DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

Citind în continuare o serie de compilări după predicile şi scrierile lui Luther, am fost uimit
de pătimaşul lor ton anti-evreiesc.
Au fost învățați să nutrească o asemenea ură de moarte contra goyimilor, de părinții şi
rabinii lor, încă din cea mai fragedă pruncie, şi continuă să-şi alimenteze ura în toți anii de
viață, iar această ură le-a saturat însuşi sângele şi carnea, le umple însăşi măduva oaselor şi a
devenit inseparabilă de toată făptura lor. (Weimar 53, pag. 482-483)
Talmudul şi rabinii lor îi învață că un omor nu trebuie să fie socotit un păcat dacă un
evreu ucide un goyim, ci numai dacă un evreu ucide un frate întru Israel. Nu este păcat nici să
calce jurământul legat față de un goyim (...). Evreii din zilele noastre încă mai respectă aceste
doctrine şi urmează exemplul părinților lor, profitând de fiecare prilej pentru a-şi practica
interpretarea intenționat falsă a Cuvântului Domnului, avariția, cămătăria, furtişagurile,
uciderile şi învățarea copiilor de a face la fel ca ei. (Weimar 53, pag. 489-490-491)
Poate creştinii blânzi şi blajini la inimă vor crede că sunt prea sever şi aspru față de
sărmanii evrei năpăstuiți, vor crede că îi iau în râs şi sunt nedrept tratându-i cu un asemenea
sarcasm. Pe cuvântul meu, sunt mult prea slab pentru a putea lua în râs o asemenea spiță
satanică. (Weimar 32, pag. 286)
Ar trebui să ştiți că evreii pângăresc şi siluiesc numele Mântuitorului nostru zi de zi (...) ei
sunt inamicii noştri publici şi necontenit îl defăimează pe Domnul nostru Iisus Christos, pe
Binecuvântata noastră Fecioară Maria o numesc târfă şi pe Sfântul ei Fiu bastard, iar nouă ne
dau epitete ca avortoni şi copii schimbați la naştere. Dacă ne-ar putea ucide pe toți ar face-o
cu bucurie, cum de altfel mulți dintre ei chiar omoară creştini (...). (Ultima predică a lui
Luther, cu câteva zile înainte de moartea lui, în luna februarie a anului 1546) (Erlanger 62,
pag. 189)
Au existat foarte multe triburi, naționalități şi secte religioase în conflict care au migrat
spre marile oraşe ale Imperiului Roman. Totuşi, dintre toate aceste grupuri, numai tribul
evreiesc a trezit o asemenea ostilitate neabătută de-a lungul secolelor. Numai tribul evreiesc
nu s-a lăsat niciodată asimilat în rândurile populației romane. Era posibil ca propriile lor
practici talmudice şi disprețul la adresa non-evreilor să aibă vreo legătură cu duşmănia pe
care o provocau? Mi se părea logic ca aceste lucruri să fi contribuit la sentimentele
antievreieşti din Occident.
Contrastul între zilele sfinte evreieşti şi cele creştine
Contrastul dintre sărbătorile religioase ale creştinismului şi cele ale iudaismului
ilustrează perfect dicotomia între cele două religii. Crăciunul şi Paştele celebrează teme
universale, care oferă speranță şi mântuire pentru întreaga omenire. Crăciunul marchează
oficial naşterea Mântuitorului şi sărbătoreşte dorința de „pace pe Pământ şi bunăvoință față
de oameni“. Paştele, o ocazie mai sumbră, reprezintă făgăduiala mântuirii universale prin
Învierea lui Christos. Câtă vreme creştinii proslăvesc în zilele lor sfinte bunele sentimente
universale, evreii aniversează victoriile militare istorice împotriva duşmanilor lor goyimi.
În preajma Crăciunului, evreii sărbătoresc Hanukkah, o comemorare a victoriei lor
militare din anul 165 î.Ch. contra unui inamic detestat, regele de origine greacă Antiochus al
IV-lea al Siriei. Victoria este aniversată prin miracolul lămpilor cu ulei care au ars un timp
peste măsură de lung în templul recucerit. Când creştinii intră în Postul Mare şi se pregătesc
să celebreze mântuirea dăruită de Christos, evreii sărbătoresc Paştele lor, o ceremonie care se
bazează din nou pe un conflict străvechi între israeliți şi goyimi. Paştele evreiesc constituie o
referire lipsită de ambiguitate la noaptea când spiritul morții a „trecut peste“ casele evreieşti,
inofensiv, pentru a se coborî în casele duşmanilor lor egipteni, unde i-a ucis pe toți primii
născuți de sex masculin, de la copiii din leagăn şi până la bătrâni, din toate familiile egiptene.
O asemenea exprimare poate părea şocantă, dar în realitate Paştele evreiesc este omagierea
unei pruncucideri în masă.
O altă sărbătoare evreiască importantă este Festinul Sorților, numit Purim. Random
House Dictionary of the English Language o descrie după cum urmează:
Purim Festival evreiesc caracterizat în special prin lectura din cartea Estherei şi consumul
de hamantaschen, care se sărbătoreşte în ziua a paisprezecea a lunii Adar, pentru a
comemora salvarea evreilor din Persia de distrugerea de către Haman.90
Petrecerea sărbătoreşte masacrarea de către evrei a mii de persani, împreună cu primul
lor ministru, Haman, şi cei zece fii ai acestuia. Festinul include până şi mâncatul simbolic al
urechilor antisemiților (urechile lui Haman hamantaschen) sub forma unor mici prăjituri cu
trei laturi. Altul dintre alimentele favorite de Purim este Kreplach, colțunaşi de aluat în formă
triunghiulară simbolizând tot urechile lui Haman, dar aceste gustări sunt umplute cu carne