DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

condamnați în America şi liderii Noii Stângi. Şi, în plan istoric, majoritatea revoluționarilor
comunişti din Rusia au fost şi ei evrei!
Ceea ce spunea Mattie Smith mă făcea să mă simt foarte stânjenit. Deşi încă nu era
timpul să plec, am susținut că trebuia să prind autobuzul spre casă. Am ieşit grăbit din birou.
Nu se putea ca Mattie Smith să aibă dreptate, dar eu nu dețineam suficiente date concrete
pentru a-i contrazice afirmațiile. M-am hotărât să cercetez problema, ca să-i dovedesc că se
înşela. Şi mă mai deranja încă ceva, căci mă simțeam puțin cam vinovat că discutasem,
măcar, cu o persoană care spunea asemenea lucruri despre evrei. Eram un anticomunist
feroce, iar a sugera că evreii se aflau la baza ororilor comunismului era, pentru mine, o
afirmație atât de cumplită încât inima îmi spunea că pur şi simplu aşa ceva nu putea fi
adevărat. Mi se întâmplase pentru prima oară să stau față în față cu o persoană pe care o
presupuneam antisemită. Nu peste mult, fugeam să prind autobuzul.
În următoarele două zile, am evitat să mă mai gândesc la acea problemă şi nu m-am mai
dus la biroul Consiliului Cetățenesc. În cele din urmă, am deschis şi am citit cele două
numere din „Common Sense“ pe care le luasem cu mine acasă. Într-un exemplar se susținea
că N.A.A.C.P. era o organizație de tip front comunist angajată să răstoarne în cele din urmă
modul nostru de viață. Articolul afirma că frontul N.A.A.C.P. fusese înființat de doisprezece
evrei şi un negru şi că toți membrii fondatori erau marxişti devotați, cu antecedente de
afiliere comunistă, atestate documentar, de zeci de ani. În articol se mai spunea că singurul
fondator negru important al N.A.A.C.P., W.E.B. Dubois, era membru juruit al partidului
comunist care emigrase în Ghana comunistă (unde a şi fost înmormântat, în cele din urmă).
Mai mult, scandaloasa publicație declara că N.A.A.C.P. era finanțat cu bani evreieşti şi
avusese întotdeauna un preşedinte evreu. Mai spunea că actualul preşedinte al organizației
era tot un evreu, Kivie Kaplan, acesta fiind adevăratul lider al frontului, nu „omul de fațadă“,
negrul Roy Wilkins. Deşi publicul îl credea pe Wilkins conducătorul N.A.A.C.P., ziarul afirma
că de fapt el deținea funcția inferioară de secretar național.
Celălalt număr din „Common Sense“ era la fel de surprinzător. Conținea un lung articol în
care se proclama că şi comunismul internațional era tot o creație evreiască şi că revoluția rusă
nu fusese, în realitate, deloc rusească. Evreii, chipurile, finanțaseră şi conduseseră
comunismul încă de la începuturi, şi dominau complet mişcarea comunistă din Statele Unite.
Acest „National Enquirer“ al Dreptei cita numeroase nume, date şi surse, pentru a-şi
susține incredibilele afirmații. Eram foarte sceptic față de nişte aserțiuni ca acestea, dar
informațiile erau prea impresionante ca să le ignor. Căci învățasem, încă de la începuturile
cercetărilor mele pe teme rasiale, să nu resping cu prea multă uşurință opiniile nepopulare.
În pofida documentației lor aparent serioase, articolele mi se păreau pur şi simplu prea
bizare ca să fie adevărate. Cum ar fi fost posibil ca organizația cea mai numeroasă şi mai
puternică a negrilor din America să fie fondată, finanțată şi condusă de evrei, ba chiar evrei
marxişti, pe deasupra şi nu de negri înşişi? Cum se putuse ține sub tăcere un lucru atât de
incredibil, astfel încât majoritatea oamenilor să nu aibă habar de el? Dacă revoluția rusă era
cu adevărat o revoluție condusă de evrei, nu de ruşii marxişti, cum se putea ca un fapt istoric
atât de enorm să fie necunoscut în cărțile noastre de istorie şi în mijloacele de informare
populare? Mai mult, nu puteam înțelege de ce evreii bogați şi puternici ar fi cultivat
amestecul raselor şi comunismul.
Tatăl meu îmi vorbise de multe ori despre relele comunismului, iar eu eram cu
desăvârşire anticomunist, de când citisem cărți cum ar fi Conştiința unui conservator de
Barry Goldwater6, Nimeni să nu cuteze a o numi trădare, de John A. Stormer7, şi Puteți avea
încredere în comunişti (că sunt comunişti), de Frederick Charles Schwarz8. Aceste cărți, şi
altele, îmi relevaseră penetrarea ideologiei comuniste în societatea, guvernarea şi mijloacele
noastre de informare.
Criza Rachetelor Cubaneze avusese loc cu doar trei ani în urmă, iar planurile tatei de a
construi un adăpost antiatomic îmi erau încă proaspete în minte. Cumpărase chiar şi
alimente şi alte provizii pentru supraviețuire. În acea perioadă, ideea războiului nuclear
trecuse de la faza de concepție abstractă la realismul pregătirilor practice. La începutul anilor
şaizeci, majoritatea comunităților verificau starea de funcționare a sirenelor antiaeriene,
sunând din ele zilnic, la amiază. Uneori, când eram la şcoală şi pierdeam noțiunea timpului,
iar sirenele antiaeriene începeau să sune, ne întrebam un moment dacă nu cumva începuse
războiul.
În timpul Crizei Rachetelor Cubaneze, majoritatea adulților considerau că războiul
termonuclear nu va avea loc, pentru că nu trebuia să aibă loc fiindcă însăşi ideea era pur şi