DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Menuhin citează cu documente cuvântarea influentului scriitor sionist modern Jakob
Klatzkin adresată lumii în anul 1921, în cartea sa scrisă în germană Criză şi decizie. Klatzkin
scrie:
Nu suntem evrei naturalizați; suntem evrei fără calificări sau rezervări. Suntem pur şi
simplu străini; suntem un popor străin în mijlocul vostru şi subliniem că aşa vrem să
rămânem. Între voi şi noi se cască o prăpastie adâncă şi atât de largă încât nici o punte nu o
poate trece. Spiritul vostru ne este străin; miturile voastre, legendele, obiceiurile, datinile,
tradițiile şi moştenirea națională, religiile şi altarele voastre naționale [creştinismul],
duminicile şi sărbătorile voastre religioase (...) toate ne sunt străine. Istoria victoriilor şi a
înfrângerilor voastre, cântecele voastre războinice şi imnurile de luptă, eroii voştri şi faptele
lor de vitejie, ambițiile şi aspirațiile voastre naționale, toate acestea ne sunt străine. Hotarele
țărilor voastre nu ne pot îngrădi mişcările, iar ciocnirile voastre de frontieră nu ne privesc şi
pe noi. Mult mai sus şi mai presus de granițele şi fruntariile pământurilor voastre stă unitatea
noastră evreiască (...). Oricine numeşte țara străină [a goyimilor] patrie este un trădător al
poporului evreu (...). Un evreu loial nu poate fi niciodată altceva decât un patriot evreu (...).
Recunoaştem o unitate națională a evreilor din Diaspora, indiferent în ce țări locuiesc. Prin
urmare, nici un fel de frontiere nu ne pot împiedica să ne aplicăm propria politică
evreiască.96
Înainte de Al Doilea Război Mondial, Nahum Goldman, preşedintele Organizației
Mondiale Sioniste, i-a îndemnat pe evreii germani să emigreze în Palestina, folosind
următoarele cuvinte directe:
Iudaismul nu poate avea nimic în comun cu germanismul. Dacă aplică standardele de
rasă, istorie şi cultură, (...) germanii au într-adevăr dreptul să-i împiedice pe evrei să se
amestece în afacerile volk-ului lor (...). Acelaşi lucru îl cer şi eu volk-ului evreu față de cel
german (...). Evreii sunt împărțiți în două categorii, cei care recunosc că fac parte dintr-o rasă
distinctă printr-o istorie veche de mii de ani şi cei care nu recunosc acest lucru. Aceştia din
urmă se expun acuzației de necinste.97
Până şi judecătorul Louis Brandeis, sionistul care a făcut parte din Curtea Supremă
Americană, a spus succint: „Evreii sunt o naționalitate distinctă, oricare i-ar fi țara, poziția
sau coloratura politică, evreul este obligatoriu un membru al acesteia.“98
Theodor Herzl, părintele sionismului modern, exprimă adevăratele cauze ale
fenomenului numit de el Chestiunea Evreiască:
Chestiunea Evreiască există oriunde se găsesc evrei în număr mare. Fiecare națiune în
sânul căreia trăiesc evrei este, fie pe ascuns fie pe față, antisemită (...). Antisemitismul se
intensifică zi de zi şi ceas de ceas în rândurile națiunilor; şi este inevitabil să se intensifice,
întrucât cauzele dezvoltării lui există şi nu pot fi înlăturate (...). Cauza sa imediată este
producția noastră excesivă de intelecturi mediocre, care nu-şi pot găsi o orientare în jos sau
în sus altfel spus, nici o orientare clar definită, indiferent în ce direcție. Când ne scufundăm,
devenim un proletariat revoluționar, ofițerii subordonați ai tuturor partidelor revoluționare;
în acelaşi timp, când urcăm, o dată cu noi se ridică şi irezistibila noastră putere a pungii.99
Exclusivismul evreiesc, rezistența evreilor față de asimilare, tradițiile şi datinile lor
străine, toți aceşti factori au contribuit la o reacție din partea lumii creştine care, în unele
momente, a luat forme extreme. Cu fiecare persecuție suferită de evrei, propria lor
neîncredere şi antipatie față de goyimi s-a intensificat în propriile lor scrieri şi în modalități
de comportament care la rândul lor au provocat noi persecuții. A început un ciclu al
recriminărilor, care încă mai continuă, în timp ce ne apropiem de sfârşitul secolului XX.
În prezent, o generație întreagă de evrei creşte inundată cu poveşti despre perfidia
goyimilor. Nu numai germanii şi est-europenii sunt acuzați de Holocaust, ci au început să
apară multe cărți scrise de autori evrei care susțin că şi națiunile occidentale au o parte din
vină, precum şi Preşedintele Franklin D. Roosevelt, Biserica Catolică, ba chiar întreaga lume
creştină.100
Am descoperit că atragerea atenției asupra scrierilor talmudice, citând textual chiar
cuvintele folosite de liderii şi scriitorii evrei moderni, atrage acuzația de antisemitism.
Părerea mea era că, dacă repetarea cuvintelor unor lideri evrei înseamnă antisemitism, atunci
trebuie să existe elemente dezgustătoare chiar în acele cuvinte. Poate că, atunci când
analizăm cauzele antisemitismului, ar fi bine să ținem seama şi de atitudinea istorică a
evreilor față de goyimi.