DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Shakespeare „Neguțătorul din Veneția“, reprezintă aceeaşi avariție şi lipsă de scrupule ca ale
lui Iacob, când nu-i dă de mâncare fratelui său bolnav ca să-i poată fura dreptul din naştere.
În plus, gândiți-vă cum s-a deghizat Iacob, ca să-şi escrocheze tatăl şi fratele. Aceasta numesc
justiție cărturarii evrei? Putem numi „ură“ şi „antisemitism“ furia lui Esau? Este antisemit
cineva care observă că, potrivit propriei sale relatări, neamul lui Israel îşi are cele mai vechi
rădăcini în fraudă, trădare şi minciună şi se mai şi laudă cu asta?
S-ar putea ca Isaac să fi rostit nişte cuvinte profetice când a spus că Esau îi va fi slujitor
fratelui său până când va obține stăpânirea (controlul complet asupra țării în care trăia) şi,
astfel, îşi va smulge de la gât „jugul lui Iacob“. Chiar dacă versiunea filo-semită a istoriei nu
este decât o lungă înşiruire de nenorociri ale evreilor provocate de goyimi, urmaşii lui Iacob
nu sunt, cu siguranță, cei care au avut de suferit.
Copiii lui Esau au pierdut miliarde fără număr în favoarea descendenților lui Iacob, prin
cămătărie, escrocherii şi crimă organizată. Milioane de goyimi au suferit chinurile sclaviei,
degradarea şi moartea, în mâinile stăpânilor de sclavi şi ale proxeneților evrei. Lacrimile lui
Esau au căzut pentru uciderea a milioane de creştini de către evreii bolşevici din Europa
Centrală şi de Est. Au fost vărsate pentru milioanele de militari şi de civili morți în
fratricidele războaie mondiale, încurajate în mare parte de puterea evreiască. Revolta
îndreptățită a lui Esau se regăseşte în sufletele poporului palestinian care şi-a pierdut țara,
libertatea şi, pentru atât de mulți, chiar şi viețile copiilor lor.
Povestea lui Iacob şi a lui Esau este ceea ce spune rabinatul evreiesc că e: povestea
genezei evreilor şi a goyimilor, povestea înşelătoriei evreieşti contra celor pe care ei îi
consideră goyimi. Dacă mai continuă, nu va fi decât o chestiune de timp până când furia lui
Esau se va aprinde din nou, la fel cum s-a întâmplat de mii de ori de când „fiii lui Iacob“ au
pătruns pentru prima dată pe pământurile noastre.
Evreii inteligenți şi chibzuiți trebuie să recunoască faptul că, la fel cum poporul evreu are
motive de revoltă la adresa goyimilor, şi goyimii au reproşuri justificate față de fiii lui Israel.
Acei evrei trebuie să ia măsuri sincere pentru a potoli spiritul supremației evreieşti şi antigoyimismul
distrugător. Au la discreție puterea mass-media şi exercită o mare influență în
instituțiile de guvernare suficientă, cu siguranță, pentru a întrerupe ciclul supremației
evreieşti şi al antisemitismului. Nu le cerem evreilor să-şi sacrifice identitatea şi moştenirea.
Ba chiar, le înțelegem elanul firesc pentru supraviețuirea culturii şi a moştenirii lor genetice,
dar le cerem să le recunoască acelaşi drept fundamental şi popoarele în sânul cărora locuiesc.
De exemplu, cât de ipocrit este din partea lor să obțină interzicerea colindelor de Crăciun
din şcolile noastre publice, în timp ce insistă pentru susținerea unei religii şi a unei culturi
exclusiv evreieşti în Israel finanțate cu dolarii contribuabililor americani creştini! Fac
campanie pentru deschiderea granițelor americane în calea plevei din Lumea a Treia, în timp
ce acționează spre a trimite banii contribuabililor americani într-o țară care le interzice
emigrarea celor ce nu au sânge evreiesc şi le refuză înapoierea până şi acelora care s-au
născut pe teritoriul ei şi ale căror familii au trăit acolo generații de-a rândul!
Dacă evreii cu vederi largi se vor abține de la asemenea ipocrizii şi vor respecta
standardele noastre morale în timp ce conviețuiesc printre noi, dacă vor înceta cu
manipularea şi exploatarea, atunci am putea evita tragica reacție antisemită care a izbucnit în
repetate rânduri, prin atât de multe națiuni.
După lecțiile de istorie evreiască pe care le-am învățat din scrierile evreilor înşişi, pare
improbabil ca liderii lor să înțeleagă înțelepciunea propunerilor mele. Istoria ne dă lecții
aspre şi adeseori sângeroase, dar puțini le acceptă învățămintele.
Mai ştiu şi că noi, cei de descendență europeană, nu putem sta pasivi, cu speranța şi
încrederea în mărinimia inamicilor noştri tradiționali. Nu, avem dreptul să fim stăpâni la noi
acasă. Avem dreptul firesc ca propriile noastre națiuni occidentale să ne reflecte sufletul,
spiritul, estetica, arta, valorile, dorințele, interesele, destinul.
Ca întotdeauna în istorie, niciodată nu se poate negocia cu succes de pe poziții slabe,
numai de pe poziții de putere. Avem sarcina de a deveni puternici. Cunoaşterea adevărului ne
va face puternici. Trebuie să înțelegem că ne aflăm într-o luptă evoluționistă, pe viață şi pe
moarte şi trebuie să înțelegem că dacă dăm greş în acest efort, toată frumusețea şi măreția
dobândite cu prețul sângelui şi al sacrificiilor strămoşilor noştri se vor pierde, antrenând
după ele şi toate speranțele de viitor ale poporului nostru.
După cum spune Biblia, într-un mod atât de elegant, numai când Esau va obține
stăpânirea se va frânge jugul lui Iacob. Nu caut să impun nici un jug poporului evreu. Nu caut