Rezumat teza - Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si ...

Un repository este o platformă de aplicaţie pentru gestionarea, stocarea şi asigurarea accesului
într-un mod convenabil la conţinutul digital.
O altă definiţie, publicat de către Joint Information Systems Committee (JISC) [83],
subliniază funcţionalitatea unui repository:
"... Un repository se deosebeşte de alte colecţii digitale prin următoarele caracteristici:
• conţinutul este repositoryat într-un repository, fie de către creatorul conţinutului,
proprietarul sau o terţă parte
• arhitectura repository gestionează conţinut precum şi metadatele
• repository-ul oferă un set minim de servicii de bază, de exemplu, stocare, primire,
căutare, controlul accesului.
• repository-ul trebuie să fie durabil şi de încredere, bine susţinut şi bine gestionat".
În afară de atributele de mai sus, este de remarcat o caracteristică suplimentară, pentru că ea
face diferenţierea faţă de alte sisteme software similare: repository-ul digital asigură "acces
liber", cel puţin parţial [83]. Repository-ul digital deschis se distinge prin următoarele
caracteristici:
• repository-ul trebuie să ofere acces deschis la conţinutul acesteia (dacă nu există
constrângeri legale), şi
• repository-ul trebuie să ofere acces deschis la metadate pentru harvesting.
Scopul principal al unui repository este de a menţine şi a deriva valoarea maximă din
conţinutul acesteia. Un repository poate sprijini activităţi umane cum ar fi cea de cercetare, de
învăţare, şi proceselor administrative. Repository utilizează standarde internaţionale deschise,
pentru a asigura că conţinutul lor este accesibil, astfel încât să poată fi cautat si preluat pentru
o utilizare ulterioară. Utilizarea acestor standarde acceptate internaţional permite stabilirea de
strategii pentru importul, exportul, identificarea, stocarea şi regăsirea conţinutului digital în
repository.
Biblioteca Digitală (DL) este un sistem care oferă acces larg la o colecţie mare, gestionabilă
de informaţii, organizată peste un repository de cunoştinţe. Tema unificatoare a unei biblioteci
digitale este aceea că informaţia este organizată pe calculatoare organizate în reţea, având
proceduri pentru selectarea materialelor din colecţii, pe care le organizează, le pune apoi la
dispoziţia utilizatorilor, şi le arhivează.
Aici, utilizatorii nu au acces doar la conţinutul digital din repository, mai mult, ei au
instrumente pentru a re-organiza şi îmbogăţi conţinutul prin adnotari, construirea colecţiilor,
şi bookmarking.
O bibliotecă digitală trebuie să gestioneze documente compuse, ceea ce este o caracteristică
DL. Documentele compuse poat fi destul de complexe, şi de multe ori conţin mai multe
documente multimedia, în cazul în care componentele sunt obiecte digitale la propriu, sau
doar simple adnotări. Un obiect compus ar putea fi o intreaga baza de date.
Termenii "repository" şi "biblioteci digitale" sunt confundaţi de multe ori. Pentru restul
acestei teze, vom folosi fiecare termen în conformitate cu definiţiile de mai sus.
Soergel în [164] defineşte repository-ul digital în termenii funcţionalităţii (servicii oferite
bibliotecii digitale):
Un repository este o bibliotecă digitală care oferă acces doar la o colecţie de elemente
cunoscute.
Funcţiile repository-ul includ si achizitionarea de documente, stocarea în condiţii de siguranţă,
de conservare, de control al versiunii, căutarea documentelor şi prezentarea lor.
Un repository, de asemenea, are nevoie de un model de document care defineşte structura
logică a documentului şi modul în care un document este accesat şi manipulat în scopul
gestionării, cum ar fi modelul bazat pe XML Document Object (DOM) [90] (a se vedea
Wikipedia), sau Fedora Digital Object Model [62].
14