DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Capitolul şapte
Rădăcinile antisemitismului
[Antisemitismul] este o reacție de înțeles față de defectele evreieşti – Theodor Herzl,
fondatorul sionismului modern
(Din însemnările lui zilnice, citate de Arthur Kornberg262)
Când am devenit conştient de existența spiritului supremației evreieşti şi puternica sa
influență asupra guvernului Statelor Unite şi mijloacelor de informare americane, am vorbit
deschis despre asta. În cadrul unui curs de educație civică la liceu, am comentat că birocrații
evrei care au fost autorii politicii americane din Orientul Mijlociu aveau un potențial conflict
de interese. Într-un efort de a lichida cât mai repede subiectul, profesoara a subliniat pe loc
că Preşedintele Statelor Unite nu este evreu. Am ripostat înşirând o listă pe care o credeam
impresionantă a posturilor guvernamentale importante ocupate de evrei sionişti care aveau
toate şansele să plaseze interesele Israelului mai presus de interesele strategice americane.
Profesoara, încercând frustrată să-mi contrazică argumentele, a aruncat o bombă atomică
intelectuală. „Sentimentele de acest gen au dus la moartea a şase milioane de evrei“, a spus
ea. „Doar nu vrei să ne dai impresia că ai fi antisemit, nu-i aşa?“ În clasa noastră, de obicei
gălăgioasă şi agitată, s-a lăsat tăcerea. Am tăcut şi eu. Mă temeam să nu fiu acuzat de
antisemitism. Ce era antisemitismul? Devenisem oare antisemit numai pentru că mă
împotriveam unor elemente de spirit al supremației evreieşti?
În aceeaşi după-amiază, m-am dus la biblioteca liceului şi am găsit câteva cărți despre
antisemitism. Toate erau scrise de evrei şi, din ceea ce am putut discerne, majoritatea
autorilor erau sionişti. Am căutat termenul „antisemitism“ în patru enciclopedii de pe
rafturile bibliotecii şi am constatat că toate articolele despre antisemitism aveau autori evrei.
După cum demonstrează populara „Microsoft Encarta Encyclopedia“, de Funk şi
Wagnall’s, la fel stau lucrurile şi în ziua de azi. Articolul despre antisemitism din „Encarta“
are un autor evreu, Nahum Norbert Glatzer, un venerabil cărturar din comunitatea evreiască
şi autor al etnocentricei Istorii evreieşti impregnată de spiritul supremației. De asemenea,
„Encarta“ conține o listă de lecturi recomandate despre antisemitism. O reproduc aici.
Bein, Alex. The Jewish Question: Biography of a World Problem, Fairleigh Dickinson,
1990. Istoria mondială a antisemitismului.
Belth, Nathan C. A Promise to Keep: A Narrative of the American Encounter with Anti-
Semitism. Diverşi editori. Relatare istorică a antisemitismului în America şi eforturile Ligii
Anti-Defăimare de a-l combate; pentru publicul cititor larg.
Furet, François, red. Unanswered Questions: Nazi Germany and the Genocide of the
Jews. Schocken, 1989. Culegere echilibrată de eseuri acoperind o diversitate de subiecte
despre naziştii şi evreii din Europa. („Echilibrată“? E oricum, numai echilibrată nu!)
Gerber, David A., red. Anti-Semitism in American History, Illinois, 1986. Culegere de
eseuri orientate asupra ostilității față de evrei în America.
Katz, Jacob. From Prejudice to Destruction: Anti-Semitism, 1700-1933. Harvard, 1980,
1982. Panoramă istorică recomandată a antisemitismului în Franța, Austria, Germania şi
Ungaria.
Lewis, Bernard. Semites and Anti-Semites: An Inquiry Into Conflict and Prejudice,
Norton, 1987. Analiză a antisemitismului în lumea islamică.
Poliakov, Leon. The History of Anti-Semitism, 4 vol., Vanguard, 1964-75. Vol. I. De la
Iisus Christos până la Evreii de Curte; Vol. II. De la Mohamed la Marranos; vol. III. De la
Voltaire la Wagner; vol. IV. Europa Sinucigaşă, 1870-1933. Traducere din limba franceză.
Reinharz, Jehuda, red. Living with Anti-Semitism: Modern Jewish Responses. Brandeis
Books/University Press of New England, 1987. Eseuri despre diverse reacții din ultimele
două sute de ani, aranjate după criterii geografice.263
Tema comună articolului şi tuturor cărților cu autori evrei recomandată este simplă: pe
tot parcursul istoriei, evreii au fost victime nevinovate ale goyimilor răi. În cadrul sutelor de
reacții civile, naționale şi religioase împotriva evreilor conturate în aceste cărți nu apare nici o
aluzie că evreii ar fi putut săvârşi ceva reprobabil, care să fi provocat asemenea riposte
înfiorătoare. Creştinii, musulmanii, soroastrienii, păgânii şi alți antagonişti erau motivați cu
toții, se spune, de intoleranța religioasă sau etnică şi ura față de evrei. De asemenea, cărțile
susțin că evreii nevinovați sunt transformați la nivel universal în țapi ispăşitori pentru
problemele sociale şi economice. Pentru a-l ajuta pe cititor să înțeleagă că „Encarta“ nu este o