DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer
DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer
„Salon Magazine“, într-un articol din 17 februarie 1997, semnat de corespondentul lor de la Washington, Jonathan Broder (angajat al „Jerusalem Report“), a avut de spus următoarele: WASHINGTON – În urma recentelor dezvăluiri despre originile evreieşti ale lui Madeleine Albright, noul Secretar de Stat al S.U.A. se confruntă cu o nouă problemă: toți candidații ei principali pentru posturi superioare în Departamentul de Stat sunt evrei şi bărbați. Un număr de experți în politica externă au remarcat prompt deliciul ironiei. „Aceasta sugerează că în țara noastră a trecut mult de pe vremea când afacerile externe erau rezervate elitei W.A.S.P. (White Anglo-Saxon Protestant = Protestanți Anglo-Saxoni Albi), spune fostul consultant al Consiliului Național de Securitate pentru Orientul Mijlociu, Richard Haass, care dirijează acum studiile de politică externă la Brookings Institution.252 Când s-a deplasat în Balcani, Madeleine Albright a atacat imoralitatea Croației pentru că nu le permitea refugiaților să se înapoieze. Albright însă nu a emis nici o pretenție morală similară pentru ca Israelul să permită întoarcerea milioanelor de refugiați palestinieni pe care i-a exilat de zeci de ani.253 După cum ar înțelege orice grup care caută să acapareze puterea, autoritatea economică este următoarea componentă a controlului ca importanță, după puterea politică administrată în mod direct. Puterea evreilor în procesele economice ale țării noastre este practic monolitică. Multe dintre aceste poziții, desigur, se schimbă din când în când, dar în momentul când sunt scrise rândurile de față, în timpul ultimului mandat al Preşedintelui Clinton, evreii ocupă majoritatea pozițiilor economice de mare putere. Cel mai puternic post din toate e acela de Preşedinte al Comisiei Rezervei Federale şi e interesant de remarcat că Alan Greenspan, acest reprezentant economic numit, de o importanță critică, a rămas în funcție pe parcursul ambelor administrații Republicană şi Democrată. • Preşedintele Comisiei Rezervei Federale – Alan Greenspan; vicepreşedinte Alan Blinder • Secretarul Tezaurului – Robert Rubin; subsecretar David Lipton • Consilierul Economic Național – Laura Tyson, recent înlocuită de Gene Sperling • Preşedintele Consiliului Consultanților Economici – Janet Yellen, înlocuită de Joseph Stiglitz • Reprezentant Comercial – Charlene Barshefsky Evreii ocupă toate aceste posturi şi multe altele, inclusiv pe acela de Secretar al Muncii, Robert Rech, o funcție cu un impact enorm asupra afacerilor. Până şi Secretarul Agriculturii, Dan Glickman, e un numit evreu care nu a avut niciodată în viața lui experiență agricolă. Puteți paria că persoana care decide politica agricolă are o influență determinantă asupra pieței bunurilor de consum şi asupra comerțului extern cu bunuri de consum. Robert Kessler deține poziția de director al Administrației Alimentelor şi Medicamentelor, o altă funcție cu implicații economice imense pentru mii de firme şi domenii industriale. Sunt oare americanii atât de naivi încât să creadă că acest popor etnocentric şi strâns unit, posesor al unei avuții gigantice, nu face schimb de informații cu ceilalți de aceeaşi naționalitate, în folosul lor propriu? În subcapitolul despre strategia economică evreiască, din următorul capitol, „Rădăcinile antisemitismului“, subliniez felul cum, în sfera economică, cunoaşterea din timp a politicii guvernamentale sau accesul la alte informații privilegiate ale guvernului valorează nenumărate miliarde de dolari. Pe măsură ce descopeream aceste lucruri, mă întrebam: Oare aceşti țari economici evrei au posibilitatea să-şi propăşească propriile interese comune? Rațiunea nu sugerează că şi-au forțat propriile interese economice în acelaşi fel în care şi-au susținut interesele în politica pro-israeliană a Statelor Unite? Interesele evreieşti depăşesc cu mult Israelul şi politica economică. Principalii consilieri ai Preşedintelui Statelor Unite influențează toate domeniile vieții americane, de la asistența socială până la impozite, de la emigrare până la justiția penală. Gândiți-vă la influența lor numai pentru numirea judecătorilor federali. În curtea federală a propriului meu district, Districtul Estic din Louisiana, care are doar o populație evreiască foarte restrânsă, evreii constituie o treime din judecătorii federali în exercițiu. În Curtea Supremă a Statelor Unite se găsesc actualmente doi evrei şi şapte neevrei. Evreii au adesea agende specifice în domeniile
drepturilor civile, emigrărilor, feminismului, homosexualității, convingerilor religioase, artelor, controlului asupra armelor şi multe alte zone ale vieții americane. În mod invariabil, s-au insinuat în posturi de mare putere şi influență care determină politica guvernamentală în aceste probleme şi multe altele. Nu numai principalii consultanți şi consilieri ai Preşedintelui Clinton sunt evrei; Şeful de Personal al Vicepreşedintelui Al Gore, Ron Klain, este evreu. Prin urmare, putem spune că sunt pregătiți să se mobilizeze chiar şi în eventualitatea morții sau demiterii Preşedintelui. Poate că una dintre cele mai grăitoare indicații a poziției speciale ocupate de evrei în guvernul Statelor Unite este surprinzătorul fapt că Bill Clinton a creat în mod expres funcția de „Reprezentant Special pentru Relațiile cu Comunitatea Evreiască“. Poziția lui Jay Footlik este unică, întrucât nu există „reprezentanți speciali“ pentru nici una dintre celelalte grupări etnice, rasiale sau religioase. Nu există nici un reprezentant exclusiv pentru irlandezi, germani sau italieni ori, la o adică, nici chiar pentru creştini. Dar există unul pentru Poporul Ales şi e uşor de înțeles de ce, dacă ne gândim la incredibila lor putere. Aceasta e o putere înțeleasă în mod clar de fiecare Preşedinte al Statelor Unite. În acest capitol apare o listă parțială a funcțiilor guvernamentale cheie ocupate de evrei. Lista respectivă nu poate arăta în nici un caz amplitudinea deplină a puterii lor. Cine ştie cât de mulți birocrați sunt asemenea lui Madeleine Albright evrei care ne pretind să credem că nau ştiut că sunt evrei până la numirea în funcție. Ziarul „The Spotlight“ 254, precum şi Dr. Edward R. Fields, de la „Truth at Last“ şi cu mine, am vorbit public despre originile ei evreieşti timp de peste doi ani, înainte ca ea, chipurile, să şi le fi descoperit singură. Unul dintre numeroasele aspecte negative ale administrației Clinton a fost punerea dormitorului Lincoln din Casa Albă la dispoziția marilor finanțatori pentru campanie. Ziarul „Jewish Week“ anunță cu mândrie că: „Lista avea un aspect semit vizibil“, a spus politologul Benjamin Ginsberg de la Universitatea Johns Hopkins. De fapt, jumătate sau chiar mai mulți dintre vizitatorii Casei Albe enumerați erau evrei, (...) de la noul director al D.N.C. [Comitetul Național Democratic] şi fostul preşedinte al lobby-ului pro-Israel, Steve Grossman, până la cântăreața superstar Barbara Streisand. Acest rezultat nu era deloc surprinzător, dat fiind caracterul special al recoltării fondurilor pentru Partidul Democrat, a spus Ginsberg.255 Nu numai că evreii exercită o mare putere în interiorul birocrației guvernamentale şi al corpului diplomatic, ci au o reprezentare disproporționat de mare şi în organizațiile de lobby care influențează cel mai mult guvernarea. Cele mai puternice trei organizații de lobby în politica externă de pe Capitol Hill sunt pro-sioniste, iar directorii sau administratorii de decizie ai multor altor grupuri de interese speciale sunt evrei. De asemenea, ei au o influență la fel de mare în numeroase fundații şi organizații care la rândul lor îi afectează pe oamenii politici şi demnitari. Printre acestea se numără Uniunea Americană pentru Libertățile Civile, Asociația Medicală Americană, Asociația Baroului American şi multe altele. Desigur, toate acestea exercită o imensă putere asupra presei, cum ar fi ziarul „The Washington Post“ al lui Katherine (Meyer) Graham şi „The New York Times“ al lui Sulzberger, având de asemenea o influență enormă în televiziune. Fără discuție, mass-media dominate de evrei constituie cel mai puternic lobby guvernamental din lume. Lista donatorilor care au dormit la Casa Albă dezvăluie multe nume cu sonoritate semită. Săptămâna trecută, „The New York Times“ a publicat o listă de donatori pentru Comitetul Național Democratic care s-au bucurat şi de găzduirea peste noapte în Casa Albă a lui Clinton. Republicanii au acuzat administrația că închiria literalmente Dormitorul Lincoln ca dispozitiv pentru culegerea fondurilor de campanie. Observatorii evrei s-au grăbit să remarce un fapt frapant. „Lista avea un aspect semit vizibil“, a spus politologul Benjamin Ginsberg de la Universitatea Johns Hopkins. De fapt, jumătate sau chiar mai mulți dintre vizitatorii Casei Albe enumerați erau evrei, (...) Dormitorul Lincoln, situat la unul dintre etajele rezidențiale private de la Casa Albă. Puterea evreilor în guvern şi mass-media a devenit atât de mare încât par să se creadă inatacabili. La realegerea lui Bill Clinton în funcția de Preşedinte, „Jewish Week“ a scris, în numărul din 24 ianuarie 1997, despre o întrunire de la Centrul Comunitar Evreiesc din
- Page 13 and 14: Capitolul doi Spiritul supremației
- Page 15 and 16: Membrii grupurilor rasiale se pot c
- Page 17 and 18: ațională pentru prezența unor as
- Page 19 and 20: Citind în continuare o serie de co
- Page 21 and 22: Menuhin citează cu documente cuvâ
- Page 23 and 24: „mică infamie femelă“.108 Cum
- Page 25 and 26: Capitolul trei Rasă, creştinism
- Page 27 and 28: Versetul spune clar că vecinii sun
- Page 29 and 30: Cuvintele „nu mai este Iudeu, nic
- Page 31 and 32: evreiască, în proporție suficien
- Page 33 and 34: Precum zice şi în Osea: Chemați
- Page 35 and 36: În timp ce studiam istoria evreias
- Page 37 and 38: Capitolul patru Evrei, comunism şi
- Page 39 and 40: econstituirea dezvoltării evolutiv
- Page 41 and 42: Religia creştină nu s-a putut men
- Page 43 and 44: spunând, în timpul actului sexual
- Page 45 and 46: Binecuvântat să fii, tu (...) car
- Page 47 and 48: Peste zeci de ani, mergând de-a lu
- Page 49 and 50: către comunişti a milioane de cre
- Page 51 and 52: „Post Herald“-ul de dimineață
- Page 53 and 54: influența evreiască este puternic
- Page 55 and 56: Nickelodeon deține până în prez
- Page 57 and 58: originală de o oră au urmat-o ime
- Page 59 and 60: Pe vremea când încă mai eram la
- Page 61 and 62: Capitolul şase Influența evreiasc
- Page 63: S.U.A. nu mai au un guvern de goyim
- Page 67 and 68: Muammar Kaddafi. Statele Unite, cu
- Page 69 and 70: Capitolul şapte Rădăcinile antis
- Page 71 and 72: eciproc de-a lungul generațiilor,
- Page 73 and 74: Până nu demult, au existat foarte
- Page 75 and 76: goyimilor erau permise, atâta vrem
- Page 77 and 78: Rusia prin anularea împrumuturilor
- Page 79 and 80: Meyer Lansky. Cel mai notoriu gangs
- Page 81 and 82: Napoleon: „Evreii sunt cei mai ma
- Page 83 and 84: poate spune despre acest personaj c
- Page 85 and 86: greutăți economice, evrei bine î
- Page 87 and 88: Succesul lui Iosif se datora în ma
- Page 89 and 90: 15. Dar când banii din Egipt şi d
- Page 91 and 92: 27:24. Şi i-a zis: „Tu eşti cu
- Page 93 and 94: decât propria noastră stăpânire
- Page 95 and 96: Faptele nici n-ar fi putut să fie
- Page 97 and 98: Cel dintâi prim-ministru al Israel
- Page 99 and 100: împotriva nevinovaților. Liderii
- Page 101 and 102: Epistola Sfântului Apostol Pavel c
- Page 103 and 104: America a avut atâta minte încât
- Page 105 and 106: Importantul ziar sionist din German
- Page 107 and 108: Dacă respectul primului ministru a
- Page 109 and 110: Egiptul îndrăznise să atace o na
- Page 111 and 112: americani aflați sub foc, nici cum
- Page 113 and 114: palestinieni măcelăriți în tabe
drepturilor civile, emigrărilor, feminismului, homosexualității, convingerilor religioase,<br />
artelor, controlului asupra armelor şi multe alte zone ale vieții americane. În mod invariabil,<br />
s-au insinuat în posturi de mare putere şi influență care determină politica guvernamentală<br />
în aceste probleme şi multe altele.<br />
Nu numai principalii consultanți şi consilieri ai Preşedintelui Clinton sunt evrei; Şeful de<br />
Personal al Vicepreşedintelui Al Gore, Ron K<strong>la</strong>in, este evreu. Prin urmare, putem spune că<br />
sunt pregătiți să se mobilizeze chiar şi în eventualitatea morții sau demiterii Preşedintelui.<br />
Poate că una dintre cele mai grăitoare indicații a poziției speciale ocupate de evrei în guvernul<br />
Statelor Unite este surprinzătorul fapt că Bill Clinton a creat în mod expres funcția de<br />
„Reprezentant Special pentru Re<strong>la</strong>țiile cu Comunitatea Evreiască“.<br />
Poziția lui Jay Footlik este unică, întrucât nu există „reprezentanți speciali“ pentru nici<br />
una dintre cele<strong>la</strong>lte grupări etnice, rasiale sau religioase. Nu există nici un reprezentant<br />
exclusiv pentru ir<strong>la</strong>ndezi, germani sau italieni ori, <strong>la</strong> o adică, nici chiar pentru creştini. Dar<br />
există unul pentru Poporul Ales şi e uşor de înțeles de ce, dacă ne gândim <strong>la</strong> incredibi<strong>la</strong> lor<br />
putere. Aceasta e o putere înțeleasă în mod c<strong>la</strong>r de fiecare Preşedinte al Statelor Unite.<br />
În acest capitol apare o listă parțială a funcțiilor guvernamentale cheie ocupate de evrei.<br />
Lista respectivă nu poate arăta în nici un caz amplitudinea deplină a puterii lor. Cine ştie cât<br />
de mulți birocrați sunt asemenea lui Madeleine Albright evrei care ne pretind să credem că nau<br />
ştiut că sunt evrei până <strong>la</strong> numirea în funcție. Ziarul „The Spotlight“ 254, precum şi Dr.<br />
Edward R. Fields, de <strong>la</strong> „Truth at Last“ şi cu mine, am vorbit public despre originile ei<br />
evreieşti timp de peste doi ani, înainte ca ea, chipurile, să şi le fi descoperit singură.<br />
Unul dintre numeroasele aspecte negative ale administrației Clinton a fost punerea<br />
dormitorului Lincoln din Casa Albă <strong>la</strong> dispoziția marilor finanțatori pentru campanie. Ziarul<br />
„Jewish Week“ anunță cu mândrie că:<br />
„Lista avea un aspect semit vizibil“, a spus politologul Benjamin Ginsberg de <strong>la</strong><br />
Universitatea Johns Hopkins. De fapt, jumătate sau chiar mai mulți dintre vizitatorii Casei<br />
Albe enumerați erau evrei, (...) de <strong>la</strong> noul director al D.N.C. [Comitetul Național Democratic]<br />
şi fostul preşedinte al lobby-ului pro-Israel, Steve Grossman, până <strong>la</strong> cântăreața superstar<br />
Barbara Streisand.<br />
Acest rezultat nu era deloc surprinzător, dat fiind caracterul special al recoltării<br />
fondurilor pentru Partidul Democrat, a spus Ginsberg.255<br />
Nu numai că evreii exercită o mare putere în interiorul birocrației guvernamentale şi al<br />
corpului diplomatic, ci au o reprezentare disproporționat de mare şi în organizațiile de lobby<br />
care influențează cel mai mult guvernarea. Cele mai puternice trei organizații de lobby în<br />
politica externă de pe Capitol Hill sunt pro-sioniste, iar directorii sau administratorii de<br />
decizie ai multor altor grupuri de interese speciale sunt evrei. De asemenea, ei au o influență<br />
<strong>la</strong> fel de mare în numeroase fundații şi organizații care <strong>la</strong> rândul lor îi afectează pe oamenii<br />
politici şi demnitari. Printre acestea se numără Uniunea Americană pentru Libertățile Civile,<br />
Asociația Medicală Americană, Asociația Baroului American şi multe altele. Desigur, toate<br />
acestea exercită o imensă putere asupra presei, cum ar fi ziarul „The Washington Post“ al lui<br />
Katherine (Meyer) Graham şi „The New York Times“ al lui Sulzberger, având de asemenea o<br />
influență enormă în televiziune. Fără discuție, mass-media dominate de evrei constituie cel<br />
mai puternic lobby guvernamental din lume.<br />
Lista donatorilor care au dormit <strong>la</strong> Casa Albă dezvăluie multe nume cu sonoritate semită.<br />
Săptămâna trecută, „The New York Times“ a publicat o listă de donatori pentru Comitetul<br />
Național Democratic care s-au bucurat şi de găzduirea peste noapte în Casa Albă a lui<br />
Clinton. Republicanii au acuzat administrația că închiria literalmente Dormitorul Lincoln ca<br />
dispozitiv pentru culegerea fondurilor de campanie.<br />
Observatorii evrei s-au grăbit să remarce un fapt frapant.<br />
„Lista avea un aspect semit vizibil“, a spus politologul Benjamin Ginsberg de <strong>la</strong><br />
Universitatea Johns Hopkins.<br />
De fapt, jumătate sau chiar mai mulți dintre vizitatorii Casei Albe enumerați erau evrei,<br />
(...)<br />
Dormitorul Lincoln, situat <strong>la</strong> unul dintre etajele rezidențiale private de <strong>la</strong> Casa Albă.<br />
Puterea evreilor în guvern şi mass-media a devenit atât de mare încât par să se creadă<br />
inatacabili. La realegerea lui Bill Clinton în funcția de Preşedinte, „Jewish Week“ a scris, în<br />
numărul din 24 ianuarie 1997, despre o întrunire de <strong>la</strong> Centrul Comunitar Evreiesc din