DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

15. Dar când banii din Egipt şi din Canaan s-au isprăvit, atunci au venit toți egiptenii la
Iosif strigând: „Dă-ne pâine! De ce să murim în fața ta? Fiindcă bani nu mai avem!“
16. Dar Iosif le-a răspuns: „Aduceți vitele voastre şi vă voi da vouă grâu pe vitele voastre,
dacă banii s-au isprăvit!“
17. Deci au adus vitele lor la Iosif şi Iosif le-a dat bucate drept prețul cailor şi al turmelor
şi al cirezilor şi al asinilor. Astfel Iosif i-a ținut cu pâine în anul acela, în schimbul vitelor lor.
18. Iar când s-a sfârşit anul acela, au venit la el, în anul al doilea, şi au grăit către el: „Nu
vom ascunde de stăpânul nostru că, o dată ce banii s-au isprăvit şi turmele şi cirezile au
trecut în mâna stăpânului nostru, nu ne mai rămâne altceva în fața lui decât trupurile noastre
şi ogoarele noastre.
19. De ce să pierim sub ochii tăi şi noi cu pământurile noastre? Cumpără-ne pe noi şi
ogoarele noastre, pe bucate, aşa încât să fim cu țarinile noastre robi ai lui Faraon, şi dă-ne
sămânță de sămănat, ca să trăim în loc să murim, iar ogoarele să ne rămână pustii!“
20. Astfel Iosif a cumpărat pentru Faraon tot pământul Egiptului, căci egiptenii vindeau
fiecare ogorul său, deoarece foametea îi bântuia cumplit. Şi pământul a ajuns al lui Faraon.
21. Cât despre popor, el l-a făcut iobag de la o margine până la cealaltă a Egiptului.
Astfel, Iosif ia mai întâi toți banii egiptenilor liberi, apoi toate animalele domestice, apoi
casele şi pământurile şi, în cele din urmă, îi reinstalează pe noile pământuri ale Faraonului ca
sclavi, cu douăzeci la sută din recoltă revenindu-i Faraonului. Faraonul este extaziat de acest
aranjament, căci tezaurul lui dă pe din afară, iar Iosif a luat toate pământurile oamenilor, pe
aceştia punându-i să le lucreze ca secerători. În timp ce egiptenii suferă această mizerie
cruntă, Iosif trimite vorbă şi-i aduce pe toți israeliții în Egipt. Cartea Facerii spune foarte clar
că Iosif le dă israeliților saci de aur şi mâncare şi le spune să trăiască din „grăsimea țării“.
45:18. Şi luați pe părintele vostru şi familiile voastre şi veniți la mine, şi vă voi da vouă
partea cea mai bună din pământul Egiptului şi veți mânca grăsimea țării.
47:6. Pământul Egiptului stă înaintea ta. Sălăşluieşte în partea cea mai mănoasă a țării pe
tatăl tău şi pe frații tăi; să sălăşluiască în ținutul Goşen. Şi dacă ştii că se află între ei oameni
destoinici, pune-i scutari peste turmele de pe moşiile mele!
47:13. Însă bucatele se isprăviseră în toată țara, fiindcă foametea era cumplită foarte, aşa
încât țara Egiptului, ca şi țara Canaanului, se istoveau de lipsă.
47:27. Astfel a ajuns Israil să sălăşluiască în Egipt, în ținutul Goşen. Şi au câştigat
stăpânire în el şi au odrăslit şi s-au înmulțit sumedenie mare.
Ne putem imagina ce părere au avut egiptenii despre faptul că Iosif le-a luat toate
pământurile şi bunurile, reducându-i la starea de sclavie, în timp ce israeliții străini primeau
aur, alimente gratuite şi cele mai rodnice pământuri din tot Egiptul. Egiptenii construiseră o
mare civilizație, cu izbânzi culturale şi artistice magnifice, cu mari progrese în domeniul
matematicii, al ingineriei, arhitecturii, astronomiei şi agriculturii. Clădiseră cele mai durabile
creații arhitecturale din lume: piramidele. Cât de umiliți trebuie să se fi simțit, sub puterea
absolută a acestui trib străin! Conform cărților Facerii şi Ieşirii, acest aranjament a durat
mult timp, sugerând că israeliții au fost administratorii privilegiați ai Egiptului în toată acea
perioadă. Faraonul putea conta pe ei că nu arătau nici o loialitate față de aristocrații localnici
şi clasa comerciantă a Egiptului, iar ei puteau servi scopurile Faraonului dirijând mânia
populației contra evreilor, nu asupra Faraonului însuşi. În orice caz, până la urmă numărul
evreilor şi puterea lor politică şi economică au crescut atât de excesiv, încât chiar şi familia
regală a început să se simtă amenințată, un sistem care s-a repetat adesea în istoria evreilor.
Observați următoarele pasaje din Ieşire:
1:7. Iar fiii lui Israil s-au prăsit şi au sporit şi s-au înmulțit şi s-au făcut tari din ce în ce
mai mult şi țara s-a umplut de ei.
1:8. Atunci s-a ridicat stăpân în Egipt un împărat nou, care nu ştia de Iosif.
1:9. Şi el a grăit către poporul său: „Uitați-vă, poporul fiilor lui Israil este mai numeros şi
mai tare decât noi!
1:10. Haidem să ne purtăm cu ei cu iscusință, ca să nu se înmulțească şi, când s-ar
întâmpla vreun război, să nu se dea şi ei de partea vrăjmaşilor noştri şi să lupte împotriva
noastră, şi să plece din țară!“366
Faraonul egiptean nu a fost ultimul care a căutat să-i expulzeze pe evrei din țara lui.
Liderul sionist Chaim Weizmann a scris următoarele despre frecventele reacții ostile față
de prezența evreilor:
Ori de câte ori cantitatea de evrei din câte o țară ajunge la punctul de saturație, țara
reacționează împotriva lor (...). [Această] reacție (...) nu poate fi considerată antisemită în