DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

27:24. Şi i-a zis: „Tu eşti cu adevărat fiul meu Esau?“ Şi el i-a răspuns: „Eu sunt!“
(...)
27:29. Noroadele să-ți slujească ție şi neamurile să se închine până la pământ înaintea ta.
Şi să fii stăpân peste frații tăi şi să se închine ție feciorii mamei tale. Blestemat să fie cel ce te
va blestema şi binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!“369
Întorcându-se de la vânătoare cu prada, Esau a descoperit că fratele lui îşi înşelase tatăl,
obținându-i în mod necinstit binecuvântarea.
27:33. Atunci Isaac fu cuprins de spaimă şi de cutremur mare şi grăi: „(...) am mâncat din
toate, mai înainte ca să vii tu, şi eu l-am binecuvântat! Şi binecuvântat va rămânea!“
27:34. Auzind Esau cuvintele tatălui său, a strigat cu strigăt mare şi amărât peste măsură
şi a zis părintelui său: „Binecuvântează-mă, tată, şi pe mine!“
27:35. Ci el a răspuns: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi a luat binecuvântarea ta!“
27:36. Şi a zis Esau: „Cu drept cuvânt se numeşte el Iacob, căci m-a înşelat de două ori cu
asta: mi-a luat dreptul de întâi născut şi iată, acum, mi-a luat binecuvântarea mea!“ Apoi a
întrebat: „N-ai păstrat şi pentru mine o binecuvântare?“
27:37. Isaac i-a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am pus stăpân peste tine şi pe toți frații
lui i-am făcut robii lui şi l-am dăruit cu grâu şi vin. Ție acum ce pot să-ți mai fac, fiul meu?“
27:38. (...) Şi Esau şi-a ridicat glasul şi a plâns.
27:39. Atunci Isaac, tatăl său, i-a răspuns şi a grăit: „Iată, departe de țarinile grase fi-va
paloşul tău şi departe de roua cerului de sus;
27:40. Cu sabia ta îți vei agonisi traiul, şi vei fi rob fratelui tău; şi va veni o vreme când,
adunându-ți puterile, vei scutura jugul lui de pe grumazul tău.“
Iacob şi Esau s-au împăcat peste douăzeci şi doi de ani dar, conform comentariilor
evreieşti, descendenții lui Esau au devenit goyimii edomiți, în timp ce urmaşii lui Iacob au
devenit evreii. Ulterior, cărturarii evrei s-au referit la romani cu denumirea de edomiți, iar
termenul Esau a devenit sinonim cu cel de european şi goyim în general. Povestea lui Iacob şi
a lui Esau este o alegorie despre evrei şi goyimi, cu care religia evreiască continuă să se
identifice. Se găsesc aluzii la Esau în populara carte Mintea evreiască a lui Raphael Patai şi în
sute de alte scrieri evreieşti.370 Sholem Aleichem, celebrul autor de limbă yiddiş, a scris în
autobiografia lui despre un luntraş rus grosolan:
Esau! Numai un goy ar putea face o asemenea muncă, nu un evreu. Biblia spune despre
Esau: „şi-l vei sluji pe fratele tău“. Ce bine că sunt urmaşul lui Iacob, nu al lui Esau!371
Popularul intelectual evreu Sidney Hook povesteşte cum îl întreba pe învățătorul său
evreu despre nedreptatea faptelor lui Iacob împotriva lui Esau. Rabinul este citat cu
răspunsul: „Ce fel de întrebare e aceasta? Esau era un animal.“372
Iacob, al cărui nume a fost preschimbat în „Israel“, este considerat părintele poporului
evreu. Esau e văzut ca arhetipul goyimului. Întrucât evreii sugerează că ei sunt întotdeauna
nevinovați de antisemitismul inerent al goyimilor, ura lui Esau la adresa lui Iacob este
considerată a sta şi la originea antisemitismului.
O predică de Rabbi Leon Spitz, citată în „American Hebrew“, ilustrează profunzimea urii
multor evrei față de Esau şi descendenții lui:
Să vină Esau să se vaiete, să se smiorcăiască şi să protesteze în fața lumii civilizate, iar
Iacob să poarte lupta cea dreaptă. Antisemitul (...) nu înțelege decât o singură limbă şi
trebuie să tratezi cu el la nivelul lui propriu. Evreii Purim au luptat pentru viața lor. Şi evreii
americani trebuie să se ia de piept cu antisemiții noştri contemporani. Trebuie să umplem
închisorile cu gangsteri antisemiți. Trebuie să umplem azilele de nebuni cu demenți
antisemiți. Trebuie să-l combatem pe orice străin care urăşte evreii. Trebuie să-i hărțuim şi
să-i acuzăm pe ademenitorii evreilor până la limitele extreme ale legilor. Trebuie să-i umilim
şi să-i facem de ruşine pe bandiții antisemiți într-o asemenea măsură încât nimeni să nu-şi
dorească sau să îndrăznească să devină tovarăşul lor de drum.373
Când am înțeles că Iacob şi Esau reprezintă o adecvată alegorie evreiască a eternului
conflict dintre evrei şi goyimi din punct de vedere al evreilor, mi-am dat seama că şi goyimii
pot învăța din această alegorie. Faptul că Esau muncea din greu la câmp, în timp ce Iacob
lenevea în corturi, nu simbolizează istoria goyimilor şi a evreilor? Corespunde perfect cu
iubirea inerentă de natură, de pământ şi de spațiu liber a europenilor, în comparație cu
preferința evreilor pentru condițiile urbane de viață.
Chiar citind relatarea scrisă din perspectiva subiectivă a descendenților lui Iacob, n-ar
găsi orice om corect şi cinstit justificate lacrimile şi furia lui Esau? Este Iacob nevinovat şi
neprihănit, sau Esau a fost înşelat? Shylock, când cere o „livră de carne“ în piesa lui