DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Am cercetat operele titanilor literaturii, filosofiei şi ştiințelor europene în ceea ce priveşte
problema evreiască. Uneori, petreceam ore întregi în sala de lectură a bibliotecii, căutând
termenii „evrei“ şi „iudaism“ în indexurile alfabetice ale cărților unora dintre cei mai mari
scriitori apuseni. Am descoperit că mulți aveau de spus destule lucruri care în zilele noastre
ar fi considerate antisemite. Mi-ar fi imposibil să-i înşir pe toți, dar printre ei se includ
Milton, majoritatea papilor, Shakespeare, Kant, Goethe, Tolstoi, Dostoievski, Voltaire, Shaw,
Emerson, Melville şi Dickens. Chiar şi autorul meu favorit american, Mark Twain, a făcut
unele comentarii interesante cu privire la evrei. Majoritatea remarcilor lui Twain despre evrei
publicate într-un număr din anul 1899 al revistei „Harper“ sunt extrem de măgulitoare la
adresa poporului evreu. Unele părți ale eseului său, însă, ar fi nepermise în zilele noastre.
În Statele cultivatoare de bumbac, după război, negrii simpli şi neştiutori culegeau recolta
pentru plantatorii albi în schimbul unor părți din câştig. Evreii veneau în forță, îşi instalau
prăvălia pe plantație, începeau să satisfacă toate necesitățile negrilor pe credit şi, la sfârşitul
sezonului, deveneau proprietarii părții negrilor din recoltă şi ai unei părți din recolta viitoare.
Nu peste mult, albii au ajuns să-i deteste pe evrei şi este îndoielnic că şi negrii se omorau de
dragul lor (...).
Evreul a fost alungat prin lege din Rusia. Motivul nu e ascuns (...). Era tot timpul gata să
împrumute bani pentru o recoltă, vânzând pe credit vodkă şi alte articole necesare pentru
viață, în timp ce cultura creştea. Când sosea ziua socotelilor, evreul era stăpânul recoltei; iar
în anul următor, sau cel târziu în următorul, devenea stăpân şi pe fermă, ca Iosif (...).
În Anglia amorțită şi neştiutoare de pe vremea lui John, toți i se îndatorau evreului.
Evreul aduna în mâinile lui toate întreprinderile lucrative; era regele comerțului; era gata să
dea o mână de ajutor în toate situațiile din care avea de câştigat (...).
Prejudecățile religioase pot explica o parte din ea [prejudecata antisemită], dar nu şi pe
celelalte nouă.273
Autorii evrei m-au ajutat mai mult decât cei goyimi să-i cunosc pe evrei în profunzime.
Spre uimirea mea, istoriile evreieşti, care sunt destinate în primul rând ochilor evreieşti,
consemnează cu franchețe cazuri de exploatare economică din partea evreilor, din cele mai
vechi timpuri şi până în zilele noastre. În această privință, am găsit mult mai multe informații
la istorici evrei decât la cei goyimi; ba chiar, cei dintâi exprimau o părtinire puternică față de
propriul lor popor care avea un spirit clar al supremației. Mulți dintre ei se umflau efectiv în
pene cu victoriile lor financiare asupra goyimilor.
Cămătăria
Evreii sunt o națiune de cămătari (...) înşelându-i pe oamenii printre care îşi găsesc
adăpost (...). Au făcut din deviza „cumpărătorul să se păzească singur“ cel mai înalt principiu
al tranzacțiilor cu noi. Immanuel Kant274
Filosoful Immanuel Kant nu a fost primul occidental care le-a adus evreilor acuzația că
sunt o națiune de cămătari şi că practicile lor economice sunt adeseori exploatatoare. Încă de
pe vremea şederii israeliților în Egipt, oamenii politici, teologii şi cronicarii neevrei au vorbit
despre avariția şi practicile exploatatoare ale evreilor. Până şi Shakespeare l-a imortalizat pe
cămătarul evreu în „Neguțătorul din Veneția“, sub chipul personajului său Shylock, care îi
cere creştinului, în lipsa banilor datorați, o „livră de carne“. Există numeroase exemple de
guverne medievale care au primit procentaje enorme din venituri pe baza taxelor impuse pe
profiturile cămătarilor evrei. În Diaspora (populația evreiască trăitoare în afara Palestinei)
există un sistem al angajării evreilor de către guverne şi regi goyimi ca agenți fiscali şi
perceptori de impozite şi al folosirii lor ca administratori ai guvernelor de ocupație din
străinătate.
Prin însăşi natura lor, agricultura şi creşterea animalelor necesită infuzii periodice de
capital. Bolile, infestarea cu insecte şi catastrofele naturale îi pot pune pe cultivatori sau pe
crescătorii de animale la discreția celor care au bani de dat cu împrumut. Acest lucru este
adevărat îndeosebi printre cei care obțin din asemenea activități puțin mai mult decât strictul
necesar pentru subzistență, fapt valabil pentru majoritatea oamenilor, din cele mai vechi
timpuri şi până în era contemporană. În perspectivă istorică, asemenea capitaluri necesare
erau adeseori oferite de cooperative şi prin intervenția autorităților civile, dar de cele mai
multe ori necesitățile respective rămâneau nesatisfăcute, ceea ce provoca perioade de lipsuri
şi suferințe crunte. În orice fel de afaceri, capitalul este crucial pentru a ameliora ciclurile
necruțătoare de prosperitate şi recesiune. În toiul acestor incertitudini economice apare
cămătarul evreu, mult mai abil şi priceput la manipularea monedei şi a aurului decât clienții
lui.