DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

goyimilor erau permise, atâta vreme cât nu se produce hillul hashem adică, dacă fapta nu-i
prejudicia pe evrei ca grup. Jacob Katz spune: „Normele etice se aplicau numai celor de
aceeaşi spiță“.294 La fel cum era condamnabil moral să se practice cămătăria cu compatrioții
evrei şi era lăudabil moral să se perceapă camătă de la goyimi, se decreta că era etic moral ca
evreii să se angajeze în acte profitabile neetice față de goyimi, cu condiția de a o face fără să
dăuneze comunității evreieşti.
Următorul pasaj, din fundamentalul volum Codul lui Maimonides, arată clar dualitatea
moralei economice în tratativele de afaceri. Nu trebuie să uităm că evreii îl consideră pe
Maimonides cel mai mare filosof al lor din perioada iluminismului.
Un păgân nu poate depune plângere pentru întrecerea măsurii, pentru că se spune „de la
aproapele vostru“ (Leviticul, 25:14).295 Dacă, însă, un păgân a înşelat un israelit, el trebuie
să înapoieze suma peste măsură potrivit legii noastre (în scopul ca drepturile unui) păgân să
nu le întreacă (pe acelea ale) unui israelit. („Codul lui Maimonides“, „Cartea a
douăsprezecea“, „Cartea Achizițiilor“)296
Învățătura evreiască le poruncea evreilor să-şi ajute frații şi să nu concureze între ei în
încercările de a-i exploata pe goyimi. Jacob Katz citează un mare volum de literatură
evreiască interzicând concurența între evrei. Acestora le era interzis să intervină în
monopolurile controlate de alți evrei şi să subliciteze față de confrații evrei. Trebuia să
coopereze întotdeauna cu ceilalți evrei în fața concurenței goyimilor, pentru ca „să nu piardă
banii lui Israel“.297
Ar fi greu să exagerăm măsura în care solidaritatea economică evreiască şi, când se găsea
de cuviință, boicotarea sau ostilitatea economică putea avea impact asupra activităților
comerciale. În capitolul despre controlul mass-media, am discutat acapararea evreiască
perfect coordonată a ziarului „Time-Herald“ din Washington D.C., aflat inițial în proprietate
neevreiască, realizată prin determinarea discretă a firmelor şi agențiilor de publicitate
evreieşti să renunțe la spațiile de reclamă din „Herald“, astfel încât ziarul să ajungă la
faliment, revenind după ce acesta a ajuns cu bine în mâinile evreilor. Acest exemplu este
reprezentativ pentru numeroasele moduri în care o strategie de grup poate avea un impact
economic zdrobitor asupra aproape oricărei întreprinderi de afaceri.
Să luăm, de exemplu, impactul guvernului asupra aproape tuturor marilor corporații din
America. Birocrații plasați în poziții-cheie pot influența contractele guvernamentale,
acceptabilitatea ecologică, drepturile civile, scutirile de impozite şi reglementarea unor
articole cum ar fi alimentele şi medicamentele. Dacă un administrator guvernamental evreu e
ostil față de o anumită corporație sau are interese investite în ea e evident că el poate avea un
efect decisiv asupra sănătății sale financiare. Dacă un evreu are o autoritate corporatistă de
achiziție importantă, el poate hotărî să cumpere un produs fie de la firma unui goyim, fie de
la cea a unor confrați evrei. Hotărârea lui va avea un efect profund, pozitiv sau negativ,
asupra celor două entități. În situațiile de acest gen, goyimul a fost condiționat să creadă că
oricine trebuie să fie judecat după merit şi ar fi imoral să se lase influențat de prejudecățile
rasiale. Mai mult, el învață că principala lui misiune este binele companiei sau al agenției
guvernamentale pe care o slujeşte. Evreul, pe de altă parte, a fost condiționat încă de la cea
mai fragedă vârstă să gândească în termenii binelui colectiv şi ai perfidiei goyimilor, de la
Faraon până la Hitler. Mai e de mirare că managerul evreu are toate şansele să aleagă firma
evreiască pentru încheierea contractului sau solicitantul evreu pentru ocuparea unui post
vacant de mare importanță? Asemenea acțiuni ar putea să pară altruiste, dar ele sunt şi
egoiste, întrucât afaceristul evreu ştie că, la fel cum el ajută un confrate evreu când poate, la
un moment dat va fi ajutat la rândul lui în acelaşi fel.
De-a lungul istoriei există multe exemple despre acest „efort de echipă“ utilizat pentru
obținerea avantajelor economice şi politice. Roth discută numirea unui evreu marrano, Diego
Arias Davilia, ca trezorier de stat în Spania secolului al XV-lea.298 Termenii „marrano“ şi
„creştin nou“ sunt folosiți cu referire la evreii care se convertiseră în mod fals la creştinism în
timp ce continuau să practice pe ascuns iudaismul.299 Roth subliniază că, prin influența lui
Davilia, mulți alți „creştini noi“ au urcat în funcții înalte. De asemenea, el arată că evreii
marrano controlau toate importurile şi exporturile din şi în Lumea Nouă, precum şi
distribuirea mărfurilor în Spania. Dacă Roth are dreptate şi evreii controlau, ca un sindicat
închis, tot comerțul acelei epoci, nu era firesc ca acest lucru să provoace ostilitatea
negustorilor goyimi?
Pe tot întinsul Europei, evreii îşi foloseau limba şi organizațiile comune pentru a obține
avantajul în concurența cu creştinii şi musulmanii din regiunea Mediteranei. În cartea sa