DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Succesul lui Iosif se datora în mare parte faptului că, pe oricine refuza să plătească suma
cerută de el, îl ucidea şi-i confisca proprietatea. Josephus îi descria succesul drept „jupuirea
Siriei până la os“. Totuşi, nu făcea economie de laude: „Iosif era un om bun şi foarte
mărinimos; i-a scos pe evrei din starea de sărăcie şi mizerie, aducându-i într-o situație
glorioasă.“346
Conducătorii imperiilor multiculturale îi foloseau adesea pe evrei ca administratori,
pentru că puterile cârmuitoare ştiau că nu puteau conta pe loialitatea popoarelor neevreieşti
din teritoriile ocupate. Evreii erau perceptori excelenți. Aveau talent financiar şi calitatea
necesară tuturor vameşilor: nici un dram de înțelegere pentru contribuabil.
În lumea musulmană, practica folosirii evreilor ca administratori de ocupație poate fi
întâlnită cu ocazia cuceririi şi stăpânirii Spaniei de către arabi, între secolele al VIII-lea şi al
XI-lea, în stăpânirea fatimidă a Tunisiei, în secolul al X-lea, în ocupația merinidă a
Marocului, între secolele al XIII-lea şi al XV-lea, în timpul domniei mongole din Irak şi în
perioada otomană din secolul al XVI-lea. Aceeaşi practică a continuat până în secolul XX în
Maroc, unde francezii îi foloseau în acelaşi rol față de musulmani, în statele satelite ale fostei
Uniuni Sovietice din perioada de după Al Doilea Război Mondial în Europa de Est şi chiar în
controlul exercitat de Regele Faisal în Irak.
Una dintre cele mai repetate acuzații aduse de antisemiți este aceea că, păstrându-şi
loialitatea față de interesele declarate ale propriului lor grup, evreii şi-au trădat națiunilegazdă
pe tot parcursul istoriei, în vreme de război, ocupație şi alte greutăți. Istoria bizantină
oferă un exemplu de conflict neîmpăcat între evrei şi poporul-gazdă, pe timpul războiului.
Constantinopole: istoria unei trădări repetate
• Scriitorii evrei Gedalia Alon347 şi Michael Avi-Yonah348 arată că autoritățile bizantine
se temeau în mod profetic că supuşii lor evrei aveau să-i ajute pe invadatorii persani. De
asemenea, se temeau pe bună dreptate că urmau să sprijine şi armatele musulmane.
• Evreii au fost ucişi în număr mare după ce s-a descoperit un complot pentru a da oraşul
pe mâna persanilor.349
• Evreii au trecut de partea invadatorilor persani la începutul secolului al VII-lea şi, în
complicitate cu samaritenii, au masacrat o sută de mii de creştini.350
• Când bizantinii creştini au recucerit oraşul, evreii au fost convertiți cu forța la
creştinism.
• Evreii i-au sprijinit pe arabi când aceştia au cucerit regiunea, în anii 636-640.351, 352
• În secolul al XII-lea, evreii bizantini au susținut armatele invadatoare ale turcilor
seliuci.353
• În secolul al XIV-lea, au sprijinit invaziile turcilor otomani, cucerirea finală a
Constantinopolului având loc printr-un cartier evreiesc, cu ajutorul activ al evreilor.354
• În semn de recunoştință pentru ajutorul acordat, sultanul le-a impus supuşilor săi
creştini dominația economică evreiască, iar evreii au emigrat în acea regiune din toată
Diaspora.355
Există multe dovezi că evreii au sprijinit cucerirea sarazină a Spaniei356 şi au servit ca
administratori severi ai guvernului represiv de ocupație musulmană.357, 358, 359
După Al Doilea Război Mondial, evreii au devenit principalii administratori şi agenți ai
poliției secrete din regimurile brutale instalate de sovietici în Europa de Est. În cartea sa din
1981 Revolta, David Irving arată că evreii dominau într-o asemenea proporție poliția secretă
care a torturat şi asasinat sute de mii de oameni în Ungaria controlată de sovietici, încât
„antisemitismul“ s-a înscris printre principalele motivații ale insurecției anticomuniste.360
Ținând seama de implicarea evreilor în spectrul ucigaş al comunismului, nu mai e de mirare
că est-europenii sunt cei mai „antisemiți“.
Umbra cea lungă
Noi temeri de antisemitism în Europa de Est şi Uniunea Sovietică