DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

În timp ce studiam istoria evreiască, am devenit conştient de faptul că poporul evreu din
zilele noastre împărtăşeşte puțin din moştenirea celor care în Vechiul Testament sunt numiți
israeliți. Citind Enciclopedia evreiască, am aflat că evreii se auto-înscriu în două mari
categorii: Ashkenazim şi Shephardim. Evreii Shephardim, sau sefarzi, care au emigrat din
Palestina în țările mediteraneene, se presupune că sunt înrudiți cu triburile originare ale lui
Israel, câtă vreme evreii Ashkenazim, sau aşkenazi, au apărut pentru prima oară într-o
regiune din sud-vestul Asiei numită Imperiul Khazar (numit şi Chazar), infiltrându-se de
acolo în Rusia şi Europa de Est.
Enciclopedia evreiască conține un articol lung despre khazari şi recunoaşte că Regatul
Khazariei s-a convertit la iudaism în jurul anului 740 î.Ch. Arthur Koestler, eminentul scriitor
evreu, într-o carte bazată pe cercetări exhaustive, cu titlul de Al treisprezecelea trib 170,
argumentează convingător că aceşti khazari au devenit ramura Ashkenazim a evreimii, care
formează majoritatea covârşitoare a poporului evreu modern. Desigur, acestei investigații
istorice i s-a dat foarte puțin curs, întrucât ea ar putea demonstra că mulți dintre evrei nu au
nici o legătură de rudenie cu Avraam, astfel încât justificarea statului Israel ca „patrie
strămoşească“ a lor ar fi complet subminată. (Vezi „Barnes Review: Khazarii, evreii nonsemiți“)171.
(În plus, khazarii erau urmaşii unor invadatori etnici normanzi, de rasă ariană
perfect pură. Printr-o ironie a istoriei, tocmai ei au devenit principalele victime ale
purificărilor rasiale naziste.
Mai mult, multe dintre triburile israelite originare au căzut în captivitatea babiloniană, iar
evreii au reprezentat minorități în toate națiunile lumii unde au locuit. În pofida
etnocentrismului lor şi a legilor talmudice care interziceau căsătoriile mixte, nu încape nici o
îndoială că majoritatea evreilor s-au căsătorit cu persoane din popoarele-gazdă. Chiar şi
acceptând doar un amestec în proporție redusă, dar desfăşurat pe parcursul a peste trei mii
de ani, probabil că evreii au păstrat doar o foarte mică parte din moştenirea lor genetică
inițială. Şi totuşi, în timp ce absorbeau genele altor naționalități, împerecherile interne
strânse din cadrul comunităților lor minoritare au determinat cu siguranță mari asemănări
genetice între ei. Unele boli exclusiv evreieşti, cum ar fi Tay-Sachs, dovedesc o moştenire
genetică unică a evreilor, oriunde s-ar afla în lume.172
În colegiu, am făcut cunoştință cu confesiunea Identității Creştine, care afirmă că
triburile israelite originare au devenit naționalitățile diferite ale popoarelor europene.
Denumirea confesiunii se bazează pe ipoteza că, o dată cu apariția lui Christos, aceia dintre
israeliții inițiali care îşi menținuseră moştenirea au devenit creştini. Ei consideră că aceia
care s-au amalgamat cu alte popoare (cum ar fi babilonienii şi, mai târziu, khazarii) şi au
respectat Talmudul au devenit cei numiți în prezent evrei. Am studiat problema, rugându-mă
să ajung la o concluzie favorabilă, dar mi-am păstrat atitudinea mai tradițională față de evrei.
De-a lungul anilor, însă, mulți identitar-creştini mi-au devenit prieteni şi am fost impresionat
de devotamentul lor față de moştenirea noastră albă şi Domnul Iisus Christos. Am
sentimente calde față de ei, considerându-i confrați creştini cu care împărtăşesc multe
sentimente şi am puține puncte de contradicție. Le sunt recunoscător că s-au unit cu toți albii
de conştiință rasială, pentru lupta care ne aşteaptă.
Indiferent de originile sale etnice, de-a lungul secolelor creştinismul a adoptat un înveliş
de cultură europeană, atât în expresiile sale artistice, cât şi în intonațiile religioase. Putem
observa aceste expresii în uluitoarele fresce din Capela Sixtină, sculpturile Madonei cu
pruncul, catedralele gotice ale Europei şi chiar colindele clasice de Crăciun care ne mişcă atât
de adânc inimile. Creştinismul este strâns unit cu moştenirea omului occidental. Nici o rasă
nu este atât de intrinsec creştină ca rasa europeană. Diversele confesiuni creştine pot să
difere dramatic în interpretările Scripturilor, dar pe toate le uneşte credința în Iisus Christos.
Printr-un contrast accentuat cu formele europene ale creştinismului, națiunile africane şi
caraibe de culoare se abat acut de la preceptele creştine fundamentale. După ce misionarii
albi şi influențele acestora au fost înlăturați complet, multe forme şi practici ale
creştinismului au devenit, în doar câțiva ani, aproape de nerecunoscut. Adorarea idolilor,
vracii, cultele voodoo şi alte credințe categoric necreştine se dezvoltă şi prosperă, chiar şi în
sânul Bisericii însăşi.
Am ajuns să înțeleg că nu contraveneam Cuvântului lui Dumnezeu de a recunoaşte şi dori
să se păstreze diversele rase pe care le-a creat El. Ba chiar, duceam la îndeplinire legile
creațiunii. De asemenea, am sfârşit prin a-mi da seama că, în conformitate cu Sfânta Biblie,
sosirea lui Iisus Christos a creat un Nou Legământ; şi că poporul ales al lui Dumnezeu constă
acum în cei care îl acceptă pe Iisus şi pe Tatăl Lui. Am ştiut că aveam dreptate să-mi apăr