DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

sensul obişnuit sau vulgar al cuvântului; este o consecință socială şi economică universală a
emigrației evreieşti şi nu putem scăpa de ea.367
Conform variantei populare evreieşti a istoriei, în fiecare caz goyimii erau partea vinovată
în conflict. După ce permiteau cu toleranță integrarea emigranților evrei în națiunea lor,
goyimii erau acuzați de ură irațională împotriva evreilor, care erau reprezentați ca nişte surse
ireproşabile de avantaje economice şi sociale.
Când am citit despre ostilitatea față de evrei în zeci de locuri şi împrejurări istorice
diferite, aceasta mi s-a părut analogă cu situația unui om care e acuzat şi condamnat pentru o
duzină de violuri în mai multe state, pe parcursul mai multor ani. Omul susține că el este
întotdeauna nevinovat, iar zecile de condamnări pentru viol nu sunt decât rezultatele unei
„uri“ iraționale a victimelor împotriva lui. Un scriitor perspicace, Joseph Sobran, a avut
perfectă dreptate când a sugerat că termenul „antisemit“ nu mai desemnează o persoană
căreia îi displac evreii, ci se referă acum la cineva care le displace evreilor.
Viziunea evreiască asupra antisemitismului
Pe măsură ce-mi continuam lecturile, am descoperit care este, după părerea cărturarilor
evrei, originea istorică a conflictului dintre evrei şi goyimi. Dacă revenim la paginile Facerii
anterioare poveştii lui Iosif, găsim frapanta relatare despre Isaac şi Rebeca şi cei doi fii ai lor,
Esau şi Iacob. Credința evreiască spune că cei doi fii reprezintă cele două națiuni separate ale
evreilor şi goyimilor.
Din Facere, capitolul 25:
25:23. Atunci Domnul a grăit către ea: „Două neamuri mari sunt în pântecele tău şi două
popoare despărți-se-vor chiar din măruntaiele tale; şi unul dintre cele două popoare va fi mai
zdravăn decât celălalt, iar cel mai mare va sluji celui mai mic!“
25:24. Iar când s-a împlinit sorocul să nască, iată că avea în pântece doi gemeni.
25:25. Şi a ieşit cel dintâi roşcat, păros peste tot ca un cojoc; şi i-au pus numele Esau.
25:26. Şi după aceea a ieşit fratele său care se ținea cu mâna de călcâiul lui Esau, şi i-au
pus numele Iacob. Iar Isaac era în vârstă de cincizeci de ani când Rebeca i-a născut aceşti
copii.
25:27. Şi pruncii s-au făcut mari; şi a fost Esau meşter vânător, un răscolitor al câmpiei,
pe când Iacob a fost om paşnic, locuitor în corturi.
25:28. Ci Isaac iubea pe Esau fiindcă-i plăcea vânatul, iar Rebeca iubea mai mult pe
Iacob.
25:29. Într-o zi, pe când Iacob îşi fierbea o fiertură, Esau a venit de pe câmp sfârşit de
oboseală.
25:30. Atunci Esau a zis lui Iacob: „Dă-mi să mănânc, te rog, din această fiertură roşcată,
căci sunt sfârşit de oboseală!“ Pentru aceea s-a numit el Edom.
25:31. Dar Iacob a răspuns: „Vinde-mi astăzi mie dreptul tău de întâi născut.“
25:32. Esau i-a răspuns: „Iată, sunt gata să mor, căci la ce-mi foloseşte acest drept de întâi
născut?“
25:33. I-a zis Iacob: „Fă-mi astăzi jurământ!“ Şi el s-a jurat şi şi-a vândut dreptul său de
întâi născut lui Iacob.
25:34. Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine şi fiertură de linte. Şi el a mâncat şi a băut şi
apoi s-a sculat şi a plecat. Astfel a disprețuit Esau dreptul său de întâi născut.368
Conduita bună şi credincioasă a lui Esau îl face pe acesta să rămână favoritul lui Isaac.
Bolnav şi cu vederea slăbită, Isaac îl cheamă pe Esau şi-i cere să vâneze şi să-i aducă ceva de
mâncare, spunând că după aceea îi va oferi binecuvântarea lui Dumnezeu. Rebeca, auzind
aceasta, ticluieşte cu Iacob să se dea drept Esau şi să-i aducă lui Isaac friptură de berbec,
preparată astfel încât să aibă gust de vânat. Iacob se deghizează, astfel încât să se simtă la
pipăit şi chiar să miroasă asemenea lui Esau. Apoi, Iacob îşi minte tatăl şi se dă drept Esau,
întâiul său născut. În cele din urmă, cu ajutorul acestei înşelătorii, primeşte binecuvântarea
tatălui său.
27:19. Răspuns-a Iacob tatălui său: „Eu sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut precum
mi-ai zis; scoală-te, acum, şi mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău.“
(...)
27:21. Şi Isaac a zis lui Iacob: „Apropie-te să te pipăi, fiul meu. Oare tu, acesta, eşti fiul
meu Esau sau nu?“
27:22. Şi s-a apropiat Iacob de Isaac, tatăl său, iar el l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul
lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau!“
(...)