DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

der.stuermer.com
from der.stuermer.com More from this publisher
03.08.2013 Views

adeseori subiectele la care să ne gândim, propagând cu surle şi tobe unele teme şi ignorândule pe altele. „The New York Times“ este citit pe tot cuprinsul Statelor Unite în lumea universitară, de afaceri, politică, artistică şi literară. Acest ziar ne stabileşte standardele politice, sociale, de divertisment, literare, artistice şi de modă. The New York Times Company are în proprietate treizeci şi trei de ziare, precum şi trei edituri de carte, douăsprezece reviste, şapte posturi de radio şi televiziune şi un sistem de televiziune prin cablu. The New York Times News Service serveşte peste cinci sute şase ziare în toată America. Asemenea atât de multor alte ziare, „The New York Times“ a pornit la drum ca proprietate goyim şi a sfârşit sub control evreiesc. George Jones şi Henry Raymond au fondat marele ziar în 1851. La începutul secolului, activistul evreu Adolph Ochs a cumpărat ziarul, iar acum strănepotul lui, Arthur Ochs Sulzberger jr., este preşedinte şi editor. Redactorii executiv şi administrativ sunt Max Frankel şi Joseph Lelyveld. Întrucât este atât de citit de birocrații şi demnitarii federali aleşi şi numiți la Washington D.C., „The Washington Post“ are un impact enorm asupra guvernului nostru. Acest ziar poate influența numirile, concedierile, legislația şi afacerile interne şi externe de tot felul. Poate contribui chiar şi la doborârea unui preşedinte, cum s-a întâmplat cu Richard Nixon. Şefii ziarului „The Washington Post“ pot hotărî dacă să facă publicitate unui subiect sau să-l ignore, pot decide să fie indignați de un eveniment sau să-l aprobe cu urlete. „The Washington Post“-ul are acțiuni în numeroase ziare, posturi de televiziune şi reviste mai cu seamă în „Newsweek“. La fel ca „The New York Times“, „The Washington Post“ şi-a început existența în mâini goyim. A fost fondat în 1877 de Stilson Hutchins şi, ulterior, a fost condus de familia McLean. În urma politicii conservatoare a lui McLean, publicitatea evreiască s-a orientat spre alte ziare din Washington D.C., ducând „The Washington Post“-ul la faliment. Un financiar evreu, Eugene Meyer, s-a oferit să-l cumpere contra unei sume derizorii, la licitația din urma falimentului. De cum a trecut în mâini evreieşti, reclamele firmelor şi ale agențiilor de publicitate evreieşti au revenit, iar ziarul şi-a regăsit profitabilitatea. Într-un efort de a consolida şi mai mult mass-media din capitala țării noastre, evreii au organizat o acțiune de boicotare a ziarului „Times-Herald“ al Colonelului Robert McCormick, pe care îl detestau pentru că-l sprijinea pe senatorul anticomunist Joseph McCarthy. Incapabil să vândă spațiu pentru publicitatea cu amănuntul, ziarul a regresat dramatic şi a început să piardă cam un milion de dolari pe an, fiind în cele din urmă vândut lui Meyer, în 1954, la un preț de dumping. „The Washington Post“ este în prezent condus de fiica lui Meyer, Katherine Meyer Graham, principala acționară şi preşedintă a consiliului de administrație. Fiul ei, Donald, este preşedinte şi director general al redacției. Al treilea ziar de mare influență din America, mai ales în domeniul afacerilor, este „The Wall Street Journal“, editat împreună cu „Barron’s“ şi alte douăzeci şi patru de cotidiane de Dow Jones & Company. „The Wall Street Journal“ are un tiraj de peste două milioane de exemplare, ceea ce face din el cel mai mare cotidian de afaceri din America şi îi conferă o imensă influență asupra afacerilor, activităților bancare, comerțului şi măsurilor economice. Preşedintele companiei Dow Jones, în acelaşi timp director general şi editor al „The Wall Street Journal“-ului, este Peter R. Kann, un evreu. Cele mai citite trei reviste de ştiri „Time“, „Newsweek“ şi „U.S. News and World Report“ sunt cele mai importante trei reviste săptămânale din Statele Unite. Cea mai cunoscută şi mai respectată dintre acestea este „Time“, cu un tiraj de peste patru milioane de exemplare. Preşedintele companiei Timewarner e evreul Gerald Levin, un binefăcător al multor cauze evreieşti şi israeliene. „Newsweek“ este a doua revistă săptămânală din punct de vedere al tirajului, cu peste trei milioane de exemplare în circulație. Se află sub controlul lui Katherine Meyer Graham de la „The Washington Post“, o altă susținătoare avidă a multor cauze evreieşti. A treia revistă de ştiri la rând este „U.S. News and World Report“, al cărei proprietar editor şi redactor şef e Mortimer B. Zuckerman, un sionist mândru care mai este şi proprietarul periodicelor „Atlantic Monthly“ şi „New York Daily News“. Giganții editării cărților Editurile de carte reprezintă, poate, partea din mass-media americane cea mai puțin controlată de evrei. Totuşi, aceştia din urmă continuă să domine zonele cele mai importante ale acestei industrii. Ca să publici o carte, nu ai nevoie decât de o maşină de tipar şi o sumă de bani, şi zeci de mii de tipografi din America fac afaceri cu sute de mici editori. Totuşi, şi aici

influența evreiască este puternică, întrucât scrierea unei cărți, oricât de provocatoare şi bogată în informații ar fi, nu oferă nici o garanție de publicare, iar publicarea nu oferă nici o garanție de distribuție, promovare profesională sau măcar recenzare. Cei circa o jumătate de duzină de mari editori şi distribuitori acoperă cam nouăzeci şi cinci la sută din vânzarea pe scară largă a cărților din America. Iar în aceste zone ale editării şi distribuirii cărților, aprecierile evreieşti sunt inevitabile, iar aprobarea evreilor are un rol crucial. Conform periodicului „Publisher’s Weekly“, cele mai mari trei edituri din Statele Unite sunt Random House (şi subsidiarii săi, printre care Crown Publishing Group), Simon & Schuster şi Time Warner Trade Group (care include: Warner Books; Little, Brown; şi Book of the Month Club). Evreii le controlează pe două din trei, iar a treia (Random House) are mulți evrei în funcții importante, pe toată întinderea diviziunii sale din conglomeratul în care s-a înscris. Gerald Levin este preşedintele firmei Time-Warner Communications, proprietara companiei Time Warner Trade Group. Celălalt mass-medium important, Simon and Schuster, este un subsidiar al Viacom Inc. Preşedintele şi directorul general al Viacom este Sumner Redstone (pe adevăratul său nume, Murray Rothstein). În plus, ar trebui să se remarce că cel mai mare editor de cărți pentru copii, acoperind peste cincizeci la sută din piață, e Western Publishing, al cărui preşedinte şi director general e Richard Snyder, care tocmai l-a înlocuit pe alt evreu, Richard Bernstein. Principalii editori şi recenzori de carte Una dintre cele mai inteligente cărți ale secolului XX, care se ocupă de slăbirea forțelor majorității americane, este Majoritatea dezmoştenită, de Wilmot Robertson.220 Această carte se distinge printr-o mare bogăție de idei şi date documentare şi a fost scrisă cu o stăpânire a limbii engleze rareori întâlnită în zilele noastre. Dar Robertson nu a putut găsi un editor important, pentru că îndrăznise să scrie despre subiecte tabu ca rasa şi etnocentrismul evreiesc. Nici un periodic major sau național nu i-a recenzat lucrarea şi nici un distribuitor național n-a vrut să i-o preia. Multe publicații naționale nu i-au permis lui Robertson să cumpere spațiu de reclamă pentru carte, fiindcă aceasta conținea informații inacceptabile de către auto-investiții cenzori evrei. În pofida embargoului din principalele librării şi a lipsei recenziilor din partea marilor critici mediatici, Robertson a reuşit să vândă peste o sută cincizeci de mii de exemplare, prin poştă şi prin propagandă orală. Televiziunea Când am citit articolul lui Edward Fields care atesta documentar controlul evreiesc asupra celor trei rețele principale de televiziune, am fost fascinat. A.B.C., C.B.S. şi N.B.C. produc majoritatea covârşitoare a emisiunilor de divertisment t.v. din America şi, pentru cei mai mulți dintre americani, sunt principalele surse de actualități. Leonard Goldenson de la A.B.C., William S. Paley de la C.B.S. şi David Sarnoff de la N.B.C. îşi conduc de decenii respectivele rețele, dând tonul şi stabilind amplitudinea actualei dominații evreieşti a transmisiunilor pe unde hertziene. În rândurile de mai jos am reprodus un rezumat al articolului „Cine conduce mass-media?“, de Dr. William L. Pierce, despre situația actuală a radioului şi televiziunii americane. Cine conduce mass-media? Reducerea continuă a reglementării industriei telecomunicațiilor de către guvern nu a rezultat în accentuarea concurenței, ci mai degrabă într-un val accelerat de fuziuni şi achiziționări corporatiste care au produs o mână de conglomerate mediatice cu valoare de miliarde de dolari, un veritabil concentrat de putere evreiască. Cel mai mare conglomerat mediatic din zilele noastre este Walt Disney Company, al cărui preşedinte şi director general, Michael Eisner, e evreu. Imperiul Disney are în proprietate Walt Disney Television, Touchstone Television, Buena Vista Television, propria sa rețea de televiziune prin cablu cu paisprezece milioane de abonați şi două companii de producție video. În privința filmelor de lung metraj, Walt Disney Picture Group, condus de Joe Roth (tot un evreu), include Touchstone Pictures, Hollywood Pictures şi Caravan Pictures. Disney are de asemenea în proprietate Miramax Films, condusă de frații Weinstein, care au produs filme ultra-desfrânate ca „Jocul de-a plânsul“, „Preotul“ şi „Puştanii“. Pe lângă televiziune şi filme, corporația este proprietara parcurilor de distracții Disneyland, Disney World, Epcot Center, Tokyo Disneyland şi Euro Disney. În luna august a anului 1995, Eisner a achiziționat Capital Cities/A.B.C. Inc., pentru a crea un imperiu mediatic cu o cifră anuală a vânzărilor în valoare de 16,5 miliarde de dolari.

adeseori subiectele <strong>la</strong> care să ne gândim, propagând cu surle şi tobe unele teme şi ignorândule<br />

pe altele.<br />

„The New York Times“ este citit pe tot cuprinsul Statelor Unite în lumea universitară, de<br />

afaceri, politică, artistică şi literară. Acest ziar ne stabileşte standardele politice, sociale, de<br />

divertisment, literare, artistice şi de modă. The New York Times Company are în proprietate<br />

treizeci şi trei de ziare, precum şi trei edituri de carte, douăsprezece reviste, şapte posturi de<br />

radio şi televiziune şi un sistem de televiziune prin cablu. The New York Times News Service<br />

serveşte peste cinci sute şase ziare în toată America.<br />

Asemenea atât de multor alte ziare, „The New York Times“ a pornit <strong>la</strong> drum ca<br />

proprietate goyim şi a sfârşit sub control evreiesc. George Jones şi Henry Raymond au fondat<br />

marele ziar în 1851. La începutul secolului, activistul evreu Adolph Ochs a cumpărat ziarul,<br />

iar acum strănepotul lui, Arthur Ochs Sulzberger jr., este preşedinte şi editor. Redactorii<br />

executiv şi administrativ sunt Max Frankel şi Joseph Lelyveld.<br />

Întrucât este atât de citit de birocrații şi demnitarii federali aleşi şi numiți <strong>la</strong> Washington<br />

D.C., „The Washington Post“ are un impact enorm asupra guvernului nostru. Acest ziar poate<br />

influența numirile, concedierile, legis<strong>la</strong>ția şi afacerile interne şi externe de tot felul. Poate<br />

contribui chiar şi <strong>la</strong> doborârea unui preşedinte, cum s-a întâmp<strong>la</strong>t cu Richard Nixon. Şefii<br />

ziarului „The Washington Post“ pot hotărî dacă să facă publicitate unui subiect sau să-l<br />

ignore, pot decide să fie indignați de un eveniment sau să-l aprobe cu urlete. „The<br />

Washington Post“-ul are acțiuni în numeroase ziare, posturi de televiziune şi reviste mai cu<br />

seamă în „Newsweek“.<br />

La fel ca „The New York Times“, „The Washington Post“ şi-a început existența în mâini<br />

goyim. A fost fondat în 1877 de Stilson Hutchins şi, ulterior, a fost condus de familia McLean.<br />

În urma politicii conservatoare a lui McLean, publicitatea evreiască s-a orientat spre alte<br />

ziare din Washington D.C., ducând „The Washington Post“-ul <strong>la</strong> faliment. Un financiar evreu,<br />

Eugene Meyer, s-a oferit să-l cumpere contra unei sume derizorii, <strong>la</strong> licitația din urma<br />

falimentului. De cum a trecut în mâini evreieşti, rec<strong>la</strong>mele firmelor şi ale agențiilor de<br />

publicitate evreieşti au revenit, iar ziarul şi-a regăsit profitabilitatea.<br />

Într-un efort de a consolida şi mai mult mass-media din capita<strong>la</strong> țării noastre, evreii au<br />

organizat o acțiune de boicotare a ziarului „Times-Herald“ al Colonelului Robert McCormick,<br />

pe care îl detestau pentru că-l sprijinea pe senatorul anticomunist Joseph McCarthy.<br />

Incapabil să vândă spațiu pentru publicitatea cu amănuntul, ziarul a regresat dramatic şi a<br />

început să piardă cam un milion de do<strong>la</strong>ri pe an, fiind în cele din urmă vândut lui Meyer, în<br />

1954, <strong>la</strong> un preț de dumping. „The Washington Post“ este în prezent condus de fiica lui<br />

Meyer, Katherine Meyer Graham, principa<strong>la</strong> acționară şi preşedintă a consiliului de<br />

administrație. Fiul ei, Donald, este preşedinte şi director general al redacției.<br />

Al treilea ziar de mare influență din America, mai ales în domeniul afacerilor, este „The<br />

Wall Street Journal“, editat împreună cu „Barron’s“ şi alte douăzeci şi patru de cotidiane de<br />

Dow Jones & Company. „The Wall Street Journal“ are un tiraj de peste două milioane de<br />

exemp<strong>la</strong>re, ceea ce face din el cel mai mare cotidian de afaceri din America şi îi conferă o<br />

imensă influență asupra afacerilor, activităților bancare, comerțului şi măsurilor economice.<br />

Preşedintele companiei Dow Jones, în ace<strong>la</strong>şi timp director general şi editor al „The Wall<br />

Street Journal“-ului, este Peter R. Kann, un evreu.<br />

Cele mai citite trei reviste de ştiri<br />

„Time“, „Newsweek“ şi „U.S. News and World Report“ sunt cele mai importante trei<br />

reviste săptămânale din Statele Unite. Cea mai cunoscută şi mai respectată dintre acestea<br />

este „Time“, cu un tiraj de peste patru milioane de exemp<strong>la</strong>re. Preşedintele companiei Timewarner<br />

e evreul Gerald Levin, un binefăcător al multor cauze evreieşti şi israeliene.<br />

„Newsweek“ este a doua revistă săptămânală din punct de vedere al tirajului, cu peste trei<br />

milioane de exemp<strong>la</strong>re în circu<strong>la</strong>ție. Se află sub controlul lui Katherine Meyer Graham de <strong>la</strong><br />

„The Washington Post“, o altă susținătoare avidă a multor cauze evreieşti.<br />

A treia revistă de ştiri <strong>la</strong> rând este „U.S. News and World Report“, al cărei proprietar<br />

editor şi redactor şef e Mortimer B. Zuckerman, un sionist mândru care mai este şi<br />

proprietarul periodicelor „At<strong>la</strong>ntic Monthly“ şi „New York Daily News“.<br />

Giganții editării cărților<br />

Editurile de carte reprezintă, poate, partea din mass-media americane cea mai puțin<br />

contro<strong>la</strong>tă de evrei. Totuşi, aceştia din urmă continuă să domine zonele cele mai importante<br />

ale acestei industrii. Ca să publici o carte, nu ai nevoie decât de o maşină de tipar şi o sumă de<br />

bani, şi zeci de mii de tipografi din America fac afaceri cu sute de mici editori. Totuşi, şi aici

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!