DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

„Evreii din Imperiul Otoman şi din Republica Turcă“, Stanford Shaw arată cum evreii aveau
un sistem de bancnote onorat numai de ceilalți negustori şi bancheri evrei, ceea ce le conferea
un avantaj concurențial.300
Un caz de studiu din Opatow, Polonia, semnalat în perioada secolelor al XVII-lea şi al
XVIII-lea de către Gershon Hundert, în cartea sa „Evreii dintr-un oraş particular polonez.
Cazul Opatow din secolul al XVIII-lea“301, ilustrează felul cum au ajuns evreii să domine
viața comercială. Se înregistrau încontinuu plângeri că evreii refuzau să se înscrie în breslele
meşteşugăreşti; că aveau sub control comerțul şi prețurile la materii prime; că importau
produse finite în oraş, subminându-i pe meşteşugarii locali; că nu cumpărau de la creştini; că
se semnalau reclamații (...) că evreii îi excluseseră complet pe creştini din sfera comercială,
cu rezultatul că negustorii creştini erau siliți să se mute în alte localități.302 Hundert scrie că
„dominarea comerțului din oraş de către evrei (...) era aproape completă“.303 De asemenea,
el remarcă faptul că evreii ajunseseră să domine toate etapele afacerilor cu băuturi alcoolice,
inclusiv fabricarea, distribuirea şi desfacerea cu amănuntul.
Unii autori evrei au insinuat chiar că liderii sindicali evrei din America tindeau mai mult
să fie concilianți cu administrația dacă sindicatele lor aveau mai mulți membri goyimi decât
evrei.304 Dacă acest lucru e adevărat, atunci putem presupune că firmele evreieşti aveau
şanse să obțină acorduri de muncă mai favorabile decât firmele goyimilor. Putem înțelege cu
uşurință enormele avantaje pe care le aveau aceste firme față de concurenții lor neevrei.
Există multe feluri în care loialitatea şi coeziunea de grup pot corupe şi, în cele din urmă,
perverti piețele presupuse libere.
Băncile şi bursele de acțiuni
Cea mai importantă familie de bancheri din ultimele două secole a fost familia
Rothschild. De la ei provin cele mai puternice case bancare din Europa. Fondatorul Casei
Rothschild, Mayer Amschel Rothschild, s-a născut în 1743, la Frankfurt am Main, în
Germania. Amschel a început prin a studia ca să devină rabin, după care s-a hotărât ca în
schimb să intre în afacerile financiare şi de împrumuturi băneşti. În cele din urmă, a devenit
agentul financiar al guvernului britanic în timpul războaielor napoleoniene şi a lansat cele
mai mari case bancare din Europa, trimițându-şi fiii în principalele capitale ale continentului
pentru a deschide acolo noi bănci.
Am citit o carte foarte măgulitoare despre familia Rothschild, care relata povestea celei
mai celebre lovituri financiare a lui Mayer Amschel. În timpul marii bătălii de la Waterloo,
între Napoleon şi Wellington, piața acțiunilor din Londra a avut de suferit, comercianții
temându-se de posibilitatea unei victorii a lui Napoleon. Amschel a identificat în acea
importantă bătălie o ocazie de afaceri fără egal. Ştiind că, dacă Napoleon învingea, bursa
acțiunilor avea să se prăbuşească, iar dacă Franța pierdea, prețurile aveau să sară până la cer,
Amschel a înființat un sistem prin care să afle rezultatul războiului înainte ca vestea să ajungă
la oricine altcineva. Folosind porumbei voiajori pe uscat şi o serie de ambarcațiuni cu felinare
de semnalizare dispuse la intervale de circa un kilometru şi jumătate pe toată lățimea
Canalului Mânecii, a aflat înaintea tuturor că Napoleon pierduse bătălia de la Waterloo.
Atunci, i-a pus pe confederații lui să lanseze informația falsă că Napoleon câştigase. Această
minciună a provocat o cădere devastatoare a valorii acțiunilor la bursa din Londra. Acțiuni
valoroase se vindeau pentru câțiva pence la un dolar. Amschel şi asociații lui evrei, ştiind că
Marea Britanie învinsese de fapt, au cumpărat aproape pe degeaba toate acțiunile. Peste
noapte, când piața londoneză a aflat despre victoria englezilor, aceste acțiuni au ajuns să
valoreze o avere imensă.
Cartea prezenta frauda lui Rothschild ca fiind inteligentă şi admirabilă. Trebuie să stăm
un moment şi să ne gândim la averile pierdute, averi care fuseseră acumulate prin ani de
muncă grea şi inspirații de geniu la firmele furate literalmente de la creatorii lor, la viețile
distruse. Credea cumva autorul cărții că această avere enormă se materializase pur şi simplu
din nimic? Îi păsa autorului că banii nu provin numai de la cei care creează şi conduc
companiile, ci şi din truda grea a miilor de muncitori? Un asemenea furt afectează salariile,
condițiile de muncă, stabilitatea posturilor şi mulți alți factori. În cele din urmă, sute de mii
de muncitori au fost siliți să plătească prețul scump al cacealmalei lui Rothschild.
Mayer Amschel a folosit enorma avere dobândită prin vicleşugul de la Waterloo (printre
altele) pentru a le înființa celor cinci fii ai lui, Amschel, Salomon, Nathan, Karl şi James
propriile lor case bancare din restul Europei. Aşa cum am discutat în capitolul despre
revoluția rusă, familia Rothschild şi-a folosit imediat masiva avere pentru a influența
națiunile în sprijinul intereselor evreieşti, ca atunci când au copt condițiile pentru revoluție în