DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Până nu demult, au existat foarte puține reglementări financiare ale practicilor de
împrumut, oferindu-le celor lipsiți de scrupule mari posibilități. Trebuie să se înțeleagă clar
că termenul cămătărie nu se referă la o rată a dobânzii cinstită şi moderată, ci la una excesivă.
În zilele noastre, acest gen de cămătărie se numeşte „loansharking“ cu dobânzi exorbitante şi
rate de creştere proporțională a acestora.
cămătărie, ((În orig.) usury) s.
1. actul sau practica de a împrumuta bani contra unei dobânzi exorbitante.
2. sumă sau rată de creştere a dobânzii exorbitantă, mai ales depăşind excesiv rata legală.
3. Obs. dobândă folosită pentru folosirea banilor.
loansharking, s.
practica de a împrumuta bani contra unei rate excesive a dobânzii.
„Random House Webster’s Unabridged Electronic Dictionary 1996“
Evreii înşişi înțelegeau natura exploatatoare a practicilor lor cămătăreşti asupra
goyimilor. Maimonides, care este considerat cel mai mare profesor evreu din Europa, a scris
următoarele, în importanta sa operă Cartea legilor civile:
Este permisibil să luăm cu împrumut de la un locuitor străin şi să-i dăm cu împrumut
contra unei camete. Căci e scris: „Să nu iei camătă de la fratele tău“ (Deuteronomul,
23:20)275 de la fratele tău este interzis, dar de la restul lumii e permis. Mai mult, e o poruncă
imperioasă să îi împrumuți bani cu camătă unui păgân. Căci este scris „Celui străin să-i iei
camătă“ (Deuteronomul, 23:21)276 („Codul lui Maimonides“, Cartea a treisprezecea, Cartea
legilor civile, capitolul V:1, 93)277
Nesek („muşcătură“, camătă) şi marbit („creştere“, dobândă) sunt unul şi acelaşi lucru
(...). De ce se numeşte nesek? Fiindcă acela care o ia îşi muşcă aproapele, îi provoacă durere
şi îi consumă carnea. („Codul lui Maimonides“, Cartea a treisprezecea, Cartea legilor civile,
capitolul IV:1 88-89)
Cămătăria practicată de evrei în lumea medievală ar fi scandaloasă potrivit standardelor
moderne.
• În Istoria evreilor din Anglia, Cecil Roth arată că evreii percepeau rate ale dobânzilor
între douăzeci şi doi şi patruzeci şi trei la sută.278 În nordul Franței, rata dobânzii a fost
limitată la patruzeci şi trei de procente, în anul 1206, autoritățile încercând să reducă rata
existentă, de şaizeci şi cinci la sută, plus penalizări.279
• În Evreii din Polonia. O istorie socială şi economică a comunității evreieşti din Polonia,
între anii 1100 şi 1800, scriitorul Bernard Weinryb prezintă existența unor rate la fel de
exorbitante, în Polonia secolelor al XIV-lea şi al XV-lea.280
• În cartea Evreii din Spania – Viața lor politică şi culturală în Evul Mediu, publicată în
1942, autorul evreu A. A. Neuman scrie că autoritățile din Castilia le permiteau evreilor să
perceapă o rată a dobânzii de 33 1/3 la sută. Când agricultorii au avut disperată nevoie să
cumpere semințe, în timpul marii foamete din 1326, în Cuenca, evreii au refuzat să le
împrumute bani dacă nu li se permitea o dobândă de patruzeci la sută.281
Cel mai important document din Anglia medievală şi, poate, din întreaga istorie a
civilizației apusene, „Magna Carta Libertatum“, (revelând prezența lor comună), declară că
văduvele şi orfanii au dreptul să revendice proprietățile cu prioritate față de cămătarii
evrei.282
În Viața socială a evreilor din nordul Franței în secolele al XII-lea – al XIV-lea, reflectată
în literatura rabinică a epocii, Louis Rabinowitz observă cum înşişi cămătarii evrei îşi
considerau propria ocupație mult mai profitabilă decât agricultura sau meşteşugurile.283
Mulți istorici evrei au atestat documentar averile fabuloase acumulate de evrei prin
cămătărie. Rabinowitz, de exemplu, arată că, în anul 1221, numai impozitele pe dobânzile
evreieşti din Franța s-au ridicat la o sumă mai mare decât restul veniturilor regale ordinare.
Regele Ludovic al IX-lea, care a denunțat viguros Talmudul, a fost mai preocupat de
comportamentul economic de animale de pradă al evreilor. În 1254, Ludovic al IX-lea le-a
interzis evreilor să mai împrumute bani cu dobândă, declarând că trebuia să-şi câştige
existența prin comerț şi muncă manuală. Ca o ilustrare a efectului cu bătaie lungă al
cămătăriei evreieşti, Achille Luchaire relatează că, în Europa feudală, chiar şi multe biserici şi
mânăstiri au fost închise din cauza datoriilor pe care le aveau față de cămătarii evrei.284
Jacob R. Marcus, unul dintre cei mai importanți istorici evrei din lume, în articolul său
„Evreii“ din „Encyclopaedia Britannica“, declară: „averea flotantă a țării era inundată de
evrei, care erau puşi periodic să verse bani la tezaur“.285