DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

ăscolit de ele. După expresia de pe fața lui, mi-am dat seama imediat că era complet
nefamiliarizat cu scrierile talmudice şi nu le privea deloc cu bunăvoință. Mark Cohen s-a
oferit să-l întrebe pe rabinul lui despre autenticitatea lor. Rabinul a confirmat faptul că
citatele erau veritabile, susținând însă că acele opinii nu mai sunt împărtăşite de majoritatea
evreilor din zilele noastre.
Am fost dispus să cred acest lucru şi încă mai consider că este valabil, pentru evreul de
categorie medie. În acelaşi timp, însă, faptul de a şti că asemenea pasaje există m-a ajutat să
înțeleg de ce au circulat atât de multe sentimente anti-evreieşti de-a lungul secolelor. De
asemenea, mi-a prilejuit o mai bună asimilare a animozității anti-goi care domina iudaismul.
Trebuie să se rețină că toți rabinii studiază Talmudul. Cum ar reacționa evreii dacă pastorii
creştini ar studia Mein Kampf ca pe un fragment al sfintelor lor scripturi, scuzându-l numai
sub pretextul că nu are nici un efect asupra atitudinilor lor actuale? Orice cititor cu vederi
largi care citeşte atât Mein Kampf, cât şi Talmudul, va constata că acesta din urmă este mult
mai intolerant.
Când am căutat antisemitismul în enciclopediile importante, am constatat că toate
încercau să explice antisemitismul istoric exclusiv ca pe o formă a intoleranței creştine la
adresa evreilor non-creştini. Uneori, se sugera chiar că evreii au fost persecutați de creştini
numai fiindcă Evangheliile îi acuză de crucificarea lui Christos. Nicăieri nu se sugera că una
dintre sursele antisemitismului ar putea să fi fost atitudinile etnocentrice şi pline de ură ale
evreilor înşişi față de goyimi, exprimate în propriile lor legi religioase.
Chiar şi în timpul vieții lui Iisus Christos, forțele evreimii organizate i se opuneau acestui
învățător bun la inimă, care vorbea despre puterea iubirii şi a reconcilierii, cu mai multă
înverşunare decât măsurile militante anti-romane pe care le sperau fariseii. Noul Testament
consemnează cu fidelitate intensa teroare evreiască folosită pentru a suprima credința
creştină timpurie. Într-unul dintre cele mai cutremurătoare versete se spune:
„Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El [Christos] pe față.“ (Sfânta Evanghelie
cea de la Ioan 8:13)88
Încă din primele secole ale creştinismului, unii cărturari goyimi au învățat să vorbească
fluent limba ebraică. Pornind de la conținutul scrierilor talmudice, li s-a format o ostilitate
înverşunată față de evrei. Pe tot parcursul secolelor ulterioare, zeci de papi au emis edicte şi
enciclice care condamnau iudaismul. Îşi exprimau indignarea nu pentru că evreii l-au
crucificat pe Christos, ci din cauza veninoaselor pasaje anti-goi şi anti-creştine. În continuare
urmează o culegere de opinii ale papilor față de evrei:
Grigore al IX-lea. A condamnat Talmudul ca text care conținea „tot felul de infamii şi
blasfemii împotriva doctrinei creştine.“
Benedict al XIII-lea. Bula lui despre evrei (1450) declara: „Ereziile, deşertăciunile şi
erorile din Talmud îi împiedică pe evrei să cunoască adevărul.“
Inocențiu al IV-lea. A ars Talmudul în 1233, ca pe o carte malefică.
Ioan al XXII-lea. A interzis Talmudul în 1322.
Iulius al III-lea. Bula Papală Contra Hebreos retinentes Libros (1554) ordona ca Talmudul
să fie ars „pretutindeni“.
Pavel al IV-lea. Bula Cum Nimis Absurdum (1555) condamna categoric cămătăria şi
activitățile anticreştine ale evreilor.
Pius al IV-lea. A condamnat scrierile evreieşti favorabile genocidului.
Pius al V-lea. I-a expulzat pe toți evreii din statele papale (1569).
Grigore al XIII-lea. A spus într-o Bulă Papală din 1581: „Mişcați de o intensă ură contra
membrilor lui Christos, continuă să plănuiască oribile crime împotriva religiei creştine, cu o
îndrăzneală crescândă pe zi ce trece.“
Clement al VIII-lea. A condamnat scrierile evreieşti favorabile genocidului.
Nu numai că fondatorii Bisericii Catolice aveau această opinie tulbure despre evrei, dar
am fost uimit să constat că marele reformator şi fondator al protestantismului, Martin
Luther, împărtăşea aceeaşi opoziție pătimaşă la adresa lor.
În adolescență, îl admirasem mult pe Martin Luther şi eram curios să aflu ce avea de spus
despre evrei fondatorul creştinismului protestant. Într-un catalog comandat prin poştă al
cărților despre problema evreiască, pe care l-am găsit în biroul de la Consiliul Cetățenesc,
figura traducerea unei cărți scrise de Martin Luther, cu abrazivul titlu Evreii şi minciunile
lor.89 Marele Martin Luther fusese un cărturar biblic, care citea în ebraică. Cercetase din
scoarță-n scoarță cărțile Talmudului în limba originală şi reacționase cu repulsie față de ele.