DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

mişcarea comunistă internațională din zilele noastre, la fel cum conduseseră şi bolşevismul
din Rusia, la începutul secolului XX.
Scribul evreu Nathan Glazer174 declara cu dezinvoltură că, în anii şaizeci şi şaptezeci,
evreii reprezentau jumătate din toți comuniştii activi din Statele Unite şi patru din cinci lideri
ai mişcării. Doi evrei, Jerry Rubin şi Abbie Hoffman, conduceau Mişcarea Yippie, de
orientare marxistă, iar grupul revoluționar al celor „Şapte din Chicago“ judecat pentru
perturbarea violentă a Convenției Democratice din 1968 conținea câte doi evrei la fiecare
cinci membri. Am citit o carte intitulată Dincolo de comunism şi am avut surpriza de a
descoperi că cel puțin patru cincimi dintre toți cei prinşi şi condamnați pentru trădare şi
spionaj în favoarea comunismului, în Statele Unite şi Canada, erau evrei.175
Poate că cel mai infam act de trădare din istoria Americii a fost furtul secretelor bombei
atomice, de către Ethel şi Julius Rosenberg.176 Aceştia făceau parte din cercul de spioni
Fuchs-Gold care acționa în cadrul Proiectului Manhattan şi în jurul acestuia, precum şi în
relație cu alte branşe ale programului american de arme nucleare. Şapte membri ai cercului
Fuchs-Gold au pledat vinovați de acuzațiile aduse, asociate cu spionajul. Aceştia erau: Klaus
Fuchs, Harry Gold, David Greenglass, Abraham Brothman, Miriam Moskowitz, Sidney
Weinbaum şi Alfred Slack. Un alt suspect, Morton Sobell, a fugit în Mexic, dar autoritățile
mexicane l-au predat Statelor Unite, pentru a fi judecat şi în cele din urmă condamnat. De
asemenea, un juriu i-a condamnat pe soții Rosenberg, care au fost executați.177 Dintre cei
zece spioni responsabili în cea mai mare măsură pentru vânzarea secretelor noastre atomice
sovieticilor, numai unul singur, Alfred Slack, era non-evreu.
Alte cazuri de spionaj majore includ Cazul Amerasia, Cazul Gerhart Eisler, Cazul Judith
Coplin şi cazul Alger Hiss. În toate aceste cazuri, evreii au deținut roluri proeminente şi au
reprezentat o majoritate covârşitoare a acuzaților. Singurul spion goyim important a fost
Alger Hiss. În Cazul celor Zece de la Hollywood, Camera Reprezentanților i-a condamnat pe
zece dintre principalii scenarişti de la Hollywood pentru dispreț la adresa Congresului.
Acuzații au apărut în fața Comisiei Camerei pentru Activități Anti-Americane şi, când au fost
întrebați dacă erau comunişti, au refuzat să depună mărturie. Publicațiile evreieşti au acuzat
Comisia că îi distrusese pe scenarişti fără nici un motiv întemeiat. Recent, s-au turnat mai
multe filme apărându-i pe cei Zece de la Hollywood ca fiind persecutați pe nedrept, şi totuşi
şase dintre ai s-au dovedit a fi membri cotizanți ai partidului comunist. Ceilalți patru aveau
antecedente de relații cu comuniştii şi numeroase activități de aceeaşi natură. Nouă din zece
erau de origine evreiască.
În timp ce marxiştii evrei se ocupau de latura politică a efortului pentru „drepturile
civile“, activități la fel de insistente se desfăşurau şi în domeniul academic. Până în anii
treizeci, ştiințele biologice recunoscuseră diferitele rase ale omenirii cu tot atâta certitudine
cu cât recunoscuseră şi diversele specii şi subspecii din regnul animal altfel spus, după cum
arată comentatorul Kevin Strom, „Până când vântul politicii egalitariste a început să sufle
prin cercurile academice americane, propulsat de o minoritate inteligentă, cu baze solide,
relații influente şi un program clar.“178
Am început să-mi dau seama că avântul pentru amestecul raselor nu-şi avea sursa în
rândurile populației de culoare din America. Majoritatea negrilor se bucurau să trăiască
separat, deşi doreau cu siguranță progresul economic şi social. Cel mai popular lider de
culoare de la începutul secolului XX a fost separatistul negru Marcus Gravey, care urmărea
repatrierea negrilor în Africa şi punerea bazelor unei noi națiuni negre. Împotriva acestei
mişcări a separatismului de culoare şi contra efortului americanilor de origine europeană de
a păstra America Albă s-a ridicat o minoritate cu o agendă complet diferită.
Dogma egalitarismului rasial
Franz Boas este părintele acceptat al actualei şcoli egalitariste de antropologie. Boas e un
evreu care a emigrat din Germania, având foarte puține studii oficiale în domeniul
antropologiei şi o teză de doctorat pe tema culorii apei. Boas a introdus în disciplina de studiu
ramura numită de el „antropologie culturală“. Până la apariția lui, antropologia se înscria în
domeniul ştiințelor fizice. Boas a divizat eficient antropologia în disciplinele separate ale
antropologiei culturale şi celei fizice.
Primii antropologi fizici au fost cu adevărat savanți ai rasei, pentru că au cercetat omul şi
dezvoltarea lui evoluționistă prin studiul caracteristicilor fizice măsurabile ale raselor umane,
din trecut şi prezent. Orice bun antropolog fizic poate lua un craniu omenesc şi, pe baza
caracteristicilor acestuia, va identifica rapid rasa specimenului. Desigur, aceste cunoştințe
fiziologice erau vitale pentru sortarea rămăşițelor dezgropate ale oamenilor primitivi şi