DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

evreiască, în proporție suficientă pentru ca nimeni să nu le mai poată pune în mod serios la
îndoială autenticitatea. Enciclopedia evreiască descrie în amănunt chiar şi felul cum s-au
folosit în traducerile englezeşti cuvinte codificate, ca amalakiți, cutheani, egipteni, păgâni şi
alte eufemisme, cu referire la goyimi în general, aceşti termeni fiind întrebuințați pentru a le
ascunde goyimilor modul veninos în care vorbeşte despre ei Talmudul. De asemenea, scrie
clar că termenul „Balaam“ este un pseudonim pentru Iisus Christos.
În tinerețe, am reacționat față de acest rasism evreiesc ascuns la început printr-o stare de
şoc, apoi de furie. Cum puteau magnații liberali evrei şi giganții mass-media să-i condamne
pe sudiştii care nu doreau decât segregare, când propria lor Sfântă Scriptură propovăduia o
asemenea ură şi violență față de noi, non-evreii?! Când am început să vorbesc în public
despre ura exprimată în Talmud, am fost stigmatizat ca bigot, instigator la ură şi antisemit,
de către presă şi organizații ca Liga Anti-Defăimare a B’nai B’rith (A.D.L.). A.D.L. este o
organizație mondială cu un buget de multe milioane de dolari, având scopul de a-i defăima şi
discredita pe cei care nu fac decât să spună adevărul despre spiritul supremației evreieşti şi
ura evreilor față de goyimi.
M-am revoltat foarte tare, nu numai împotriva urii pe care o găseam în scrierile evreieşti
tradiționale, ci şi contra atacurilor ipocrite ale conducerii evreieşti la adresa celor care
demascau această ură. Mă atacau numai pentru că citam în public din Talmud, când eu nu
făceam altceva decât să citesc direct din cărțile lor sfinte. Şi totuşi, ei mă numeau pe mine
„instigator la ură“.
În cele din urmă, atacurile nedrepte şi ipocrite cu care mă confruntam n-au făcut decât
să-mi întărească hotărârea de a susține, oricât de singur aş fi fost, cauza în care credeam.
Spre propria mea surprindere, am descoperit că existau anumiți evrei care îndrăzneau să
divulge adevărul despre sionism şi spiritul supremației evreieşti. Formând un grup foarte
persecutat şi calomniat, erau la fel de indignați ca mine de accentele intolerante şi pline de
ură ale iudaismului care apăruseră în comunitatea evreiască şi în statul sionist. Printre ei se
numărau americani ca Alfred Lilienthal, Noam Chomsky şi un curajos evreu din Israel,
doctorul Israel Shahak. Aceşti oameni de ştiință îndrăzniseră să se ridice împotriva
intoleranței evreieşti.
Doctorul Israel Shahak îşi asumă toate riscurile pentru a impune iudaismului şi statului
sionist „un umanism decent“, conform propriei lui expresii. Profesorul Shahak s-a născut la
Varşovia, în 1933, şi a fost eliberat din lagărul nazist de concentrare de la Bergen-Belsen. Prin
urmare, potrivit propriei definiții a evreilor, este un supraviețuitor al Holocaustului. A
emigrat în Israel, a servit în armata israeliană şi a devenit un respectat profesor de chimie.
Doctorul Shahak a fost toată viața un activist pentru drepturile omului, care a scris despre
diverse aspecte ale iudaismului, atât în limba engleză, cât şi în ebraică. Dintre numeroasele
lui cărți, cea mai recentă, Istorie evreiască, religie evreiască 151, a apărut în 1994. Gore Vidal
a scris excelenta prefață a actualei ediții americane. Iată câteva fragmente din cartea lui Israel
Shahak care expun atitudinea religiei evreieşti față de creştinism:
Iudaismul este infiltrat de o foarte profundă ură la adresa creştinismului, combinată cu
necunoaşterea acestuia. O asemenea atitudine a fost agravată în mod clar de persecuțiile
creştinilor la adresa evreilor, dar în acelaşi timp este în mare măsură independentă de ele. De
fapt, datează din vremurile când creştinismul era încă slab şi persecutat (nu în ultimul rând
de către evrei) şi a fost împărtăşită de evrei care nu fuseseră persecutați niciodată de creştini,
sau chiar fuseseră ajutați de aceştia (...).
Conform Talmudului, Iisus a fost executat de un tribunal rabinic propriu-zis pentru
idolatrie, pentru incitarea altor evrei la idolatrie şi pentru desconsiderarea autorității
rabinice. Toate sursele evreieşti clasice care menționează execuția Lui îşi asumă bucuros
responsabilitatea acesteia; în relatarea talmudică, romanii nu sunt menționați nici măcar în
treacăt (...).
Însuşi numele Iisus era pentru evrei un simbol a tot ceea ce este abominabil, iar această
tradiție populară continuă să dăinuiască. Evangheliile sunt la fel de detestate şi nu e permis
să se citeze din ele (necum să mai fie şi predate), chiar şi în şcolile israeliene moderne.152
Profesorul Shahak relatează că sioniştii au ars ritual, în public, sute de exemplare din
Noul Testament, în data de 23 martie 1980, la Ierusalim. Cărțile au fost distruse sub
auspiciile grupării Yad Le’akhim, o organizație religioasă evreiască finanțată de Ministerul
Israelian al Religiilor.153 Şi când te gândeşti că acest minister face parte din acelaşi guvern pe
care unii pastori creştini spun că ar trebui să-l sprijinim cu dolarii contribuabililor americani!
Printre alte acuzații şocante, doctorul Shahak spune: