DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

der.stuermer.com
from der.stuermer.com More from this publisher
03.08.2013 Views

ăscolit de ele. După expresia de pe fața lui, mi-am dat seama imediat că era complet nefamiliarizat cu scrierile talmudice şi nu le privea deloc cu bunăvoință. Mark Cohen s-a oferit să-l întrebe pe rabinul lui despre autenticitatea lor. Rabinul a confirmat faptul că citatele erau veritabile, susținând însă că acele opinii nu mai sunt împărtăşite de majoritatea evreilor din zilele noastre. Am fost dispus să cred acest lucru şi încă mai consider că este valabil, pentru evreul de categorie medie. În acelaşi timp, însă, faptul de a şti că asemenea pasaje există m-a ajutat să înțeleg de ce au circulat atât de multe sentimente anti-evreieşti de-a lungul secolelor. De asemenea, mi-a prilejuit o mai bună asimilare a animozității anti-goi care domina iudaismul. Trebuie să se rețină că toți rabinii studiază Talmudul. Cum ar reacționa evreii dacă pastorii creştini ar studia Mein Kampf ca pe un fragment al sfintelor lor scripturi, scuzându-l numai sub pretextul că nu are nici un efect asupra atitudinilor lor actuale? Orice cititor cu vederi largi care citeşte atât Mein Kampf, cât şi Talmudul, va constata că acesta din urmă este mult mai intolerant. Când am căutat antisemitismul în enciclopediile importante, am constatat că toate încercau să explice antisemitismul istoric exclusiv ca pe o formă a intoleranței creştine la adresa evreilor non-creştini. Uneori, se sugera chiar că evreii au fost persecutați de creştini numai fiindcă Evangheliile îi acuză de crucificarea lui Christos. Nicăieri nu se sugera că una dintre sursele antisemitismului ar putea să fi fost atitudinile etnocentrice şi pline de ură ale evreilor înşişi față de goyimi, exprimate în propriile lor legi religioase. Chiar şi în timpul vieții lui Iisus Christos, forțele evreimii organizate i se opuneau acestui învățător bun la inimă, care vorbea despre puterea iubirii şi a reconcilierii, cu mai multă înverşunare decât măsurile militante anti-romane pe care le sperau fariseii. Noul Testament consemnează cu fidelitate intensa teroare evreiască folosită pentru a suprima credința creştină timpurie. Într-unul dintre cele mai cutremurătoare versete se spune: „Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El [Christos] pe față.“ (Sfânta Evanghelie cea de la Ioan 8:13)88 Încă din primele secole ale creştinismului, unii cărturari goyimi au învățat să vorbească fluent limba ebraică. Pornind de la conținutul scrierilor talmudice, li s-a format o ostilitate înverşunată față de evrei. Pe tot parcursul secolelor ulterioare, zeci de papi au emis edicte şi enciclice care condamnau iudaismul. Îşi exprimau indignarea nu pentru că evreii l-au crucificat pe Christos, ci din cauza veninoaselor pasaje anti-goi şi anti-creştine. În continuare urmează o culegere de opinii ale papilor față de evrei: Grigore al IX-lea. A condamnat Talmudul ca text care conținea „tot felul de infamii şi blasfemii împotriva doctrinei creştine.“ Benedict al XIII-lea. Bula lui despre evrei (1450) declara: „Ereziile, deşertăciunile şi erorile din Talmud îi împiedică pe evrei să cunoască adevărul.“ Inocențiu al IV-lea. A ars Talmudul în 1233, ca pe o carte malefică. Ioan al XXII-lea. A interzis Talmudul în 1322. Iulius al III-lea. Bula Papală Contra Hebreos retinentes Libros (1554) ordona ca Talmudul să fie ars „pretutindeni“. Pavel al IV-lea. Bula Cum Nimis Absurdum (1555) condamna categoric cămătăria şi activitățile anticreştine ale evreilor. Pius al IV-lea. A condamnat scrierile evreieşti favorabile genocidului. Pius al V-lea. I-a expulzat pe toți evreii din statele papale (1569). Grigore al XIII-lea. A spus într-o Bulă Papală din 1581: „Mişcați de o intensă ură contra membrilor lui Christos, continuă să plănuiască oribile crime împotriva religiei creştine, cu o îndrăzneală crescândă pe zi ce trece.“ Clement al VIII-lea. A condamnat scrierile evreieşti favorabile genocidului. Nu numai că fondatorii Bisericii Catolice aveau această opinie tulbure despre evrei, dar am fost uimit să constat că marele reformator şi fondator al protestantismului, Martin Luther, împărtăşea aceeaşi opoziție pătimaşă la adresa lor. În adolescență, îl admirasem mult pe Martin Luther şi eram curios să aflu ce avea de spus despre evrei fondatorul creştinismului protestant. Într-un catalog comandat prin poştă al cărților despre problema evreiască, pe care l-am găsit în biroul de la Consiliul Cetățenesc, figura traducerea unei cărți scrise de Martin Luther, cu abrazivul titlu Evreii şi minciunile lor.89 Marele Martin Luther fusese un cărturar biblic, care citea în ebraică. Cercetase din scoarță-n scoarță cărțile Talmudului în limba originală şi reacționase cu repulsie față de ele.

Citind în continuare o serie de compilări după predicile şi scrierile lui Luther, am fost uimit de pătimaşul lor ton anti-evreiesc. Au fost învățați să nutrească o asemenea ură de moarte contra goyimilor, de părinții şi rabinii lor, încă din cea mai fragedă pruncie, şi continuă să-şi alimenteze ura în toți anii de viață, iar această ură le-a saturat însuşi sângele şi carnea, le umple însăşi măduva oaselor şi a devenit inseparabilă de toată făptura lor. (Weimar 53, pag. 482-483) Talmudul şi rabinii lor îi învață că un omor nu trebuie să fie socotit un păcat dacă un evreu ucide un goyim, ci numai dacă un evreu ucide un frate întru Israel. Nu este păcat nici să calce jurământul legat față de un goyim (...). Evreii din zilele noastre încă mai respectă aceste doctrine şi urmează exemplul părinților lor, profitând de fiecare prilej pentru a-şi practica interpretarea intenționat falsă a Cuvântului Domnului, avariția, cămătăria, furtişagurile, uciderile şi învățarea copiilor de a face la fel ca ei. (Weimar 53, pag. 489-490-491) Poate creştinii blânzi şi blajini la inimă vor crede că sunt prea sever şi aspru față de sărmanii evrei năpăstuiți, vor crede că îi iau în râs şi sunt nedrept tratându-i cu un asemenea sarcasm. Pe cuvântul meu, sunt mult prea slab pentru a putea lua în râs o asemenea spiță satanică. (Weimar 32, pag. 286) Ar trebui să ştiți că evreii pângăresc şi siluiesc numele Mântuitorului nostru zi de zi (...) ei sunt inamicii noştri publici şi necontenit îl defăimează pe Domnul nostru Iisus Christos, pe Binecuvântata noastră Fecioară Maria o numesc târfă şi pe Sfântul ei Fiu bastard, iar nouă ne dau epitete ca avortoni şi copii schimbați la naştere. Dacă ne-ar putea ucide pe toți ar face-o cu bucurie, cum de altfel mulți dintre ei chiar omoară creştini (...). (Ultima predică a lui Luther, cu câteva zile înainte de moartea lui, în luna februarie a anului 1546) (Erlanger 62, pag. 189) Au existat foarte multe triburi, naționalități şi secte religioase în conflict care au migrat spre marile oraşe ale Imperiului Roman. Totuşi, dintre toate aceste grupuri, numai tribul evreiesc a trezit o asemenea ostilitate neabătută de-a lungul secolelor. Numai tribul evreiesc nu s-a lăsat niciodată asimilat în rândurile populației romane. Era posibil ca propriile lor practici talmudice şi disprețul la adresa non-evreilor să aibă vreo legătură cu duşmănia pe care o provocau? Mi se părea logic ca aceste lucruri să fi contribuit la sentimentele antievreieşti din Occident. Contrastul între zilele sfinte evreieşti şi cele creştine Contrastul dintre sărbătorile religioase ale creştinismului şi cele ale iudaismului ilustrează perfect dicotomia între cele două religii. Crăciunul şi Paştele celebrează teme universale, care oferă speranță şi mântuire pentru întreaga omenire. Crăciunul marchează oficial naşterea Mântuitorului şi sărbătoreşte dorința de „pace pe Pământ şi bunăvoință față de oameni“. Paştele, o ocazie mai sumbră, reprezintă făgăduiala mântuirii universale prin Învierea lui Christos. Câtă vreme creştinii proslăvesc în zilele lor sfinte bunele sentimente universale, evreii aniversează victoriile militare istorice împotriva duşmanilor lor goyimi. În preajma Crăciunului, evreii sărbătoresc Hanukkah, o comemorare a victoriei lor militare din anul 165 î.Ch. contra unui inamic detestat, regele de origine greacă Antiochus al IV-lea al Siriei. Victoria este aniversată prin miracolul lămpilor cu ulei care au ars un timp peste măsură de lung în templul recucerit. Când creştinii intră în Postul Mare şi se pregătesc să celebreze mântuirea dăruită de Christos, evreii sărbătoresc Paştele lor, o ceremonie care se bazează din nou pe un conflict străvechi între israeliți şi goyimi. Paştele evreiesc constituie o referire lipsită de ambiguitate la noaptea când spiritul morții a „trecut peste“ casele evreieşti, inofensiv, pentru a se coborî în casele duşmanilor lor egipteni, unde i-a ucis pe toți primii născuți de sex masculin, de la copiii din leagăn şi până la bătrâni, din toate familiile egiptene. O asemenea exprimare poate părea şocantă, dar în realitate Paştele evreiesc este omagierea unei pruncucideri în masă. O altă sărbătoare evreiască importantă este Festinul Sorților, numit Purim. Random House Dictionary of the English Language o descrie după cum urmează: Purim Festival evreiesc caracterizat în special prin lectura din cartea Estherei şi consumul de hamantaschen, care se sărbătoreşte în ziua a paisprezecea a lunii Adar, pentru a comemora salvarea evreilor din Persia de distrugerea de către Haman.90 Petrecerea sărbătoreşte masacrarea de către evrei a mii de persani, împreună cu primul lor ministru, Haman, şi cei zece fii ai acestuia. Festinul include până şi mâncatul simbolic al urechilor antisemiților (urechile lui Haman hamantaschen) sub forma unor mici prăjituri cu trei laturi. Altul dintre alimentele favorite de Purim este Kreplach, colțunaşi de aluat în formă triunghiulară simbolizând tot urechile lui Haman, dar aceste gustări sunt umplute cu carne

Citind în continuare o serie de compilări după predicile şi scrierile lui Luther, am fost uimit<br />

de pătimaşul lor ton anti-evreiesc.<br />

Au fost învățați să nutrească o asemenea ură de moarte contra goyimilor, de părinții şi<br />

rabinii lor, încă din cea mai fragedă pruncie, şi continuă să-şi alimenteze ura în toți anii de<br />

viață, iar această ură le-a saturat însuşi sângele şi carnea, le umple însăşi măduva oaselor şi a<br />

devenit inseparabilă de toată făptura lor. (Weimar 53, pag. 482-483)<br />

Talmudul şi rabinii lor îi învață că un omor nu trebuie să fie socotit un păcat dacă un<br />

evreu ucide un goyim, ci numai dacă un evreu ucide un frate întru Israel. Nu este păcat nici să<br />

calce jurământul legat față de un goyim (...). Evreii din zilele noastre încă mai respectă aceste<br />

doctrine şi urmează exemplul părinților lor, profitând de fiecare prilej pentru a-şi practica<br />

interpretarea intenționat falsă a Cuvântului Domnului, avariția, cămătăria, furtişagurile,<br />

uciderile şi învățarea copiilor de a face <strong>la</strong> fel ca ei. (Weimar 53, pag. 489-490-491)<br />

Poate creştinii blânzi şi b<strong>la</strong>jini <strong>la</strong> inimă vor crede că sunt prea sever şi aspru față de<br />

sărmanii evrei năpăstuiți, vor crede că îi iau în râs şi sunt nedrept tratându-i cu un asemenea<br />

sarcasm. Pe cuvântul meu, sunt mult prea s<strong>la</strong>b pentru a putea lua în râs o asemenea spiță<br />

satanică. (Weimar 32, pag. 286)<br />

Ar trebui să ştiți că evreii pângăresc şi siluiesc numele Mântuitorului nostru zi de zi (...) ei<br />

sunt inamicii noştri publici şi necontenit îl defăimează pe Domnul nostru Iisus Christos, pe<br />

Binecuvântata noastră Fecioară Maria o numesc târfă şi pe Sfântul ei Fiu bastard, iar nouă ne<br />

dau epitete ca avortoni şi copii schimbați <strong>la</strong> naştere. Dacă ne-ar putea ucide pe toți ar face-o<br />

cu bucurie, cum de altfel mulți dintre ei chiar omoară creştini (...). (Ultima predică a lui<br />

Luther, cu câteva zile înainte de moartea lui, în luna februarie a anului 1546) (Er<strong>la</strong>nger 62,<br />

pag. 189)<br />

Au existat foarte multe triburi, naționalități şi secte religioase în conflict care au migrat<br />

spre marile oraşe ale Imperiului Roman. Totuşi, dintre toate aceste grupuri, numai tribul<br />

evreiesc a trezit o asemenea ostilitate neabătută de-a lungul secolelor. Numai tribul evreiesc<br />

nu s-a lăsat niciodată asimi<strong>la</strong>t în rândurile popu<strong>la</strong>ției romane. Era posibil ca propriile lor<br />

practici talmudice şi disprețul <strong>la</strong> adresa non-evreilor să aibă vreo legătură cu duşmănia pe<br />

care o provocau? Mi se părea logic ca aceste lucruri să fi contribuit <strong>la</strong> sentimentele<br />

antievreieşti din Occident.<br />

Contrastul între zilele sfinte evreieşti şi cele creştine<br />

Contrastul dintre sărbătorile religioase ale creştinismului şi cele ale iudaismului<br />

ilustrează perfect dicotomia între cele două religii. Crăciunul şi Paştele celebrează teme<br />

universale, care oferă speranță şi mântuire pentru întreaga omenire. Crăciunul marchează<br />

oficial naşterea Mântuitorului şi sărbătoreşte dorința de „pace pe Pământ şi bunăvoință față<br />

de oameni“. Paştele, o ocazie mai sumbră, reprezintă făgăduia<strong>la</strong> mântuirii universale prin<br />

Învierea lui Christos. Câtă vreme creştinii proslăvesc în zilele lor sfinte bunele sentimente<br />

universale, evreii aniversează victoriile militare istorice împotriva duşmanilor lor goyimi.<br />

În preajma Crăciunului, evreii sărbătoresc Hanukkah, o comemorare a victoriei lor<br />

militare din anul 165 î.Ch. contra unui inamic detestat, regele de origine greacă Antiochus al<br />

IV-lea al Siriei. Victoria este aniversată prin miracolul lămpilor cu ulei care au ars un timp<br />

peste măsură de lung în templul recucerit. Când creştinii intră în Postul Mare şi se pregătesc<br />

să celebreze mântuirea dăruită de Christos, evreii sărbătoresc Paştele lor, o ceremonie care se<br />

bazează din nou pe un conflict străvechi între israeliți şi goyimi. Paştele evreiesc constituie o<br />

referire lipsită de ambiguitate <strong>la</strong> noaptea când spiritul morții a „trecut peste“ casele evreieşti,<br />

inofensiv, pentru a se coborî în casele duşmanilor lor egipteni, unde i-a ucis pe toți primii<br />

născuți de sex masculin, de <strong>la</strong> copiii din leagăn şi până <strong>la</strong> bătrâni, din toate familiile egiptene.<br />

O asemenea exprimare poate părea şocantă, dar în <strong>realitate</strong> Paştele evreiesc este omagierea<br />

unei pruncucideri în masă.<br />

O altă sărbătoare evreiască importantă este Festinul Sorților, numit Purim. Random<br />

House Dictionary of the English Language o descrie după cum urmează:<br />

Purim Festival evreiesc caracterizat în special prin lectura din cartea Estherei şi consumul<br />

de hamantaschen, care se sărbătoreşte în ziua a paisprezecea a lunii Adar, pentru a<br />

comemora salvarea evreilor din Persia de distrugerea de către Haman.90<br />

Petrecerea sărbătoreşte masacrarea de către evrei a mii de persani, împreună cu primul<br />

lor ministru, Haman, şi cei zece fii ai acestuia. Festinul include până şi mâncatul simbolic al<br />

urechilor antisemiților (urechile lui Haman hamantaschen) sub forma unor mici prăjituri cu<br />

trei <strong>la</strong>turi. Altul dintre alimentele favorite de Purim este Krep<strong>la</strong>ch, colțunaşi de aluat în formă<br />

triunghiu<strong>la</strong>ră simbolizând tot urechile lui Haman, dar aceste gustări sunt umplute cu carne

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!