DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Muammar Kaddafi. Statele Unite, cu imensa lor putere, au devenit un surogat de mânăarmată
a Israelului şi a evreilor din lumea întreagă. Efectiv, coada dă din câine.
În bătălia din Elveția cu Congresul Evreiesc Mondial al lui Edgar Bronfman, sioniştii din
Statele Unite au folosit guvernul țării noastre pentru a şantaja Elveția să capituleze în fața
acțiunii lui Bronfman de a extorca 1,2 miliarde de dolari, amenințând că aveau să determine
guvernul american să închidă băncile elvețiene din Statele Unite.258 În acest efort de şantaj
s-au folosit până şi conducerile orăşeneşti, iar oraşul New York City, în calitatea lui de centru
al operațiunilor bancare, îl poate desigur pedepsi sever pe elvețian dacă nu cedează
pretențiilor evreieşti. Citând ziarul „Times-Picayune“ din 13 august 1998, „Un număr de
oraşe şi state din S.U.A. au amenințat cu impunerea de sancțiuni asupra U.B.S., A.G. şi
grupului Credit Suisse, dacă nu se învoiau pentru un acord acceptabil.“
Când am început capitolul anterior despre dominația evreiască a mass-media americane,
am întrebat: „Ce-ar fi dacă irakienii care-l susțin pe Saddam Hussein ar controla presa
americană?“ Pe bună dreptate, americanii ar considera o asemenea situație periculoasă
pentru libertățile şi interesele noastre naționale. Să presupunem un moment că aceiaşi
irakieni care îi sunt loiali lui Saddam ar avea cel mai puternic lobby la Washington, D.C., ar fi
principalii consultanți de securitate națională ai Preşedintelui şi, practic, ar controla politica
economică a Statelor Unite. Nici un patriot american adevărat conştient de o asemenea
dominație străină nu ar tolera-o.
Este mai puțin tolerabilă situația, dacă aceşti oameni nu sunt irakieni, ci sionişti fanatici
crescuți în catehismul supremației evreieşti anti-goyim şi devotați celei mai rasiste națiuni de
pe Pământ?
Puțini oameni din America par să pună aceste întrebări atât de importante. Tăcerea însă
este de înțeles, când identificăm tribul care hotărăşte care întrebări se cuvine să fie puse şi
care fapte e cazul să fie aduse la cunoştința publicului american. Mai este de înțeles şi având
în vedere exemplele din realitate ale consecințelor spunerii adevărului despre puterea şi
spiritul supremației evreilor. Oameni ca Senatorul William Fulbright, Senatorul Charles
Percy, Deputatul Paul Findley şi cu mine am plătit un preț scump pentru sinceritate.
Congresmanul Findley a scris o carte excelentă despre incredibilele măsuri de intimidare şi
suprimare exercitate la adresa acelora care se ridică împotriva lobby-ului israelian: „Au
îndrăznit să vorbească“.259
Poate că evreii au tot dreptul să încerce a influența guvernul american şi politica acestuia.
Noi însă, marea majoritate a poporului american, avem la rândul nostru dreptul de a cere ca
guvernul nostru să fie „al nostru“, nu „al lor“. Dreptul la autoguvernare este fundamental
pentru toate libertățile politice. Un guvern manipulat împotriva propriilor interese ale
poporului său în folosul unei minorități infime capătă denumirea de tiranie. Când unii dintre
prietenii mei din mişcarea patriotică au conceput termenul menționat mai sus, Guvern de
Ocupație Sionistă, sau Z.O.G., l-am considerat o idee cam exagerată, dar după ce am citit şi
judecat mai mult mi-am dat seama că este o descriere destul de adecvată a tristei stări de fapt
de la Washington, D.C.
Citatul din ziarul israelian „Maariv“ ar trebui să le dea fiori pe şira spinării tuturor
americanilor loiali. Îl voi reproduce pentru a treia oară şi o voi face iar şi iar în viața mea
politică, până când poporul american îi va înțelege gravitatea:
S.U.A. nu mai au un guvern de goyim [neevrei], ci o administrație în care evreii sunt
parteneri cu drepturi depline în luarea deciziilor la toate nivelurile. Poate că unele aspecte ale
dreptului religios evreiesc, în relație cu termenul „guvernare a goyimilor“, ar trebui să fie
reexaminate, întrucât au devenit un termen depăşit în S.U.A.260
Prin urmare, America nu mai are un „guvern de goyim“ şi singurii care insistă să declare
public acest lucru sunt înşişi sioniştii care se laudă pentru edificarea compatrioților lor evrei
din Israel. Am convingerea că încă mai există milioane de americani care, dacă au ocazia să
citească aceste rânduri, se vor înfuria la fel de tare ca personajul Howard Beale din filmul
„Rețeaua“.261 Vor deveni „furioşi ca dracu’“ şi vor face tot ceea ce e necesar pentru ca
următoarea generație de americani să nu mai fie obligată „să mai înghită“.
Instinctul omenesc de apărare a propriei familii, rase şi națiuni se numeşte patriotism.
Avem datoria de a ne opune oricărui grup străin care caută să obțină controlul asupra
guvernului națiunii noastre, indiferent dacă este vorba de sionişti, irakieni, germani sau
chiar, în teorie, fantasmagorica idee de invadatori din spațiul cosmic. Asemenea impulsuri nu
mai țin de antisemitism, ci pur şi simplu de patriotismul cel mai adevărat. Avem tot dreptul
să stăm pe propriile noastre picioare, la fel cum şi evreii stau pe ale lor. În America şi în