DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

spunând, în timpul actului sexual, „Mă f...t pentru Dumnezeu!“ şi „Astă noapte nu-s negru!“
Dosarul lui King este atât de incendiar, încât înregistrările magnetice şi alte documente ale
F.B.I. au fost sigilate pentru cincizeci de ani. În pofida acestor fapte, mânuitorii evrei ai lui
King şi aliații lor din mass-media au continuat să-l portretizeze pe King în cel mai idealizat
mod.203
Relațiile dintre evrei şi negri au devenit mai încordate în ultimii ani, pe măsură ce
simpatiile politice ale negrilor au dobândit o tentă mai naționalistă cu drepturi depline.
Asocierea evreilor cu cauzele pentru drepturi civile ale negrilor data inițial de pe vremea când
mulți comunişti îi considerau pe negri posibili revoluționari în solda comunismului. La
înființarea statului sovietic, comuniştii au câştigat temporar lupta fratricidă evreiască între
sionism şi comunism pe care o descria Winston Churchill în 1920. Evreii radicali americani îi
imaginau pe negri ca pe un proletariat american, o versiune transatlantică a servilor oprimați
din Rusia care puteau fi folosiți ca aliați care să-i ajute să declanşeze o revoluție comunistă.
Desigur, chiar şi evreii necomunişti tindeau să sprijine o definiție non-rasială a termenului
„american“, din moment ce erau mai conştienți ca oricine de statutul lor de străini în
societatea albilor. Aproape toate facțiunile evreieşti organizate au sprijinit dezmembrarea
legilor şi a tradițiilor care susțineau existența în continuare a rasei albe.
Sionismul şi marxismul
După Al Doilea Război Mondial, doi factori majori au început să-i îndepărteze pe evrei de
comunism: rusificarea statului sovietic şi înființarea statului Israel.
Pentru a lupta contra germanilor, Stalin şi regimul sovietic au motivat poporul rus
apelând la profundele sale sentimente patriotice. Stalin însuşi, unul dintre cei mai paranoici
şi lipsiți de scrupule conducători ai tuturor timpurilor, a manipulat cu abilitate facțiunile
evreieşti una împotriva celeilalte, până când s-a impus ca autoritate necontestată în Rusia.
Leon Troțky (Lev Bronstein), principalul rival al lui Stalin, a fost silit să plece în exil şi, mai
târziu, asasinat de un agent al N.K.V.D.-ului sovietic. Deşi unii evrei individuali au rămas în
funcții-cheie ale regimului, Stalin considera toate alianțele cu evreii amenințări la adresa
propriei lui puteri. A reprimat brutal toate posibilele amenințări pe care le putea găsi şi a
înscris Uniunea Sovietică pe o direcție mai naționalistă. Imnul comunismului sovietic,
egalitarista şi antinaționalista „Internaționala“, a fost înlocuit de un imn rusesc tradițional.
Acțiunea de afirmare a comuniştilor evrei din primele zile ale revoluției a fost înlocuită cu
un sistem de merit în universități şi armată. Multe dintre manevrele lui Stalin împotriva
evreilor nu au devenit clare decât la mult timp după încheierea celui de-Al Doilea Război
Mondial şi mulți evrei refuzau să creadă că pierduseră controlul asupra regimului sovietic.
Chiar şi spre anii 1970, în majoritatea țărilor diferite de Rusia evreii continuau să reprezinte
majoritatea conducerilor marxiste din întreaga lume inclusiv în Statele Unite. Mulți dintre
aceşti comunişti evrei, însă, deveniseră oarecum anti-ruşi şi se numeau acum troțkyşti.
Numai câțiva evrei radicali mai cultivau viziunea comunistă aşa cum era exprimată în Rusia;
majoritatea celorlalți îmbrățişau o nouă ideologie marxistă, care-şi avea rădăcinile în
concepțiile egalitariste, şi în timp ce continuau să respecte preceptele sociale ale
comunismului au început o migrație spre economia capitalistă.
În timp ce în Statele Unite se desfăşurau aceste fenomene a luat ființă statul Israel, dând
impresia că vechile profeții ortodoxe şi etnocentriste se împlineau în sfârşit. Timp de două
mii de ani, evreii rostiseră rugăciunea „La anul în Ierusalim“. Dintr-o dată, fiecare dintre
evrei se putea duce într-un Ierusalim aflat din nou sub controlul lor politic direct. În acei ani,
America asista la transformarea multor evrei radicali ai Noii Stângi. Norman Podhoretz şi
revista „Commentary“, de exemplu, au devenit din apologeți ai comunismului, susținători ai
capitalismului şi din porumbei împotriva Războiului din Vietnam, şoimi israelieni
neînduplecați. În anii şaptezeci, un torent de evrei ai Noii Drepte ca aceştia a inundat
„mişcarea conservatoare“, adaptându-se la preceptele conservatorismului economic dar
adăugându-le şi elemente de liberalism social, egalitarism, Noua Ordine Mondială şi, desigur,
super-sionism. Evreii s-au infiltrat în organizațiile de toate coloraturile politice posibile,
îmbrățişând diferite puncte de vedere dar fără să scape un moment din ochi interesele
evreilor şi ale statului israelian.
Feminismul
Simultan cu sacrificarea națiunii noastre pe altarul imposibilei „egalități“ cu negrii s-a
produs şi promovarea la fel de fictivei idei de „egalitate“ sexuală. Femeilor li se spunea că
sunt similare fiziologic cu bărbații şi numai condiționarea socială din partea mediului
ambiant le face să fie soții şi mame, în loc de cercetătoare ştiințifice şi capitaliste ale