DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

moştenirea creştină de puterile care căutau s-o elimine. Acum, ca şi atunci, cred în libertatea
cuvântului şi libertatea religiei. Iudaismul are tot dreptul să creadă orice doreşte şi să fie activ
anticreştin şi anti-goyim. Sioniştii au tot dreptul să-şi urmărească propria supremație
politică. Dar şi noi avem dreptul să ne opunem, să ne apărăm de puterea lor, să ne conservăm
moştenirea în fața atacurilor lor şi să luptăm pentru a ne proteja prețioasa libertate de
dominația lor.
Când am absolvit colegiul, aveam o fermă orientare spre credința şi activitatea mea
politică. Viața veşnică oferită de Iisus Christos era asigurată din momentul când îi
acceptasem mântuirea. Nu ştiu prea multe despre Viața de Apoi, dar cred că ştiu destule
despre viața pe care o trăim aici, pe Pământ.
Mi-am simțit inima cum bate cu hotărâre, pompând sânge roşu prin arterele şi venele
mele. Stând pe un vârf de munte, am simțit bucuria aerului curat şi proaspăt umplându-mi
plămânii, în timp ce admiram un minunat răsărit de soare. Ochii mei au văzut inegalabila
frumusețe a unui copil în momentul naşterii. Am cunoscut parfumul paradisiac al
magnoliilor pe malul unui lac imaculat din sudul Louisianei. Sunt conştient şi de nedreptățile
care ne năpăstuiesc: băieței şi fetițe victime ale brutalităților şi crimelor, strivirea visurilor
noastre din tinerețe sub călcâiul unei civilizații desfrânate. La fel de bine ştiu şi că există un
viitor luminos şi strălucitor, care ne aşteaptă fără altă condiție decât aceea de a-l căuta cu
curaj.
Poate că, dacă eram plămădit dintr-un aluat mai aspru, mi-aş fi pus demult gulerul
pastoral al credinței mele creştine, dar las acest lucru în seama oamenilor mai apropiați de
perfecțiune, a „celor care au chemarea lui Dumnezeu“. Vederile mele neortodoxe, îndoielile
care se strecoară uneori şi numeroasele mele cusururi mă exclud de la această misiune.
Totuşi, voi folosi toate capacitățile pe care le am în lumea naturală, lumea celor vii. Voi lupta
pentru supraviețuirea poporului meu şi libertatea lui. Nu-mi pot îndepărta ochii şi mâinile de
la activitatea care trebuie să fie efectuată pentru a face posibilă, chiar aici pe Pământ, o
societate mai sănătoasă, mai nobilă şi mai dreaptă. Aşa ceva depinde în totalitate de un statut
mai înalt al trupului, minții şi spiritului. La fel cum au făcut Părinții Fondatori, îi cer lui
Dumnezeu ajutorul şi îndrumarea în sarcina care mă aşteaptă.
În sfârşit, cred cu tărie că viitorul acestei țări, civilizații şi planete este unit inseparabil cu
destinul rasei noastre albe. Consider că, aşa cum a demonstrat istoria creştinismului, poporul
nostru a fost şi este forța propulsoare a triumfului său. În ultimă instanță, datorită
potențialului genetic inculcat de Creatorul nostru, cred că într-o bună zi progeniturile noastre
vor călători până la stele şi chiar mai departe. Sarcina vieții mele este aceea de a-mi ajuta rasa
să-şi împlinească acest destin, cu tot curajul pe care şi-l poate aduna inima mea. Dacă-mi pot
ajuta poporul să facă fie şi doar un pas spre cer şi spre Dumnezeu, atunci, la moartea mea, voi
şti că n-am trăit degeaba.