Rezumat teza - Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si ...

Capitolul 1 Melinda BARABÁS
Capitolul 1
Introducere
1.1 Managementul rutării
Rutarea este procesul de alegere a căii de-a lungul căreia se transmite traficul din re¸tea, adică dirijarea
unui pachet de la un nod sursă la un nod destina¸tie. Procesul de rutare este alcătuit din două
mecanisme: determinarea căii optime ¸si comuta¸tia. Rutarea este esen¸tială într-o re¸tea, iar scalabilitatea
rutării este esen¸tială într-o re¸tea de dimensiune mare. Dacă rutarea nu este corespunzătoare,
acest lucru are un impact considerabil asupra stabilită¸tii ¸si a performan¸tei re¸telei. Complexitatea
rutării poate duce la dificultă¸ti în ceea ce prive¸ste managementul re¸telei, ceea ce va influen¸ta detectarea
defec¸tiunilor ¸si înlăturarea rapidă a problemelor. De aici poate rezulta scăderea calită¸tii
serviciilor în întreaga re¸tea.
Managementul rutării presupune existen¸ta anumitor criterii administrative pentru tratarea informa¸tiilor
de rutare, de obicei sub forma selectării căii de rutare optime, respectiv filtrarea rutelor.
Modul în care este tratată informa¸tia de rutare influen¸tează direct fluxul de trafic din interiorul re¸telei
¸si între domeniile de rutare. Elementele cheie prin care se poate reduce complexitatea rutării
sunt schemele de rutare sistematice ¸si consecvente, respectiv o politică de rutare simplă, dar care
îndepline¸ste cerin¸tele strategiilor administrative.
Obiectivul managementului rutării, conform [Med07], este acela de a mări rata de transfer
oferită de re¸tea, garantând în acela¸si timp o performan¸tă a re¸telei situată între nivelele specificate.
Aspectele de interes ale managementului rutării sunt de exemplu: monitorizarea numărătoarelor
de pachete ale diferitelor interfe¸te, configurarea parametrilor de timeout ale protocoalelor, detec-
¸tia congestiei pe diferite legături, determinarea metricii în func¸tie de traficul existent pe fiecare
legătură etc.
Proiectarea unei strategii de rutare este dificilă deoarece depinde de un număr mare de variabile
¸si de parametri care sunt câteodată nesiguri. Această complexitate este mărită ¸si de diversitatea
necesită¸tilor de rată de transfer ¸si de performan¸tă ale diferitelor conexiuni. În plus, politica de rutare
trebuie să fie adaptivă pentru a putea face fa¸tă modificărilor apărute în re¸tea: modificări topologice
¸si schimbări ale condi¸tiilor de trafic. Managementul rutării administrează func¸tiile de rutare
ale re¸telei astfel încât să maximizeze disponibilitatea re¸telei, garantând în acela¸si timp cerin¸tele de
performan¸tă ale conexiunilor curente ¸si viitoare.
Scopul unui sistem de management al rutării este monitorizarea utilizării resurselor re¸telei
¸si ajustarea adaptivă a parametrilor ¸si a metricilor protocoalelor de rutare, în func¸tie de condi¸tiile
de trafic. Astfel se urmăre¸ste crearea unui echilibru între calitatea serviciilor oferite ¸si gradul de
utilizare a resurselor.
Teză de doctorat, 2011 1