DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer
DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer
adeseori subiectele la care să ne gândim, propagând cu surle şi tobe unele teme şi ignorândule pe altele. „The New York Times“ este citit pe tot cuprinsul Statelor Unite în lumea universitară, de afaceri, politică, artistică şi literară. Acest ziar ne stabileşte standardele politice, sociale, de divertisment, literare, artistice şi de modă. The New York Times Company are în proprietate treizeci şi trei de ziare, precum şi trei edituri de carte, douăsprezece reviste, şapte posturi de radio şi televiziune şi un sistem de televiziune prin cablu. The New York Times News Service serveşte peste cinci sute şase ziare în toată America. Asemenea atât de multor alte ziare, „The New York Times“ a pornit la drum ca proprietate goyim şi a sfârşit sub control evreiesc. George Jones şi Henry Raymond au fondat marele ziar în 1851. La începutul secolului, activistul evreu Adolph Ochs a cumpărat ziarul, iar acum strănepotul lui, Arthur Ochs Sulzberger jr., este preşedinte şi editor. Redactorii executiv şi administrativ sunt Max Frankel şi Joseph Lelyveld. Întrucât este atât de citit de birocrații şi demnitarii federali aleşi şi numiți la Washington D.C., „The Washington Post“ are un impact enorm asupra guvernului nostru. Acest ziar poate influența numirile, concedierile, legislația şi afacerile interne şi externe de tot felul. Poate contribui chiar şi la doborârea unui preşedinte, cum s-a întâmplat cu Richard Nixon. Şefii ziarului „The Washington Post“ pot hotărî dacă să facă publicitate unui subiect sau să-l ignore, pot decide să fie indignați de un eveniment sau să-l aprobe cu urlete. „The Washington Post“-ul are acțiuni în numeroase ziare, posturi de televiziune şi reviste mai cu seamă în „Newsweek“. La fel ca „The New York Times“, „The Washington Post“ şi-a început existența în mâini goyim. A fost fondat în 1877 de Stilson Hutchins şi, ulterior, a fost condus de familia McLean. În urma politicii conservatoare a lui McLean, publicitatea evreiască s-a orientat spre alte ziare din Washington D.C., ducând „The Washington Post“-ul la faliment. Un financiar evreu, Eugene Meyer, s-a oferit să-l cumpere contra unei sume derizorii, la licitația din urma falimentului. De cum a trecut în mâini evreieşti, reclamele firmelor şi ale agențiilor de publicitate evreieşti au revenit, iar ziarul şi-a regăsit profitabilitatea. Într-un efort de a consolida şi mai mult mass-media din capitala țării noastre, evreii au organizat o acțiune de boicotare a ziarului „Times-Herald“ al Colonelului Robert McCormick, pe care îl detestau pentru că-l sprijinea pe senatorul anticomunist Joseph McCarthy. Incapabil să vândă spațiu pentru publicitatea cu amănuntul, ziarul a regresat dramatic şi a început să piardă cam un milion de dolari pe an, fiind în cele din urmă vândut lui Meyer, în 1954, la un preț de dumping. „The Washington Post“ este în prezent condus de fiica lui Meyer, Katherine Meyer Graham, principala acționară şi preşedintă a consiliului de administrație. Fiul ei, Donald, este preşedinte şi director general al redacției. Al treilea ziar de mare influență din America, mai ales în domeniul afacerilor, este „The Wall Street Journal“, editat împreună cu „Barron’s“ şi alte douăzeci şi patru de cotidiane de Dow Jones & Company. „The Wall Street Journal“ are un tiraj de peste două milioane de exemplare, ceea ce face din el cel mai mare cotidian de afaceri din America şi îi conferă o imensă influență asupra afacerilor, activităților bancare, comerțului şi măsurilor economice. Preşedintele companiei Dow Jones, în acelaşi timp director general şi editor al „The Wall Street Journal“-ului, este Peter R. Kann, un evreu. Cele mai citite trei reviste de ştiri „Time“, „Newsweek“ şi „U.S. News and World Report“ sunt cele mai importante trei reviste săptămânale din Statele Unite. Cea mai cunoscută şi mai respectată dintre acestea este „Time“, cu un tiraj de peste patru milioane de exemplare. Preşedintele companiei Timewarner e evreul Gerald Levin, un binefăcător al multor cauze evreieşti şi israeliene. „Newsweek“ este a doua revistă săptămânală din punct de vedere al tirajului, cu peste trei milioane de exemplare în circulație. Se află sub controlul lui Katherine Meyer Graham de la „The Washington Post“, o altă susținătoare avidă a multor cauze evreieşti. A treia revistă de ştiri la rând este „U.S. News and World Report“, al cărei proprietar editor şi redactor şef e Mortimer B. Zuckerman, un sionist mândru care mai este şi proprietarul periodicelor „Atlantic Monthly“ şi „New York Daily News“. Giganții editării cărților Editurile de carte reprezintă, poate, partea din mass-media americane cea mai puțin controlată de evrei. Totuşi, aceştia din urmă continuă să domine zonele cele mai importante ale acestei industrii. Ca să publici o carte, nu ai nevoie decât de o maşină de tipar şi o sumă de bani, şi zeci de mii de tipografi din America fac afaceri cu sute de mici editori. Totuşi, şi aici
influența evreiască este puternică, întrucât scrierea unei cărți, oricât de provocatoare şi bogată în informații ar fi, nu oferă nici o garanție de publicare, iar publicarea nu oferă nici o garanție de distribuție, promovare profesională sau măcar recenzare. Cei circa o jumătate de duzină de mari editori şi distribuitori acoperă cam nouăzeci şi cinci la sută din vânzarea pe scară largă a cărților din America. Iar în aceste zone ale editării şi distribuirii cărților, aprecierile evreieşti sunt inevitabile, iar aprobarea evreilor are un rol crucial. Conform periodicului „Publisher’s Weekly“, cele mai mari trei edituri din Statele Unite sunt Random House (şi subsidiarii săi, printre care Crown Publishing Group), Simon & Schuster şi Time Warner Trade Group (care include: Warner Books; Little, Brown; şi Book of the Month Club). Evreii le controlează pe două din trei, iar a treia (Random House) are mulți evrei în funcții importante, pe toată întinderea diviziunii sale din conglomeratul în care s-a înscris. Gerald Levin este preşedintele firmei Time-Warner Communications, proprietara companiei Time Warner Trade Group. Celălalt mass-medium important, Simon and Schuster, este un subsidiar al Viacom Inc. Preşedintele şi directorul general al Viacom este Sumner Redstone (pe adevăratul său nume, Murray Rothstein). În plus, ar trebui să se remarce că cel mai mare editor de cărți pentru copii, acoperind peste cincizeci la sută din piață, e Western Publishing, al cărui preşedinte şi director general e Richard Snyder, care tocmai l-a înlocuit pe alt evreu, Richard Bernstein. Principalii editori şi recenzori de carte Una dintre cele mai inteligente cărți ale secolului XX, care se ocupă de slăbirea forțelor majorității americane, este Majoritatea dezmoştenită, de Wilmot Robertson.220 Această carte se distinge printr-o mare bogăție de idei şi date documentare şi a fost scrisă cu o stăpânire a limbii engleze rareori întâlnită în zilele noastre. Dar Robertson nu a putut găsi un editor important, pentru că îndrăznise să scrie despre subiecte tabu ca rasa şi etnocentrismul evreiesc. Nici un periodic major sau național nu i-a recenzat lucrarea şi nici un distribuitor național n-a vrut să i-o preia. Multe publicații naționale nu i-au permis lui Robertson să cumpere spațiu de reclamă pentru carte, fiindcă aceasta conținea informații inacceptabile de către auto-investiții cenzori evrei. În pofida embargoului din principalele librării şi a lipsei recenziilor din partea marilor critici mediatici, Robertson a reuşit să vândă peste o sută cincizeci de mii de exemplare, prin poştă şi prin propagandă orală. Televiziunea Când am citit articolul lui Edward Fields care atesta documentar controlul evreiesc asupra celor trei rețele principale de televiziune, am fost fascinat. A.B.C., C.B.S. şi N.B.C. produc majoritatea covârşitoare a emisiunilor de divertisment t.v. din America şi, pentru cei mai mulți dintre americani, sunt principalele surse de actualități. Leonard Goldenson de la A.B.C., William S. Paley de la C.B.S. şi David Sarnoff de la N.B.C. îşi conduc de decenii respectivele rețele, dând tonul şi stabilind amplitudinea actualei dominații evreieşti a transmisiunilor pe unde hertziene. În rândurile de mai jos am reprodus un rezumat al articolului „Cine conduce mass-media?“, de Dr. William L. Pierce, despre situația actuală a radioului şi televiziunii americane. Cine conduce mass-media? Reducerea continuă a reglementării industriei telecomunicațiilor de către guvern nu a rezultat în accentuarea concurenței, ci mai degrabă într-un val accelerat de fuziuni şi achiziționări corporatiste care au produs o mână de conglomerate mediatice cu valoare de miliarde de dolari, un veritabil concentrat de putere evreiască. Cel mai mare conglomerat mediatic din zilele noastre este Walt Disney Company, al cărui preşedinte şi director general, Michael Eisner, e evreu. Imperiul Disney are în proprietate Walt Disney Television, Touchstone Television, Buena Vista Television, propria sa rețea de televiziune prin cablu cu paisprezece milioane de abonați şi două companii de producție video. În privința filmelor de lung metraj, Walt Disney Picture Group, condus de Joe Roth (tot un evreu), include Touchstone Pictures, Hollywood Pictures şi Caravan Pictures. Disney are de asemenea în proprietate Miramax Films, condusă de frații Weinstein, care au produs filme ultra-desfrânate ca „Jocul de-a plânsul“, „Preotul“ şi „Puştanii“. Pe lângă televiziune şi filme, corporația este proprietara parcurilor de distracții Disneyland, Disney World, Epcot Center, Tokyo Disneyland şi Euro Disney. În luna august a anului 1995, Eisner a achiziționat Capital Cities/A.B.C. Inc., pentru a crea un imperiu mediatic cu o cifră anuală a vânzărilor în valoare de 16,5 miliarde de dolari.
- Page 1 and 2: DAVID DUKE Capitolul Capitolul unu
- Page 3 and 4: Aceleaşi mijloace de informare car
- Page 5 and 6: simplu prea monstruoasă pentru a t
- Page 7 and 8: Peste ani de zile, fiind student la
- Page 9 and 10: pentru a face tranzacții printre g
- Page 11 and 12: Karl Marx nu numai că făcea parte
- Page 13 and 14: Capitolul doi Spiritul supremației
- Page 15 and 16: Membrii grupurilor rasiale se pot c
- Page 17 and 18: ațională pentru prezența unor as
- Page 19 and 20: Citind în continuare o serie de co
- Page 21 and 22: Menuhin citează cu documente cuvâ
- Page 23 and 24: „mică infamie femelă“.108 Cum
- Page 25 and 26: Capitolul trei Rasă, creştinism
- Page 27 and 28: Versetul spune clar că vecinii sun
- Page 29 and 30: Cuvintele „nu mai este Iudeu, nic
- Page 31 and 32: evreiască, în proporție suficien
- Page 33 and 34: Precum zice şi în Osea: Chemați
- Page 35 and 36: În timp ce studiam istoria evreias
- Page 37 and 38: Capitolul patru Evrei, comunism şi
- Page 39 and 40: econstituirea dezvoltării evolutiv
- Page 41 and 42: Religia creştină nu s-a putut men
- Page 43 and 44: spunând, în timpul actului sexual
- Page 45 and 46: Binecuvântat să fii, tu (...) car
- Page 47 and 48: Peste zeci de ani, mergând de-a lu
- Page 49 and 50: către comunişti a milioane de cre
- Page 51: „Post Herald“-ul de dimineață
- Page 55 and 56: Nickelodeon deține până în prez
- Page 57 and 58: originală de o oră au urmat-o ime
- Page 59 and 60: Pe vremea când încă mai eram la
- Page 61 and 62: Capitolul şase Influența evreiasc
- Page 63 and 64: S.U.A. nu mai au un guvern de goyim
- Page 65 and 66: drepturilor civile, emigrărilor, f
- Page 67 and 68: Muammar Kaddafi. Statele Unite, cu
- Page 69 and 70: Capitolul şapte Rădăcinile antis
- Page 71 and 72: eciproc de-a lungul generațiilor,
- Page 73 and 74: Până nu demult, au existat foarte
- Page 75 and 76: goyimilor erau permise, atâta vrem
- Page 77 and 78: Rusia prin anularea împrumuturilor
- Page 79 and 80: Meyer Lansky. Cel mai notoriu gangs
- Page 81 and 82: Napoleon: „Evreii sunt cei mai ma
- Page 83 and 84: poate spune despre acest personaj c
- Page 85 and 86: greutăți economice, evrei bine î
- Page 87 and 88: Succesul lui Iosif se datora în ma
- Page 89 and 90: 15. Dar când banii din Egipt şi d
- Page 91 and 92: 27:24. Şi i-a zis: „Tu eşti cu
- Page 93 and 94: decât propria noastră stăpânire
- Page 95 and 96: Faptele nici n-ar fi putut să fie
- Page 97 and 98: Cel dintâi prim-ministru al Israel
- Page 99 and 100: împotriva nevinovaților. Liderii
- Page 101 and 102: Epistola Sfântului Apostol Pavel c
adeseori subiectele <strong>la</strong> care să ne gândim, propagând cu surle şi tobe unele teme şi ignorândule<br />
pe altele.<br />
„The New York Times“ este citit pe tot cuprinsul Statelor Unite în lumea universitară, de<br />
afaceri, politică, artistică şi literară. Acest ziar ne stabileşte standardele politice, sociale, de<br />
divertisment, literare, artistice şi de modă. The New York Times Company are în proprietate<br />
treizeci şi trei de ziare, precum şi trei edituri de carte, douăsprezece reviste, şapte posturi de<br />
radio şi televiziune şi un sistem de televiziune prin cablu. The New York Times News Service<br />
serveşte peste cinci sute şase ziare în toată America.<br />
Asemenea atât de multor alte ziare, „The New York Times“ a pornit <strong>la</strong> drum ca<br />
proprietate goyim şi a sfârşit sub control evreiesc. George Jones şi Henry Raymond au fondat<br />
marele ziar în 1851. La începutul secolului, activistul evreu Adolph Ochs a cumpărat ziarul,<br />
iar acum strănepotul lui, Arthur Ochs Sulzberger jr., este preşedinte şi editor. Redactorii<br />
executiv şi administrativ sunt Max Frankel şi Joseph Lelyveld.<br />
Întrucât este atât de citit de birocrații şi demnitarii federali aleşi şi numiți <strong>la</strong> Washington<br />
D.C., „The Washington Post“ are un impact enorm asupra guvernului nostru. Acest ziar poate<br />
influența numirile, concedierile, legis<strong>la</strong>ția şi afacerile interne şi externe de tot felul. Poate<br />
contribui chiar şi <strong>la</strong> doborârea unui preşedinte, cum s-a întâmp<strong>la</strong>t cu Richard Nixon. Şefii<br />
ziarului „The Washington Post“ pot hotărî dacă să facă publicitate unui subiect sau să-l<br />
ignore, pot decide să fie indignați de un eveniment sau să-l aprobe cu urlete. „The<br />
Washington Post“-ul are acțiuni în numeroase ziare, posturi de televiziune şi reviste mai cu<br />
seamă în „Newsweek“.<br />
La fel ca „The New York Times“, „The Washington Post“ şi-a început existența în mâini<br />
goyim. A fost fondat în 1877 de Stilson Hutchins şi, ulterior, a fost condus de familia McLean.<br />
În urma politicii conservatoare a lui McLean, publicitatea evreiască s-a orientat spre alte<br />
ziare din Washington D.C., ducând „The Washington Post“-ul <strong>la</strong> faliment. Un financiar evreu,<br />
Eugene Meyer, s-a oferit să-l cumpere contra unei sume derizorii, <strong>la</strong> licitația din urma<br />
falimentului. De cum a trecut în mâini evreieşti, rec<strong>la</strong>mele firmelor şi ale agențiilor de<br />
publicitate evreieşti au revenit, iar ziarul şi-a regăsit profitabilitatea.<br />
Într-un efort de a consolida şi mai mult mass-media din capita<strong>la</strong> țării noastre, evreii au<br />
organizat o acțiune de boicotare a ziarului „Times-Herald“ al Colonelului Robert McCormick,<br />
pe care îl detestau pentru că-l sprijinea pe senatorul anticomunist Joseph McCarthy.<br />
Incapabil să vândă spațiu pentru publicitatea cu amănuntul, ziarul a regresat dramatic şi a<br />
început să piardă cam un milion de do<strong>la</strong>ri pe an, fiind în cele din urmă vândut lui Meyer, în<br />
1954, <strong>la</strong> un preț de dumping. „The Washington Post“ este în prezent condus de fiica lui<br />
Meyer, Katherine Meyer Graham, principa<strong>la</strong> acționară şi preşedintă a consiliului de<br />
administrație. Fiul ei, Donald, este preşedinte şi director general al redacției.<br />
Al treilea ziar de mare influență din America, mai ales în domeniul afacerilor, este „The<br />
Wall Street Journal“, editat împreună cu „Barron’s“ şi alte douăzeci şi patru de cotidiane de<br />
Dow Jones & Company. „The Wall Street Journal“ are un tiraj de peste două milioane de<br />
exemp<strong>la</strong>re, ceea ce face din el cel mai mare cotidian de afaceri din America şi îi conferă o<br />
imensă influență asupra afacerilor, activităților bancare, comerțului şi măsurilor economice.<br />
Preşedintele companiei Dow Jones, în ace<strong>la</strong>şi timp director general şi editor al „The Wall<br />
Street Journal“-ului, este Peter R. Kann, un evreu.<br />
Cele mai citite trei reviste de ştiri<br />
„Time“, „Newsweek“ şi „U.S. News and World Report“ sunt cele mai importante trei<br />
reviste săptămânale din Statele Unite. Cea mai cunoscută şi mai respectată dintre acestea<br />
este „Time“, cu un tiraj de peste patru milioane de exemp<strong>la</strong>re. Preşedintele companiei Timewarner<br />
e evreul Gerald Levin, un binefăcător al multor cauze evreieşti şi israeliene.<br />
„Newsweek“ este a doua revistă săptămânală din punct de vedere al tirajului, cu peste trei<br />
milioane de exemp<strong>la</strong>re în circu<strong>la</strong>ție. Se află sub controlul lui Katherine Meyer Graham de <strong>la</strong><br />
„The Washington Post“, o altă susținătoare avidă a multor cauze evreieşti.<br />
A treia revistă de ştiri <strong>la</strong> rând este „U.S. News and World Report“, al cărei proprietar<br />
editor şi redactor şef e Mortimer B. Zuckerman, un sionist mândru care mai este şi<br />
proprietarul periodicelor „At<strong>la</strong>ntic Monthly“ şi „New York Daily News“.<br />
Giganții editării cărților<br />
Editurile de carte reprezintă, poate, partea din mass-media americane cea mai puțin<br />
contro<strong>la</strong>tă de evrei. Totuşi, aceştia din urmă continuă să domine zonele cele mai importante<br />
ale acestei industrii. Ca să publici o carte, nu ai nevoie decât de o maşină de tipar şi o sumă de<br />
bani, şi zeci de mii de tipografi din America fac afaceri cu sute de mici editori. Totuşi, şi aici