DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Opoziția goyimilor față de activitățile economice prăduitoare ale evreilor, departe de a fi
fost întotdeauna patologică şi motivată de ură, era de cele mai multe ori rațională şi
înțelegătoare. În zilele noastre, practica de loansharking este considerată o activitate
dăunătoare, pasibilă de urmărirea în instanță. De asemenea, s-a văzut că în comunitățile care
limitau această activitate şi antisemitismul avea proporții mai reduse. Davidson citează doi
patriarhi din Veneția secolului al XVI-lea ca spunând că împrumutarea banilor cu camătă
este modul în care evreii „consumă şi devorează populația acestui oraş al nostru“.286
Autoritățile venețiene au legiferat în cele din urmă reglementări precise asupra activităților
economice evreieşti, inclusiv o rată a dobânzii de maximum cinci la sută pe împrumuturi.287
Brian Pullen citează un rabin al epocii care, după ce a elucidat cauzele antisemitismului în
alte regiuni, comenta:
Cămătăria îi face să fie nepopulari în toate ordinele oraşului; angajarea în meşteşuguri cu
locuitorii mai modeşti; posesia proprietăților cu oamenii nobili şi puternici. Acestea sunt
motivele pentru care evreii nu locuiesc în multe locuri. Dar aceste împrejurări nu se ivesc la
Veneția, unde rata dobânzii este de numai cinci la sută, iar băncile sunt înființate spre folosul
săracilor, nu spre înavuțirea bancherilor.288
Arthur Kornberg, în Theodore Herzl – De la asimilare la sionism, citează pe larg din
întemeietorul sionismului modern, Theodore Herzl, inclusiv unele fragmente fascinante din
jurnalul zilnic al acestuia. Herzl scrie că antisemitismul determinat de dominația financiară a
evreilor era absolut de înțeles şi insista că „nu ne putem aştepta ca o majoritate să se lase
subjugată de străinii odinioară desconsiderați, pe care tocmai i-au eliberat din ghetou.“289
În alt fragment, Kornberg îl citează pe Herzl ca spunând că evreii au fost educați să fie
„lipitori“ care au o „putere financiară înspăimântătoare“ şi erau „un popor care adora banii,
incapabil să înțeleagă că un om poate acționa şi din alte motive decât banii“.290 În
continuare, Herzl comenta: „găsesc pe deplin justificată atitudinea antisemiților“.291
Scriitori evrei moderni pe tema antisemitismului nu recunosc niciodată posibilitatea ca
goyimii să aibă dreptul elementar de a se apăra de puterea financiară „înspăimântătoare“ a
evreilor şi ca antisemiții să aibă o atitudine „pe deplin justificată“. Dacă un goyim îi descrie pe
vampirii financiari evrei ca pe nişte „lipitori“ deşi acest lucru este recunoscut chiar de unul
dintre farurile călăuzitoare ale sionismului el ar fi calificat, cu siguranță, drept antisemit.
Mai e de mirare că un creştin chibzuit ca Sfântul Toma d’Aquino, care a fost considerat un
mare exponent al iubirii şi al carității, să se exprime şi el împotriva practicii cămătăreşti a
evreilor:
Evreilor n-ar trebui să li se permită să păstreze ceea ce au obținut de la alții prin camătă;
ar fi mai bine să fie siliți să muncească, pentru a-şi putea câştiga existența, în loc de a nu face
nimic altceva decât să devină avari. SFÂNTUL TOMA D’AQUINO, filosof scolastic din secolul
al XIII-lea.292
Pe măsură ce citeam tot mai multe istorii evreieşti, am aflat că această cămătărie nu era
decât una dintre numeroasele practici financiare prăduitoare din sectorul comercial care
ațâțau opoziția comunități creştine.
Activitățile comerciale evreieşti
Cămătăria a fost cea mai mare sursă de putere pentru evrei şi, cu siguranță, mina de aur a
familiilor de bancheri evrei care au dominat Europa sute de ani, însă evreii au găsit profituri
şi de pe urma multor alte activități, atât onorabile, cât şi vrednice de dispreț.
În timp ce interziceau cămătăria față de compatrioții evrei ca pe o practică pernicioasă,
învățăturile religioase evreieşti îi încurajau pe evrei să se angajeze în cămătărie contra
goyimilor. Acelaşi principiu se aplica în toate competițiile economice dintre evrei şi goyimi.
Iscusința financiară, combinată cu strânsa coeziune de grup şi strategia economică,
constituiau arme puternice în lupta pentru dominația comercială a Europei şi, mai târziu, a
Americii. Faptul că evreii practicau un sistem etic dual altruist pentru ei înşişi şi prăduitor
pentru goyimi a contribuit la dominația lor economică chiar şi în întreprinderile de afaceri
mai modeste.
Multe dintre practicile cele mai nocive au fost condamnate de un sinod (evreiesc) din
Frankfurt, în anul 1603, pentru a preveni hillul hashem (dizgrația religiei evreieşti). „Aceia
care îi înşală pe goyimi profanează numele Domnului printre goyimi.“293
Această proclamație a fost foarte mult citată de aceia care expediază măsurile financiare
anti-goyimi ca fiind reprezentative doar pentru o epocă de mult apusă. Totuşi, o responsa
rabinică ulterioară a clarificat problema în urma unei dispute între doi evrei care contestau
roadele înşelării unui goyim. Responsa declara că exploatarea şi înşelăciunile la adresa