DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Copiii evrei sunt învățați efectiv pasaje ca acela care porunceşte ca fiecare evreu, ori de
câte ori trece pe lângă un cimitir, să rostească o binecuvântare, dacă e evreiesc, sau să le
blesteme pe mamele morților, dacă e un cimitir non-evreiesc (...) s-a răspândit obiceiul de a
scuipa (de obicei, de trei ori) la vederea unei biserici sau a unui crucifix (...)154
Doctorul Shahak citează foarte populara „Enciclopedie talmudică“, publicată în Israel,
care discută relațiile dintre evrei şi goyimi.
Dacă un evreu are coitus [contact sexual] cu o femeie goyim, indiferent dacă aceasta este
o copilă de trei ani sau o adultă, indiferent dacă este măritată sau nu şi chiar dacă e o minoră
în vârstă de numai nouă ani şi o zi pentru că a avut coitus de bunăvoie cu ea, femeia trebuie
să fie omorâtă, şi la fel stau lucrurile şi cu un animal, pentru că prin intermediul său un evreu
a dat de necaz.155 („Enciclopedia talmudică“)156
Cunoşteam aceste legi talmudice pline de ură cu mult timp înainte de a fi citit cea mai
recentă carte a doctorului Shahak, dar ele continuă totuşi să mă uimească de fiecare dată
când le întâlnesc. Monstruoasele lor implicații mă şochează chiar şi acum. Dacă un evreu
violează o tânără fată creştină, fata trebuie să fie ucisă, pentru că ea l-a băgat pe evreu la apă!
Cum s-ar putea răspunde, măcar, la o asemenea depravare, la o asemenea răutate diabolică?
Profesorul Shahak continuă prin a ilustra, pe pagini întregi, legile iudaice pline de ură
împotriva creştinilor. El demască legi care le permit evreilor să înşele, să fure, să jefuiască, să
ucidă, să violeze, să mintă, chiar şi să-i înrobească pe creştini.
Cea mai mare parte a acestei cărți arată că iudaismul din Israel, în loc de a modera aceste
legi anti-goyim, nu face de fapt decât să-şi manifeste pe zi ce trece tot mai deschis ura la
adresa goyimilor. Doctorul Shahak spune că, în scopul de a-şi ascunde convingerile față de
creştinii din Europa, multe pasaje talmudice şi rugăciuni comune anticreştine au fost
travestite cu ajutorul cuvintelor codificate (cum ar fi cuthean pentru goyim sau Balaam
pentru Iisus), de către autoritățile evreieşti. S-au pus în circulație liste cu Omisiunile
talmudice, pentru a clarifica pe deplin cuvintele codificate din cele mai veninoase pasaje antigoyim.
În zilele noastre, însă, fragmentele sunt din nou restaurate şi publicate sub forma lor
originală (fără cuvinte codificate), pentru elevii de şcoală israelieni.157
Încă din cele mai vechi timpuri ale creştinismului, papii catolici au emis edicte prin care îi
condamau pe evrei pentru cămătăria lor, dominarea comerțului cu sclavi, prostituție şi alte
vicii, precum şi pentru învățămintele şi activitățile lor anticreştine. Protestanții s-au
manifestat şi ei la fel de zgomotos împotriva evreilor. Fondatorul protestantismului, Martin
Luther, a citit cărțile Talmudului şi i-a numit pe evrei „agenți ai Diavolului“.158 Punctul de
vedere creştin, dominant din secolul I şi până în anii 1960, spunea că poporul evreu a avut
cândva o relație specială cu Dumnezeu, un Legământ. Totuşi, acel Legământ era strict
condiționat. În Deuteronom, 7:9-11, Dumnezeu declară Legământul în termeni expliciți:
Deci să ştii că Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu, Dumnezeu credincios care
păstrează până la al miilea neam legământul şi mila față de cei ce-l iubesc pe El şi păzesc
poruncile Sale;
El răsplăteşte pe față celor care-l urăsc şi-i nimiceşte; El nu întârzie cu aceia care îl urăsc,
ci-i pedepseşte pe văzute.
Pentru aceasta păzeşte poruncile, legile şi îndreptările pe care eu astăzi vi le poruncesc ca
să le împliniți. (Deuteronomul, 7:9-11)159
Până în cele mai recente decenii, majoritatea creştinilor credeau că evreii au încălcat
Legământul când l-au crucificat pe Iisus Christos şi, în continuare, i-au defăimat pe El şi
apostolii Lui. Iisus Christos le-a pus şi evreilor la dispoziție mântuirea, alături de toți ceilalți,
dar aceasta însemna că nu mai exista nici o relație specială pentru poporul care-l respinsese
pe Dumnezeu şi pe fiul Lui. S-a încheiat un Nou Legământ între Dumnezeu şi toți cei care
acceptau mântuirea întru Christos. Catehismul catolic şi majoritatea bisericilor protestante
au susținut în continuare această opinie, până nu demult. În cele de mai jos, sunt reproduse
câteva dintre scripturile pe care se bazează o asemenea viziune. Găsesc că pasajele următoare
prezintă un interes deosebit pentru subiectul discuției noastre.
Pentru că aş dori de s-ar putea să fiu eu însuşi anatema, departe de Christos, pentru frații
mei, pentru rudele mele după trup, (...).
Dar nu spun aceasta ca şi cum cuvântul lui Dumnezeu ar fi căzut. Căci nu toți care sunt
din Israil sunt şi israiliți. (...)
Adică: nu copiii trupului sunt copiii Domnului, ci se socotesc urmaşi fiii făgăduinței.
(Pavel, 9:3, 9:6, 9:8.)