DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Vladimir Ilici Lenin, creatorul Uniunii Sovietice, adeseori lăudat oficial ca întruchipare a
geniului național rusesc, a avut un bunic evreu, potrivit săptămânalului moscovit cu tiraj de
masă „Ogonyok“.
Au circulat zvonuri cu privire la această (...)
Ceka, sau poliția secretă, era condusă de un evreu, Moses Uritzky, iar majoritatea
celorlalți comandanți erau de asemenea evrei, inclusiv Sverdlov şi Genrikh Yagoda (forma
rusească a cuvântului „Yehuda“ „evreul“), care a coordonat masacrele soldate cu zeci de
milioane de victime. Ministrul sovietic al propagandei în timpul războiului era un evreu, Ilya
Ehrenburg, care s-a distins în mod notoriu prin îndemnurile adresate trupelor sovietice în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondial să violeze şi să asasineze femeile şi copiii din
Germania.23 Anatol Goldberg îl citează pe Ehrenburg în cartea sa, Ilya Ehrenburg, ca
spunând: „...germanii nu sunt ființe omeneşti... nimic nu ne dăruieşte atâta bucurie ca
hoiturile germanilor“.24
Poliția secretă comunistă, a cărei denumire a suferit multe schimbări, trecând prin
formele Ceka, O.G.P.U., G.P.U., N.K.V.D., N.K.G.B., M.G.B. şi K.G.B., a fost cea mai temută
agenție polițienească din istoria lumii, închizând, torturând sau ucigând peste patruzeci de
milioane de ruşi şi est-europeni. Până şi istoricii sovietici mai conservatori din anii şaizeci
situau numărul victimelor asasinate între treizeci şi cinci şi patruzeci de milioane, cifre care
nu includ milioanele de oameni deposedați, încarcerați, exilați, torturați şi dislocați.
Scriitorul Alexandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel, estimează în opusul său
Arhipelagul Gulag, folosind cercetările unui statistician sovietic care avea acces la dosarele
secrete ale guvernului, pe nume I.A. Kurganov, că între 1918 şi 1959 au murit cel puțin şaizeci
şi şase de milioane de oameni, victime directe ale conducătorilor comunişti ai Rusiei. În
volumul II al Arhipelagului Gulag, Soljenițîn afirmă că evreii au creat şi administrat sistemul
sovietic organizat al lagărelor de concentrare în care au murit zeci de milioane de oameni. La
pagina 79 a volumului II din Arhipelagul Gulag figurează principalii administratori ai celei
mai mari maşini de ucis din istoria lumii.25 Aceştia sunt: Aron Solts, Yakov Rappoport, Lazar
Kogan, Matvei Berman, Genrikh Yagoda şi Naftaly Frenkel. Toți şase sunt evrei.
Interesant însă este că pe tot parcursul acestei perioade de haos şi omoruri evreii au
rămas o clasă protejată, ajungându-se până la situația în care partidul comunist a luat
măsura fără precedent de a echivala exprimările antisemite cu o ofensă contrarevoluționară,
pasibilă astfel de pedeapsa cu moartea.26
Numărul din ianuarie 1942, al revistei „The Jewish Voice“ declara: „Poporul evreu nu va
uita niciodată că Uniunea Sovietică a fost prima țară şi, până în prezent, singura țară din
lume în care antisemitismul este o crimă.“27 „The Congress Bulletin“ (publicație a
Congresului Evreiesc American) afirmă:28, 29, 30
Antisemitismul era catalogat ca însemnând contrarevoluție, iar pedepsele severe aplicate
pentru actele de antisemitism erau mijloacele prin care ordinea existentă îşi proteja propria
siguranță.
Codurile Penale ruseşti din 1922 şi 1927 au mers până la a declara antisemitismul un
delict pasibil de pedeapsa cu moartea. Cartea Rusia sovietică şi evreii, de Gregor Aronson,
publicată de Liga Evreiască Americană Împotriva Comunismului (1949, N.Y.), îl citează pe
Stalin ca remarcând, cu privire la această politică, în cadrul unui interviu dat în anul 1931
pentru Agenția Telegrafică Evreiască:
...Comuniştii nu pot fi altceva decât duşmani declarați ai antisemitismului. În Uniunea
Sovietică, luptăm contra antisemiților cu ajutorul celor mai puternice metode. Antisemiții
activi sunt pedepsiți, potrivit legii, cu moartea.31
Începutul unui război etnic
În şcoală, am adus aceste fapte fascinante în atenția unora dintre profesorii mei. Şi ei, la
rândul lor, au fost la fel de neîncrezători cum fusesem eu însumi. Unul a sugerat că
implicarea evreiască în revoluția comunistă ar fi putut să fie rezultatul îndelungatelor
persecuții istorice ale evreilor de către țari şi, mai mult, de o mare parte a intelighenției ruse.
De exemplu, Tolstoi, Dostoievski şi mulți alți scriitori ruşi celebri au criticat în cărțile şi
articolele lor maşinațiile evreieşti. Ruşilor nu le plăcea faptul că evreii foloseau limba rusă