1758
22 Anas quequerdula L.1758
23 Aythya ferina L.1758
24 Aythya nyroca Guldenst. 1770
25 Bucephala clangula clangula L. 1758
26 Cygnus olor Gmel 1789 X
27 Phasianus colchicus L. 1758 X
28 Columba livia domestica L. 1758 X
29 Streptopelia decaocto decaocto Friv. 1838 X
30 Alcedo atthis atthis L. 1758
31 Upupa epops epops L.1758
32 Larus ridibundus L.1766
33 Dendrocopos major major L.1758 X
34 Dendrocopos medius medius L 1758
35 Dendrocops minor buturlini Hart, 1912
36 Dendrocopos syriacus H&Her.1833 X
37 Dryocopos martius martius L.1758
38 Apus apus apus L. 1758 X
232

39 Alauda arvensis arvensis L. 1758 X
40 Galerida cristata cristata L 1758 X
41 Hirundo rustica rustica L.1758 X
42 Delichon urbica urbica L 1758 X
43 Anthus trivialis trivialis L.1758 X
44 Motacilla alba alba L.1758
45 Lanius collurio collurio L.1758 X
46 Lanius excubitor excubitor L. 1758
47 Lanius minor minor Gmel 1788
48 Oriolus oriolus oriolus L. 1758 X
49 Sturnus vulgaris vulgaris L.1758 X
50 Corvus corax corax L. 1758
51 Corvus corone cornix L.1758 X
52 Corvus frugilegus frugilegus L.1758 X
53 Corvus monedula L.1758 X
54 Garrulus Glandarius glandarius L. 1758 X
56 Pica pica pica L. 1758 X
57 Cinclus cinclus aquaticus Bechst. 1803
58 Troglodytes troglodytes troglodytes L. 1758 X
59 Prunella modularis modularis L.1758
60 Sylvia atricapilla atricapilla L. 1758 X
61 Sylvia communis communis Lath 1787 X
62 Sylvia curruca curruca L.1758 X
63 Acrocephalus arundinaceus arundiaceaus L. 1758 X
64 Hipolais icterina icterina Viell 1817 X
65 Phylloscopus collybita collybita Vieill 1817 X
66 Phylloscopus sibilatrix Bechst 1793
67 Regulus regulus regulus L.1758
68 Turdus iliacus iliacus L.1758
69 Turdus merula merula L.1758 X
70 Turdus pilaris L. 1758
71 Turdus viscivorus viscivorus L.1758
72 Ficedula albicollis albicollis Temm 1815 X
73 Ficedula parva parva Bechst 1794
74 Erithacus rubecula rubecula L.1758 X
75 Luscinia luscinia L.1758 X
76 Luscinia megarhychos megarhychos C.L.Brehm 1831 X
77 Phoenicurus ochruros gibraltariensis Gmel 1789 X
78 Saxicola rubetra L.1758 X
79 Saxicola torquata L. 1766 X
80 Parus ater ater L. 1758
81 Parus caeruleus caeruleus L.1758 X
82 Parus major major L.1758 X
83 Aegithalus caudatus caudatus L.1758 X
84 Panurus biarmicus rusicus C.L.Brehm 1831
85 Sitta europaea caesia Wolf 1810 X
86 Certhia familiaris familiaris L.1758 X
87 Passer domesticus domesticus L. 1758 X
88 Passer montanus montanus L. 1758 X
89 Carduelis carduelis carduelis L.1758 X
90 Carduelis chloris chloris L.1758 X
91 Carduelis spinus spinus L. 1758 X
92 Serinus serinus L 1766 X
93 Fringilla coelebs coelebs L 1758 X
94 Fringilla montifringilla L 1758
233

95 Coccothraustescoccothraustes L. 1758 X
96 Miliaria calandra calandra L. 1758 X
97 Emberiza citrinella citrinella L. 1758 X
98 Emberiza hortulana L 1758
99 Fulica atra atra L 1758 X
100 Gallinulla chloropus chloropus L. 1758
101 Chlidonia niger niger L. 1758
102 Chlidonia hybrida hybrida Pall.1811
103 Podiceps cristatus cristatus L. 1758
104 Tachybaptus ruficollis ruficollis Pall.1764
Din cele 104 specii întâlnite 71 % sunt specii cuibăritoare pe teritoriul României, iar din
acestea în Timişoara nu cuibăresc doar 29%.
234

Nr
crt
1 A329
2 A238
3 A259
4 A209
5 X
6 A096
7 A359
8 A351
9 A237
10 A315
11 A326
12 A309
13 A317
14 A332
15 A330
16 A115
Cod Specia Ika
Parus caeruleus
caeruleus L.
1758
Turdus merula
merula L.1758
Hirundo rustica
rustica L.1758
Streptopelia
decaocto
decaocto
Friv.1838
Columba livia
domestica
L.1758
Falco
tinnunculus
tinnunculus L.
1758
Fringilla
coelebs coelebs
L 1758
Sturnus vulgaris
vulgaris L.1758
Dendrocopos
major major
L.1758
Phylloscopus
collybita
collybita Vieill
1817
Passer
montanus
montanus
L.1758
Sylvia
communis
communis Lath
1787
Regulus regulus
regulus L.1758
Sitta europaea
caesia Wolf
1810
Parus major
major L.1758
Parus major
major L.1758
Prezentare rezultate obținute
În Parcul Botanic s-au observat 17 indicate în tabelul următor:
Frecvent
a
(%)
Biomasa
235
Icon
s
Σlog
Dominant
a
Caracteristi
ca
speciei (S)
1.16 2.51 4.64 3.79 12.11 DOM m.r. E
0.43 0.97 10.21 8.68 20.29 AD v E
2.48 3.08 4.74 3.75 14.05 DOM a.h Tp
0.47 2.95 6.63 4.88 14.94 DOM v. Mo
3.26 3.08 8.16 6.30 20.80 AD r E
1.10 1.51 6.40 4.63 13.64 SD r.v. Tp
1.39 1.92 3.95 3.10 10.35 SD m E
2.08 2.21 6.46 5.00 15.75 DOM a.h E
-0.92 0.56 4.17 2.78 6.60 AUX n.m. E
-2.98 -2.20 5.38 4.32 4.51 AUX m.a.h Tp
1.32 0.94 3.87 2.99 9.12 AUX v. Tp
0.47 1.66 4.38 3.38 9.90 SD a.h E
1.55 2.15 5.40 5.47 14.57 DOM p.z. E
-2.39 0.13 7.97 6.91 12.62 DOM a.v.m Tp
1.48 2.76 5.29 4.33 13.85 DOM m.r. E
0.02 -0.03 4.75 4.50 7.24 AUX v.r Ch
Originea
geografica
(OG)

17 A350
Nr.
crt
Corvus
monedula
L.1758
0.69 1.47 5.35 3.56 11.07 DOM h.m. E
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.
S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
Este cu parcul cu cele mai multe specii întâlnite, deoarece vegetaţia lemnoasă este
diversificată, cu o bună distribuţie pe verticală, lucru care asigură condiţii de adăpost şi hrană
acestor vietăţi. De asemenea, factorul linişte este asigurat deoarece parcul este vecin doar în
partea frontală cu o arteră de circulaţie importantă şi partea opusă are calea ferată, dar zgomotele
produse de autovehicule şi trenuri sunt atenuate de întinderea mare a parcului. Ca şi specii foarte
frecvente se înscriu Parus caeruleus, Regulus regulus și Turdus merula, Columba livia
domestica, specii obișnuite ale ecosistemului de pădure.
1 X
2 A238
3 A209
4 A096
cod Specia Ika
Columba livia
domestica L.
1758
Turdus merula
merula
L.1758
Streptopelia
decaocto
decaocto Friv.
1838
Falco
tinnunculus
tinnunculus L.
În Parcul Catedralei s-au observat 7 specii
Frecvent
a
(%)
Biomasa Icons Σlog
236
Do
min
anta
Caracteristi
ca
Speciei (S)
2.13 2.28 10.90 11.04 26.36 AD r E
2.19 2.33 8.74 6.21 19.47
0.99 2.15 7.74 6.99 17.88
DO
M
DO
M
v E
v. Mo
-0.92 0.22 5.30 3.53 8.14 SD r.v. Tp
Originea
geografica
(OG)

Nr
crt
5 A330
6 A350
7 A348
1 X
2 A238
3 A209
1758
Parus major
major L.1758
Corvus
monedula
monedula L.
1758
Corvus
frugilegus
frugilegus
L.1758
0.36 1.51 4.84 3.87 10.57 SD m.r. E
1.22 1.58 7.73 5.95 16.49
237
DO
M
h.m. E
2.45 2.62 9.83 7.75 22.64 AD h.m E
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.
S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
Este un parc situat intr-o zonă foarte populată și este mărginit de două artere de circulație
cu trafic intens. Subarboretul este nesemnificativ reprezentat. S-au observat cuiburi de ciori și sau
găsit 3 păsări moarte. Cele mai frecvente specii observate au fost Columba livia, Streptopelia
decaocto, Corvus frugilegus, Turdus merula specii antropofile.
cod Specia Ika
Columba livia
domestica L.
1758
Turdus merula
merula L.1758
Streptopelia
decaocto
decaocto
Friv.1838
În Parcul Civic s-au obsevat 10 specii:
Frecventa
(%)
Bioma
sa
Icons Σlog Dominan
ta
Caracteris
tica
speciei (S)
2.88 1.91 9.06 7.20 21.05 AD r E
-
0.59
- 0.29 4.61 3.07 6.80 AUX v E
3.30 3.12 9.14 7.39 22.95 AD v. Mo
Originea
geografica
(OG)

4 A317
5 A330
6 A350
7 A348
8 A237
9 A354
10 A273
Regulus regulus
regulus L.1758
Parus major
major L.1758
Corvus
monedula
L.1758
Corvus
frugilegus
frugilegus
L.1758
Dendrocopos
major major
L.1758
Passer
domesticus
domesticus
L.1758
Phoenicurus
ochruros
gibraltariensis
Gmel 1789
0.11 0.41 4.25 3.06 7.82 AUX p.z. E
1.36 0.51 3.84 3.87 9.57 SD m.r. E
0.22 0.58 6.73 4.95 12.49 DOM h.m. E
0.51 0.81 7.31 5.24 13.88 DOM h.m E
-0.22 0.92 4.79 3.42 8.90 SD n.m. E
2.47 2.12 6.86 5.78 17.23 DOM v Tp
-2.40 -1.69 5.61 4.66 6.17 SD r.n.h Mo
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.
S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
Parcul este situat în centrul urbei, împărțit în trei părți de artere importante de circulație și
acestea. Subarboretul aproape lipsește și s-a observat fenomenul de uscare a arborilor din cauza
secetei caracteristice sezonului serotinal. Ca și specii mai frecvente, au fost observate speciile
antropofile: Columba livia domestica, Streptopelia decaocto, păsări cu biomasa mare, urmate de
Passer domesticus importanta ca frecvență.
238

Nr.
crt
1 A329
2 A238
3 A226
4 A209
5 A096
6 A359
7 A351
8 A237
9 A326
10 A330
11 A332
cod Specia Ika
Parus caeruleus
caeruleus
L.1758
Turdus merula
merula L.1758
Apus apus apus
L. 1758
Streptopelia
decaocto
decaocto
Friv.1838
Falco
tinnunculus
tinnunculus L.
1758
Fringilla
coelebs coelebs
L 1758
Sturnus
vulgaris
vulgaris L.1758
Dendrocopos
major major
L.1758
Passer
montanus
montanus L.
1758
Parus major
major L.1758
Sitta europaea
caesia Wolf
1810
În perimetrul Grădina Zoologică au fost observate 11 specii:
Frecvent
a
(%)
Biomasa
239
Icon
s
Σlog
Domin
anta
Caracteristica
Speciei (S)
1.88 2.05 5.61 4.75 14.29 DOM m.r. E
-0.06 0.58 5.70 4.17 10.39 SD v E
-1.11 -1.18 7.75 6.52 11.97 DOM h.a E
1.23 1.56 7.64 5.90 16.34 DOM v. Mo
-0.92 0.22 5.30 3.53 8.14 SD r.v. Tp
1.63 0.58 5.01 3.94 11.16 DOM m E
1.09 0.71 5.47 3.01 10.28 SD a.h E
0.00 0.00 4.38 2.92 7.30 AUX n.m. E
1.17 1.14 5.42 4.34 12.07 DOM v. Tp
1.28 2.42 5.09 4.12 12.19 DOM m.r. E
0.22 1.92 3.87 2.81 8.38 SD a.v.m Tp
Originea
geografica
(OG)
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.
S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:

Nr
crt
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
Speciile sunt obișnuite ale ecosistemului de pădure în această perioadă (Turdus merula,
Parus caeruleus, Sitta europaea, Parus major, Dendrocopos major, Fringilla coelebs), specii
aflate în migrație precum Apus apus, cauza pentru care au fost întâlnite în număr mare, o specie
ubicvista Streptopelia decaocto și o specie răpitoare de zi, Falco tinnunculus, a cărei prezență
este tot mai acerbă în oraș. Amplasamentul acestui punct turistic în perimetrul Pădurii Verzi face
ca aici să se perinde specii de pădure pe tot parcursul anului. Tot ceea ce trebuie să facem, este să
instalăm hrănitori pe perioadele de iarnă pentru susținerea acestor vietăți.
1 A329
2 A342
3 A226
4 A209
5 A096
6 A359
7 A317
8 A237
9 A326
10 A330
cod Specia Ika
Parus caeruleus
caeruleus
L.1758
Garrulus
glandarius
glandarius L.
1758
Apus apus apus
L. 1758
Streptopelia
decaocto
decaocto
Friv.1838
Falco
tinnunculus
tinnunculus L.
1758
Fringilla
coelebs coelebs
L 1758
Regulus
regulus regulus
L.1758
Dendrocopos
major major
L.1758
Passer
montanus
montanus L.
1758
Parus major
major L.1758
Pădurea Verde – perimetrul de lângă Spitalul Victor Babeș
Frecvent
a
(%)
Biomasa
240
Icon
s
Σlog
Domina
nta
Caracteris
tica
Speciei (S)
1.88 2.05 5.61 4.75 14.29 DOM m.r. E
-0.92 0.22 5.14 3.42 7.87 AUX r.m E
-1.11 -1.18 7.75 6.52 11.97 DOM h.a E
1.23 1.56 7.64 5.90 16.34 DOM v. Mo
-0.92 0.22 5.30 3.53 8.14 SD r.v. Tp
1.63 0.58 5.01 3.94 11.16 DOM m E
0.11 0.41 4.25 3.06 7.82 AUX p.z. E
0.00 0.00 4.38 2.92 7.30 AUX n.m. E
1.17 1.14 5.42 4.34 12.07 DOM v. Tp
1.28 2.42 5.09 4.12 12.19 DOM m.r. E
Originea
geografica
(OG)
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.

Nr
crt
S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
Au fost observate 10 specii, frecvența cea mai mare o deține genul Parus. De remarcat în
acest perimetru este hatisul care face aproape inaccesibilă zona și care nu favorizează totuși
prezenta speciilor, acestea fiind mai des intalnite pe marginea perimetrului. Acest loc este
adăpostul unor oameni ai străzii după grămezile de haine găsite si ca toate locurile ferite de ochii
organelor de ordine și un loc de depozitare a gunoaielor. Ar fi recomandabil aplicarea de îngrijiri
forestiere și o salubrizare a zonei.
1 A330
2 A343
3 A348
4 A354
cod Specia Ika
Parus
major
major
L.1758
Pica pica
pica L.
1758
Corvus
frugilegu
s
frugilegu
s L.1758
Passer
domestic
us
domestic
us L.
1758
Frecventa
(%)
Pârâul Behelea
Biomasa Icons Σlog
241
Domina
nta
Caracteristica
Speciei (S)
1.32 1.43 5.26 4.37 12.38 DOM m.r. E
1.81 2.11 8.00 5.99 17. 91 DOM v.r.n E
2.45 2.62 9.83 7.75 22.64 AD h.m E
1.56 0.88 4.60 3.86 10.90 SD v Tp
Originea
geografic
a (OG)
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.

Nrc
rt
S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
Porțiunea luată în studiu se găsește într-o zonă intens populată, este mărginită de străzi,
cauza pentru care s-au întâlnit cel mai redus număr de specii. Prin frecventa abundă Passer
domesticus. Recomandat ar fi plantarea cat mai multor arbori pe maluri acolo unde e posibil
pentru a încuraja prezența a cat mai multor specii și a asigura factorul de liniște necesar.
1 A330
2 A343
3 A348
4 A354
5 A209
Strada Cometei s-au întâlnit 5 specii din care 3 antropofile, o specie ubicvista și specia, Parus
major, obișnuită a pădurilor, dar și a parcurilor
cod Specia Ika
Parus major
major L.1758
Pica pica pica
L. 1758
Corvus
frugilegus
frugilegus
L.1758
Passer
domesticus
domesticus L.
1758
Streptopelia
decaocto
decaocto
Friv.1838
Frecven
ta
(%)
Biom
asa
242
Icons Σlog
Domi
nanta
Caracteris
tica
Speciei (S)
2.81 1.57 6.53 4.57 14.47 DOM m.r. E
-0.18 0.98 6.21 5.21 12.21 SD v.r.n E
2.58 1.87 8.59 7.72 19.76 AD h.m E
2.04 1.57 10.43 9.36 23.40 AD v Tp
1.30 1.18 7.96 6.21 16.64 DOM v. Mo
Originea
geografica
(OG)
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.

S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
Porțiunea luată în studiu se găsește intr-o zonă intens populată, cauza pentru care s-au
întâlnit cel mai redus număr de specii. Prin frecventă abunda Passer domesticus.
Păsările se adăpostesc în copacii de prin gospodării, în zonă găsindu-se case cu un nivel
sau două și curți mai largi. Recomandările pentru păstrarea și atragerea cat mai multor specii
sunt instalarea în gospodării de către locatari a hrănitorilor pe perioadele reci ale anului.
Efectuarea de conștientizări în rândul populației privind biologia, ecologia Păsărilor și
importanța acestora în biocenoze.
Nr.
crt
1 A330
2 A238
3 A209
4 X
cod Specia Ika Frecventa
(%)
Parus major
major
L.1758
Turdus
merula
merula
L.1758
Streptopelia
decaocto
decaocto
Friv. 1838
Columba
livia
domestica
L.1758
5 A096
Falco
tinnunculus
tinnunculus
L.1758
6 A348 Corvus
frugilegus
Complex blocuri strada Gh. Lazăr
Biomasa Icons Σlog Domi
nanta
243
Caracteristica
Speciei (S)
1.72 1.67 5.53 4.57 13.49 SD m.r. E
0.36 1.50 6.21 4.68 12.75 SD v E
0.13 1.27 6.63 4.88 12.92 SD v. Mo
2.30 2.28 9.15 7.29 21.03 AD v.r. E
0.36 1.50 6.91 5.14 13.90 SD r.v. Tp
2.45 2.11 9.92 7.84 22.31 AD h.m E
Originea
geografica
(OG)

7 A354
frugilegus
L.1758
Passer
domesticus
domesticus
L. 1758
2.12 1.47 7.75 6.61 17.95 DOM v Tp
Speciile, în număr de 7, sunt obișnuite ale ecosistemului urban în această perioadă, din
care o specie ubicvista Streptopelia decaocto și o specie răpitoare de zi, Falco tinnunculus, tot
mai prezentă în cartierele cu clădiri ce depășesc 5 nivele, 3 specii antropofile și două ale
ecosistemului de pădure. Prezența speciei de pădure Turdus merula, se datorează faptului că în
unele zone ale cartierului există tufe de gard viu și spațiile dintre blocuri cu vegetație lemnoasă
sunt considerabile, ceea ce asigură adăpost și liniște. Ceea ce trebuie să facem, este să instalăm
hrănitori pe perioadele de iarnă pentru susținerea acestor vietăți.
Cimitirul Evreiesc și Cimitirul Săracilor
Le-am tratat împreună deoarece sunt alăturate ca amplasament și foarte asemănătoare ca
structura cu deosebirea că proporția vegetației ierboase în Cimitirul Săracilor este semnificativă
în comparație cu cea din Cimitirul Evreiesc, fapt ce avantajata prezența speciei Phasianus
colchicus – fazanul, dependentă de acest lucru.
Nr.
crt
1 A329
2 A348
3 A096
4 A354
5 A237
6 A209
7 X
8 A115
9 A330
cod Specia Ika
Parus caeruleus
caeruleus L.
1758
Corvus
frugilegus
frugilegus L.
1758
Falco
tinnunculus
tinnunculus L.
1758
Passer
domesticus
domesticus L.
1758
Dendrocopos
major major L.
1758
Streptopelia
decaocto
decaocto Friv.
1838
Columba livia
domestica L.
1758
Phasianus
colchicus L.
1758
Parus major
major L. 1758
Frecven
ta
(%)
Biomasa Icons Σlog Domi
nanta
244
Caracteris
tica
speciei (S)
-1.12 -0.72 3.66 2.81 4.63 AUX m.r. E
3.72 3.42 12.15 10.08 29.37 AD h.m E
-3.19 -1.46 5.30 3.53 4.18 AUX r.v. Tp
2.12 1.47 7.75 6.61 17.95 DOM v Tp
-1.53 0.72 5.08 3.61 6.44 SD n.m. E
1.21 1.36 8.68 6.93 18.18 DOM v. Mo
4.30 3.16 12.11 10.25 29.86 AD v.r. E
0.61 1.29 9.58 7.33 18.81 DOM v.r. Ch
0.78 1.36 5.89 4.92 12.97 SD m.r. E
Originea
geografica
(OG)
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.

Nr.
crt
S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
Au fost observate 10 specii dintre care frecvența cea mai mare o deține Parus major și
Passer domesticus. Foarte favorabilă pentru prezența păsărilor este vegetația lemnoasă din
Cimitirul Evreiesc. Ar fi recomandabil aplicarea de îngrijiri în Cimitirul Săracilor și plantarea
unor specii lemnoase pe margine.
1 A351
2 A053
3 A179
4 A348
5 A209
6 A343
cod Specia Ika
Sturnus
vulgaris
L.1758
Anas
platyrhynchos
L.1758
Larus
ridibundus
L.1766
Corvus
frugilegus
frugilegus
L.1758
Streptopelia
decaocto
decaocto Friv.
1838
Pica pica pica
L.1758
Frecventa
(%)
Râul Bega
Biomasa Icons Σlog Domi
nanta
245
Caracte
ristica
Speciei
(S)
4.50 2.11 9.35 7.89 23.85 AD a.h E
-0.47 -0.72 7.09 4.73 10.62 SD p.m Tp
3.50 2.57 9.49 7.65 23.22 AD p.a E
2.93 2.05 9.62 7.54 22.14 AD h.m E
2.71 2.05 8.34 6.68 19.86 DOM v Mo
2.17 1.68 8.24 6.23 18.32 DOM v.r.n E
7 A326
Passer
montanus
montanus
L.1758
3.31 1.47 7.00 5.93 17.72 DOM v Tp
8 X Columba livia 3.73 2.05 9.80 7.94 23.52 AD v.r. E
Originea
geografica
(OG)

9 A350
10 A354
11 A123
12 A125
13 A330
14 A329
15 A364
16 A096
17 A269
18 A299
19 A273
20 A087
21
A004
domestica
L.1758
Corvus
monedula
L.1758
Passer
domesticus
domesticus
L.1758
Gallinula
chloropus
chloropus L.
1758
Fulica atra atra
L. 1758
Parus major
major L.1758
Parus
caeruleus
caeruleus
L.1758
Carduelis
carduelis
carduelis
L.1758
Falco
tinnunculus
tinnunculus
L. 1758
Eritachus
rubecula
rubecula L.
1758
Alcedo athis
athis L. 1758
Phoenicurus
ochruros Gmel
1789
Buteo buteo
buteo L. 1758
Tachybaptus
ruficollsi
ruficollis Pall.
1764
2.01 1.83 7.83 6.05 17.73 DOM h.m. E
3.61 1.76 7.48 6.34 19.19 DOM v Tp
0.63 0.38 6.62 4.78 12.40 SD a.h E
1.61 1.22 8.76 6.54 18.13 AD p.a Tp
1.75 2.80 6.15 5.19 15.89 SD m.r E
1.63 2.75 5.70 4.85 14.93 SD m.r E
1.10 1.39 4.97 4.09 11.54 SD p.n E
0.92 0.66 6.68 4.92 13.18 SD r.v. Tp
0.11 1.25 4.38 3.46 9.19 AUX r.v E
-1.50 -0.14 4.28 2.85 5.48 AUX r E
1.14 0.38 3.69 3.00 8.20 AUX r.n.h Mo
-0.27 0.53 0.63 6.40 15.29 DOM v.n.r. Tp
-4.48 -4.40 5.70 4.03 0.86 SD h.a E
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.
S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
246

Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
Locația cu diversitatea cea mai mare, 21 de specii, dintre care 4 sunt specii obișnuite ale
mediului acvatic (Anas platyrhynchos – rața mare, Gallinulla chloropus – găinușa de baltă,
Tachybaptus ruficollis- corcodelul mic, Fulica atra- lisita). Diversitatea cea mai mare s-a
observat la intrarea și ieșirea râului Bega din oraș, acestea fiind ecosisteme mixte, punctul Uzina
de Apa având avantajul bălților adiacente și a brâului de stuf, în această zonă au fost semnalate
Podiceps cristatus, Cygnus sp. sau Egretta garzetta în perioada de vară și tot aici pot face popas
și alte specii migratoare de apă precum: Bucephala clangula; iar punctul Freidorf fiind un
ecosistem de pășune străbătut de râu, care deși este într-o zonă industrială, este o zonă liniștită.
Aici s-a întâlnit Tachybaptus ruficollis – Corcodelul mic, 3 exemplare. În porțiunea dinspre
cartierele din oraș diversitatea speciilor și cea numerică scade mult, speciile de apă nu mai sunt
întâlnite decât poate întâmplător pe perioada rece a anului, în parcurile adiacente malurilor se
găsesc specii antropofile și cele de pădure.
Menționez prezența întâmplătoare a speciei Ardea cinerea- stârc cenușiu, un exemplar în
zona pescăriei.
Pe lângă speciile de apă s-au specii cu a căror prezență suntem obișnuiți în parcuri și
păduri, strict legate de vegetația lemnoasă precum: Erithacus rubecula, Parus major, Parus
caeruleus sau întâlnit și specii răpitoare precum Falco tinnunculus sau Buteo buteo. Zonele sunt
prielnice viețuirii păsărilor datorită tufișurilor existente și a arborilor, atât de pe marginea lacului,
a bălților, pe marginea șoselei la intrare Begăi în oraș, sau un alt atu îl are zona Freidorf prin
vegetația lemnoasă dezvoltată chiar pe malul Begăi. Zona Uzina de Apă este o zonă de
agrement și ar trebui tăierea sistematică a stufului de pe marginea lacului și din bălțile
neamenajate și curățarea acestor bălți, pentru a asigura o suprafață mai mare de luciu de apă, ca
loc de adăpost și hrana pentru păsări. Zona Freidorf este acum o zonă de pășune și industrială,
dar poate fi și o zonă de agrement cu condiția păstrării biodiversității și chiar îmbunătățirea stării
habitatelor în acest sens.
Nr.
crt
1 A209
2 A351
3 X
4 A354
cod Specia Ika
Streptopelia
decaocto
decaocto Friv.
1838
Sturnus
vulgaris
vulgaris L
1758
Columba livia
domestica L
1758
Passer
domesticus
Observatorul Astronomic
Frecven
ta
(%)
Biomasa
247
Ico
ns
Σlo
g
2.44 2.09 9.29 7.42 21.
24
1.10 1.79 5.70 4.17 12.
76
2.56 2.30 8.16 6.30 19.
33
2.01 2.04 6.66 5.53 16.
23
Domi
nanta
Caracte
ristica
speciei (S)
AD v Mo
SD a.h E
AD v.r. E
DOM v Tp
Originea
geografica
(OG)

5 A343
6 A326
7 A364
8 A348
9 A329
10 A330
11 A237
12 A238
domesticus L
1758
Pica pica pica
L 1758
Passer
montanus
montanus L
1758
Carduelis
carduelis
carduelis L
1758
Corvus
frugilegus
frugilegus L
1758
Parus caeruleus
caeruleus L
1758
Parus major
major L 1758
Dendrocopos
major major L
1758
Turdus merula
merula L 1758
0.61 1.30 6.21
248
45.2
1
13.
32
0.71 -0.66 5.70 4.63 9.2
7
-3.74 -0.62 8.19 6.41 10.
24
1.08 0.28 1.68 5.80 15.
94
0.94 1.28 4.76 3.01 10.
90
1.64 1.60 5.18 4.82 13.
34
-0.15 1.54 7.43 5.97 14.
78
1.89 2.25 8.68 7.15 19.
97
SD v.r.n E
AUX v Tp
AUX p.n E
DOM h.m E
SD m.r E
SD m.r E
DOM n.m. E
AD v. E
Notații: IkA – indice kilometric de abundență, Icons – indice metabolic (de consumație),
AD – absolut dominant, DOM – dominant, SD – subdominant, AUX – auxiliar, ACC –
accidental.
S – caracteristica speciei din perspective prezenței ei în habitat: a – avis aestiva (specii
care părăsesc pe timp de iarnă țara, sunt specii care realizează adevărate migrații); r – avis
residens (specii care își petrec tot timpul în teritoriu); p – avis partium migratoria (doar o parte
din populație părăsește iarna teritoriu pentru a ajunge la locurile de iarnă îndepărtate); n – avis
nomas (specii care migrează regulat dar pe distanțe scurte s-au inegale de la an la an sau specii
de pasaj); h – avis hostes assidua (oaspeții de vară cuibăritori sau necuibăritori); z – avis hostes
nonassidua (specii cu apariții neregulate) sau oaspeți de iarnă; m – population mixta (în țară
specia este reprezentată prin indivizi rezultați din populațiile autohtone dar și străine); v – aves
vernaculae (indivizii speciei provin numai din populațiile autohtone)
OG- originea geografica a speciei: A – artic; E – european; Tp – transpalearctic; S –
siberian; Mo – mongol; M – mediteranean; Ch – chinez.
Coduri conform Directivelor și Convențiilor cu privire la protecția și conservarea
populațiilor de păsări:
- coduri marcate cu rosu – Directiva Păsări (Directiva Consiliului European
79/ 409 EEC privind conservarea Păsărilor sălbatice);
- coduri marcate cu albastru – Convenția de la Washington, Legea nr. 69
din 15 iulie 1994; Convenția de la Berna, Legea nr. 13 din 11 martie 1933 pentru
aderarea României la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor
naturale din Europa, adoptată la Berna în 1979; Lista roșie a speciilor din România,
București 2000; Ordonanța de urgenta nr. 57 din 20 iulie 2007.
S-au găsit 12 specii din care 3 specii antropofile, 4 specii din ecosistemul de pădure, a
căror prezemță se datorează vegetației lemnoase abundente în acest perimetru. Este o zonă care
asigură condiții prielnice de viețuire a păsărilor. Ca recomandare ar fi instalarea de hrănitori
pentru păsări pe perioada rece a anului.

Nr.
crt
Balta Lacului
Deși suprafața luciului de apă este mică, faptul că se găsește aici vegetație palustră și pe
margine vegetație lemnoasă face ca și în acest perimetru să se întâlnească două specii de apă
Gallinulla chloropus și Fulica atra, e drept puține ca număr de exemplare. Pe margine în copaci
se întâlnesc specii care se găsesc în mod obișnuit în cartierele mai liniștite din oraș . Din păcate
am remarcat deșeuri aruncate la întâmplare atât pe marginea bălții cât și în apă, de aceea este
necesară o igienizare a zonei.
1 A209
2 A351
3 X
4 A354
5 A343
6 A123
7 A125
8 A348
9 A330
Nr.
crt
1 A330
2 A351
3 A209
4 X
5 A096
cod Specia Ika
Streptopelia
decaocto Friv.
1838
Sturnus
vulgaris L.
1758
Columba livia
domestica L.
1758
Passer
domesticus L.
1758
Pica pica L.
1758
Gallinula
chloropus L.
1758
Fulica atra atra
L 1758
Corvus
frugilegus L.
1758
Parus major
major L. 1758
Frecve
nta
(%)
Biom
asa
249
Icons Σlog Domin
anta
Caracte
ristica
Speciei (S)
2.08 2.93 7.33 5.58 17.91 DOM v Mo
1.79 2.12 5.48 4.02 13.41 SD a.h E
3.33 2.97 8.24 6.37 20.91 AD v.r. E
3.40 3.59 6.11 4.98 18.07 DOM v Tp
1.53 1.16 7.97 5.96 16.62 DOM v.r.n E
0.27 0.37 6.62 4.78 12.03 SD a.h E
-0.83 -0.73 6.68 4.46 9.58 AUX p.a Tp
0.55 0.37 6.73 4.95 12.60 SD h.m E
1.81 1.57 5.53 4.57 13.47 SD m.r E
Cartier rezidențial Bulevardul Dâmbovița – Strada Transilvania
cod Specia Ika
Parus major
major L.1758
Sturnus
vulgaris
vulgaris
L.1758
Streptopelia
decaocto
decaocto Friv.
1838
Columba livia
domestica
L.1758
Falco
tinnunculus
Frecven
ta
(%)
Biom
asa
Icons Σlog Domin
anta
Caracte
ristica
Speciei (S)
2.79 2.62 4.69 3.72 13.82 DOM m.r. E
2.82 1.14 6.51 5.05 15.53 AD a.h E
1.79 2.62 7.04 5.29 16.74 AD v. Mo
2.48 2.73 7.39 5.52 18.13 AD v.r. E
0.00 1.24 5.30 3.53 10.07 SD r.v. Tp
Originea
geografica
(OG)
Originea
geografica
(OG)

6 A348
7 A354
Nr.
crt
1 A209
2 A351
3 X
4 A354
tinnunculus L.
1758
Corvus
frugilegus
frugilegus
L.1758
Passer
domesticus
domesticus
L.1758
0.10 0.93 6.31 5.24 12.58 DOM h.m E
2.08 2.62 5.48 4.35 14.53 DOM v Tp
Diversitatea este mica, s-au întâlnit specii obișnuite în toate cartierele din Timișoara.
cod Specia Ika
Streptopelia
decaocto decaocto
Friv. 1838
Sturnus vulgaris
vulgaris L. 1758
Columba livia
domestica L. 1758
Passer domesticus
domesticus L. 1758
Parcul Pădurice Giroc (Parcul Lidia)
Frecv
enta
(%)
Bioma
sa
250
Icons Σlog Domin
anta
Caracte
ristica
Speciei (S)
2.42 1.51 7.44 5.70 17.07 DOM v Mo
0.92 0.42 5.30 3.76 10.39 SD a.h E
3.00 1.92 8.37 6.51 19.79 AD v.r. E
2.44 2.12 6.62 5.49 16.67 DOM v Tp
5 A343 Pica pica L. 1758 0.92 0.42 4.87 3.48 9.68 AUX v.r.n E
6 A330
Parus major major
L. 1758
1.42 1.11 5.09 4.12 11.74 SD m.r E
7 A237
Dendrocopos major
major L.1758
-0.69 -0.21 4.87 3.48 7.44 AUX n.m. E
8 A348
Corvus frugilegus
frugilegus L. 1758
2.33 1.97 7.85 5.78 17.04 DOM h.m E
Originea
geografica
(OG)
Un parc care are un arboret tânăr și care încet, încet este vizitat de păsări. Menționăm
cuibărirea a colonie de ciori – Corvus frugilegus, cam 10-15 exemplare. De asemenea pe lângă sar
recomanda plantarea de subarboret care aproape lipsește și care ar duce la instalarea în parc a
si mai multor specii.
Nr.
crt
cod Specia Ika
Fregc
venta
(%)
Bioma
sa
Parcul Poporului
Icons Σlog Domi
nanta
Caracte
ristica
speciei (S)
1 A351
Sturnus vulgaris
vulgaris L. 1758
Corvus
0.41 0.71 6.17 4.71 12.00 DOM a.h E
2 A348
frugilegus
frugilegus L.
1758
Streptopelia
0.41 0.71 7.17 4.71 13.00 DOM h.m E
3 A209
decaocto
decaocto Friv.
1838
-0.29 0.20 6.35 4.60 10.85 SD v Mo
4 A343
Pica pica pica
L.1758
0.53 0.16 6.97 4.96 12.62 DOM v.r.n E
5 A326 Passer montanus 0.69 0.20 5.48 4.35 10.72 SD v Tp
Originea
geografica
(OG)

6 X
montanus L.
1758
Columba livia
domestica
L.1758
7 A350 Corvus
monedula L.1766
Passer
8 A354
domesticus
domesticus
L.1758
9 A330
Parus major
major L.1758
10 A329
Parus caeruleus
caeruleus L.1758
Carduelis
11 A364 carduelis
carduelis L. 1758
Falco
12 A096
tinnunculus
tinnunculus
L.1758
Cocothraustes
13 A373
cocothraustes
cocothraustes L.
1758
14 A238
Turdus merula
merula
Dendrocopos
15 A237 major majorL.
1758
Sitta europaea
16 A332 caesia Wolf.
1810
17 A086
Accipiter nissus
nissus L.1758
2.01 1.05 9.00 7.13 19.19 AD v.r. E
1.39 1.58 4.09 2.96 10.03 SD h.m. E
2.99 3.09 6.70 5.56 18.34 AD v Tp
2.28 2.43 6.55 5.59 16.85 AD m.r E
2.67 2.76 6.63 5.77 17.83 AD m.r E
-0.69 -0.21 4.03 2.91 6.04 AUX p.n E
-0.29 0.20 6.40 4.63 10.94 SD r.v. Tp
-0.29 0.20 5.11 3.77 8.79 SD r E
2.05 2.40 8.04 6.50 18.99 AD v. E
-0.29 0.20 5.19 3.83 8.93 SD n.m. E
1.45 1.81 6.01 4.95 14.22 DOM a.v.m Tp
-1.39 -0.90 5.08 3.38 6.17 AUX r.n Tp
Un parc cu vegetație lemnoasă de peste 20 de ani și acest fapt se observă în spectrul
avifaunistic foarte divers în care predominante sunt speciile de pădure. S-au observat 17 specii,
dar ca dominante prin frecventă este o specie aflată în migrație Sturnus vulgaris – graurele.
Nr.
crt
1 A351
2 A348
3 A209
4 A343
5 A326
cod Specia Ika
Sturnus vulgaris
vulgaris L. 1758
Corvus
frugilegus
frugilegus L.
1758
Streptopelia
decaocto
decaocto Friv.
1838
Pica pica L.
1758
Passer
montanus
Frecve
nta(%)
Perdeaua forestieră
Biom
asa
251
Icons Σlog Domi
nanta
4.54 2.53 8.70 7.24 23.00 AD
3.86 2.02 7.99 6.20 20.07 AD
2.48 2.12 7.04 5.29 16.93 DOM
2.39 1.43 6.29 4.29 14.39 DOM
3.58 3.04 6.29 5.16 18.07 DOM
Caracte
ristica
Speciei (S)
a.h E
h.m E
v Mo
v.r.n E
v Tp
Originea
geografica
(OG)

6 X
montanus L.
1758
Columba livia
domestica L.
1758
7 A350
Corvus
monedula 1766
Passer
8 A354
domesticus
domesticus L.
1758
9 A330
Parus major
majo L. 1758r
Parus caeruleus
10 A329 caeruleus L.
1758
Carduelis
11 A364
carduelis
carduelis L
.1758
Falco
12 A096
tinnunculus
tinnunculus L.
1758
13
A275 Saxicola rubetra
L.1758
14
A338 Lanius collurio
collurio L.1758
2.89 2.12 7.80 5.39 18.74 DOM
2.06 3.04 8.71 6.93 20.74 DOM
4.22 2.93 6.93 5.79 19.87 AD
252
v.r. E
h.m. E
v Tp
1.39 1.43 3.58 2.62 9.02 AUX m.r E
0.69 1.20 3.53 2.58 8.01 AUX
0.51 1.70 4.79 3.73 10.73 SD
1.39 1.43 5.99 4.23 13.03 SD
m.r E
p.n E
r.v. Tp
0.92 1.33 3.69 2.69 8.62 AUX a.h E
0.00 0.51 3.40 2.27 6.18 AUX a.h.m E
Diversitatea specifică este bună, este un ecosistem de pășune în care se găsește acest brâu
de arboret tânăr care încă nu asigură codiții prielnice pentru cuibărirea speciilor. Se simte
influența ecosistemului de culturi agricole alăturat deoarece ca frecventă cât și ca biomasă. Ca
specii absolut dominante putem menționa Corvus fruilegus și Columba livia domestica. Am
observat pe alocuri distrugerea de către localnici a arboretului.
Nr.
crt
1 A209
2 A238
3 X
4 A354
5 A343
6 A350
7 A348
Ca recomandări putem menționa interzicerea depozitării deșeurilor și igienizarea zonei.
cod Specia Ika
Streptopelia
decaocto Friv.
1838
Turdus merula
L.1758
Columba livia
domestica L.
1758
Passer
domesticus L.
1758
Pica pica L.
1758
Corvus
monedula L.
1758
Corvus
frugilegus
frugilegus L.
Calea ferata CFR
Frecv
enta
(%)
Biom
asa
Icons Σlog Domi
nanta
Caracte
ristica
Speciei (S)
2.22 1.57 7.73 5.98 17.51 DOM v Mo
3.38 2.38 8.23 6.77 20.77 AD v. E
2.30 1.58 8.37 6.51 18.76 DOM v.r. E
2.75 1.78 6.62 5.49 16.64 DOM v Tp
0.57 0.95 6.64 4.64 12.81 SD v.r.n E
1.42 0.46 6.24 4.46 11.58 SD h.m. E
0.73 0.77 6.09 4.12 11.71 SD h.m E
Originea
geografica
(OG)

1758
Un perimetru cu mult zgomot dar cu vegetație subarbustivă și ierboasă din abundență în
multe puncte ale traseului, fapt pentru care regăsim Turdus merula printre speciile cele mai
frecvente.
3.4.4. Concluzii și recomandări
Dintre perimetrele luate în studiu cu diversitate mai mare din punct de vedere avifaunistic
se înscriu: Perdeaua Forestiera, Observatorul Astronomic, Parcul Botanic, malurile Canalului
Bega, Parcul Poporului, porțiunile din Pădurea Verde reprezentate de Grădina Zoologică și
porțiunea de la Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș. Pentru malurile Canalului Bega
amintim ca având o diversitate deosebită porțiunile de la intrarea și ieșirea râului din oraș, și
anume cea adiacentă digului și lacului de la Uzina de Apă, și cea aparținătoare zonei Freidorf.
Nu ne mira faptul ca diversitatea Păsărilor în aceste perimetre este mare deoarece ele sunt
considerabile ca suprafață și ca supraetajare a vegetației, de asemenea în majoritatea cazurilor
este asigurat factorul liniște, atât de necesar viețuirii păsărilor.
Pentru celelalte perimetre se recomandă din punct de vedere avifaunistic următoarele:
- parcurile din oraș, precum Parcul Civic, Parcul Lidia subarboretul aproape lipsește, de
aceea se recomanda plantare de subarboret;
- pentru porțiunile intens populate precum cartiere rezidențiale sau strada Cometei se
recomandă păstrarea spațiilor verzi, mărirea lor pe cat posibil, plantare acolo unde e posibil de
vegetație lemnoasă, foarte necesară pentru atragerea paseriformelor;
- de asemenea în toate perimetrele studiate, cu destinație de recreere sau cartiere de
locuințe se recomandă conștientizarea populației cu privire la importanta păsărilor în ecosistem,
instalarea de hrănitori și cuiburi artificiale, raportarea găsirii de păsări moarte, bolnave sau
rănite;
- pe lângă acțiunile de conștientizare a populației am recomanda înființarea unui Centru
de Primire și Tratare a Păsărilor, care să dețină mijlocele și personalul calificat pentru această
activitate;
- parcela de lângă Spitalul de Boli Infecțioase trebuie igienizată și să se facă tăieri
fitosanitare;
- pentru Cimitirul Săracilor se recomandă plantarea de arborii pe margini, mai ales cele
adiacente arterelor de circulație.
253