DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

espective ale bărbaților şi femeilor, dar aceste dezbateri nu se pot auzi decât într-o societate
apuseană. Dacă națiunea noastră este remodelată după chipul şi asemănarea lumii de
culoare, nu va mai exista nici un respect pentru drepturile femeilor şi nici o posibilitate de
dezbatere. Chiar şi dintr-un punct de vedere strict feminist şi egoist, transformarea societății
noastre într-o țară din Lumea a Treia sub aspect genetic şi cultural va însemna sfârşitul
tuturor aspirațiilor la „drepturile femeilor“.
Egalitarismul şi drepturile civile ca arme
Pe măsură ce descopeream tot mai multe informații despre dominația evreiască a
revoluției anti-albi şi anti-familie, am avut revelația că mulți evrei puternici ar putea să vadă
America albilor la fel cum i-au văzut odinioară pe țar şi ruşii albi. Am început să mă întreb
dacă nu cumva suntem destinați să devenim un popor demis, o națiune cucerită nu cu
armatele şi tunurile, ci prin puterea pungii şi puterea presei.
Dacă nu ne-ar vedea la fel ca Theodor Herzl ca pe nişte străini, de ce ar ataca atât de mulți
dintre ei tradițiile şi obiceiurile americane, de la structura familiei şi până la cântatul
colindelor de Crăciun în şcolile noastre? Deşi nu toți evreii participă la cruciada contra
moştenirii noastre, o vastă majoritate sprijină organizațiile evreieşti şovine şi îi susțin pe acei
candidați la funcțiile publice care corespund cel mai mult cu preocupările evreieşti. Sprijinul
evreiesc înseamnă mult mai mult decât blocul electoral; înseamnă fonduri grase pentru
campanie şi ajutorul celor mai puternice mijloace de informare.
Activiştii evrei au susținut neabătut pluralismul politicii şi al culturii americane.
Zgomotoasele promisiuni evreieşti pentru aşa-numita mişcare a drepturilor civile iubire, pace
şi frăție au fost înlocuite de obscenitățile violente ale unui cântec rap. Pentru negri,
comunitățile urbane cândva ritmice şi paşnice răsună acum de împuşcături; o treime din
tinerii negri zac în închisori sau sunt eliberați pe cuvânt de onoare, iar alte milioane au fost
înrobiți cu trup şi suflet de alcool şi droguri.
Albii care au fugit din oraşele construite de părinții lor se pomenesc împovărați cu
impozite mari care alimentează în mod disproporționat minoritățile neproductive, prin
alocații sociale, şi sistemul juridic penal inundat de infractori minoritari. Cei incapabili să
fugă trăiesc în condiții tot mai grele. Copiii lor îndură primitivismul şi încearcă să se adapteze
la teama care pătrunde majoritatea şcolilor negre din marile noastre oraşe, în timp ce părinții
lor se baricadează în spatele uşilor încuiate şi al ferestrelor zăbrelite. Se pierd adesea în lumea
iluzorie a televiziunii, unde îşi privesc pasivi istoria, sufletul şi spiritul suferind atacuri
necontenite, la fel de vătămătoare spiritual pe cât este delincvența de pe străzi de destructivă
pe plan fizic.
Ce au avut evreii de câştigat de pe urma împuternicirii minorităților din America?
Evident, marxiştii îi considerau pe negri şi pe reprezentanții celorlalte minorități aliați de
nădejde, de o importanță vitală pentru aplicarea propriului lor program şi realizarea
succesului politic. În ultimele decenii, voturile negrilor au jucat un rol decisiv pentru politica
liberală. Şi mai important, poate, este faptul că o Americă multi-rasială, de tip babilonic,
serveşte interesele evreieşti. Într-o țară dezbinată, grupul cel mai unit exercită cea mai mare
putere. Într-o societate caleidoscopică, învălmăşită, exercițiul acestei puteri străine e mai
puțin vizibil pentru elementele majoritare, căci dacă o minoritate infimă are un program ostil
majorității, acea minoritate trebuie să fie cât mai discretă posibil. Multi-rasismul tulbură
apele. Într-o asemenea babilonie, evreii vor prospera întotdeauna. Fiecare lovitură care a
sfărâmat solidaritatea şi a accentuat deposedarea majorității americane fondatoate şi,
odinioară, conducătoare, reprezintă o deschidere pentru noii pretendenți la tron.
O mare parte din toată această degenerescență nu urmăreşte absolut nici un plan. Natura
străină descrisă de Theodor Herzl îşi găseşte expresia în miile de lovituri sub centură aplicate
tradițiilor şi valorilor Anglo-Americii din vechime. Indiferent dacă e vorba de o icoană a
Naşterii Domnului interzisă într-o piață publică, de o academie militară exclusiv masculină
devenită mixtă, de emisiunile radiofonice matinale umplute cu vorbărie grosolană despre
funcțiile excretoare ale omului, sau de glorificarea drogurilor în filme şi romane, marşul
merge înainte, pe direcția trasată de nişte oameni aproape mândri de natura lor străină. Este
marşul funebru al Americii şi al întregii lumi apusene.
Ne devorează rădăcinile europene ale națiunii, dobândind tot mai multă influență şi
putere şi totuşi considerându-se în continuare străini, şi tocmai asta sunt; din punct de
vedere spiritual, cultural şi genetic, sunt nişte străini ajunşi în interiorul structurii de putere
americane. Observați următoarea declarație a unui magnat evreu care se bucură atât de
succes, cât şi de faimă: