DAVID DUKE Trezirea la realitate - Der Stürmer

ațională pentru prezența unor asemenea scrieri în cărțile sfinte evreieşti; ba chiar,
înțelegeam tot mai clar că majoritatea americanilor nici măcar nu ştiu de existența lor.
Îmi era greu să dau crezare unor asemenea citate, după cum ştiu că şi multor cititori le va
fi la fel de greu. Oricum, dacă cineva se îndoieşte de autenticitatea lor, o cale foarte uşoară
pentru a confirma ura extremă a Talmudului la adresa goyimilor este aceea de a citi
„Enciclopedia evreiască“. În cuprinsul articolului „goi“, ura talmudică față de non-evrei este
exprimată foarte clar. Paragraful subintitulat „Discriminarea împotriva goyimilor“, de la
paginile 617-621, discută liber atitudinea Talmudului. Iată câteva extrase:
(...) susțin că numai israeliții sunt oameni, (...). Goyimii sunt clasificați nu ca oameni, ci
ca barbari. (B.M. 108b) (...) Un alt motiv al discriminării era caracterul infam şi vicios al
goyimilor (...) „a căror carne este asemenea cărnii de măgar, iar progenitura lor e ca
progenitura cailor“ (...). Goyimii erau atât de puternic suspectați de crime contra naturii,
încât a fost necesar să se interzică ținerea vacilor în grajdurile lor. (Ab. Zarah ii. 1) (...) „Torah
a scos în afara legii chestiunea unui goyim ca pe aceea a unui animal (...).“ Atotputernicul a
oferit Torah şi națiunilor de goyimi, dar întrucât acestea au refuzat s-o accepte, El şi-a retras
strălucitoarea protecție legiuită şi le-a transferat drepturile de proprietate în seama lui Israel
(...) prezumția este aceea că goyimul a obținut posesiunea prin acaparare, (...). Proprietatea
este considerată proprietate publică, la fel ca pământul nerevendicat din Deşert.84
În ediția din 1907 a Enciclopediei evreieşti de Funk şi Wagnall se menționează un pasaj
din Rabbi Simon Ben Yohai (un gigant al literaturii talmudice) care este „adesea citat de
antisemiți“. Fragmentul spune: „Tob shebe-goyim harog“ „Cei mai buni dintre goyimi trebuie
să fie ucişi“. Se afirmă că îndemnul rabinului este rezultatul persecuțiilor, descriind această
declarație anti-goi ca aparținând unui rabin „ale cărui experiențe de viață pot furniza o
explicație a animozității sale“. Totuşi, în continuare, pasajul spune: „În conjunctura în care se
află, importanța acestei observații este similară cu aceea a altora două: ‘Cea mai pioasă
femeie este dedată vrăjitoriei’; ‘Celui mai bun dintre şerpi trebuie să i se sfărâme capul’.“85
Citatele talmudice pe care le-am reprodus aici nu sunt în nici un caz desprinse din
context. Este adevărat că Talmudul a fost compilat din textele multor scriitori şi e împănat pe
tot parcursul cu numeroase „comentarii“. De asemenea, uneori chiar pune în dispută anumite
chestiuni. Totuşi, nu se poate confunda tonul anti-goi categoric care îl domină de la cap la
coadă. Instigarea ca „goiul cel mai bun să fie ucis“, de exemplu, se găseşte în cel puțin trei
locuri diferite.
Imaginați-vă ce reacții s-ar stârni dacă un creştin de prestigiu ar declara că „evreul cel
mai bun trebuie să fie ucis“. O asemenea afirmație n-ar fi condamnată cu înverşunare?
Imaginați-vă oprobriul mass-media care ar inunda ofensivele cuvinte şi pe autorul lor şi pe
bună dreptate. În mod pervers, dacă cineva demască intoleranța din Talmud, chiar acel om
însuşi riscă să se confrunte cu acuzații de intoleranță şi prejudecăți religioase.
Când am căutat prima oară să citesc Talmudul, am observat un lucru ciudat. Mi-a fost
foarte greu să găsesc un exemplar. Nu se vinde în librării, iar majoritatea bibliotecilor nu îl au
în depozite. Desigur, Talmudul este de câteva ori mai gros decât Biblia, dar nu încape nici o
îndoială că ar putea fi tipărit, în tiraj de masă, cu preț redus şi în condiții asemănătoare cu ale
Bibliei pe hârtie subțire, în volume cu legătorie ieftină. În calitatea sa de supremă sfântă
scriptură a uneia dintre principalele religii ale lumii, trebuie să prezinte un mare interes.
Atunci de ce, în majoritatea cazurilor, trebuie să ne ducem la sinagogă sau să plătim sute de
dolari pentru o ediție Soncino originală? Nu putem să nu ne întrebăm de ce Talmudul nu stă
la dispoziția publicului, pentru lectură. Răspunsul s-ar putea găsi în faptul că organizațiile
evreieşti care supervizează scrierile de acest fel nu vor să fie citite de multă lume, iar când
răsfoim cărțile talmudice, le putem înțelege foarte bine temerile.
În calitatea mea de adolescent idealist, eram complet nepregătit pentru această latură mai
întunecată a unei credințe pe care o respectasem întotdeauna. Avusesem impresia că religia
iudaică nu cultiva nici o animozitate față de Iisus Christos. Mi se spusese întotdeauna că
evreii îl respectau mult ca profet, sau cel puțin ca mare învățător, însă pur şi simplu nu-l
acceptau ca Mesia. Am fost tulburat să găsesc în Talmud descrierile de o obscenitate violentă
ale Mântuitorului şi ale creştinilor. Printre altele, Christos este calificat drept şarlatan,
seducător şi răufăcător. Talmudul îl acuză pe Christos că a avut relații sexuale cu măgarul
lui86, iar pe Fecioara Maria o descrie ca pe o târfă.87
Când am citit pentru prima oară fragmente extinse din Talmud, chiar şi având în fața mea
traducerile publicate de evrei, am refuzat să cred că erau autentice. Am interpelat un
cunoscut evreu, Mark Cohen, şi i-am dat o pagină cu asemenea citate. Şi el a părut la fel de