DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

În Rusia însăşi, comuniştii evrei au constituit forțele care i-au deposedat pe ruşi de
propriul lor guvern, care au alcătuit conducerea maleficului K.G.B. şi au asasinat familia
regală rusă, inclusiv copiii. America a cunoscut unul dintre cele mai infame acte de trădare
din analele istoriei când Julius şi Ethel Rosenberg, împreună cu complicii lor evrei, au sustras
secretele bombei atomice americane şi le-au predat sovieticilor. În timpul Războiului din
Vietnam, Noua Stângă dominată de evrei a condus demonstrațiile pro-Viet Cong, în timp ce
tinerii americani mureau doborâți de gloanțele şi bombele vietcongilor. Doi dintre cei mai
notorii agenți subversivi din perioada Războiului din Vietnam au fost Abbie Hoffman şi Jerry
Rubin. Spionii evrei în solda Israelului, ca Jonathan Pollard, au furat unele dintre cele mai
strict păzite secrete americane.
Poate că cel mai clasic exemplu despre rolul lor de administratori şi exploatatori din
partea unui guvern de opresiune se găseşte în propriile lor cronici despre istoria şederii
evreieşti în Egiptul antic.
Povestea lui Iosif
Fiecare copil care învață la şcoala duminicală este familiarizat cu legenda biblică a lui
Iosif, a „hainei lui cu multe culori“ şi a trădării de către frați, înrobirii şi apoi ascendenței la
putere nemăsurată, în Egipt. Când eram student la colegiu, un prieten mi-a recomandat să
citesc povestea lui Iosif şi a şederii israeliților în Egipt în lumina noilor mele cunoştințe
despre comportamentul istoric al evreilor. Am luat Biblia şi am deschis-o la ultimele pagini
ale Facerii şi primele ale Ieşirii, şi după ce am citit şi am reflectat la cele citite cred că am
înțeles în sfârşit de ce a fost Dumnezeu dezamăgit atât de adesea de „Poporul Ales“.
Facerea ni-l prezintă pe Iosif la vârsta de şaptesprezece ani, pârându-şi frații la tatăl lor,
Iacob, pentru faptele lor rele. Iacob e atât de sedus de Iosif, încât îi dă o haină cu mai multe
culori, care stârneşte invidia a doi dintre frați. De asemenea, frații sunt dezgustați de modul
înfumurat în care Iosif îşi povesteşte visele despre superioritatea lui din viitor. Într-un vis,
spune Iosif, el se află pe câmp, legând snopi, iar spicele lui stau drepte, în timp ce ale fraților
săi zac de jur împrejur, aplecate.361 Peste scurt timp, Iosif povesteşte un vis în care soarele,
luna şi stelele se pleacă la picioarele lui. Până şi Iacob îl mustră pe Iosif pentru această
manifestare de megalomanie nesuferită. Frații îl detestă atât de tare încât se hotărăsc să-l
ucidă şi, nu peste mult, îl aruncă într-o fântână părăsită. Totuşi, când văd caravana unui
ismaelit în drum spre Egipt, se hotărăsc ca în schimb să-şi vândă fratele ca sclav.362 Iosif
este dus în Egipt şi în cele din urmă vândut lui Putifar, căpitanul gărzii Faraonului.
Limba sprintenă şi iscusința financiară îl fac pe Iosif să promoveze rapid până în funcția
de supervizor al întregii gospodării. Putifar îi încredințează toate activitățile casei. Într-o zi,
Putifar fiind plecat, soția acestuia țipă că majordomul a încercat s-o violeze, iar când ceilalți
servitori sosesc în goană, găsesc hainele lui Iosif, lăsate de acesta în urmă când a fugit. Iosif
susține că el a fost victima unei tentative de viol, dar Putifar, furios, îl aruncă oricum în
închisoare.363
Folosindu-şi din nou inteligența şi flerul, Iosif devine curând deținutul favorit din toată
închisoarea, ajungând practic s-o conducă şi să-i aibă sub control pe toți ceilalți prizonieri. În
închisoare se aflau şi câțiva dintre servitorii Faraonului. De la aceştia, fără îndoială, Iosif află
toate bârfele şi dedesubturile din casa regală. Doi dintre slujitorii Faraonului, un valet şi un
brutar, au visuri pe care Iosif le interpretează cu iscusință. În cele din urmă, valetul e readus
în funcție şi, după ce Faraonul are un vis tulburător, valetul îi vorbeşte despre aptitudinile lui
Iosif. Adus în fața Faraonului, Iosif interpretează faimosul vis cu şapte vaci grase şi şapte
slabe. Înțelegând în mod inteligent natura ciclică a belşugului şi a foametei, Iosif îi spune
Faraonului că vor urma şapte ani de abundență şi şapte de lipsuri. Apoi, Iosif sugerează ca
Faraonul să numească un om „priceput şi înțelept şi să-l pună peste țara Egiptului“ (Facerea,
42:33).364 Atunci, Faraonul îl instaurează pe Iosif în cea mai înaltă funcție din Egipt după el
însuşi şi îl pune să recolteze roadele Egiptului.
În următorii câțiva ani, Iosif adună cantități enorme de grâne de la agricultorii egipteni şi
îşi fortifică poziția de „Domn al Egiptului“ şi „cârmuitor peste Egipt“, acționând în numele
Faraonului. Când în sfârşit încep seceta şi foametea, Iosif ticluieşte un plan pentru a mări şi
mai mult averea şi puterea Faraonului. În timp ce egiptenii înfometați fac apel la Faraon să le
înapoieze o parte din cerealele pe care le-au predat de-a lungul anilor, Faraonul îi trimite să
stea de vorbă cu Iosif. Acesta le spune că trebuie să plătească grânele şi adună „toți banii care
se găseau în țara Egiptului şi țara Canaanului (...)“ (Facerea, 47:14)365. O dată cu
devalorizarea monedei, se declanşează o criză gravă. În continuare urmează câteva dintre cele
mai grăitoare versete: